ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 68/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 68/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 9097 din 11

iunie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins capătul

unu din cererea de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu

cu SC F. SA, ca prescris, și a respins celelalte capete de cerere, ca inadmisibile.

Prin Decizia

comercială nr. 534 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a

VI-a Comercială a admis apelul formulat de apelanta A.V.A.S., a desființat

sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, iar prin

decizia comercială nr. 1567 din 5 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție

a respins recursul declarat de pârâta SC F. SA, ca nefondat.

În fond, după

rejudecare, prin sentința comercială nr. 10906 din 18 noiembrie 2010,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a reținut că după privatizarea SC F. SA, M.A.P.D.R. a

eliberat în favoarea pârâtei certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, emis la data de 23 martie 2006 pentru terenul în suprafață de

56.368,74 mp situat în București, sector 4 (56.191,24 mp proprietate exclusivă

și 177,50 mp cotă indiviză).

În recapitulația

suprafețelor – anexa la certificatul din 23 martie 2006 – a fost înscrisă

valoarea terenului, calculată conform Hotărârii Guvernului nr. 500/1994, ca

fiind de 235.350,2080 lei.

Dată fiind obținerea

ulterioara a certificatului și în raport de prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002,

prin Hotărârea A.G.E.A. a SC F. SA din data de 18 aprilie 2006 s-a hotărât

majorarea capitalului social cu valoarea de 235.350,2080 lei a terenului în

suprafață de 56.191,24 mp înscrisă în Anexa la certificatul din 23 martie 2006,

ce devine de drept aport în natură la capitalul social al SC F. SA și emiterea

unui număr de 94.140 acțiuni suplimentare, cu o valoare totală de 235.350,00 RON,

ce au fost atribuite cu titlu gratuit A.V.A.S., conform legii.

Ca urmare, a fost

modificat și actul constitutiv în ceea ce privește capitalul social și

structura acționariatului, A.V.A.S. având calitatea de acționar cu o cotă de

participare la capitalul social de 5,9359%.

Tribunalul a

constatat că pârâta SC F. SA a procedat la înregistrarea în contabilitate a diferențelor

din reevaluarea terenurilor, constatându-se că pentru terenul din B. s-au

înregistrat diferențe din reevaluare în contul de rezerve în sumă de 81.165.620

lei.

A reținut judecătorul

fondului că, urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate ulterior privatizării, pârâta s-a conformat obligației impuse de art.

12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 întrucât prin Hotărârea A.G.E.A. din data

de 18 aprilie 2006 a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea

terenului în suprafață de 56.191,24 mp pentru care s-a emis certificatul de

atestare a dreptului de proprietate.

S-a arătat de către

tribunal că potrivit art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și

evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat,

în formularea în vigoare la data emiterii certificatului și a adoptării

Hotărârii AGEA din data de 18 aprilie 2006, terenurile stabilite potrivit art. 1

se evaluează de consiliile de administrație ale societăților comerciale, cu

respectarea criteriilor prevăzute la art. 2, iar valoarea acestora se include

în patrimoniul societăților comerciale, fără modificarea capitalului social al

acestora. Ulterior, acest text a fost modificat prin H.G. nr. 107/2008. Din

analiza actului normativ pe care reclamanta își susține cererea de chemare în

judecată, instanța a reținut că evaluarea terenurilor prin raportare la

valoarea de piață se realizează anterior și în vederea emiterii certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, neavând legătură cu valoarea cu care se

majorează capitalul social în baza art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.

S-a constatat de

către instanță că textul de la art. 6 H.G. nr. 834/1991 a fost modificat prin

includerea referirii la valoarea de piață ulterior, respectiv în anul 2008,

deci ulterior datei la care a fost emis certificatul de atestare și datei de 18

aprilie 2006, la care s-a majorat capitalul social și în nici un caz nu poate

retroactivă.

Referitor la capătul

de cerere subsidiar din cererea completatoare, privind obligarea pârâtei la

reevaluarea terenului prin majorarea valorii acestuia la prețul pieței și

includerea, conform dispozițiilor art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, a

diferenței favorabile rezultate în rezerve, fără majorarea capitalului social,

tribunalul a constatat că nici acesta nu este întemeiat, deoarece pârâta a

făcut dovada că a procedat deja la reevaluarea terenului din B. și că

diferențele din reevaluare s-au înregistrat în contul de rezerve, astfel cum

reiese din Nota contabilă din data de 31 decembrie 2007.

