ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2299/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2299/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 4 mai 2012
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința comercială nr. 7718 din 2 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea
astfel cum a fost formulată și completată de reclamanta
SC
A. SA în contradictoriu cu pârâtele
SC R.T.L. SRL, SC C.I. SRL
și SC M.T.T.I. SRL având ca obiect revocarea contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008 și constatarea inopozabilității
acestui contract față de societatea reclamantă, precum și revocarea actului adițional
nr. 1142 din 18 mai 2009.
Pentru
a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la 13 octombrie 2008,
s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759/2008
între SC R.T.L. SRL, în calitate de vânzător și SC C.I. SRL, în calitate de
cumpărător, având ca obiect imobilele compuse din teren în suprafață totală de
2.477,24 mp, precum și construcțiile edificate pe acesta.
Societatea
vânzătoare a devenit proprietara bunurilor imobile ce au format obiectul
acestui contract prin cumpărare de la
SC A.SA, prin
contractul
de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3193 din 27 decembrie 2007. Prețul
vânzării a fost stabilit pentru suma de 650.000 Euro urmând a fi plătit până
cel mai târziu la data de 30 iunie 2009.
Prin
actul adițional la acest contract autentificat sub nr. 1142 din 18 mai 2004,
părțile contractante au convenit ca imobilele ce au format obiectul acestui
contract să fie aduse ca garanție, de către cumpărător, în favoarea vânzătorului,
pentru garantarea împrumutului în valoare de 1.650.000 lei echivalentul a
450.000 Euro, pe care terțul împrumutător SC M.T.T.I. SRL l-a acordat
vânzătorului, în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 1625 din 26
septembrie 2008 și a actului adițional nr.1 autentificat sub nr. 368 din 16
aprilie 2009.
Pentru
garantarea împrumutului acordat vânzătorului de către terțul împrumutător SC M.T.T.I.
SRL, cumpărătorul SC C.I. SRL și-a exprimat consimțământul în vederea
constituirii în favoarea acestuia a unei ipoteci de rangul II asupra imobilelor
ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759/2008.
În același timp, prin actul adițional, s-a convenit ca prețul vânzării în
valoare de 650.000 Euro să fie plătit la data radierii ipotecii.
În
dosarul de executare nr. 1256 E/2008 s-a dispus înființarea popririi asupra
sumei de 650.000 Euro datorat de SC C.I. SRL debitoarei SC R.T.L. SRL în baza
contractului autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008.
Tribunalul
a subliniat faptul că acțiunea revocatorie reglementată de art. 975 C. civ.,
reprezintă calea procedurală prin care creditorul poate solicita desființarea
judiciară a actelor juridice perfectate de debitor în scopul prejudicierii sale
și nu se poate considera că în ceea ce privește al II-lea capăt de cerere nu
sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 111 C. proc. civ., în condițiile
în care constatarea inopozabilității reprezintă efectul admiterii acțiunii
revocatorii, acțiunea promovată de reclamantă, în întregul său, primind calificarea
unei acțiuni în realizare.
Împrejurarea
că reclamanta nu a menționat în motivarea acțiunii sale că SC C.I. SRL este de
rea-credință și indiciile care conduc la concluzia că această societate ar fi cunoscut
fapta debitorului de prejudiciere a creditorului nu au condus de plano la
reținerea netemeiniciei acțiunii.
S-a
mai reținut că reclamanta a făcut dovada calității de creditor care deține o
creanță certă, lichidă și exigibilă, anterior actelor atacate, astfel cum rezultă
din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3193/2007 și
procesul-verbal de licitație din 28 noiembrie 2008.
Instanța
a apreciat că nu sunt îndeplinite celelalte cerințe. Astfel, s-a reținut că
actele atacate nu ar produce prejudiciu pentru creditor atâta timp cât în
schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor prevăzut de
contractul de vânzare-cumpărare, pârâta SC R.T.L. SRL a devenit beneficiara
creanței de plată a prețului în valoare de 650.000 Euro. În același timp, s-a
reținut că nici încheierea actului adițional nr. 1142 din 18 mai 2009, nu reușește
să facă dovada existenței unui prejudiciu de vreme ce nu s-a probat
desființarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 1256E/2008 și
insolvabilitatea terțului poprit SC C.I. SRL.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamanta
SC A. SA susținând
superficiala motivare a sentinței privind existența prejudiciului, prejudiciere
ce rezultă evident din starea de insolvabilitate în care a ajuns, s-a subliniat
de asemenea, existența unei conivențe frauduloase între pârâte, care, prin
conținutul actelor încheiate au creat posibilitatea ca prețul să nu mai fie
încasat, întreaga operațiune urmărind fraudarea creditorului prin lipsirea
acestuia de posibilitatea valorificării acestui bun în procedura executării silite.
