ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 68/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 9097 din 11 iunie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins capătul unu din cererea de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu SC F. SA, ca prescris, și a respins celelalte capete de cerere, ca inadmisibile. Prin Decizia comercială nr. 534 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială a admis apelul formulat de apelanta A.V.A.S., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, iar prin decizia comercială nr. 1567 din 5 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de pârâta SC F. SA, ca nefondat.

În fond, după rejudecare, prin sentința comercială nr. 10906 din 18 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că după privatizarea SC F. SA, M.A.P.D.R. a eliberat în favoarea pârâtei certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis la data de 23 martie 2006 pentru terenul în suprafață de 56.368,74 mp situat în București, sector 4 (56.191,24 mp proprietate exclusivă și 177,50 mp cotă indiviză). În recapitulația suprafețelor – anexa la certificatul din 23 martie 2006 – a fost înscrisă valoarea terenului, calculată conform Hotărârii Guvernului nr. 500/1994, ca fiind de 235.350,2080 lei.

Dată fiind obținerea ulterioara a certificatului și în raport de prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002, prin Hotărârea A.G.E.A. a SC F. SA din data de 18 aprilie 2006 s-a hotărât majorarea capitalului social cu valoarea de 235.350,2080 lei a terenului în suprafață de 56.191,24 mp înscrisă în Anexa la certificatul din 23 martie 2006, ce devine de drept aport în natură la capitalul social al SC F. SA și emiterea unui număr de 94.140 acțiuni suplimentare, cu o valoare totală de 235.350,00 RON, ce au fost atribuite cu titlu gratuit A.V.A.S., conform legii. Ca urmare, a fost modificat și actul constitutiv în ceea ce privește capitalul social și structura acționariatului, A.V.A.S. având calitatea de acționar cu o cotă de participare la capitalul social de 5,9359%.

Tribunalul a constatat că pârâta SC F. SA a procedat la înregistrarea în contabilitate a diferențelor din reevaluarea terenurilor, constatându-se că pentru terenul din B. s-au înregistrat diferențe din reevaluare în contul de rezerve în sumă de 81.165.620 lei. A reținut judecătorul fondului că, urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate ulterior privatizării, pârâta s-a conformat obligației impuse de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 întrucât prin Hotărârea A.G.E.A. din data de 18 aprilie 2006 a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea terenului în suprafață de 56.191,24 mp pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

S-a arătat de către tribunal că potrivit art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, în formularea în vigoare la data emiterii certificatului și a adoptării Hotărârii AGEA din data de 18 aprilie 2006, terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează de consiliile de administrație ale societăților comerciale, cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 2, iar valoarea acestora se include în patrimoniul societăților comerciale, fără modificarea capitalului social al acestora. Ulterior, acest text a fost modificat prin H.G. nr. 107/2008.

Din analiza actului normativ pe care reclamanta își susține cererea de chemare în judecată, instanța a reținut că evaluarea terenurilor prin raportare la valoarea de piață se realizează anterior și în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, neavând legătură cu valoarea cu care se majorează capitalul social în baza art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002. S-a constatat de către instanță că textul de la art. 6 H.G. nr. 834/1991 a fost modificat prin includerea referirii la valoarea de piață ulterior, respectiv în anul 2008, deci ulterior datei la care a fost emis certificatul de atestare și datei de 18 aprilie 2006, la care s-a majorat capitalul social și în nici un caz nu poate retroactivă.

Referitor la capătul de cerere subsidiar din cererea completatoare, privind obligarea pârâtei la reevaluarea terenului prin majorarea valorii acestuia la prețul pieței și includerea, conform dispozițiilor art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, a diferenței favorabile rezultate în rezerve, fără majorarea capitalului social, tribunalul a constatat că nici acesta nu este întemeiat, deoarece pârâta a făcut dovada că a procedat deja la reevaluarea terenului din B. și că diferențele din reevaluare s-au înregistrat în contul de rezerve, astfel cum reiese din Nota contabilă din data de 31 decembrie 2007. Prin Decizia comercială nr. 305 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins excepția tardivității depunerii motivelor de apel, ca nefondată și a respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

împotriva sentinței mai sus menționate, ca nefondat. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt care a dat naștere litigiului ce face obiectul analizei curții de apel, respectiv că după privatizarea SC F. SA în anul 2000, a fost emis în beneficiul societății la data de 23 martie 2006 Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 3094 cu privire la terenul în suprafață de 56.191 mp proprietate exclusivă și 177 mp proprietate indiviză, situat în București, sector 4. A constatat curtea de apel că, în considerarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002, prin Hotărârea A.G.E.A.

din data de 18 aprilie 2006 a SC F. SA, s-a stabilit majorarea capitalului social al societății cu valoarea terenului pentru care a fost emis Certificatul anterior menționat, emiterea unui număr de 94.140 acțiuni suplimentare care au fost atribuite cu titlu gratuit către A.V.A.S., notificarea A.V.A.S. cu privire la dobândirea de către societate a Certificatului și de către A.V.A.S. a calității de acționar în SC F. SA, precum și modificarea actului constitutiv. Pe calea acțiunii deduse judecății și prin cererea de apel, reclamanta A.V.A.S. susține că intimata pârâtă SC F. SA nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de includere în capitalul social a valorii terenului, prin aceea că valoarea inclusă nu a fost una reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.