Prin Decizia

comercială nr. 305 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială

a respins excepția tardivității depunerii motivelor de apel, ca nefondată și a

respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva sentinței mai sus

menționate, ca nefondat.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt care a dat naștere litigiului ce face obiectul

analizei curții de apel, respectiv că după privatizarea SC F. SA în anul 2000,

a fost emis în beneficiul societății la data de 23 martie 2006 Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate nr. 3094 cu privire la terenul în suprafață

de 56.191 mp proprietate exclusivă și 177 mp proprietate indiviză, situat în

București, sector 4.

A constatat curtea de

apel că, în considerarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002, prin

Hotărârea A.G.E.A. din data de 18 aprilie 2006 a SC F. SA, s-a stabilit

majorarea capitalului social al societății cu valoarea terenului pentru care a

fost emis Certificatul anterior menționat, emiterea unui număr de 94.140

acțiuni suplimentare care au fost atribuite cu titlu gratuit către A.V.A.S.,

notificarea A.V.A.S. cu privire la dobândirea de către societate a Certificatului

și de către A.V.A.S. a calității de acționar în SC F. SA, precum și modificarea

actului constitutiv.

Pe calea acțiunii

deduse judecății și prin cererea de apel, reclamanta A.V.A.S. susține că

intimata pârâtă SC F. SA nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de

includere în capitalul social a valorii terenului, prin aceea că valoarea

inclusă nu a fost una reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de

legislația în vigoare.

Curtea de apel a

observat că valoarea cu care s-a majorat capitalul social al SC F. la data de

18 aprilie 2006 a fost de 235.350,2080 RON, valoare a terenului indicată de

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis de M.A.P.D.R. la data

de 23 martie 2006. Cu referire la normele legale despre care se susține de

către apelanta reclamantă că erau aplicabile situației terenului, curtea de

apel a procedat la analiza lor punctuală.

Astfel, în ceea ce

privește dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și

evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat,

instanța de apel a constatat că reclamanta a înțeles să invoce în susținerea

cererii sale art. 6 al acestei Hotărâri, dar într-o formă ce nu era în vigoare

la data emiterii Certificatului și nici la data adoptării Hotărârii A.G.E.A.,

împrejurare reținută în mod temeinic și legal de către instanța fondului.

Versiunea în vigoare la 18 aprilie 2006 și avută în vedere de către acționarii

SC F. SA stipula că terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează de comisiile

de administrație ale societăților comerciale, cu respectarea criteriilor

prevăzute la art. 2, iar valoarea acestora se include în patrimoniul

societăților comerciale, fără modificarea capitalului social al acestora.

Împrejurarea că ulterior, prin H.G. nr. 107/2008, conținutul art. 6 a fost

modificat, nu poate fi opusă pârâtei, întrucât o astfel de interpretare

echivalează cu încălcarea principiului tempus regit actum.

Cu referire la

pretinsa nerespectare a dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 500 din 05

august 1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale și modificarea

capitalului social, care prevede coeficientul de actualizare a imobilelor

corporale, cu indicarea unui coeficient pentru terenuri de 8,873, curtea de

apel a constatat că și aceste norme au fost avute în vedere și respectate la

majorarea capitalului social SC F. SA. Din documentația depusă în vederea

emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate rezultă fără

îndoială că formula de calcul a valorii terenului a inclus și operațiunea de

reevaluare prin aplicarea coeficientului de 8,873, rezultând chiar valoarea de

2.353.502.980 RON, suma înscrisă apoi în Certificat și cu care a fost majorat

capitalul social. Poziția apelantei reclamante care reclamă nerespectarea

Hotărârii Guvernului nr. 500/1994 este în contradicție chiar cu aprecierile A.V.A.S.

exprimate prin adresa din 22 februarie 2008 prin care chiar această autoritate

semnalează că SC F. SA a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea

terenului evaluat conform Hotărârii Guvernului nr. 500/1994. Drept urmare,

curtea de apel a constatat că nici susținerile apelantei privind încălcarea

Hotărârii Guvernului nr. 500/1994 nu sunt fondate.

