ÎCCJ, decizie (scj.ro #82912)

Contract de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat cu Agenția Domeniilor Statului. Caracterul de titlu executoriu conferit contractului la data intrării in vigoare a O.U.G nr. 64/2005. Efecte asupra prescripției Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Prescripție extinctiva Index alfabetic: acțiune în pretenții - Contract de vânzare-cumpărare acțiuni - Titlu executoriu - Prescripția dreptului de a cere executarea silită Decretul nr. 167/1958, art. 3 O.U.G. nr. 198/1999 O.U.G. nr. 64/2005 Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat în cadrul procesului de privatizare - contract aflat în derulare la data adoptării O.U.G. nr. 64/2005 - constituie titlu executoriu pentru sumele datorate de cumpărător cu titlu de preț, scadente după data intrării în vigoare a ordonanței.

Astfel, de la data la care contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a devenit titlu executoriu nu se mai pune problema incidenței prescripției dreptului material la acțiune, ci a prescripției dreptului de a cere executarea silită, executare supusă dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1524 din 20 martie 2012 Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta A.D.S. a solicitat obligarea pârâtei Asociația Salariaților R.S. la plata sumei de 1.359.648,78 lei actualizată reprezentând prețul acțiunilor plus penalitățile datorate plății cu întârziere a acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 43/2000 încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentației în calitate de vânzător și Asociația Salariaților R.S., în calitate de cumpărător.

Potrivit susținerilor reclamantei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 43/2000, încheiat în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale care dețin în administrare terenuri agricole, s-a transmis cumpărătoarei proprietatea asupra unui număr de 135.771 acțiuni libere de sarcini, cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi fiecare, reprezentând 81,9280% din capitalul social subscris al SC R.S., județ Buzău. Cu privire la prețul acțiunilor înstrăinate, reclamanta a arătat că din prețul total convenit de 3.407.852.100 lei vechi, pârâta a achitat 20% cu titlu de avans la 27 septembrie 2000, diferența de 80% respectiv 2.726.281.680 lei vechi urmând să fie achitată în cinci rate în perioada 2001-2005 conform graficului prevăzut la art. 5.2 din contract.

A susținut reclamanta că pârâta nu și-a respectat obligația contractuală de plată a ratelor la termenele scadente convenite, acumulând o datorie de 1.359.648,76 lei noi reprezentând preț și penalități de întârziere calculate conform art. 5.5 din contract. Prin sentința comercială nr. 8819/2010, Tribunalul București, Secția comercială, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea introductivă formulată de reclamanta A.D.S. ca prescrisă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că în raport de data introducerii acțiunii, 28 decembrie 2009, termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, a fost depășit prin raportare la data scadenței fiecăreia din cele 5 rate convenite pentru plata diferenței de 80% din prețul acțiunilor.

Totodată, instanța a reținut că nu există motive de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile prevăzute în art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958. Prin decizia comercială nr. 183/2011, Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Verificând hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 3 și 12 din Decretul nr. 167/1958, în raport de criticile formulate prin cererea de apel, instanța de control judiciar a constatat că în cauză se aplică dispozițiile de drept comun în materia prescripției dreptului material la acțiune. Susținerea reclamantei cu privire la aplicarea termenului special de prescripție de cinci ani aplicabil creanțelor bugetare conform art. 121 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 a fost înlăturată, instanța apreciind că raporturile dintre părți își au izvorul într-un contract de vânzare-cumpărare, contract comercial supus dispozițiilor dreptului comun. Referitor la actele de executare pornite de reclamanta A.D.S. în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, instanța de control judiciar a apreciat că ele nu pot produce efecte juridice deoarece la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni prevederile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 nu se aplicau A.D.S. Împotriva acestei decizii, reclamanta A.D.S. a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției prescripției și, pe fond, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a legii, sub următoarele aspecte: Sub un prim aspect, recurenta a susținut că în cauză este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 121 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, deoarece veniturile încasate de instituția publică se fac venituri la bugetul de stat, iar la data intrării în vigoare a actului normativ, 1 ianuarie 2004, creanța A.D.S. împotriva cumpărătoarei, pârâta din cauză, nu era prescrisă. Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea prescripției printr-un act începător de executare.