Curtea de apel a observat că valoarea cu care s-a majorat capitalul social al SC F. la data de 18 aprilie 2006 a fost de 235.350,2080 RON, valoare a terenului indicată de Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis de M.A.P.D.R. la data de 23 martie 2006. Cu referire la normele legale despre care se susține de către apelanta reclamantă că erau aplicabile situației terenului, curtea de apel a procedat la analiza lor punctuală. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, instanța de apel a constatat că reclamanta a înțeles să invoce în susținerea cererii sale art. 6 al acestei Hotărâri, dar într-o formă ce nu era în vigoare la data emiterii Certificatului și nici la data adoptării Hotărârii A.G.E.A., împrejurare reținută în mod temeinic și legal de către instanța fondului.

Versiunea în vigoare la 18 aprilie 2006 și avută în vedere de către acționarii SC F. SA stipula că terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează de comisiile de administrație ale societăților comerciale, cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 2, iar valoarea acestora se include în patrimoniul societăților comerciale, fără modificarea capitalului social al acestora. Împrejurarea că ulterior, prin H.G. nr. 107/2008, conținutul art. 6 a fost modificat, nu poate fi opusă pârâtei, întrucât o astfel de interpretare echivalează cu încălcarea principiului tempus regit actum.

Cu referire la pretinsa nerespectare a dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 500 din 05 august 1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului social, care prevede coeficientul de actualizare a imobilelor corporale, cu indicarea unui coeficient pentru terenuri de 8,873, curtea de apel a constatat că și aceste norme au fost avute în vedere și respectate la majorarea capitalului social SC F. SA. Din documentația depusă în vederea emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate rezultă fără îndoială că formula de calcul a valorii terenului a inclus și operațiunea de reevaluare prin aplicarea coeficientului de 8,873, rezultând chiar valoarea de 2.353.502.980 RON, suma înscrisă apoi în Certificat și cu care a fost majorat capitalul social.

Poziția apelantei reclamante care reclamă nerespectarea Hotărârii Guvernului nr. 500/1994 este în contradicție chiar cu aprecierile A.V.A.S. exprimate prin adresa din 22 februarie 2008 prin care chiar această autoritate semnalează că SC F. SA a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea terenului evaluat conform Hotărârii Guvernului nr. 500/1994. Drept urmare, curtea de apel a constatat că nici susținerile apelantei privind încălcarea Hotărârii Guvernului nr. 500/1994 nu sunt fondate. Raportat la incidența precizărilor nr. 86592 din 16 septembrie 1994 privind unele completări la adresa M.F. nr. 86515/1994, reclamată de apelantă, curtea de apel a constatat că aceste precizări au în vedere obligații instituite prin H.G.

nr. 500/1994 numai cu privire la agenții economici cu capital de stat. Or, la data majorării capitalului social, respectiv 18 aprilie 2006, SC F. SA era o societate cu capital integral privat, iar ca efect al majorării capitalului statul a dobândit o participare de 5,94% la acest capital. Prin urmare, la momentul adoptării Hotărârii A.G.E.A., acționarii SC F. SA nu erau ținuți a avea în vedere Precizările evocate de apelantă. Se susține de către apelantă că pârâta ar fi trebuit să dea eficiență dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 95/1999, de completare și modificare a Hotărârii Guvernului nr. 938/1998. Ca și în chestiunea prealabilă, curtea de apel a remarcat indicarea în mod eronat de către apelantă a actelor juridice ce se pretinde a fi aplicabile, în sensul că H.G.

nr. 95/1999 a completat și modificat H.G. nr. 983/1998, normă legală ce, de altfel, a fost abrogată prin H.G. nr. 403 din 19 mai 2000, publicată în M. Of. la 7 iunie 2000. Prin urmare, curtea de apel a constatat că la data evaluării terenului, a emiterii certificatului și a majorării capitalului social SC F. SA, aceste norme erau abrogate, motiv pentru care nu se poate reține incidența lor în cauză. În ceea ce privește dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 403/2000, și acestea au fost abrogate prin art. 7 din H.G. nr. 1553/2003, publicată în M. Of. nr. 21 din 12 ianuarie 2004, astfel încât nu erau în vigoare și aplicabile operațiunii de majorare a capitalului care avut loc la 18 aprilie 2006. Raportat la invocarea în apel și a incidenței H.G.

