ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3660/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 6977 din 8 mai 2009, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de A.V.A.S. București, în

contradictoriu cu pârâta SC B. SA, admițându-se cererile în interesul

pârâtei formulate de intervenientele SIF B.C. SA, SIF M. SA și SIF O. SA.

Prin acțiune reclamanta a

solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.

a SC B. SA din data de 19 septembrie 2007.

În considerentele sentinței s-a

reținut că prin hotărârea A.G.E.A. din 19 septembrie 2007 s-a

decis majorarea capitalului social prin emiterea unui număr maxim de

acțiuni nominative, dematerializate, reclamanta susținând că

reevaluarea terenului nu a avut la bază H.G. nr. 834/1991 și nu a

respectat criteriile prevăzute de H.G. nr. 2665/2002, H.G. nr. 500/1994,

H.G. nr. 983/1998, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2003,

săvârșindu-se o fraudă la lege, fără a fi însă

determinată în conținutul și efectele sale.

S-a mai reținut că prin

hotărârea atacată majorarea capitalului social s-a făcut pentru

emiterea de acțiuni în favoarea statului, reprezentând valoarea terenului

atribuit în favoarea exclusivă a pârâtului prin certificatul de atestare

emis conform Legii nr. 15/1990 și cu respectarea criteriilor și

normelor de evaluare din H.G. nr. 834/1991, iar raportul de evaluare a

ținut seama de prevederile legale, nerezultând vreo fraudare a legii.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 18 din 18

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, care a reținut că apelanta a formulat susțineri

generale fără a arăta în concret ce anume dispoziții

procedurale sau substanțiale au fost încălcate de către prima

instanță, invocând propriile nemulțumiri cu privire la o serie

de acte anterioare hotărârii A.G.A. atacate, iar nu modul în care – prin

hotărâre – a fost încălcată legea ori actul constitutiv.

De asemenea, instanța a avut în

vedere că simpla invocare a unor hotărâri de guvern, care ar fi avut

incidență în modalitatea de evacuare a terenului ce face obiectul

certificatului de atestare a dreptului de proprietate și invocarea unor

aspecte de ordin tehnic nu pot fi luate în considerare câtă vreme nu au o

dezvoltare concretă și cât nu n s-au adus dovezi care să ateste

valoarea terenului în discuție.

Împotriva deciziei, reclamanta a

declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând următoarele:

- Raportul de evaluare a terenului

ce face obiectul certificatului de atestare obținut de societatea

pârâtă, raport aprobat în A.G.E.A. încalcă o serie de dispoziții

imperative, cu aplicare cronologică succesivă, corespunzătoare

perioadei în care acestea au fost în vigoare, cu referire inclusiv la

dispozițiile H.G. nr. 938/1998, modificată, prin H.G. nr. 95/1999.

- Raportul nu s-a efectuat pe baza

standardelor profesionale de evaluare în vigoare, iar dacă acestea ar fi

fost respectate, valoarea terenului s-ar fi apropiat de 1.600 – 1.800 euro/mp.

- Instanța de apel a afirmat în

mod nejustificat că raportul de evaluare a respectat succesiunea

raporturilor privind evaluarea clădirilor și terenurilor

fără a se ține seama de standardele A.N.V.A.R., care nu mai sunt

în vigoare din anul 2003, fără a face referire la I.V.S. –

ediția a 7-a – 2005.

Analizând cererea de recurs prin

prisma prevederilor art. 302

1

C. proc. civ. ce reglementează

mențiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă, sub

sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că cererea

recurentei este lovită de nulitate, fiind incidente prevederile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Astfel, deși în cuprinsul

cererii se indică motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., argumentele aduse în susținere nu se circumscriu

interpretării și aplicării greșite a legii ori lipsei

oricărui temei legal al deciziei atacate și nici celorlalte motive de

nelegalitate prevăzute la pct. 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Susținerile recurentei

vizează în principal raportul de evaluare al terenului pentru care

societatea pârâtă a obținut certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, faptul că, în evaluarea terenului nu s-ar fi respectat mai

multe hotărâri de guvern ce s-ar fi succedat în timp, ci nicidecum aspecte

de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța de apel

care să fie de natură a atrage modificarea acesteia.

Cum, în această cale de atac,

rolul instanței de recurs este limitat strict la motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., iar în cauză nu au

fost invocate motive de ordine publică, care să atragă

incidența dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte

va constata nulitatea cererii de recurs conform normelor, anterior

menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de

recurs formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei

comerciale nr. 18 din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.