ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2299/2012

Ședința publică de la 4 mai 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7718 din 2 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost formulată și completată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtele SC R.T.L. SRL, SC C.I. SRL și SC M.T.T.I. SRL având ca obiect revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008 și constatarea inopozabilității acestui contract față de societatea reclamantă, precum și revocarea actului adițional nr. 1142 din 18 mai 2009. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la 13 octombrie 2008, s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759/2008 între SC R.T.L.

SRL, în calitate de vânzător și SC C.I. SRL, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilele compuse din teren în suprafață totală de 2.477,24 mp, precum și construcțiile edificate pe acesta. Societatea vânzătoare a devenit proprietara bunurilor imobile ce au format obiectul acestui contract prin cumpărare de la SC A.SA, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3193 din 27 decembrie 2007. Prețul vânzării a fost stabilit pentru suma de 650.000 Euro urmând a fi plătit până cel mai târziu la data de 30 iunie 2009. Prin actul adițional la acest contract autentificat sub nr. 1142 din 18 mai 2004, părțile contractante au convenit ca imobilele ce au format obiectul acestui contract să fie aduse ca garanție, de către cumpărător, în favoarea vânzătorului, pentru garantarea împrumutului în valoare de 1.650.000 lei echivalentul a 450.000 Euro, pe care terțul împrumutător SC M.T.T.I.

SRL l-a acordat vânzătorului, în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 1625 din 26 septembrie 2008 și a actului adițional nr.1 autentificat sub nr. 368 din 16 aprilie 2009. Pentru garantarea împrumutului acordat vânzătorului de către terțul împrumutător SC M.T.T.I. SRL, cumpărătorul SC C.I. SRL și-a exprimat consimțământul în vederea constituirii în favoarea acestuia a unei ipoteci de rangul II asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759/2008. În același timp, prin actul adițional, s-a convenit ca prețul vânzării în valoare de 650.000 Euro să fie plătit la data radierii ipotecii. În dosarul de executare nr. 1256 E/2008 s-a dispus înființarea popririi asupra sumei de 650.000 Euro datorat de SC C.I.

SRL debitoarei SC R.T.L. SRL în baza contractului autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008. Tribunalul a subliniat faptul că acțiunea revocatorie reglementată de art. 975 C. civ., reprezintă calea procedurală prin care creditorul poate solicita desființarea judiciară a actelor juridice perfectate de debitor în scopul prejudicierii sale și nu se poate considera că în ceea ce privește al II-lea capăt de cerere nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 111 C. proc. civ., în condițiile în care constatarea inopozabilității reprezintă efectul admiterii acțiunii revocatorii, acțiunea promovată de reclamantă, în întregul său, primind calificarea unei acțiuni în realizare. Împrejurarea că reclamanta nu a menționat în motivarea acțiunii sale că SC C.I.

SRL este de rea-credință și indiciile care conduc la concluzia că această societate ar fi cunoscut fapta debitorului de prejudiciere a creditorului nu au condus de plano la reținerea netemeiniciei acțiunii. S-a mai reținut că reclamanta a făcut dovada calității de creditor care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, anterior actelor atacate, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3193/2007 și procesul-verbal de licitație din 28 noiembrie 2008. Instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite celelalte cerințe. Astfel, s-a reținut că actele atacate nu ar produce prejudiciu pentru creditor atâta timp cât în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor prevăzut de contractul de vânzare-cumpărare, pârâta SC R.T.L.

SRL a devenit beneficiara creanței de plată a prețului în valoare de 650.000 Euro. În același timp, s-a reținut că nici încheierea actului adițional nr. 1142 din 18 mai 2009, nu reușește să facă dovada existenței unui prejudiciu de vreme ce nu s-a probat desființarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 1256E/2008 și insolvabilitatea terțului poprit SC C.I. SRL. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC A. SA susținând superficiala motivare a sentinței privind existența prejudiciului, prejudiciere ce rezultă evident din starea de insolvabilitate în care a ajuns, s-a subliniat de asemenea, existența unei conivențe frauduloase între pârâte, care, prin conținutul actelor încheiate au creat posibilitatea ca prețul să nu mai fie încasat, întreaga operațiune urmărind fraudarea creditorului prin lipsirea acestuia de posibilitatea valorificării acestui bun în procedura executării silite.

