ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7327/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1813 din 12 decembrie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 1 București; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu Consiliul local al sectorului 1 București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu restul pârâților, respectiv A.N.L. cu sediul în București, Primăria municipiului București, prin primarul general. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. tribunalul a soluționat cu prioritate excepțiile, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 1 București, pentru următoarele considerente: Motivul pentru care reclamanta a chemat în judecată acest pârât a fost determinat de menționarea acestuia în calitate de proprietar al bunului revendicat. Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborat cu art. 4 alin. (1) Legea nr. 213/1998, atât domeniul public cât și cel privat aparțin statului sau unităților administrativ-teritoriale. Cum sectoarele municipiului București nu sunt unități administrativ teritoriale, ci subdiviziuni, fără patrimoniu, tribunalul urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al sectorului 1 București și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Asupra fondului, tribunalul a reținut că prin precizarea depusă la 12 decembrie 2008, reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată numai pentru suprafața de 1.379,103 mp, reprezentând diferența dintre cei 12.612,773 mp, inițial revendicați, și 11.233,67 mp primiți deja în baza contractului de schimb, suprafață care se include însă în loturile anterior menționate, cu privire la care O.C.P.I. confirmă suprapunerea terenurilor. Fiind sesizat cu o acțiune în revendicare, tribunalul a procedat la identificarea imobilelor care constituie proprietatea părților, pentru a stabili dacă în fapt există această suprapunere, ipoteză în care urmează a proceda la compararea titlurilor de proprietate exhibate de părți.

Din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor rezultă că reclamanta este proprietara suprafeței de teren de 355.073,82 mp. Acest titlu de proprietate a fost rectificat ulterior prin Ordinul nr. 291 din 28 octombrie 1999, suprafața de teren fiind redusă cu 3.271 mp, rămânând astfel atestată numai suprafața de 351.802,82 mp. La rândul ei, pârâta A.N.L. a dobândit dreptul de proprietate în baza H.G. nr. 394/2002, H.G. nr. 628/2002, H.G. nr. 1056/2003 și H.G. nr. 239/2004, terenurile fiind indicate și identificate în anexele acestor acte normative. Prin Hotărârea nr. 23 din 30 ianuarie 2003 a fost aprobat P.U.Z., în baza căruia pârâta A.N.L.

urma să obțină autorizațiile necesare pentru construirea unui complex de locuințe. Autorizațiile de construire au fost emise la data de 16 decembrie 2005 și 27 decembrie 2005. Ulterior, între Municipiul București și reclamanta SC R. SA are loc un schimb de terenuri, Hotărârea nr. 210 din 20 septembrie 2007. Tribunalul a constatat că proprietățile reclamantei și ale pârâtei A.N.L. sunt vecine, astfel că aceasta din urmă justifică în cauză calitatea procesuală, apărările sale urmând a fi avute pe fondul cauzei, în cadrul acțiunii în revendicare. Din concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie și cadastru, a rezultat că suprapunerea este numai în ceea ce privește documentația cadastrală, generată de eroarea strecurată la identificarea din H.G.

nr. 239/2004, respectiv strict formală, iar nu și faptică, în teren. Ulterior, ca urmare a rectificării documentației cadastrale, nu mai există suprapuneri, ceea ce înseamnă că dreptul de proprietate al reclamantei nu este încălcat de nimeni. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 764A din 05 octombrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC R. SA cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 1813 din 02 decembrie 2010, în contradictoriu cu intimații-pârâți A.N.L., Consiliul local al sectorului 1, Consiliul General al Municipiului București, Municipiul București, prin Primarul General și Primăria Municipiului București, prin Primarul General.

Pentru a hotărî astfel, instanța de ape a reținut următoarele: Curtea analizând actele și lucrările dosarului a constatat că apelanta-reclamantă a formulat acțiunea în revendicare pentru o suprafață de teren ocupată de către A.N.L. iar reclamanta a dobândit terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor iar acest teren a fost înscris în cartea funciară la data de 7 ianuarie 2000, atribuindu-i-se nr. cadastral. Din întreaga suprafață de teren de 351.802,82 mp, din terenul dobândit potrivit certificatului de atestare din 11 septembrie 1996, în litigiu se află numai suprafața de 1.379,103 mp solicitați de către reclamantă ca reprezentând teren suprapus cu terenul ocupat de către A.N.L..

În cauză, la instanța de fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică topografică ce a fost efectuată în temeiul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către reclamantă și s-au efectuat măsurători în teren pentru a se stabili dacă sunt suprafețe de teren ale reclamantei care se suprapun cu cele rămase în posesia pârâților. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că, între Municipiul București, prin Primarul General și SC R. SA a fost încheiat un contract de schimb autentificat din 10 iunie 2008 și s-a constatat că există suprafețe identificate ca aparținând reclamantei, nefiind ocupate sau folosite de A.N.L., și aceste suprafețe care sunt proprietatea SC R. SA care au fost incluse în mod eronat în documentația, fiind beneficiar A.N.L..

