ÎCCJ, decizie (scj.ro #82912)

Contract de vânzare-cumpărare

acțiuni încheiat cu Agenția Domeniilor Statului. Caracterul de titlu executoriu

conferit contractului la data intrării in vigoare a O.U.G nr. 64/2005. Efecte

asupra prescripției

Cuprins pe materii: Dreptul

afacerilor. Prescripție extinctiva

Index alfabetic: acțiune în

pretenții

- Contract de vânzare-cumpărare acțiuni

- Titlu executoriu

- Prescripția dreptului de a cere executarea

silită

Decretul

nr. 167/1958, art. 3

O.U.G.

nr. 198/1999

O.U.G.

nr. 64/2005

Contractul

de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat în cadrul procesului de privatizare -

contract aflat în derulare la data adoptării O.U.G. nr. 64/2005 - constituie

titlu executoriu pentru sumele datorate de cumpărător cu titlu de preț,

scadente după data intrării în vigoare a ordonanței.

Astfel,

de la data la care contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a devenit titlu

executoriu nu se mai pune problema incidenței prescripției dreptului material

la acțiune, ci a prescripției dreptului de a  cere executarea silită,

executare supusă dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Secția a II-a civilă, Decizia

nr. 1524 din 20 martie 2012

Prin

acțiunea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Tribunalului

București, reclamanta A.D.S. a solicitat obligarea pârâtei Asociația

Salariaților R.S. la plata sumei de 1.359.648,78 lei actualizată reprezentând

prețul acțiunilor plus penalitățile datorate plății cu întârziere a acțiunilor

ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 43/2000

încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentației în calitate de vânzător

și Asociația Salariaților R.S., în calitate de cumpărător.

Potrivit susținerilor reclamantei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

43/2000, încheiat în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale

care dețin în administrare terenuri agricole, s-a transmis cumpărătoarei

proprietatea asupra unui număr de 135.771 acțiuni libere de sarcini, cu o valoare

nominală de 25.000 lei vechi fiecare, reprezentând 81,9280% din capitalul

social subscris al SC R.S., județ Buzău.

Cu

privire la prețul acțiunilor înstrăinate, reclamanta a arătat că din prețul

total convenit de 3.407.852.100 lei vechi, pârâta a achitat 20% cu titlu de

avans la 27 septembrie 2000, diferența de 80% respectiv 2.726.281.680 lei vechi

urmând să fie achitată în cinci rate în perioada 2001-2005 conform graficului

prevăzut la art. 5.2 din contract.

A

susținut reclamanta că pârâta nu și-a respectat obligația contractuală de plată

a ratelor la termenele scadente convenite, acumulând o datorie de 1.359.648,76

lei noi reprezentând preț și  penalități de întârziere calculate

conform  art. 5.5 din contract.

Prin

sentința comercială nr. 8819/2010, Tribunalul București, Secția comercială, a

admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de

pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea introductivă

formulată de reclamanta A.D.S. ca prescrisă.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că în raport de data introducerii

acțiunii, 28 decembrie 2009, termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut

de art. 3 din  Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, a fost depășit

prin raportare la data scadenței fiecăreia din cele 5 rate convenite pentru

plata diferenței de 80% din prețul acțiunilor.

Totodată, instanța a reținut că nu există motive de întrerupere sau suspendare

a cursului prescripției extinctive, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile

prevăzute în art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958.

Prin

decizia comercială nr. 183/2011, Curtea de Apel București, Secția a V-a

comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Verificând hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării dispozițiilor art.

3 și 12 din Decretul nr. 167/1958, în raport de criticile formulate prin

cererea de apel, instanța de control judiciar a constatat că în cauză se aplică

dispozițiile de drept comun în materia prescripției dreptului material la

acțiune.

Susținerea reclamantei cu privire la aplicarea termenului special de

prescripție de cinci ani aplicabil creanțelor bugetare conform art. 121 alin.

(1) din O.G. nr. 92/2003 a fost înlăturată, instanța apreciind că raporturile

dintre părți își au izvorul într-un contract de vânzare-cumpărare, contract

comercial supus dispozițiilor dreptului comun.

Referitor la actele de executare pornite de reclamanta A.D.S. în temeiul O.U.G.

nr. 51/1998, instanța de control judiciar a apreciat că ele nu pot produce

efecte juridice deoarece la momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni prevederile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 nu se

aplicau A.D.S.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A.D.S. a declarat recurs, solicitând

modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției

prescripției și, pe fond, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost

formulată.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate reglementat de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a legii, sub următoarele

aspecte:

Sub un

prim aspect, recurenta a susținut că în cauză este aplicabil  termenul de

prescripție de 5 ani prevăzut de art. 121 alin. (1) din  O.G. nr. 92/2003,

deoarece veniturile încasate de instituția publică se fac venituri la bugetul

de stat, iar la data intrării în vigoare a actului normativ, 1 ianuarie 2004,

creanța A.D.S. împotriva cumpărătoarei, pârâta din cauză, nu era prescrisă.