Prin decizia comercială nr. 275 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, s ecția a VI-a comercială, apelul declarat de apelanta SC A. SA în contradictoriu cu intimatele SC R.T.L. SRL, SC C.I. SRL și SC M.T.T.I. SRL a fost respins ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că, pe calea acțiunii pauliene prevăzut de art. 975 C. civ. creditoarea poate cere revocarea actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale. Curtea a reținut că, dincolo de existența calității de creditor, cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, apelanta reclamantă trebuia să dovedească îndeplinire și a celorlalte condiții, respectiv: prejudiciu creat creditorului, frauda debitorului și complicitatea la fraudă a terțului, actul încheiat având caracter oneros.

S-a reținut de instanța de apel că aceste condiții ce trebuie îndeplinite pentru promovarea acțiunii pauliene dar mai ales prejudicierea creditoarei nu a fost dovedită atâta vreme cât imobilul a fost înstrăinat de intimata SC R.T.L. SRL, cu prețul de 650.000 Euro (același preț) cu modificarea însă a condițiilor de plată, ceea ce a dus la instituirea unei ipoteci de rang II asupra imobilului tranzacționat în favoarea creditoarei SC M.T.T.I. SRL pentru garantarea împrumutului acordat de aceasta vânzătoarei. S-a mai reținut că intimata SC R.T.L. SRL nu a renunțat la încasarea prețului și chiar dacă acesta nu va mai fi încasat în viitor, situația va duce la stingerea unei creanțe împotriva unui alt creditor, situație ce creează doar riscul măririi stării sale de insolvență în viitor.

Mai mult, Curtea reține că apelanta nu va fi prejudiciată prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui revocare a fost solicitat întrucât aceasta a declanșat procedura executării silite a debitoarei sale SC R.T.L. SRL, precum și pe aceea a popririi pentru obținerea diferenței de preț pe care aceasta i-o datorează. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o ca fiind nelegală cu incidența motivelor de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. O primă critică, vizează faptul că prin modul în care decizia recurată a motivat netemeinicia hotărârii primei instanțe cu privire la motivarea incompletă a acesteia, echivalează cu o neexaminare a acesteia pentru că nu rezultă pe ce s-a întemeiat respingerea ori neluarea sa în considerare.

O altă critică vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 975 C. civ. dar și a celor referitoare la gajul general al creditorilor, atâta vreme cât prin actele atacate, debitoarea sa și-a majorat starea de incapacitate de plată prejudiciind-o pe creditoare. Criticile formulate prin motivele de recurs sunt întemeiate. Doctrina a statuat obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, iar această motivare trebuie să fie în concret, cu referire la probele existente în cauză. Practica judiciară a statuat la rândul său că argumentele, criticile părților trebuiesc examinate, fără a fi obligatoriu și chiar dacă punctul de vedere al instanței nu trebuie să răspundă fiecărui argument, acesta trebuie însă să fie exprimat într-un mod relevant.

În același sens, al necesității unei minime dar relevante motivări a hotărârii judecătorești, s-a pronunțat și practica CEDO în cadrul examinării dreptului la un proces echitabil – art. 6 – în mai multe cauze. Astfel, (în cauza Garcia Ruiz c Spania și Boldea România) s-a arătat că, ,,potrivit jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate, astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura cauzei”. Decizia recurată este insuficient și contradictoriu motivată tocmai în ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 975 C. civ. cu referire la condițiile de admisibilitate a promovării acțiunii pauliene și în special a condiției prejudicierii SC A. SA în calitatea sa de creditoare a SC R.T.L.

SRL în calitate de debitoare, sens în care urmează a se proceda la complinirea acesteia. Potrivit art. 975 C. civ. (temei al acțiunii pauliene), ,,ei (creditorii) pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”, text care trebuie interpretat și aplicat prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 1718 C. civ., potrivit cu care, ,,oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile , prezente și viitoare”. Calitatea de creditor cu creanță certă, lichidă și exigibilă a recurentei-reclamante SC A. SA, față de intimata debitoare SC R.T.L.