Prin
decizia comercială nr. 275 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel
București, s
ecția a VI-a comercială, apelul declarat de apelanta
SC
A. SA în contradictoriu cu intimatele
SC R.T.L. SRL, SC C.I. SRL
și SC M.T.T.I. SRL a fost respins ca nefondat.
Pentru
a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că, pe calea acțiunii
pauliene prevăzut de art. 975 C. civ. creditoarea poate cere revocarea actelor
juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.
Curtea
a reținut că, dincolo de existența calității de creditor, cu o creanță certă,
lichidă și exigibilă, apelanta reclamantă trebuia să dovedească îndeplinire și
a celorlalte condiții, respectiv: prejudiciu creat creditorului, frauda
debitorului și complicitatea la fraudă a terțului, actul încheiat având
caracter oneros.
S-a
reținut de instanța de apel că aceste condiții ce trebuie îndeplinite pentru
promovarea acțiunii pauliene dar mai ales prejudicierea creditoarei nu a fost dovedită
atâta vreme cât imobilul a fost înstrăinat de intimata SC R.T.L. SRL, cu prețul
de 650.000 Euro (același preț) cu modificarea însă a condițiilor de plată, ceea
ce a dus la instituirea unei ipoteci de rang II asupra imobilului tranzacționat
în favoarea creditoarei SC M.T.T.I. SRL pentru garantarea împrumutului acordat
de aceasta vânzătoarei.
S-a
mai reținut că intimata SC R.T.L. SRL nu a renunțat la încasarea prețului și
chiar dacă acesta nu va mai fi încasat în viitor, situația va duce la stingerea
unei creanțe împotriva unui alt creditor, situație ce creează doar riscul
măririi stării sale de insolvență în viitor.
Mai
mult, Curtea reține că apelanta nu va fi prejudiciată prin contractul de
vânzare-cumpărare a cărui revocare a fost solicitat întrucât aceasta a
declanșat procedura executării silite a debitoarei sale SC R.T.L. SRL, precum
și pe aceea a popririi pentru obținerea diferenței de preț pe care aceasta i-o
datorează.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta
SC
A. SA, criticând-o ca fiind nelegală cu incidența motivelor de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O
primă critică, vizează faptul că prin modul în care decizia recurată a motivat
netemeinicia hotărârii primei instanțe cu privire la motivarea incompletă a
acesteia, echivalează cu o neexaminare a acesteia pentru că nu rezultă pe ce
s-a întemeiat respingerea ori neluarea sa în considerare.
O
altă critică vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 975
C. civ. dar și a celor referitoare la gajul general al creditorilor, atâta vreme
cât prin actele atacate, debitoarea sa și-a majorat starea de incapacitate de
plată prejudiciind-o pe creditoare.
Criticile
formulate prin motivele de recurs sunt întemeiate.
Doctrina
a statuat obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la
soluția dată, iar această motivare trebuie să fie în concret, cu referire la probele
existente în cauză.
Practica
judiciară a statuat la rândul său că argumentele, criticile părților trebuiesc examinate,
fără a fi obligatoriu și chiar dacă punctul de vedere al instanței nu trebuie
să răspundă fiecărui argument, acesta trebuie însă să fie exprimat într-un mod
relevant.
În
același sens, al necesității unei minime dar relevante motivări a hotărârii
judecătorești, s-a pronunțat și practica CEDO în cadrul examinării dreptului la
un proces echitabil – art. 6 – în mai multe cauze. Astfel, (în cauza Garcia
Ruiz c Spania și Boldea România) s-a arătat că, ,,potrivit jurisprudenței sale
constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate, astfel încât să indice de
o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații
poate varia în funcție de natura cauzei”.
Decizia
recurată este insuficient și contradictoriu motivată tocmai în ce privește
interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 975 C. civ. cu referire la
condițiile de admisibilitate a promovării acțiunii pauliene și în special a condiției
prejudicierii SC A. SA în calitatea sa de creditoare a
SC
R.T.L. SRL în calitate de debitoare, sens în care urmează a se proceda la
complinirea acesteia.
Potrivit
art. 975 C. civ. (temei al acțiunii pauliene), ,,ei (creditorii) pot asemenea,
în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în
prejudiciul drepturilor lor”, text care trebuie interpretat și aplicat prin
luarea în considerare a dispozițiilor art. 1718 C. civ., potrivit cu care, ,,oricine
este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate
bunurile sale, mobile și imobile , prezente și viitoare”.