Sub un

al doilea aspect, recurenta a criticat aplicarea greșită a dispozițiilor art.

16 din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea prescripției printr-un act

începător de executare.

În

acest sens, recurenta a arătat că procedura de executare silită împotriva

pârâtei a fost începută conform art. 42 și 58 din O.U.G. nr. 51/1958 la data de

8 mai 2006 cu adresa nr. 75076 de comunicare a titlului executoriu reprezentat

de contractul de vânzare-cumpărare acțiuni și de înființare a  popririi pe

conturile pârâtei pentru suma de 877.785,50 lei.

Ulterior, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, a fost transmisă notificare

de plată pentru suma ce formează obiectul prezentei acțiuni, notificare urmată

de ordinul de poprire nr. 11.4763 din 24 martie 2009.

Concluzionând, recurenta a susținut că dreptul său material la acțiune nu este

prescris urmare întreruperii cursului prescripției prin actele de executare

menționate, acte de executare care nu au fost  anulate.

Înalta

Curte

, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei atacate, în

raport de criticile formulate, a constatat că recursul este fondat în limitele

și pentru rațiunile ce urmează:

Ca o

premisă a analizei raporturilor dintre părți și, pe cale de consecință, a

dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte a constatat că creanța, pe care

reclamanta recurentă A.D.S. o invocă prin acțiunea introductivă, reprezintă

plata contravalorii acțiunilor ce au făcut obiectul  contractului de

vânzare-acțiuni încheiat la 9 octombrie 2000 între Ministerul Agriculturii și

pârâta din cauză, contract încheiat în cadrul procesului de privatizare a SC

R.S. potrivit O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale

ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub

luciu de apă.

Ulterior, prin Protocolul încheiat în temeiul art. 4 din Legea nr. 268/2001

privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate

publică și privată a statutului cu destinație agricolă, A.D.S. s-a subrogat în

drepturile și obligațiile Ministerului Agriculturii și Alimentației în

contractul nr. 43/2000 urmărind executarea clauzelor asumate.

Prin

O.U.G. nr. 64/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din 4 iulie

2005, adoptată de Guvernul României în vederea accelerării recuperării

creanțelor datorate A.D.S. de către partenerii contractuali, s-a prevăzut că

dispozițiile O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri și urmărire a executării

obligațiilor asumate prin contractele de privatizare, precum și dispozițiile

Cap.VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale

statului se aplica și  A.D.S. în calitate de instituție implicată în

procesul de privatizare, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de A.D.S.

constituind titluri executorii.

Contractul nr. 43/2000, pe care reclamanta recurentă își întemeiază pretențiile

deduse judecății în prezenta cauză, era în derulare la data adoptării O.U.G.

nr. 64/2005, așa încât, pentru efectele produse de acesta după intrarea în

vigoare a ordonanței, dispozițiile prevăzute de art. 1 și 2 din actul normativ

devin pe deplin aplicabile.

Cu

alte cuvinte, pentru sumele datorate de cumpărător cu titlu de preț, scadente

după data intrării în vigoare a ordonanței, contractul de vânzare-cumpărare nr.

43/2000 constituie titlu executoriu.

Chestiunea prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei recurente,

în raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se circumscrie

numai ratelor scadente înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, în ipoteza

în care termenul de prescripție de 3 ani a expirat.

Așa

fiind, Înalta Curte a constatat că, în cauză, ambele instanțe de fond au

soluționat litigiul cu ignorarea dispozițiilor legale susmenționate, pronunțând

o  soluție nelegală.

În

alte cuvinte, de la data la care contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a

devenit titlu executoriu nu se mai pune problema incidenței prescripției

dreptului material la acțiune, ci a prescripției dreptului de a  cere executarea

silită, executare supusă dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea

amintește, totodată, că incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 64/2005 raporturilor

contractuale dintre părți, în circumstanțele cauzei, respectă întrutotul atât

principiul neretroactivității legii noi, cât și principiul  aplicării

imediate a legii noi.

Pentru

considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2)

și (5) C. proc. civ., a admis recursul și a casat decizia și sentința

pronunțată în cauză cu trimiterea spre rejudecare în primă instanță

Tribunalului București.

Cu

ocazia rejudecării, se vor avea în vedere dispozițiile speciale incidente în

cauză, în raport de care reclamanta trebuie să ofere lămuriri și precizări sub

aspectul interesului promovării acțiuni în condițiile în care deține un titlu

executoriu, această chestiune neputând fi soluționată  pentru prima dată

în recurs în condițiile în care dezlegarea dată în primul ciclu procesual s-a

făcut cu încălcarea dispozițiilor legale incidente.