ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 108/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, sub nr. 11302/301/2012, la data de 29 martie 2012, reclamantul primarul sectorului 3 București a chemat în judecată pe pârâții primarul general al Municipiului București și C.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să declare nulitatea absolută a Dispoziției primarului general nr. 4333 din 18 mai 2005, prin care s-a dispus restituirea în natură în proprietatea pârâtei C.M. a terenului în suprafață de 112.339,19 mp, situat în București, sector 3. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului București, fiind supus unei amenajări destinate deservirii nevoilor publice ale comunității locale, respectiv parc public și zonă de agrement, fiind, totodată, un teren cu destinație agricolă și, ca atare, supus regimului juridic al Legii nr. 18/1991.

Pârâtul primarul general al Municipiului București a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că terenul în discuție nu are destinație agricolă, fiind situat în intravilanul Municipiului București și este proprietatea privată a acestuia. Pârâta C.M.

a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a invocat excepția necompetenței materiale, raportat la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001; excepția lipsei de interes în promovarea cererii, având în vedere că reclamantul nu a fost proprietarul acestui imobil și nu ar obține niciun folos practic din eventuala admitere a acțiunii, cu atât mai mult cu cât a încheiat un contract de comodat cu pârâta în data de 07 noiembrie 2006. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând, în esență, că pârâta beneficiază de un bun în sensul Convenției Europene, că Instituția Prefectului a stabilit că nu există motive de nelegalitate care să justifice anularea dispoziției, că imobilul a aparținut domeniului privat al Municipiului București, potrivit Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 95/1998 și adresei din 06 iunie 2005, emise de M.F.P., aspecte reținute și de alte instanțele judecătorești; de asemenea, cu putere de lucru judecat s-a reținut și faptul că bunului în speță îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, aparținând fostei moșii Dudești-Cioplea, ce nu figurează în arhivele C.A.P.

Dudești, acesta făcând parte din intravilanul Municipiului București. Prin sentința civilă nr. 16351 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivarea hotărârii judecătorești întemeindu-se pe criteriul valoric. Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 16639/3/2013, la data de 25 aprilie 2013. Pârâta C.M.

a formulat note scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, pentru considerentul că reclamantul nu face parte din categoria persoanelor enumerate limitativ de Legea nr. 10/2001 cu drept de a ataca dispoziția emisă în baza acestui act normativ, precum și că, în ipoteza în care s-ar admite acțiunea, bunul ar reintra în patrimoniul Municipiului București, iar nu al reclamantului; excepția puterii de lucru judecat, raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarele nr. 9993/301/2005 și nr. 4071/3/2008, prin care s-a decis în mod irevocabil faptul că terenul face parte din domeniul privat al Municipiului București și că este supus Legii nr. 10/2001. Reclamantul a formulat cerere completatoare sub aspectul cadrului procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât și a Municipiului București, tribunalul dispunând în consecință.

La solicitarea tribunalului, pârâtul Municipiul București a atașat dosarul administrativ format în urma notificării în temeiul Legii nr. 10/2001. În ședința publică din data de 03 decembrie 2013, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului primarul general al Municipiului București, rămânând în pronunțare atât asupra acestei excepții procesuale, cât și asupra excepției lipsei de interes în promovarea cererii, invocate de pârâta C.M.

Prin sentința civilă nr. 2217 din 20 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului primarul general al Municipiului București, a admis excepția lipsei de interes în promovarea cererii, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul primarul general al Municipiului București, pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins cererea formulată de reclamantul primarul sectorului 3 București, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București și C.M., pentru lipsă de interes. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin Dispoziția primarului general nr. 4333 din 18 mai 2005, emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură în proprietatea pârâtei C.M.

a terenului în suprafață de 112.399,19 mp, situat în București. Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul primarul sectorului 3 București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții primarul general al Municipiului București, Municipiul București și C.M., declararea nulității absolute a dispoziției anterior menționate, cu motivarea că imobilul face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, că este supus unei amenajări destinate deservirii nevoilor publice ale comunității locale, precum și că Legea nr. 18/1991 era incidentă în speță, iar nu Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul General al Municipiului București, invocată din oficiu, tribunalul a admis-o, cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii. Prima instanță a apreciat că, particularizând pentru ipoteza acțiunii în declararea nulității unui act juridic, calitatea procesuală pasivă aparține părților vizate de drepturile și obligațiile cuprinse în respectivul act.

