ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 851/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 851/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 16 ianuarie 2012 și

precizată la 30 septembrie 2013, reclamanții O.A. și O.A. au chemat în judecată

pe pârâții Municipiul București prin primar general și SC A.N. SA solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la predarea imobilului

teren de 328 mp situat în București, sector 1, sub sancțiunea aplicării de

penalități până la îndeplinirea obligației, la desființarea în solidar a

construcțiilor existente pe terenul susmenționat sub sancțiunea aplicării de

penalități până la îndeplinirea obligației și la plata în solidar a sumei

reprezentând lipsa de folosință pentru același teren pentru cei trei ani

anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Totodată, a

solicitat, numai în contradictoriu cu SC A.N. SA rectificarea C.F. în sensul

radierii din C.F. individuală nedefinitivă a construcțiilor C1 în suprafață de

94 mp și C2 în suprafață de 9 mp înscrise ca fiind în proprietatea lui SC A.N.

SA.

Prin sentința civilă nr.

458 din 15 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul

București, s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București, prin primarul general ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă, s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții O.A. și O.A., în contradictoriu cu pârâta SC A.N. SA, a fost

obligată pârâta SC A.N. SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie

reclamanților terenul în suprafață de 328 mp situat în București, sector 1, a

fost obligată pârâta SC A.N. SA la ridicarea construcțiilor ridicate pe terenul

în suprafață de 328 mp situat în București, sector 1, identificate în raportul

de expertiză întocmit de expert N.H. În rest, s-a respins acțiunea și a fost

obligată pârâta SC A.N. SA la plata către reclamanți a sumei de 4.000 lei,

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că are calitate procesuală în cauză, în condițiile art.

480 și urm C. civ. posesorul neproprietar, respectiv persoana care exercită

posesia asupra imobilului revendicat, fără a justifica un drept de proprietate

asupra lui sau persoana care la rândul său invocă un titlu de proprietate, în

ipoteza comparării de titluri.

Prin întâmpinare s-a

invocat de către SC A.N. SA faptul că terenul ce face obiectul prezentului

dosar a fost adus de către pârâtul Municipiul București, ca aport la capitalul

social al SC A.N. SA.

SC A.N. SA își

fundamentează posesia pe intenția de a poseda pentru sine bunul ce afirmă că

este adus ca aport la capitalul său social și nu pe o detenție precară a

bunului proprietatea Municipiului București, chiar dacă face referire la faptul

că bunul face parte din proprietatea privată a Municipiului București.

Astfel, prin Actul

adițional la actul Constitutiv al SC A.N. SA, autentificat de B.N.P., C.A. s-a

stabilit în art. 2 că bunurile ce constituie aport în natură al Municipiului

București, a căror proprietate se transferă prin prezentul act adițional, figurează

în lista anexă 1, unde se regăsește și imobilul din litigiu. De asemenea, art.

4 la actul adițional face vorbire și de transmiterea posesiei către SC A.N. SA.

Ca atare, în acțiunea

în revendicare, tribunalul a constatat că nu se afirmă nici de către reclamanți

faptul că în prezent Municipiul București prin primarul general ar exercita

posesia asupra terenului, astfel că tribunalul a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestui pârât.

În ceea ce privește

capătul de cerere ce vizează desființarea lucrărilor aflate pe terenul

proprietatea reclamanților, tribunalul a reținut că pârâta SC A.N. SA, invocă

un drept de proprietate asupra terenului și asupra construcțiilor ridicate pe

acesta, ceea ce îi conferă calitate procesuală pasivă excluzând pe cale de

consecință, calitatea procesuală pasivă a Municipiului București, prin primarul

general, care a transferat dreptul de proprietate asupra terenului și

construcțiilor aflate pe acesta, prin participarea la constituirea societății

pe acțiuni.

Pe fondul acțiunii,

tribunalul a reținut că prin Decizia civilă nr. 59/A/2010 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, s-a admis apelul declarat împotriva sentinței

civile 646/2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a schimbat în

tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a anulat Dispoziția nr. 5268/2006

emisă de Municipiul București, prin primarul general și s-a dispus restituirea

în natură a ternului în suprafață de 328 mp, situat în București, sector 1,

identificat conform raportului de expertiză N.H.

Prin Dispoziția nr. 13405/2010

a Municipiului București, dată în aplicarea Deciziei civile nr. 59/A/2010 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a dispus restituirea în

natură a terenului.

La data de 27

ianuarie 2011, s-a încheiat protocolul de predare preluare a terenului din

București, sector 1, între A.F.I. și reclamanți.