În acest sens, recurenta a arătat că procedura de executare silită împotriva pârâtei a fost începută conform art. 42 și 58 din O.U.G. nr. 51/1958 la data de 8 mai 2006 cu adresa nr. 75076 de comunicare a titlului executoriu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare acțiuni și de înființare a popririi pe conturile pârâtei pentru suma de 877.785,50 lei. Ulterior, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, a fost transmisă notificare de plată pentru suma ce formează obiectul prezentei acțiuni, notificare urmată de ordinul de poprire nr. 11.4763 din 24 martie 2009. Concluzionând, recurenta a susținut că dreptul său material la acțiune nu este prescris urmare întreruperii cursului prescripției prin actele de executare menționate, acte de executare care nu au fost anulate.

Înalta Curte , exercitând controlul de legalitate asupra deciziei atacate, în raport de criticile formulate, a constatat că recursul este fondat în limitele și pentru rațiunile ce urmează: Ca o premisă a analizei raporturilor dintre părți și, pe cale de consecință, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte a constatat că creanța, pe care reclamanta recurentă A.D.S. o invocă prin acțiunea introductivă, reprezintă plata contravalorii acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-acțiuni încheiat la 9 octombrie 2000 între Ministerul Agriculturii și pârâta din cauză, contract încheiat în cadrul procesului de privatizare a SC R.S. potrivit O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă.

Ulterior, prin Protocolul încheiat în temeiul art. 4 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statutului cu destinație agricolă, A.D.S. s-a subrogat în drepturile și obligațiile Ministerului Agriculturii și Alimentației în contractul nr. 43/2000 urmărind executarea clauzelor asumate. Prin O.U.G. nr. 64/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din 4 iulie 2005, adoptată de Guvernul României în vederea accelerării recuperării creanțelor datorate A.D.S. de către partenerii contractuali, s-a prevăzut că dispozițiile O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri și urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare, precum și dispozițiile Cap.VIII, IX și X din O.U.G.

nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului se aplica și A.D.S. în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de A.D.S. constituind titluri executorii. Contractul nr. 43/2000, pe care reclamanta recurentă își întemeiază pretențiile deduse judecății în prezenta cauză, era în derulare la data adoptării O.U.G. nr. 64/2005, așa încât, pentru efectele produse de acesta după intrarea în vigoare a ordonanței, dispozițiile prevăzute de art. 1 și 2 din actul normativ devin pe deplin aplicabile. Cu alte cuvinte, pentru sumele datorate de cumpărător cu titlu de preț, scadente după data intrării în vigoare a ordonanței, contractul de vânzare-cumpărare nr. 43/2000 constituie titlu executoriu.

Chestiunea prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei recurente, în raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se circumscrie numai ratelor scadente înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, în ipoteza în care termenul de prescripție de 3 ani a expirat. Așa fiind, Înalta Curte a constatat că, în cauză, ambele instanțe de fond au soluționat litigiul cu ignorarea dispozițiilor legale susmenționate, pronunțând o soluție nelegală. În alte cuvinte, de la data la care contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a devenit titlu executoriu nu se mai pune problema incidenței prescripției dreptului material la acțiune, ci a prescripției dreptului de a cere executarea silită, executare supusă dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1998. Curtea amintește, totodată, că incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 64/2005 raporturilor contractuale dintre părți, în circumstanțele cauzei, respectă întrutotul atât principiul neretroactivității legii noi, cât și principiul aplicării imediate a legii noi. Pentru considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ., a admis recursul și a casat decizia și sentința pronunțată în cauză cu trimiterea spre rejudecare în primă instanță Tribunalului București. Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere dispozițiile speciale incidente în cauză, în raport de care reclamanta trebuie să ofere lămuriri și precizări sub aspectul interesului promovării acțiuni în condițiile în care deține un titlu executoriu, această chestiune neputând fi soluționată pentru prima dată în recurs în condițiile în care dezlegarea dată în primul ciclu procesual s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale incidente.