Astfel, în cazul acțiunii de față având ca obiect declararea nulității dispoziției de restituire în natură a unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, legitimarea procesuală pasivă aparține atât emitentului dispoziției - Municipiul București, ca unitate administrativ-teritorială, cât și beneficiarului acesteia, numitei C.M., dat fiind faptul că acțiunea este promovată de un terț. Pârâtul primarul general al Municipiului București are exclusiv calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, astfel încât efectele aplicării sancțiunii civile a nulității dispoziției emise de Municipiul București, prin reprezentantul său primarul general, nu se pot produce în patrimoniul său, ci în cel al reprezentatului (Municipiul București).

În acest sens, prima instanță a reținut că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din același act normativ, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public și privat, în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, iar în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

De asemenea, potrivit art. 21 alin. (2) 1 din legea menționată, pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal. Soluționând excepția lipsei de interes invocată de pârâta C.M., tribunalul a reținut că prin interes, condiție de exercițiu a acțiunii civile, se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare procedura judiciară pentru valorificarea dreptului subiectiv civil ce se cere a fi protejat. Condiția existenței interesului vizează stabilirea beneficiului ce poate fi realizat de parte, în concret, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate.

În evaluarea acestei cerințe, prima instanță a constatat că în eventualitatea admiterii acestei acțiuni - nulitate a Dispoziției nr. 4333 din 18 mai 2005 emise de primarul general al Municipiului București, reclamantul primarul sectorului 3 București nu obține niciun folos practic, întrucât terenul ar reintra în patrimoniul unității-administrative, iar nu al său, neavând relevanță juridică în ipoteza dată, pentru soluționarea excepției procesuale în discuție, dacă bunul aparținea domeniului public sau privat al Municipiului București.

Tribunalul nu s-a mai pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active, întrucât cererea a fost respinsă în integralitatea sa în temeiul celorlalte excepții procesuale anterior analizate, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, excepția lipsei calității procesuale active viza în fapt tot neîndeplinirea condiției existenței interesului, având în vedere că legitimare procesuală activă în acțiunea în declararea nulității absolute are orice persoană interesată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul primarul sectorului 3 a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului Municipiului București, cât și sub cel al admiterii excepției lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată.

Astfel, prin motivele de apel s-a susținut că prima instanță în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului primarul general al Municipiului București, având în vedere următoarele argumente: Conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, ulterior îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară. Față de aceste aspecte, apelantul - reclamant consideră că în speța de față, primarul general în calitate de reprezentant al Municipiului București, are calitate procesuală pasivă având în vedere calitatea acestuia de emitent al dispoziției de restituire ce face obiectul prezentei cauze, act ce reprezintă un veritabil titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001.

2. Instanța de fond, în mod greșit a admis excepția lipsei de interes a apelantului - reclamant: Apelantul - reclamant a solicitat a se observa că în soluționarea excepției lipsei de interes instanța de judecată a antamat fondul cauzei, ceea ce este total eronat. Argumentele prezentate de pârâta C.M. și preluate ca atare de către instanță au fost invocate deopotrivă ca apărări de fond, precum și în susținerea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active. De altfel, întrucât obiectul cererii apelantului - reclamant îl constituie constatarea nulității absolute a dispoziției atacate, reclamantul nu trebuie să facă parte din categoria persoanelor îndreptățite, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de oricine.

Interesul legitim în cauză trebuie privit în raport de împrejurarea că nulitatea invocată este una absolută, instituită de legiuitor cu scopul de a ocroti un interes public, general, care, în speță, constă în a înlătura din sfera juridică un act de restituire în natură emis cu încălcarea dispozițiilor legale imperative. Astfel, interesul rezidă în aceea că prin promovarea acțiunii se tinde la protejarea unui interes general. În cauză, terenul restituit în natură pârâtei C.M. a fost supus unor amenajări destinate deservirii nevoilor publice ale comunității locale, respectiv zonă de agrement - spațiu verde în cadrul parcului T., fapt pentru care primarul general al Municipiului București, trebuia ca la emiterea dispoziției să aibă în vedere legile care interesează ordinea publică, în speță, dispozițiile Legii nr. 213/1998, ale H.G.

nr. 250/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Mai mult decât atât, entitatea învestită cu soluționarea notificării a derogat cu bună știință de la legile care interesează ordinea publică, fără să țină cont de legile imperative privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, anterioare legilor de restituire a imobilelor (Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 250/2007). Ca atare, în opinia apelantului, Dispoziția nr. 4333 din 18 mai 2005 emisă de primarul general al Municipiului București este lovită de nulitate absolută, întrucât actul încalcă ordinea publică, respectiv autoritatea publică nu a avut în vedere dispozițiile legale care interesează ordinea publică, acestea fiind în totalitatea lor norme imperative, de la care nu se poate deroga prin acte juridice, sub sancțiunea nulității absolute.

