ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3660/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6977 din 8 mai 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de A.V.A.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, admițându-se cererile în interesul pârâtei formulate de intervenientele SIF B.C. SA, SIF M. SA și SIF O. SA. Prin acțiune reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC B. SA din data de 19 septembrie 2007. În considerentele sentinței s-a reținut că prin hotărârea A.G.E.A. din 19 septembrie 2007 s-a decis majorarea capitalului social prin emiterea unui număr maxim de acțiuni nominative, dematerializate, reclamanta susținând că reevaluarea terenului nu a avut la bază H.G.

nr. 834/1991 și nu a respectat criteriile prevăzute de H.G. nr. 2665/2002, H.G. nr. 500/1994, H.G. nr. 983/1998, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2003, săvârșindu-se o fraudă la lege, fără a fi însă determinată în conținutul și efectele sale. S-a mai reținut că prin hotărârea atacată majorarea capitalului social s-a făcut pentru emiterea de acțiuni în favoarea statului, reprezentând valoarea terenului atribuit în favoarea exclusivă a pârâtului prin certificatul de atestare emis conform Legii nr. 15/1990 și cu respectarea criteriilor și normelor de evaluare din H.G. nr. 834/1991, iar raportul de evaluare a ținut seama de prevederile legale, nerezultând vreo fraudare a legii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care a reținut că apelanta a formulat susțineri generale fără a arăta în concret ce anume dispoziții procedurale sau substanțiale au fost încălcate de către prima instanță, invocând propriile nemulțumiri cu privire la o serie de acte anterioare hotărârii A.G.A. atacate, iar nu modul în care – prin hotărâre – a fost încălcată legea ori actul constitutiv. De asemenea, instanța a avut în vedere că simpla invocare a unor hotărâri de guvern, care ar fi avut incidență în modalitatea de evacuare a terenului ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate și invocarea unor aspecte de ordin tehnic nu pot fi luate în considerare câtă vreme nu au o dezvoltare concretă și cât nu n s-au adus dovezi care să ateste valoarea terenului în discuție.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele: - Raportul de evaluare a terenului ce face obiectul certificatului de atestare obținut de societatea pârâtă, raport aprobat în A.G.E.A. încalcă o serie de dispoziții imperative, cu aplicare cronologică succesivă, corespunzătoare perioadei în care acestea au fost în vigoare, cu referire inclusiv la dispozițiile H.G. nr. 938/1998, modificată, prin H.G. nr. 95/1999. - Raportul nu s-a efectuat pe baza standardelor profesionale de evaluare în vigoare, iar dacă acestea ar fi fost respectate, valoarea terenului s-ar fi apropiat de 1.600 – 1.800 euro/mp. - Instanța de apel a afirmat în mod nejustificat că raportul de evaluare a respectat succesiunea raporturilor privind evaluarea clădirilor și terenurilor fără a se ține seama de standardele A.N.V.A.R., care nu mai sunt în vigoare din anul 2003, fără a face referire la I.V.S.

– ediția a 7-a – 2005. Analizând cererea de recurs prin prisma prevederilor art. 302 1 C. proc. civ. ce reglementează mențiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă, sub sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că cererea recurentei este lovită de nulitate, fiind incidente prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Astfel, deși în cuprinsul cererii se indică motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., argumentele aduse în susținere nu se circumscriu interpretării și aplicării greșite a legii ori lipsei oricărui temei legal al deciziei atacate și nici celorlalte motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Susținerile recurentei vizează în principal raportul de evaluare al terenului pentru care societatea pârâtă a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, faptul că, în evaluarea terenului nu s-ar fi respectat mai multe hotărâri de guvern ce s-ar fi succedat în timp, ci nicidecum aspecte de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța de apel care să fie de natură a atrage modificarea acesteia. Cum, în această cale de atac, rolul instanței de recurs este limitat strict la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., iar în cauză nu au fost invocate motive de ordine publică, care să atragă incidența dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs conform normelor, anterior menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.