nr. 1553/2003, curtea de apel a constatat că, potrivit art. 1 din această hotărâre, societățile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome, societățile și companiile naționale, institutele de cercetare și celelalte categorii de agenți economici pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor la data de 31 decembrie 2003, astfel încât rezultatul reevaluării să fie cuprins în situațiile financiare ale anului 2003. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează în vederea determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

Din interpretarea textului anterior menționat curtea de apel a reținut că acesta cuprinde o normă dispozitivă, iar nu imperativă, lăsând la latitudinea societăților comerciale opțiunea de a proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale. Pe de altă parte, textul are în vedere o altă situație decât cea din cauza ce face obiectul prezentei analize; astfel, norma se referă la o reevaluare în vederea întocmirii situațiilor financiare aferente anului 2003, în condițiile în care în situația din speță privește evaluarea unui teren în vederea emiterii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate în 23 martie 2006. Drept urmare, curtea de apel a constatat că nici această critică adusă prin motivele de apel nu poate fi primită.

A mai apreciat că nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social. Acest text are în vedere situația unui bun inclus în capitalul social a cărui valoare se modifică ulterior includerii sale în acest capital. Această reevaluare nu poate genera majorarea capitalului social, situație premisă în speța de față, ci determină includerea diferenței de valoare în rezerve. Or, așa cum rezultă din înscrisurile administrate în dosarul de fond și cum, de altfel, și judecătorul fondului a reținut, SC F. SA a procedat deja la reevaluarea terenului și includerea diferenței în contul de rezerve.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinței nr. 10906 din 18 noiembrie 2010, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. În motivarea recursului său, recurenta susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra normelor legale invocate în apel, reținând doar aspecte invocate de instanța de fond în considerente, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta arată că instanța de apel a analizat o serie de acte normative: H.G.

nr. 834/1991, H.G. nr. 500/1994, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2003, dar nu a reținut, așa cum ar fi trebuit, că obligația societății de majorare a capitalului social este impusă de norme speciale în materia privatizării, iar valoarea ce face obiectul acestei majorări se stabilește conform legislației specifice privind modalitatea de evaluare și reevaluare a imobilelor. Pe cale de consecință, consideră că nu trebuie să fie stabilită in terminis o procedură specifică de evaluare a imobilelor pentru majorarea impusă de Legea nr. 137/2002 cu modificările și completările ulterioare, aceasta regăsindu-se în cea deja existentă.

Susține că, în conformitate cu legislația în vigoare, pârâta avea obligația să efectueze majorarea capitalului social, considerată aport în natură al statului în schimbul căruia trebuiau emise acțiunii suplimentare ce reveneau de drept instituției publice implicate în privatizare, în speță, A.V.A.S., - majorare ce a fost efectuată la acea dată necorespunzător de către aceasta. Suma de 235.359,2080 RON cu care a fost majorat capitalul social al societății reprezintă valoarea menționată în Anexa Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 23 martie 2006, iar SC F. SA București a majorat necorespunzător capitalul social al societății, fără să respecte prevederile art. 143 din H.G.

nr. 577/2002 și Legii nr. 137/2002 și ignorând faptul că valoarea cu care s-a majorat capitalul social al SC F. SA București reprezintă doar valoarea preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, fără a fi reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. Concluzionând, arată că prin majorarea capitalului social cu o sumă mai mică decât cea prevăzută în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce trebuia reactualizată cu coeficientul de reeevaluare stabilit de legislația în vigoare, A.V.A.S. a fost prejudiciată, devenind acționar al SC F. SA București cu un număr de acțiuni mai mic decât cel ce i s-ar fi cuvenit.

Recursul nu este fondat. Din examinarea susținerilor formulate în recurs, întemeiate de recurenta reclamantă pe dispozițiile art. 3o4 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a actelor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente speței, se constată următoarele: Susținerea recurentei potrivit căreia intimata-pârâtă a majorat necorespunzător capitalul social al societății la data respectivă, fără respectarea legislației în vigoare la acel moment, respectiv a dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 și Legii nr. 137/2002, întrucât valoarea cu care s-a majorat capitalul social al SC F. SA București reprezintă doar valoarea preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, fără a fi reactualizată cu coeficientului de reevaluare stabilit de legislația în vigoare, nu este întemeiată.