Totodată, în literatura juridică s-a arătat în mod clar că este îndeplinită cerința interesului și în situațiile în care se recunoaște legitimare procesuală activă și altor subiecți de drept, cum ar fi procurorul, autoritatea tutelară etc., chiar dacă folosul practic se va produce, în ipoteza admiterii acțiunii, asupra titularului dreptului, în aceste situații, problemele care se ridică vizează mai mult calitatea procesuală activă decât interesul, probleme care, în speța de față, nu au fost soluționate în mod distinct de către tribunal (în acest sens, a se vedea V.M.C. - Tratat teoretic și practic de procedură civilă, Ed. Național, București, 1996 - pag.

272). Apelantul - reclamant a mai precizat că în Dosarul nr. 46681/3/2012 având ca obiect o acțiune similară de constatare a nulității Dispoziției nr. 12680 din 22 iulie 2010, promovată de același reclamant în contradictoriu cu aceiași pârâți și în care au fost invocate aceleași excepții, acestea au fost respinse de instanță prin încheierea de la termenul din data de 29 noiembrie 2013. Prin Decizia civilă nr. 435/A din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de apel, a reținut și apreciat următoarele: Prima critică susținută prin motivele de apel - greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului general - a fost înlăturată ca nefondată.

Sub un prim aspect, curtea de apel a constatat că trimiterile apelantului la dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu prezintă relevanță în soluționarea excepției calității procesuale pasive a primarului general. În acest sens, s-a reținut că, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.” Ca atare, instanța de apel a apreciat că în mod corect a reținut prima tribunalul că primarul general nu poate sta în judecată în nume personal, ci doar ca reprezentant al unității administrativ teritoriale, aceasta fiind persoana ce are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.

Și cea de-a doua critică - vizând interesul apelantului în formularea cererii de chemare în judecată - a fost considerată fondată. În acest sens, s-a reținut că nulitatea absolută a unui act juridic poate fi formulată oricând și de orice persoană al cărei interes juridicește ocrotit de lege a fost încălcat prin încheierea actului respectiv. Pentru promovarea unei astfel de acțiuni nu este suficientă afirmarea existenței unui interes, ci este necesar ca acest interes să îndeplinească anumite condiții: 1. să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

2. să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la forma procedurală respectivă. Cerința ca interesul să fie personal al celui care acționează, reprezintă aspectul subiectiv al condițiilor de exercițiu al actului procedural; 3. să fie născut și actual, să existe în momentul în care este formulată cererea. Instanța de apel a constatat că în justificarea interesului prezentei acțiuni, reclamantul s-a limitat la a reitera faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană, justificându-și această cerință exclusiv prin prisma protejării unui interes general și al înlăturării încălcărilor aduse unor dispoziții legale imperative cu ocazia emiterii actului atacat, aspecte ce nu pot justifica însă interesul său în promovarea prezentei cereri, în lipsa unui folos practic pe care acesta l-ar obține prin admiterea acțiunii.

Pe de altă parte, au fost înlăturate și susținerile apelantului privind antamarea fondului litigiului cu ocazia soluționării acestei excepții, reținându-se că, pentru examinarea acestei excepții procesuale de fond, tribunalul în mod corect a procedat la examinarea situației de fapt, mai exact a situației juridice a terenului, în limitele necesare pentru verificarea interesului reclamantului. De asemenea, au fost înlăturate și susținerile referitoare la dovedirea interesului reclamantului prin analogie cu situațiile în care legea recunoaște legitimare procesuală activă și altor subiecți de drept, respectiv procurorului sau autorității tutelare, întrucât acesta nu se află într-o asemenea ipoteză, aceste situații fiind expres și limitativ prevăzute de lege, în timp ce reclamantului legea nu îi recunoaște interes în promovarea acțiunii.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, prevalându-se de motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 cpt. 9 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul învederează că în mod greșit instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiate criticile sale cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâlui primarul general al Municipiului București, pentru următoarele considerente: Pentru a exista calitate procesuală, este necesar ca între persoana pârâtă despre care reclamantul susține că este titular al obligației și persoana care are această calitate trebuie să existe identitate.