SRL, consecință a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3192 din 27 decembrie 2007, având ca obiect suprafața de 12.330,96 mp și construcții aflate pe acesta și pentru care intimata cumpărătoare avea de achitat diferența de preț de 13.994.509 Euro, sumă ce avusese scadența la 15 aprilie 2008, a fost corect reținută și de instanțele ale căror hotărâri au fost atacate. Pentru îndestularea creanței recurenta a apelat la procedura executării silite prin poprirea conturilor debitoarei, îndestulându-se numai cu suma de 22.680,56 lei conform procesului verbal din 29 iulie 2011. În continuarea executării silite, s-a trecut la vânzarea la licitație a bunurilor imobile pe care intimata debitoare le obținuse prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3192/2007, întrucât nu mai avea alte bunuri, dar la licitație nu s-a obținut prețul stabilit, încât acesta a fost diminuat.

S-a procedat la efectuarea executării silite pe bunurile imobile pe care recurenta reclamantă le vânduse debitoarei întrucât, din demersurile efectuate de executorul judecătoresc s-a constatat că debitoarea SC R.T.L. SRL nu avea alte active ori conturi care să fie executate. Toate acestea fac dovada incapacității de plată a societății debitoare, respectiv a insolvabilității sale și a imposibilității creditoarei SC A. SA de a-și recupera creanța. Existența prejudiciului este astfel probată prin insolvabilitatea debitorului. După achitarea unei diferențe de preț la 25 septembrie 2008, SC R.T.L. SRL a transferat proprietatea cumpărată de la recurenta-reclamantă către SC C.I. SRL prin actul autentificat sub nr. 1759 din 23 octombrie 2008, reducând astfel gajul general al creditorului, întrucât și-a redus patrimoniul și, drept consecință și-a mărit gradul de insolvabilitate.

Mai mult, debitoarea a procedat la dezmembrarea imobilelor cumpărate de la creditoare (care constituiau un singur imobil), în două imobile, creându-se și o servitute care să permită accesul la terenul mai mic. Această operațiune făcută de debitoare a dus la scăderea valorii acestor două imobile față de valoarea pe care o avea ca un singur bun. Prin urmare, debitorul și prin această operațiune a pricinuit o agravare a stării sale de insolvență dovedită prin urmărirea și executarea bunurilor sale. În plus, s-a probat că SC A. SA în calitatea sa de creditor în cadrul executării silite nu a putut urmări și executa prețul minim de 650.000 Euro la care s-a ajuns prin procedeul arătat de dezmembrare a unui bun imobil cu o valoare mai mare în două imobile cu o valoare mai mică , pe care SC C.I.

SRL trebuia să-l plătească până la 30 iunie 2009 întrucât urmare a actului adițional nr. 1142 din 18 mai 2009 s-a suspendat sine die plata acestuia ca urmare a unei garanții acordate de intimata SC M.T.T.I. SRL. Prin acest al doilea act s-a continuat în fapt acțiunea de prejudiciere a creditoarei SC A. SA, prin mărirea riscului de agravare a stării de insolvabilitate al debitoarei. Mai mult, deși garantarea unei creanțe ulterior formulării acțiunii pauliene este inacceptabilă, ea a fost constituită independent de obligația principală, iar un asemenea act nu este nici executare pură și simplă a unei obligații, nici un accesoriu care să fie absorbit în soarta obligației principale și ca atare, justificat a fost atacată de creditoare.

Din cele ce preced, rezultă că din creanța de 13.994.509 Euro, creditoarea a recuperat numai 5.350 Euro, rezultând fără dubiu că debitoarea SC R.T.L. SRL a căutat, a intenționat și a reușit prejudicierea creditoarei prin cele două acte atacate cu acțiune pauliană potrivit art. 975 C. civ., întrucât și-a majorat starea de incapacitate de plată, deci și starea de insolvabilitate. Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 pct. 2 lit. a) C. proc. civ. urmează ca recursul SC A. SA să fie admis cu modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamantei și în consecință se va admite acțiunea și se vor revoca contractul de vânzare-cumpărare nr. 1752 din 23 octombrie 2008 și actului adițional nr. 1142 din 18 mai 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR R.D. I.P.U.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 275 din 25 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței comerciale nr. 7718 din 2 iulie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, schimbă în tot sentința. Admite acțiunea, revocă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1759 din 23 10 2008 și actul adițional 1142 din 18 mai 2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012.