Din acest raport de expertiză efectuat de către ing. M.C.L. rezultă că această suprafață de teren de 1.379,10 m.p. este suprapusă cu nr. cadastral care a fost atribuit în anul 2002 A.N.L. dar, în acest moment, având în vedere rectificările, schimburile și actele încheiate între Municipiul București, prin Primarul General și SC R. SA din anul 2008 nu există suprapuneri. Din înscrisurile administrate în cauză Curtea a constatat că nu există suprapuneri reale în teren, suprafața revendicată de către reclamantă nefiind ocupată de A.N.L., acestea existând numai în documentația cadastrală care nu a fost rectificată. Ulterior după rectificarea documentației cadastrale nu mai există suprapuneri iar dreptul de proprietate al reclamantei nu a fost încălcat, suprafața de teren de 1.379,10 mp nefiind în posesia Municipiului București sau A.N.L..

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a raportului de expertiză rezultă că suprapunerea de terenuri există numai în scripte și nu este confirmată de realitatea din teren, iar în posesia pârâților nu se află nicio suprafață de teren ce aparține reclamantei pentru a fi revendicată. Curtea a constatat că apelanta reclamantă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză iar în apel nu a înțeles să solicite efectuarea unei noi expertize, situație în care concluziile raportului de expertiză efectuat în faza fondului cu privire la faptul că nu există suprapuneri reale de teren ci acestea există numai în documentația cadastrală ce poate fi rectificată, sunt însușite de către apelanta reclamantă.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocate de către Consiliul local al sectorului 1, Curtea a constatat că prima instanță a admis această excepție și a constatat că nu are calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, singurul titular de patrimoniu fiind Municipiul București în conformitate cu dispozițiile art. 21 Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale. Consiliul local al sectorului 1 nu are calitatea de apelantă în prezenta cauză și nici nu s-au formulat motive de apel cu privire la această excepție, deci această parte a fost scoasă din cauză prin hotărârea instanței de fond care a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestei părți. În consecință Curtea pentru motivele arătate a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs SC R. SA, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - în mod greșit instanța de fond și cea de apel nu au analizat dacă sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii în revendicare și dacă titlul subscrisei este preferabil, prin hotărâre pronunțate, fiind încălcată reglementarea și regulile aplicabile unui astfel de demers. - Instanța de apel nu a analizat condițiile de exercitare a acțiunii În revendicare: - Suprafața de teren de 1.379,10 mp nu face parte din terenul deținut încă în proprietate de către SC R. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996. - Instanța de apel avea obligația de a analiza acțiunea în revendicare, de a da preferință recurentei și de a da o hotărâre prin care să se protejeze dreptul de proprietate dobândit în baza legii de recurentă.

Recursul declarat de SC R. SA, este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta-recurentă SC R. SA a formulat acțiunea în revendicare pentru o suprafață de teren ocupată de către A.N.L., în sensul că reclamanta a dobândit terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor, iar acest teren a fost înscris în cartea funciară la data de 7 ianuarie 2000, atribuindu-i-se nr. cadastral. Din întreaga suprafață de teren de 351.802,82 mp în litigiu se află numai suprafața de 1.379,103 mp, solicitați de către reclamantă ca reprezentând teren suprapus ocupat de A.N.L..

Din raportul de expertiză efectuat în faza de fond rezultă că, între municipiul București, prin primarul general și SC R. SA s-a încheiat un contract de schimb, autentificat din 10 iunie 2008, ocazie cu care s-a constatat că există suprafețe ce aparțin reclamantei, care nu sunt ocupate sau folosite de A.N.L., iar aceste suprafețe care sunt proprietatea SC R. SA au fost incluse în mod eronat în documentație, beneficiar fiind A.N.L.. Din raportul de expertiză efectuat de către ing. M.C.L., rezultă că această suprafață de teren de 1.379,10 mp este suprapusă cu nr. cadastral care a fost atribuit în anul 2002 A.N.L., dar, din acel moment, având în vedere rectificările, schimburile și actele încheiate între municipiul București, prin primarul general și SC R. SA din anul 2008 nu există suprapuneri.

Din înscrisurile existente în cauză se constată că nu există suprapuneri reale în teren, iar suprafața revendicată de către reclamantă nu este ocupată de A.N.L., acestea existând numai în documentația cadastrală care nu a fost rectificată. Ulterior, după rectificarea documentației cadastrale, nu mai există suprapuneri iar dreptul de proprietate al reclamantei nu a fost încălcat, iar suprafața de teren de 1.379,10 mp, nefiind în posesia municipiului București sau A.N.L.. Astfel, față de cele reținute, rezultă că suprapunerea de terenuri există numai în scripte și nu este confirmată de realitatea din teren, iar în posesia pârâților nu se află nicio suprafață de teren ce ar aparține reclamantei pentru a fi revendicată.

Așadar, față de cele reținute, se va respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA împotriva deciziei civile nr. 764A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.