ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7327/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1813 din 12 decembrie 2010, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 1

București; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu

cu Consiliul local al sectorului 1 București, ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC R. SA, în contradictoriu cu restul pârâților, respectiv A.N.L. cu sediul în București,

Primăria municipiului București, prin primarul general. Pentru a hotărî astfel instanța

de fond a reținut următoarele:

În temeiul dispozițiilor

art. 137 alin. (1) C. proc. civ. tribunalul a soluționat cu prioritate excepțiile,

respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al sectorului

1 București, pentru următoarele considerente:

Motivul pentru

care reclamanta a chemat în judecată acest pârât a fost determinat de menționarea

acestuia în calitate de proprietar al bunului revendicat.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 coroborat cu art. 4 alin. (1) Legea nr. 213/1998, atât domeniul public cât

și cel privat aparțin statului sau unităților administrativ-teritoriale.

Cum sectoarele

municipiului București nu sunt unități administrativ teritoriale, ci subdiviziuni,

fără patrimoniu, tribunalul urmează a admite excepția lipsei calității procesuale

pasive a Consiliului Local al sectorului 1 București și, pe cale de consecință,

a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Asupra fondului,

tribunalul a reținut că prin precizarea depusă la 12 decembrie 2008, reclamanta

a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată numai pentru suprafața de 1.379,103

mp, reprezentând diferența dintre cei 12.612,773 mp, inițial revendicați, și 11.233,67

mp primiți deja în baza contractului de schimb, suprafață care se include însă în

loturile anterior menționate, cu privire la care O.C.P.I. confirmă suprapunerea

terenurilor.

Fiind sesizat

cu o acțiune în revendicare, tribunalul a procedat la identificarea imobilelor care

constituie proprietatea părților, pentru a stabili dacă în fapt există această suprapunere,

ipoteză în care urmează a proceda la compararea titlurilor de proprietate exhibate

de părți.

Din certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 11 septembrie 1996

emis de Ministerul Industriilor rezultă că reclamanta este proprietara suprafeței

de teren de 355.073,82 mp.

Acest titlu de

proprietate a fost rectificat ulterior prin Ordinul nr. 291 din 28 octombrie 1999,

suprafața de teren fiind redusă cu 3.271 mp, rămânând astfel atestată numai suprafața

de 351.802,82 mp.

La rândul ei,

pârâta A.N.L. a dobândit dreptul de proprietate în baza H.G. nr. 394/2002, H.G.

nr. 628/2002, H.G. nr. 1056/2003 și H.G. nr. 239/2004, terenurile fiind indicate

și identificate în anexele acestor acte normative.

Prin Hotărârea

nr. 23 din 30 ianuarie 2003 a fost aprobat P.U.Z., în baza căruia pârâta A.N.L.

urma să obțină autorizațiile necesare pentru construirea unui complex de locuințe.

Autorizațiile

de construire au fost emise la data de 16 decembrie 2005 și 27 decembrie 2005.

Ulterior, între

Municipiul București și reclamanta SC R. SA are loc un schimb de terenuri, Hotărârea

nr. 210 din 20 septembrie 2007.

Tribunalul a constatat

că proprietățile reclamantei și ale pârâtei A.N.L. sunt vecine, astfel că aceasta

din urmă justifică în cauză calitatea procesuală, apărările sale urmând a fi avute

pe fondul cauzei, în cadrul acțiunii în revendicare.

Din concluziile

raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie și cadastru, a rezultat

că suprapunerea este numai în ceea ce privește documentația cadastrală, generată

de eroarea strecurată la identificarea din H.G. nr. 239/2004, respectiv strict formală,

iar nu și faptică, în teren.

Ulterior, ca urmare

a rectificării documentației cadastrale, nu mai există suprapuneri, ceea ce înseamnă

că dreptul de proprietate al reclamantei nu este încălcat de nimeni.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 764A din 05 octombrie 2011,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC R. SA cu sediul

în București, împotriva sentinței civile nr. 1813 din 02 decembrie 2010, în contradictoriu

cu intimații-pârâți A.N.L., Consiliul local al sectorului 1, Consiliul General al

Municipiului București, Municipiul București, prin Primarul General și Primăria

Municipiului București, prin Primarul General.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de ape a reținut următoarele:

Curtea analizând

actele și lucrările dosarului a constatat că apelanta-reclamantă a formulat acțiunea

în revendicare pentru o suprafață de teren ocupată de către A.N.L. iar reclamanta

a dobândit terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate

din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor iar acest teren a fost înscris

în cartea funciară la data de 7 ianuarie 2000, atribuindu-i-se nr. cadastral.

Din întreaga suprafață

de teren de 351.802,82 mp, din terenul dobândit potrivit certificatului de atestare

din 11 septembrie 1996, în litigiu se află numai suprafața de 1.379,103 mp solicitați

de către reclamantă ca reprezentând teren suprapus cu terenul ocupat de către A.N.L..

În cauză, la instanța

de fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică topografică ce a fost efectuată

în temeiul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către reclamantă și s-au efectuat

măsurători în teren pentru a se stabili dacă sunt suprafețe de teren ale reclamantei

care se suprapun cu cele rămase în posesia pârâților.

Din raportul de

expertiză efectuat în cauză rezultă că, între Municipiul București, prin Primarul

General și SC R. SA a fost încheiat un contract de schimb autentificat din 10

iunie 2008 și s-a constatat că există suprafețe identificate ca aparținând reclamantei,

nefiind ocupate sau folosite de A.N.L., și aceste suprafețe care sunt proprietatea

SC R. SA care au fost incluse în mod eronat în documentația, fiind beneficiar A.N.L..