Calitatea
de creditor cu creanță certă, lichidă și exigibilă a recurentei-reclamante
SC
A. SA, față de intimata debitoare
SC R.T.L. SRL, consecință
a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3192 din 27 decembrie
2007, având ca obiect suprafața de 12.330,96 mp și construcții aflate pe acesta
și pentru care intimata cumpărătoare avea de achitat diferența de preț de
13.994.509 Euro, sumă ce avusese scadența la 15 aprilie 2008, a fost corect
reținută și de instanțele ale căror hotărâri au fost atacate.
Pentru
îndestularea creanței recurenta a apelat la procedura executării silite prin
poprirea conturilor debitoarei, îndestulându-se numai cu suma de 22.680,56 lei
conform procesului verbal din 29 iulie 2011.
În
continuarea executării silite, s-a trecut la vânzarea la licitație a bunurilor imobile
pe care intimata debitoare le obținuse prin contractul de vânzare-cumpărare nr.
3192/2007, întrucât nu mai avea alte bunuri, dar la licitație nu s-a obținut
prețul stabilit, încât acesta a fost diminuat. S-a procedat la efectuarea executării
silite pe bunurile imobile pe care recurenta reclamantă le vânduse debitoarei
întrucât, din demersurile efectuate de executorul judecătoresc s-a constatat că
debitoarea SC R.T.L. SRL nu avea alte active ori conturi care să fie executate.
Toate
acestea fac dovada incapacității de plată a societății debitoare, respectiv a
insolvabilității sale și a imposibilității creditoarei
SC
A. SA de a-și recupera creanța.
Existența
prejudiciului este astfel probată prin insolvabilitatea debitorului.
După
achitarea unei diferențe de preț la 25 septembrie 2008,
SC
R.T.L. SRL a transferat proprietatea cumpărată de la recurenta-reclamantă către
SC C.I. SRL prin actul autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008,
reducând astfel gajul general al creditorului, întrucât și-a redus patrimoniul
și, drept consecință și-a mărit gradul de insolvabilitate.
Mai
mult, debitoarea a procedat la dezmembrarea imobilelor cumpărate de la
creditoare (care constituiau un singur imobil), în două imobile, creându-se și
o servitute care să permită accesul la terenul mai mic.
Această
operațiune făcută de debitoare a dus la scăderea valorii acestor două imobile
față de valoarea pe care o avea ca un singur bun.
Prin
urmare, debitorul și prin această operațiune a pricinuit o agravare a stării
sale de insolvență dovedită prin urmărirea și executarea bunurilor sale.
În
plus, s-a probat că
SC A. SA în calitatea sa de creditor în cadrul executării
silite nu a putut urmări și executa prețul minim de 650.000 Euro la care s-a
ajuns prin procedeul arătat de dezmembrare a unui bun imobil cu o valoare mai
mare în două imobile cu o valoare mai mică , pe care
SC
C.I. SRL trebuia să-l plătească până la 30 iunie 2009 întrucât urmare a actului
adițional nr. 1142 din 18 mai 2009 s-a suspendat sine die plata acestuia ca
urmare a unei garanții acordate de intimata SC M.T.T.I. SRL. Prin acest al
doilea act s-a continuat în fapt acțiunea de prejudiciere a creditoarei
SC
A. SA, prin mărirea riscului de agravare a stării de insolvabilitate al
debitoarei.
Mai
mult, deși garantarea unei creanțe ulterior formulării acțiunii pauliene este
inacceptabilă, ea a fost constituită independent de obligația principală, iar
un asemenea act nu este nici executare pură și simplă a unei obligații, nici un
accesoriu care să fie absorbit în soarta obligației principale și ca atare,
justificat a fost atacată de creditoare.
Din
cele ce preced, rezultă că din creanța de 13.994.509 Euro, creditoarea a
recuperat numai 5.350 Euro, rezultând fără dubiu că debitoarea
SC
R.T.L. SRL a căutat, a intenționat și a reușit prejudicierea creditoarei prin
cele două acte atacate cu acțiune pauliană potrivit art. 975 C. civ., întrucât
și-a majorat starea de incapacitate de plată, deci și starea de insolvabilitate.
Prin
urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 pct. 2 lit. a) C. proc. civ.
urmează ca recursul
SC A. SA să fie admis cu modificarea deciziei recurate în
sensul admiterii apelului reclamantei și în consecință se va admite acțiunea și
se vor revoca contractul de vânzare-cumpărare nr. 1752 din 23 octombrie 2008 și
actului adițional nr. 1142 din 18 mai 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta
SC A. SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR R.D. I.P.U.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei
civile nr. 275 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat
de reclamanta împotriva sentinței comerciale nr. 7718 din 2 iulie 2010 a
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, schimbă în tot sentința.
Admite acțiunea, revocă contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759 din 23 10 2008 și actul adițional
1142 din 18 mai 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 mai 2012.