Instanța a reținut că

reclamanții invocă drept titlu de proprietate Dispoziția nr. 13405/2010 a

Municipiului București, dată în aplicarea Deciziei civile nr. 59A/2010 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă, prin care s-a dispus restituirea în

natură a terenului, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001.

Prevederile art. 25

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora

decizia

sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului ce

face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța

probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea

în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Titlul invocat de

pârâta SC A.N. SA este reprezentat de Actul adițional la actul constitutiv al SC

A.N. SA, autentificat de B.N.P., C.A., în care s-a stabilit în art. II că

bunurile ce constituie aport în natură al Municipiului București, a căror

proprietate se transferă prin prezentul act adițional, figurează în lista anexă

1, unde se regăsește și imobilul din litigiu.

Atât reclamanții cât și

pârâții au invocat titluri de proprietate asupra imobilului, ce provin de la

autori diferiți, iar prin constatarea faptului ca statul a preluat imobilul

abuziv, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, rezulta că acesta a adus aport

la capitalul social al societății pe acțiuni, un bun ce nu îi aparținea.

Tribunalul a reținut

că acțiunea în revendicare, prin comparare de titluri, este izvorâtă din

existenta a doua titluri perfect valabile, din care unul este preferabil

celuilalt, datorita condițiilor de fond sau condițiilor de opozabilitate. Totodată

a apreciat că, noțiunea de preluare abuzivă și buna credință la ridicarea de

construcții pe terenul preluat abuziv, în condițiile în care Municipiul

București este acționar al SC A.N. SA, se exclud reciproc.

Așa fiind, în baza art.

494 alin. (2) C. proc. civ. a obligat-o pe pârâta SC A.N. SA la ridicarea

construcțiilor ridicate pe terenul în suprafață de 328 mp situat în București, sector

1, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert N.H.

A mai reținut că

Municipiul București, deși cunoștea situația terenului, în sensul că acesta a

fost adus ca aport la capitalul social al SC A.N. SA, și-a asumat calitatea de

unitate deținătoare, deși potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 imobilele - terenuri și construcții

- preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data

intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau

companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a

administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar,

de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept

public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare

.

Față de

apărarea SC A.N. SA, în sensul existentei unei servituți legale, tribunalul a

reținut că nu s-a stabilit, în condițiile art. 29 alin. (3) din Legea Apelor nr.

107/1996, o servitute cu plata unor despăgubiri, în condițiile alin. (5) din

același text normativ.

Împotriva

sentinței au declarat apel reclamanții, care au solicitat respingerea excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București și

obligarea lui la predarea terenului și ridicarea construcțiilor în solidar cu

pârâta SC A.N. SA.

Totodată

au solicitat radierea din Cartea Funciară individuală nedefinitivă a construcțiilor

C 1 în suprafață de 94 mp și C 2 în suprafață de 9 mp, înscrise în proprietatea

SC A.N. SA.

Prin Decizia

civilă nr.

12/A

din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis

apelul declarat de

apelanții-reclamanți

O.A. și O.A., împotriva sentinței civile nr. 458 din 15 aprilie 2014 pronunțată

de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1313/3/2012, în

contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul București prin primarul general și

SC A.N. SA.

A schimbat în parte sentința

în sensul că a admis și capătul de cerere privind rectificarea tabulară.

A dispus radierea din

C.F. a O.C.P.I. sector 1, a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Curtea a

constatat următoarele:

Calitatea

procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în

judecată în calitate de pârât și cel ce poate fi obligat în raportul juridic dedus

judecății.

Cum just

a reținut tribunalul, în cadrul acțiunii în revendicare poate avea calitatea de

pârât cel care opune un titlu de proprietate reclamantului sau/și exercită

posesia asupra imobilului.

La fel și

în cazul cererii de ridicare de construcții, pentru nașterea unei astfel de

obligații este necesar ca cel obligat să fie proprietarul sau cel puțin

posesorul acestor construcții.

În speță,

imobilul situat în București, format din teren în suprafață de 481,45 mp,

aferent S.D.A. Nord Zona D. cu numărul cadastral provizoriu, ce include terenul

și construcțiile din litigiu, figurează înscris în anexa nr. 1 la actul adițional,

la actul constitutiv la SC A.N. SA București autentificat din 9 noiembrie 2000 la

B.N.P., C.A.B.

Prin art.

I și II din actul adițional la actul constitutiv al SC A.N. SA București, se

menționează în mod expres aportul în natură al Municipiului București, constând

în bunuri mobile și imobile din patrimoniul său privat, a căror proprietate se

transferă prin actul adițional către SC A.N. SA.

Conform art.

65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în lipsă de

stipulație contrară, bunurile constituie ca aport în societate devin

proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului.