Din acest raport

de expertiză efectuat de către ing. M.C.L. rezultă că această suprafață de teren

de 1.379,10 m.p. este suprapusă cu nr. cadastral care a fost atribuit în anul 2002

A.N.L. dar, în acest moment, având în vedere rectificările, schimburile și actele

încheiate între Municipiul București, prin Primarul General și SC R. SA din anul

2008 nu există suprapuneri.

Din înscrisurile

administrate în cauză Curtea a constatat că nu există suprapuneri reale în teren,

suprafața revendicată de către reclamantă nefiind ocupată de A.N.L., acestea existând

numai în documentația cadastrală care nu a fost rectificată.

Ulterior după

rectificarea documentației cadastrale nu mai există suprapuneri iar dreptul de proprietate

al reclamantei nu a fost încălcat, suprafața de teren de 1.379,10 mp nefiind în

posesia Municipiului București sau A.N.L..

Din analiza înscrisurilor

existente la dosarul cauzei și a raportului de expertiză rezultă că suprapunerea

de terenuri există numai în scripte și nu este confirmată de realitatea din teren,

iar în posesia pârâților nu se află nicio suprafață de teren ce aparține reclamantei

pentru a fi revendicată.

Curtea a constatat

că apelanta reclamantă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză iar în

apel nu a înțeles să solicite efectuarea unei noi expertize, situație în care concluziile

raportului de expertiză efectuat în faza fondului cu privire la faptul că nu există

suprapuneri reale de teren ci acestea există numai în documentația cadastrală ce

poate fi rectificată, sunt însușite de către apelanta reclamantă.

În ceea ce privește

lipsa calității procesuale pasive invocate de către Consiliul local al sectorului

1, Curtea a constatat că prima instanță a admis această excepție și a constatat

că nu are calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, singurul titular de patrimoniu

fiind Municipiul București în conformitate cu dispozițiile art. 21 Legea nr. 215/2001

a Administrației Publice Locale.

Consiliul local

al sectorului 1 nu are calitatea de apelantă în prezenta cauză și nici nu s-au formulat

motive de apel cu privire la această excepție, deci această parte a fost scoasă

din cauză prin hotărârea instanței de fond care a constatat lipsa calității procesuale

pasive a acestei părți.

În consecință

Curtea pentru motivele arătate a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs SC R. SA, criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- în mod greșit

instanța de fond și cea de apel nu au analizat dacă sunt îndeplinite condițiile

de exercitare a acțiunii în revendicare și dacă titlul subscrisei este preferabil,

prin hotărâre pronunțate, fiind încălcată reglementarea și regulile aplicabile unui

astfel de demers.

- Instanța de

apel nu a analizat condițiile de exercitare a acțiunii În revendicare:

- Suprafața de

teren de 1.379,10 mp nu face parte din terenul deținut încă în proprietate de către

SC R. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11

septembrie 1996.

- Instanța de

apel avea obligația de a analiza acțiunea în revendicare, de a da preferință recurentei

și de a da o hotărâre prin care să se protejeze dreptul de proprietate dobândit

în baza legii de recurentă.

Recursul declarat

de SC R. SA, este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta-recurentă

SC R. SA a formulat acțiunea în revendicare pentru o suprafață de teren ocupată

de către A.N.L., în sensul că reclamanta a dobândit terenul în baza certificatului

de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul

Industriilor, iar acest teren a fost înscris în cartea funciară la data de 7

ianuarie 2000, atribuindu-i-se nr. cadastral.

Din întreaga suprafață

de teren de 351.802,82 mp în litigiu se află numai suprafața de 1.379,103 mp, solicitați

de către reclamantă ca reprezentând teren suprapus ocupat de A.N.L..

Din raportul de

expertiză efectuat în faza de fond rezultă că, între municipiul București, prin

primarul general și SC R. SA s-a încheiat un contract de schimb, autentificat din

10 iunie 2008, ocazie cu care s-a constatat că există suprafețe ce aparțin reclamantei,

care nu sunt ocupate sau folosite de A.N.L., iar aceste suprafețe care sunt proprietatea

SC R. SA au fost incluse în mod eronat în documentație, beneficiar fiind A.N.L..

Din raportul de

expertiză efectuat de către ing. M.C.L., rezultă că această suprafață de teren de

1.379,10 mp este suprapusă cu nr. cadastral care a fost atribuit în anul 2002 A.N.L.,

dar, din acel moment, având în vedere rectificările, schimburile și actele încheiate

între municipiul București, prin primarul general și SC R. SA din anul 2008 nu există

suprapuneri.

Din înscrisurile

existente în cauză se constată că nu există suprapuneri reale în teren, iar suprafața

revendicată de către reclamantă nu este ocupată de A.N.L., acestea existând numai

în documentația cadastrală care nu a fost rectificată.

Ulterior, după

rectificarea documentației cadastrale, nu mai există suprapuneri iar dreptul de

proprietate al reclamantei nu a fost încălcat, iar suprafața de teren de 1.379,10

mp, nefiind în posesia municipiului București sau A.N.L..

Astfel, față de

cele reținute, rezultă că suprapunerea de terenuri există numai în scripte și nu

este confirmată de realitatea din teren, iar în posesia pârâților nu se află nicio

suprafață de teren ce ar aparține reclamantei pentru a fi revendicată.

Așadar, față de

cele reținute, se va respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC R. SA împotriva deciziei civile nr. 764A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 noiembrie 2012.