Raportat la incidența

precizărilor nr. 86592 din 16 septembrie 1994 privind unele completări la

adresa M.F. nr. 86515/1994, reclamată de apelantă, curtea de apel a constatat

că aceste precizări au în vedere obligații instituite prin H.G. nr. 500/1994

numai cu privire la agenții economici cu capital de stat. Or, la data majorării

capitalului social, respectiv 18 aprilie 2006, SC F. SA era o societate cu

capital integral privat, iar ca efect al majorării capitalului statul a

dobândit o participare de 5,94% la acest capital. Prin urmare, la momentul

adoptării Hotărârii A.G.E.A., acționarii SC F. SA nu erau ținuți a avea în

vedere Precizările evocate de apelantă.

Se susține de către

apelantă că pârâta ar fi trebuit să dea eficiență dispozițiilor Hotărârii

Guvernului nr. 95/1999, de completare și modificare a Hotărârii Guvernului nr. 938/1998.

Ca și în chestiunea prealabilă, curtea de apel a remarcat indicarea în mod

eronat de către apelantă a actelor juridice ce se pretinde a fi aplicabile, în

sensul că H.G. nr. 95/1999 a completat și modificat H.G. nr. 983/1998, normă

legală ce, de altfel, a fost abrogată prin H.G. nr. 403 din 19 mai 2000,

publicată în M. Of. la 7 iunie 2000. Prin urmare, curtea de apel a constatat că

la data evaluării terenului, a emiterii certificatului și a majorării

capitalului social SC F. SA, aceste norme erau abrogate, motiv pentru care nu

se poate reține incidența lor în cauză.

În ceea ce privește

dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 403/2000, și acestea au fost abrogate

prin art. 7 din H.G. nr. 1553/2003, publicată în M. Of. nr. 21 din 12 ianuarie

2004, astfel încât nu erau în vigoare și aplicabile operațiunii de majorare a

capitalului care avut loc la 18 aprilie 2006.

Raportat la invocarea

în apel și a incidenței H.G. nr. 1553/2003, curtea de apel a constatat că,

potrivit art. 1 din această hotărâre, societățile comerciale, indiferent de

forma de proprietate, regiile autonome, societățile și companiile naționale,

institutele de cercetare și celelalte categorii de agenți economici pot proceda

la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor la data de 31

decembrie 2003, astfel încât rezultatul reevaluării să fie cuprins în

situațiile financiare ale anului 2003. Totodată, potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează în

vederea determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație,

utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea

contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

Din interpretarea

textului anterior menționat curtea de apel a reținut că acesta cuprinde o normă

dispozitivă, iar nu imperativă, lăsând la latitudinea societăților comerciale

opțiunea de a proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale. Pe de altă

parte, textul are în vedere o altă situație decât cea din cauza ce face obiectul

prezentei analize; astfel, norma se referă la o reevaluare în vederea

întocmirii situațiilor financiare aferente anului 2003, în condițiile în care

în situația din speță privește evaluarea unui teren în vederea emiterii unui

certificat de atestare a dreptului de proprietate în 23 martie 2006.

Drept urmare, curtea

de apel a constatat că nici această critică adusă prin motivele de apel nu

poate fi primită.

A mai apreciat că nu

se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

potrivit cărora diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi

incluse în rezerve, fără a majora capitalul social. Acest text are în vedere

situația unui bun inclus în capitalul social a cărui valoare se modifică

ulterior includerii sale în acest capital. Această reevaluare nu poate genera

majorarea capitalului social, situație premisă în speța de față, ci determină

includerea diferenței de valoare în rezerve. Or, așa cum rezultă din

înscrisurile administrate în dosarul de fond și cum, de altfel, și judecătorul

fondului a reținut, SC F. SA a procedat deja la reevaluarea terenului și

includerea diferenței în contul de rezerve.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București, întemeindu-se

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

recursului și modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului,

schimbarea sentinței nr. 10906 din 18 noiembrie 2010, în sensul admiterii

cererii de chemare în judecată formulată de A.V.A.S.

