ÎCCJ, decizie (scj.ro #83098)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83098) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de privatizare. Prescripția dreptului
de a cere executarea obligațiilor. Cauze de întrerupere sau suspendare a
cursului prescripției extinctive
Cuprins pe materii: Drept comercial.
Prescripție extinctivă
Index alfabetic: contract vânzare-cumpărare
acțiuni
-
Contract de
privatizare
-
penalități
-
termen prescripție
extinctivă
Decretul
nr
.
167/1958,
art
. 3,
art
. 7
alin. (1)
OG
nr
.
25/2002,
art
. 2,
art
. 3
HG
nr
.
489/2003,
art
. 1
Faptul
că un contract de privatizare se află în derulare nu constituie motiv de
întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive pentru obligații
al căror termen scadent este expres prevăzut.
Dispozițiile
speciale –
art
. 2 și
art
. 3
din OG
nr
. 25/2002, respectiv
art
.
1 din HG
nr
. 489/2003 – care stabilesc că anumite
contracte de privatizare sunt în derulare, nu constituie cauze de întrerupere
sau suspendare a cursului prescripției extinctive,
neinstituind
nici o excepție de la principiul curgerii de drept a cursului prescripției
extinctive, în cazul în care, prin contractul lor, părțile au prevăzut scadența
exactă a unor anumite obligații contractuale.
Secția comercială, Decizia
nr
.
3071 din
30 septembrie 2010
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a comercială,
reclamanta AVAS a chemat în judecată pe pârâta SC P.
III
SRL, solicitând
instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.370.000 RON –
penalități conform clauzei 7.5.1 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni
nr
. 14 din 9 ianuarie 1997, pentru
nerealizarea
investiției asumate, obligarea pârâtei la executarea obligației prevăzută de
art
. IV din actul adițional la contract încheiat la 27
decembrie 2001, respectiv obligația de a determina SC P.N. SA la restituirea
sumei de 25.000 RON, reprezentând fonduri de restructurare alocate acesteia de
FPS.
Prin
sentința comercială
nr
. 12182 din 30 octombrie 2009,
Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a admis excepția prescripției
extinctive și a respins acțiunea ca prescrisă. Totodată a fost respinsă
excepția
prematurității
acțiunii.
Pentru a
pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin contractul de
vânzare-cumpărare acțiuni
nr
. 14/1997,
pct
. 7.5., pârâta s-a obligat să efectueze investiții în
societatea privatizată – SC P.N. SA, în valoare de 36 miliarde
ROL
într-o perioadă de
doi ani de la încheierea contractului. Prin actul adițional la contract,
încheiat la 27 decembrie 2001, pârâta s-a obligat să efectueze investițiile
într-o perioadă de 4 ani, respectiv 2002 – 2005. Tribunalul a mai reținut că
prin
art
. 7.5.1, pârâta s-a obligat să plătească, în
ipoteza
neefectuării
investiției, o penalitate de 30%
din valoarea
neefectuată
, la sfârșitul perioadei,
penalitate ce urma să fie achitată în termen de 30 de zile de la data aprobării
bilanțului pentru anul financiar 2005.
Cum, în
cauză, bilanțul contabil pe anul 2005 a fost aprobat prin
AGA
nr
.
3 din 2 martie 2006, în raport cu data formulării primei acțiuni înregistrată
la 19 mai 2009, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 2
aprilie 2009. Tribunalul a respins apărările AVAS cu privire la necunoașterea
datei de aprobare a bilanțului contabil, întrucât era instituție publică implicată
în privatizare și, oricum, bilanțul contabil a fost înregistrat la
AFP
la data de 7 aprilie
2006.
Cu
privire la al doilea capăt de cerere, tribunalul a apreciat că și acesta este
prescris, întrucât obligația pârâtei de a determina societatea privatizată să
restituie suma de 25.000 RON s-a născut la data semnării actului adițional la
contract, din 27 ianuarie 2001, iar acțiunea a fost promovată la 19 mai 2009,
cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de
art
. 3
și 7 alin. (2) din Decretul
nr
. 167/1958.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, criticând soluția primei instanțe
de admitere a excepției prescripției extinctive.
Prin
decizia
nr
. 140 din 2 martie 2010, Curtea de Apel
București, Secția a V-a comercială, a respins apelul ca
nefondat
.
Pentru a
pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut că potrivit
art
. 11 din Legea
nr
. 31/1990,
adunarea generală este organul deliberativ al societății comerciale care aprobă
sau modifică situațiile financiare anuale, astfel încât momentul de la care
urmează să se calculeze termenul de prescripție extinctivă nu poate fi legat de
depunerea situațiilor financiare la organul fiscal.
Împrejurarea
că apelanta nu a luat cunoștință de conținutul hotărârii
AGA
nu-i poate fi imputat
intimatei, întrucât instituția publică implicată în procesul de privatizare
trebuia să urmărească derularea contractului de privatizare, putând să solicite
societății privatizate orice informații referitoare la executarea obligațiilor
prevăzute de
art
. 7.5.1 din contract.
Curtea de
Apel a mai reținut, că faptul că un contract de privatizare se află în derulare
nu constituie motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției
extinctive.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs apelanta reclamantă, criticând decizia atacată
pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor speciale în materie
de control post-privatizare, respectiv
art
. 2 din OG
nr
. 25/2002,
art
. 3
lit
. c) din OG
nr
. 25/2002 și
art
. 1 alin. (2) din HG
nr
.
489/2003, conform
art
. 304
pct
.
9 C.
proc
.
civ
.
În
dezvoltarea criticilor de
nelegalitate
formulate,
recurenta-reclamantă a arătat că potrivit dispozițiilor legale arătate,
contractul de privatizare este în derulare, aspect confirmat de însăși
existența pe rol a unui litigiu, astfel încât nu se pune problema prescripției
dreptului AVAS de a cere executarea obligațiilor asumate de cumpărător sau de a
aplica sancțiunile contractuale cuvenite cumpărătorului.(…)
Examinând actele și
lucrările dosarului, prin prisma motivelor de
nelegalitate
formulate, Înalta Curte a reținut că recursul declarat este
nefondat
,
pentru următoarele considerente:
Dispozițiile
Decretului 167/1958 privind prescripția extinctivă sunt dispoziții imperative, astfel
încât, dat fiind caracterul acestui act normativ, de lege generală în materie
de prescripție extinctivă, derogările sunt admise doar prin dispoziții legale
speciale, în virtutea principiului
specialia
generalibus
derogant
.
Înalta
Curte reține însă, că prin dispozițiile legale speciale în materie de control
postprivatizare
a cărei greșită interpretare de către
instanțele de fond în soluționarea prescripției extinctive, se invocă în
prezentul recurs, nu se derogă nici expres, nici implicit, de la dispozițiile
art
. 3 și
art
. 7 alin. (1) din
Decretul 167/1958, reținute ca aplicabile de către instanțele de fond.
Faptul că
aceste dispoziții speciale –
art
. 2 și
art
. 3 din OG
nr
. 25/2002,
respectiv,
art
. 1 din HG
nr
.
489/2003 – stabilesc că aceste contracte de privatizare sunt în derulare, nu
constituie cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției
extinctive,
neinstituind
nici o excepție de la
principiul curgerii de drept a cursului prescripției extinctive, în cazul în
care, prin contractul lor, părțile au prevăzut scadența exactă a unor anumite
obligații contractuale.(…)
Pentru considerentele
mai sus invocate, în baza
art
. 312 C.
proc
.
civ
., Înalta Curte a
respins recursul declarat ca
nefondat
.(…)