În raport

de dispozițiile exprese din actul adițional la actul constitutiv și dispozițiile

legale susmenționate, Curtea reține că într-adevăr imobilele din litigiu au

ieșit din domeniul privat al Municipiului București și au intrat în patrimoniul

SC A.N. SA.

În plus, deși

nu mai era proprietarul imobilului din litigiu, just a reținut tribunalul,

pârâtul Municipiul București a procedat la restituirea în natură a aceluiași

imobil către reclamanți, astfel cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească, respectiv

Decizia civilă nr. 59 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, intrată în puterea lucrului judecat.

În

consecință, just a reținut prima instanță că pârâtul Municipiul București este

lipsit de calitate procesuală pasivă în cauză și a respins acțiunea în raport

de acesta.

Tribunalul

a omis să soluționeze capătul de cerere privind rectificarea tabulară, deși la

termenul din 30 septembrie 2013 când a stabilit limitele investirii sale, a reținut

că reclamanții au solicitat radierea din C.F. a dreptului înscris în favoarea

lui SC A.N. SA pentru construcțiile C1 și C2.

Conform

art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea

imobiliară orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din

cartea funciară dacă printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă s-a constatat

că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au

încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.

În speță,

tribunalul a obligat pe pârâta SC A.N. SA la predarea terenului și ridicarea

construcțiilor (inclusiv C1 și C2) către reclamanți, în urma operațiunii de

comparare a titlurilor de proprietate ale celor după părți din proces și a

acordării de preferabilitate titlului reclamanților.

Pârâta SC

A.N. SA nu a declarat apel în cauză, astfel încât obligațiile statornicite în

sarcina SC A.N. SA, au intrat în puterea lucrului judecat.

În

consecință, Curtea a reținut că devin incidente dispozițiile art. 34 pct. 3 din

Legea nr. 7/1996, care permit rectificarea înscrierilor din C.F., când nu mai

sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții O.A. și O.A. și pârâtul

Municipiul București.

Recurenții-reclamanți

O.A. și O.A. au criticat decizia pentru nelegalitate, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

S-a susținut de

către reclamanți că instanța de apel a făcut o greșită aplicare

a dispozițiilor art. 480-494 C. civ., ale Legii nr. 10/2001, Legii nr. 7/1996,

Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr. 69/1991, stabilind în mod eronat că

pârâtul Municipiul București nu are calitate procesuală pasivă.

În esență, s-a

arătat că instanța trebuia să aibă în vedere că pârâtul, la momentul

apariției Legii nr. 10/2001, avea calitate de unitate deținătoare a

imobilului în litigiu care se afla în administrarea Municipiului

București, pârât care exercita autoritatea administrativă și nu putea

să-l transmită legal către SC A.N. SA.

Mai mult,

instanța de fond a reținut reaua-credință în ridicarea

construcțiilor de pe teren, atât în ceea privește pe SC A.N. SA, cât

și pe Municipiul București, aceștia trebuind să fie

obligați în solidar la demolarea construcțiilor. Așa fiind,

Curtea de Apel trebuia să dea curs acestor considerente juridice și să

admită acțiunea și față de celălalt pârât, în calitatea sa de

autoritate administrativă, răspunzătoare situația juridică a imobilului

retrocedat.

În cererea sa de

recurs pârâtul-recurent Municipiul București a arătat că, în mod

greșit instanța de apel a admis apelul, în contradictoriu cu cele

două intimate-pârâte, respectiv SC A.N. SA și P.M.B., de vreme ce aceasta

din urmă nu deține terenul revendicat și în consecință nu poate

avea nicio obligație în ceea ce privește cartea funciară.

S- a mai arătat de

către pârât că în fața primei instanțe s-a statuat că nu are calitate

procesuală pasivă în cadrul acțiunii în revendicare și, în

consecință, nu poate avea această calitate nici în acțiunea în

rectificare tabulară.

Recursul

reclamanților O.A. și O.A. este nefondat.

Examinând

susținerile reclamanților, Înalta Curte reține că acestea se

subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să le

analizeze din această perspectivă.

Analizând actele

și lucrările dosarului se reține că reclamanții au formulat o

acțiune în revendicare imobiliară, cu un capăt accesoriu în rectificare

tabulară și o acțiune de a face, în contradictoriu cu pârâții

Municipiul București și SC A.N. SA. Atât instanța de fond, cât

și instanța de apel au statuat că pârâtul Municipiul București

nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu deține terenul revendicat

și în consecință nu poate fi obligat la restituirea acestuia către O.A.

și O.A.