Se constată astfel că după privatizarea SC F. SA București a fost emis în favoarea pârâtei certificatul de atestare a dreptului de proprietate din data de 23 martie 2006, pentru terenul în suprafață de 56.368,74 mp situat în București, sector 4, iar în anexa certificatului a fost înscrisă valoarea terenului ca fiind de 235.350,2080 lei. Având în vedere obținerea ulterioară a certificatului, astfel cum s-a arătat mai sus, în raport de dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, imediat după obținerea acestuia, societatea pârâtă a efectuat formalitățile impuse de lege și anume, a convocat Adunarea Generală a Acționarilor și prin Hotărârea A.G.E.A. a SC F. SA București din data de 18 aprilie 2006 s-a decis majorarea capitalului social cu valoarea terenului, urmată de modificarea actului constitutiv al societății în ce privește capitalul social și a structurii acționariatului, A.V.A.S.

având o cotă de participare la capitalul social de 5,9359%. La stabilirea valorii cu care s-a efectuat majorarea capitalului social s-a aplicat coeficientul stabilit prin H.G. nr. 500/1994, deci s-a aplicat coeficientul de 8,873, rezultând valoarea de 235.350,2080 lei, sumă înscrisă în certificat și cu care apoi a fost majorat capitalul social. Se reține în consecință că societatea pârâtă a respectat dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 mai sus menționate, precum și pe cele ale art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social, întrucât în speță, pârâta a procedat deja la reevaluarea terenului și includerea diferenței în contul de rezervă.

În ce privește dispozițiile art. 143 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002, conform cărora valoarea cu care se majorează capitalul social este cea reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare, din cele mai sus arătate, se observă că și acestea au fost respectate, contrar susținerilor recurentei, deoarece pârâta a procedat deja la reevaluarea terenului și includerea diferenței în contul de rezervă. Prin urmare, se reține că au fost aplicate corect dispozițiile legale în vigoare la momentul efectuării operațiunii de majorare a capitalului social, operațiune care a avut loc la data de 18 aprilie 2006, iar Precizările nr. 86592 din 16 septembrie 1994 privind unele completări la adresa M.F.

nr. 86515/1994 nu erau aplicabile în speță deoarece acestea se referă la agenții economici cu capital de stat, or, la data majorării capitalului social, pârâta era o societate cu capital privat de stat. Totodată, reclamanta nu a fost prejudiciată în sensul menționat de aceasta, respectiv că prin modul în care s-a majorat capitalul social ar fi devenit un acționar al SC F. SA București cu un număr mai mic de acțiuni decât i s-ar fi cuvenit, întrucât prin includerea diferențelor favorabile în rezerve ca urmare a reevaluării terenurilor, acționarii nu obțin nici un beneficiu practic, - aceste rezerve nefiind distribuite acționarilor, ci fiind păstrate de societate, A.G.A. putând decide ca aceste rezerve să fie folosite, în întregime sau în parte pentru acoperirea pierderilor, în ipoteza în care societatea ar suferi pierderi din activitatea comercială.

În ceea ce privește seria de acte normative la care face referire recurenta, respectiv H.G. nr. 834/1991, H.G. nr. 500, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2003, despre care se susține că au fost analizate, dar li s-a dat o interpretare eronată, se constată că această susținere este de asemenea neîntemeiată, atâta timp cât instanța de apel a reținut judicios că pârâta și-a respectat obligațiile legale, sub aspectul incidenței acestor acte legale, în esență, după cum urmează a se arăta mai jos.

Astfel, s-a menționat corect că reclamanta a invocat dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991, respectiv ale art. 6 al acestei hotărâri, dar într-o formă ce nu era în vigoare nici la data emiterii certificatului și nici la data adoptării hotărârii A.G.E.A., or, aceste dispoziții legale se interpretează și se aplică conform scopului pentru care au fost edictate, fiind obligatoriu să fie în vigoare la momentul supus analizei, pentru că o altă abordare ar însemna o încălcare a principiului tempus regit actum, ceea ce legea nu permite.

Dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 500/1994 au fost respectate și aplicate corect în cauză, cele ale Hotărârii Guvernului nr. 95/1999 și Hotărârii Guvernului nr. 403/2000 erau abrogate la data când s-a efectuat majorarea capitalului social și, deci, nu mai produceau efecte, iar dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1553/2003 nu sunt relevante în cauză întrucât pe de o parte cuprind o normă dispozitivă și nu imperativă, iar pe de altă parte, textul vizat are în vedere o altă situație, diferită față de cea examinată în prezenta cauză. În fine, nu se poate reține că ar fi îndeplinite cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pentru a atrage modificarea deciziei curții de apel sub acest aspect, întrucât hotărârea criticată conține motivele pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care cererile și apărările părților au fost admise sau respinse, după caz.

În consecință, constatându-se că recurenta reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei instanței de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantei A.V.A.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 305 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.