În motivarea

recursului său, recurenta susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra normelor

legale invocate în apel, reținând doar aspecte invocate de instanța de fond în

considerente, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Recurenta arată că

instanța de apel a analizat o serie de acte normative: H.G. nr. 834/1991, H.G. nr.

500/1994, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2003, dar nu a

reținut, așa cum ar fi trebuit, că obligația societății de majorare a capitalului

social este impusă de norme speciale în materia privatizării, iar valoarea ce

face obiectul acestei majorări se stabilește conform legislației specifice

privind modalitatea de evaluare și reevaluare a imobilelor. Pe cale de

consecință, consideră că nu trebuie să fie stabilită in terminis o procedură

specifică de evaluare a imobilelor pentru majorarea impusă de Legea nr. 137/2002

cu modificările și completările ulterioare, aceasta regăsindu-se în cea deja existentă.

Susține că, în conformitate

cu legislația în vigoare, pârâta avea obligația să efectueze majorarea capitalului

social, considerată aport în natură al statului în schimbul căruia trebuiau

emise acțiunii suplimentare ce reveneau de drept instituției publice implicate

în privatizare, în speță, A.V.A.S., - majorare ce a fost efectuată la acea dată

necorespunzător de către aceasta.

Suma de 235.359,2080 RON

cu care a fost majorat capitalul social al societății reprezintă valoarea

menționată în Anexa Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din

23 martie 2006, iar SC F. SA București a majorat necorespunzător capitalul

social al societății, fără să respecte prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002

și Legii nr. 137/2002 și ignorând faptul că valoarea cu care s-a majorat capitalul

social al SC F. SA București reprezintă doar valoarea preluată din anexa

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, fără a

fi reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în

vigoare.

Concluzionând, arată

că prin majorarea capitalului social cu o sumă mai mică decât cea prevăzută în

anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce trebuia

reactualizată cu coeficientul de reeevaluare stabilit de legislația în vigoare,

A.V.A.S. a fost prejudiciată, devenind acționar al SC F. SA București cu un

număr de acțiuni mai mic decât cel ce i s-ar fi cuvenit.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

susținerilor formulate în recurs, întemeiate de recurenta reclamantă pe

dispozițiile art. 3o4 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a actelor dosarului, precum și

a dispozițiilor legale incidente speței, se constată următoarele:

Susținerea recurentei

potrivit căreia intimata-pârâtă a majorat necorespunzător capitalul social al societății

la data respectivă, fără respectarea legislației în vigoare la acel moment,

respectiv a dispozițiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 și Legii nr. 137/2002,

întrucât valoarea cu care s-a majorat capitalul social al SC F. SA București

reprezintă doar valoarea preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului, fără a fi reactualizată cu coeficientului de

reevaluare stabilit de legislația în vigoare, nu este întemeiată.

Se constată astfel că

după privatizarea SC F. SA București a fost emis în favoarea pârâtei

certificatul de atestare a dreptului de proprietate din data de 23 martie 2006,

pentru terenul în suprafață de 56.368,74 mp situat în București, sector 4, iar

în anexa certificatului a fost înscrisă valoarea terenului ca fiind de

235.350,2080 lei.

Având în vedere

obținerea ulterioară a certificatului, astfel cum s-a arătat mai sus, în raport

de dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, imediat după

obținerea acestuia, societatea pârâtă a efectuat formalitățile impuse de lege

și anume, a convocat Adunarea Generală a Acționarilor și prin Hotărârea A.G.E.A.

a SC F. SA București din data de 18 aprilie 2006 s-a decis majorarea

capitalului social cu valoarea terenului, urmată de modificarea actului

constitutiv al societății în ce privește capitalul social și a structurii

acționariatului, A.V.A.S. având o cotă de participare la capitalul social de

5,9359%.

La stabilirea valorii

cu care s-a efectuat majorarea capitalului social s-a aplicat coeficientul

stabilit prin H.G. nr. 500/1994, deci s-a aplicat coeficientul de 8,873,

rezultând valoarea de 235.350,2080 lei, sumă înscrisă în certificat și cu care

apoi a fost majorat capitalul social.