Faptul că, la

momentul apariției Legii nr. 10/2001 pârâtul avea calitate de unitate

deținătoare a terenului care se afla în administrarea Municipiului

București nu are relevanță din punct de vedere juridic, deoarece la

data formulării acțiunii, nu numai că nu deținea în fapt imobilul,

dar nu mai avea niciun titlu asupra acestuia. Aceasta înseamnă că, pentru a da

efect acțiunii formulate în fața instanței de fond, este necesar

ca reclamanții să se îndrepte împotriva celui care deține imobilul

și invocă un drept asupra acestuia. Or, în speță, aceasta este pârâta

SC A.N. SA, care are calitate procesuală pasivă, atât în cadrul acțiunii

în revendicare, cât și în obligația de face.

Trebuie subliniat că

formularea capetelor de cerere raportată la situația de fapt și de

drept a imobilului determină stabilirea raportului juridic de drept substanțial

între reclamanții O. și pârâta SC A.N. SA, astfel încât se relevă

existența unei identități între persoana chemată în judecată în

calitate de pârâtă și cea care poate fi obligată în raportul juridic dedus

judecății, ceea ce a permis soluționarea litigiului, pe fond de către

instanțele anterioare.

Este nerelevantă din

punct de vedere juridic susținerea că Municipiul București a

transferat nelegal dreptul de proprietate sau un alt drept real către SC A.N.

SA, de vreme ce titlul acesteia din urmă nu a fost contestat și nu a fost

desființat, fiind considerat valabil. În cadrul acțiunii în

revendicare, dacă, atât reclamanții, cât și pârâta dețin titluri

valabile, instanța va proceda la compararea de titluri, stabilind care

este titlul mai bine caracterizat.

Tribunalul

București a statuat că titlul reclamanților este mai bine

caracterizat, acțiunea în revendicare fiind admisă, aspect menținut

în apel, astfel încât modalitatea de transfer a drepturilor reale de la

Municipiul București către cealaltă pârâtă nu afectează soluția

pronunțată. Admiterea capătului de cerere în revendicare a permis și

admiterea cererii accesorii în rectificare tabulară, în cadrul căreia, în mod

corect a constatat Curtea de Apel București că are calitate procesuală

pasivă pârâta SC A.N. SA, și făcând astfel aplicarea dispozițiilor art.

34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996.

În ceea ce

privește demolarea construcțiilor, trebuie subliniat că numai pârâta

care le deține în fapt și poate invoca un titlu asupra lor poate fi

obligată în cadrul acțiunii în obligație de a face, nu o altă

persoană juridică, adică unitatea administrativ-teritorială care a fost

titulara dreptului de proprietate, anterior formulării litigiului dedus

judecății.

Este neîntemeiată

susținerea reclamanților în ceea ce privește incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece instanța de

apel a motivat hotărârea, expunând argumentele de fapt și de drept care au

stat la baza soluției pronunțate în cauză.

Recursul pârâtului

Municipiul București este lipsit de interes.

Examinând

susținerile pârâtului, Înalta Curte reține că acestea se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să le analizeze din

această perspectivă.

Una dintre

condițiile formulării unei cereri în fața instanței de judecată,

fie că aceasta are natura unei acțiuni sau a unei căi de atac este aceea a

interesului, în sensul folosului practic, din punct de vedere al

consecințelor juridice, pe care îl obține partea respectivă prin

promovarea cererii.

Astfel, din

considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București

rezultă faptul că are calitate procesuală pasivă în acțiunea în

rectificare tabulară numai SC A.N. SA, specificându-se că acțiunea se

admite în contradictoriu cu această din urmă pârâtă, nu și cu Municipiul

București.

Mai mult, chiar din

dispozitivul deciziei rezultă că se dispune radierea din C.F. a O.C.P.I. sector

1, a dreptului de proprietate înscris în favoarea lui SC A.N. SA pentru construcțiile

C1 și C2.

Este adevărat că în

dispozitivul deciziei este menționat și intimatul-pârât Municipiul

București, însă acest lucru s-a întâmplat pentru că a fost parte în proces

și a fost citat în calea de atac, însă constatarea privind lipsa

calității procesuale pasive nu a făcut obiectul analizei în apel.

Așa fiind,

hotărârea pronunțată în apel păstrează dispozițiile instanței de

fond în ceea ce-l privește pe pârât, astfel încât nu i se produce acestuia

nicio vătămare procesuală, ceea ce înseamnă că recursul este lipsit de interes.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. urmează să respingă recursul reclamanților, ca nefondat, iar pe

cel al pârâților ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții O.A. și O.A. împotriva Deciziei nr. 12/A

din 09 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca lipsit

de interes, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primar

general împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2015.