Se reține în

consecință că societatea pârâtă a respectat dispozițiile art. 12 alin. (5) din

Legea nr. 137/2002 mai sus menționate, precum și pe cele ale art. 210 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora diferențele favorabile din reevaluarea

patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social, întrucât

în speță, pârâta a procedat deja la reevaluarea terenului și includerea

diferenței în contul de rezervă.

În ce privește dispozițiile

art. 143 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002, conform

cărora valoarea cu care se majorează capitalul social este cea reactualizată cu

coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare, din cele mai sus

arătate, se observă că și acestea au fost respectate, contrar susținerilor

recurentei, deoarece pârâta a procedat deja la reevaluarea terenului și

includerea diferenței în contul de rezervă.

Prin urmare, se

reține că au fost aplicate corect dispozițiile legale în vigoare la momentul

efectuării operațiunii de majorare a capitalului social, operațiune care a avut

loc la data de 18 aprilie 2006, iar Precizările nr. 86592 din 16 septembrie

1994 privind unele completări la adresa M.F. nr. 86515/1994 nu erau aplicabile

în speță deoarece acestea se referă la agenții economici cu capital de stat,

or, la data majorării capitalului social, pârâta era o societate cu capital

privat de stat. Totodată, reclamanta nu a fost prejudiciată în sensul menționat

de aceasta, respectiv că prin modul în care s-a majorat capitalul social ar fi devenit

un acționar al SC F. SA București cu un număr mai mic de acțiuni decât i s-ar

fi cuvenit, întrucât prin includerea diferențelor favorabile în rezerve ca

urmare a reevaluării terenurilor, acționarii nu obțin nici un beneficiu

practic, - aceste rezerve nefiind distribuite acționarilor, ci fiind păstrate

de societate, A.G.A. putând decide ca aceste rezerve să fie folosite, în

întregime sau în parte pentru acoperirea pierderilor, în ipoteza în care

societatea ar suferi pierderi din activitatea comercială.

În ceea ce privește seria

de acte normative la care face referire recurenta, respectiv H.G. nr. 834/1991,

H.G. nr. 500, H.G. nr. 95/1999, H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2003, despre

care se susține că au fost analizate, dar li s-a dat o interpretare eronată, se

constată că această susținere este de asemenea neîntemeiată, atâta timp cât

instanța de apel a reținut judicios că pârâta și-a respectat obligațiile legale,

sub aspectul incidenței acestor acte legale, în esență, după cum urmează a se

arăta mai jos.

Astfel, s-a menționat

corect că reclamanta a invocat dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991,

respectiv ale art. 6 al acestei hotărâri, dar într-o formă ce nu era în vigoare

nici la data emiterii certificatului și nici la data adoptării hotărârii A.G.E.A.,

or, aceste dispoziții legale se interpretează și se aplică conform scopului

pentru care au fost edictate, fiind obligatoriu să fie în vigoare la momentul

supus analizei, pentru că o altă abordare ar însemna o încălcare a principiului

tempus regit actum, ceea ce legea nu permite.

Dispozițiile Hotărârii

Guvernului nr. 500/1994 au fost respectate și aplicate corect în cauză, cele

ale Hotărârii Guvernului nr. 95/1999 și Hotărârii Guvernului nr. 403/2000 erau

abrogate la data când s-a efectuat majorarea capitalului social și, deci, nu

mai produceau efecte, iar dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1553/2003 nu

sunt relevante în cauză întrucât pe de o parte cuprind o normă dispozitivă și

nu imperativă, iar pe de altă parte, textul vizat are în vedere o altă

situație, diferită față de cea examinată în prezenta cauză.

În fine, nu se poate

reține că ar fi îndeplinite cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pentru a

atrage modificarea deciziei curții de apel sub acest aspect, întrucât hotărârea

criticată conține motivele pe care se sprijină și care au format convingerea instanței,

precum și pe cele pentru care cererile și apărările părților au fost admise sau

respinse, după caz.

În consecință,

constatându-se că recurenta reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs

întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei instanței

de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul

reclamantei A.V.A.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 305

din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2012.