În speța dedusă judecății, această condiție este îndeplinită, întrucât partea chemată în proces, respectiv primarul general al Municipiului București, conform prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean. În opinia recurentului, în considerarea prevederilor legale enunțate, în cauza de față, intimatul-pârât primarul general al Municipiului București are calitate procesuală pasivă în raport de calitatea acestuia de emitent al dispoziției de restituire deduse judecății.

De asemenea, se susține de către recurent că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu a dovedit interesul său în formularea cererii de chemare în judecată, pentru următoarele considerente: Interesul procesual este o condiție prevăzută de legiuitor în art. 32 C. proc. civ. pentru exercitarea acțiunii civile, alături de capacitate, calitate procesuală și formularea unei pretenții. Justificarea interesului presupune îndeplinirea condițiilor cumulative analizate de instanțele de fond: să fie legitim, personal, născut, actual și determinat, condiții ce sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Pornind de la obiectul cererii de chemare, respectiv constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 4333 din 18 mai 2005 emisă de primarul general al Municipiului București, recurentul învederează că interesul legitim în cauză trebuie privit în raport de împrejurarea că nulitatea invocată este una absolută, instituită de legiuitor cu scopul de a ocroti un interes public, general, care în speță, constă în înlăturarea din sfera juridică un act de restituire în natură emis cu încălcarea dispozițiilor legale imperative. Așadar, prin promovarea acțiunii se tinde la protejarea unui interes general.

Recurentul mai solicită instanței de recurs a avea în vedere că în Dosarul nr. 46681/3/2012 având ca obiect o acțiune similară de constatare a nulității Dispoziției nr. 12680 din 22 iulie 2010, promovată de același reclamant, în contradictoriu cu aceiași pârâți, aceleași excepții au fost respinse de instanța învestită cu soluționarea acelei acțiuni, prin încheierea de la termenul din data de 29 noiembrie 2013. În consecință, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului general al Municipiului București, respingerii excepției lipsei de interes în promovarea cererii și admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, iar pe fond, constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 4333 din 18 mai 2005 emisă de către primarul general al Municipiului București.

În termen legal, intimata-pârâtă C.M. a formulat întâmpinare la motivele de recurs, prin care a invocat nulitatea recursului, potrivit celor ce rezultă din practicaua prezentei decizii (excepția fiind respinsă înainte de intrarea în dezbateri asupra recursului), iar pe fondul recursului a solicitat menținerea deciziei recurate, întrucât recurentul-reclamant nu justifică un interes procesual personal și direct în cauză și, în plus, instanțele de fond în mod legal au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului Municipiului București.

În plus, intimata-pârâtă a arătat că, în opinia sa, în cauză este incidentă excepția puterii lucrului judecat având în vedere că prin hotărâri judecătorești anterioare, definitive și irevocabile, instanțele au statuat cu privire la apartenența terenului la domeniul privat, iar nu la domeniul public al Municipiului București, invocând în acest sens, sentința civilă nr. 2375 din 10 martie 2006 (fila 155, vol. I, dosar Judecătoria sector 3), definitivă prin Decizia civilă nr. 1650/A din 22 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, (fila 164, vol. I, Judecătoria sector 3); pe de altă parte. Având în vedere că regimul juridic al terenului a fost stabilit deja (proprietate privată a municipiului București) și cum reclamantul, în prezenta cauză, invocă acest unic motiv de nulitate a dispoziției atacate, intimata susține că recursul promovat de reclamant se impune a fi respins ca nefondat.

Cu privire la puterea de lucru judecat ce vizează lipsa de interes în cadrul acțiunilor în constatarea nulității absolute a dispozițiilor emise de primarul general al Municipiului București, intimata învederează instanței de recurs faptul că prin Decizia civilă nr. 1090/R din 18 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a decis în mod definitiv și irevocabil că în acest tip de acțiuni, primarul sectorului 3 București nu justifică niciun interes. Intimata-pârâtă C.M. a depus la dosar și note scrise pentru termenul de azi. În această etapă procesuală nu au fost administrate alte înscrisuri, potrivit limitării probațiunii în recurs ce decurge din dispozițiile art. 305 C. proc.

civ. Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed. Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat două motive de nelegalitate: aplicarea greșită a legii de către instanța de apel în ceea ce privește dezlegarea criticilor sale referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului general al municipiului București și greșita aplicare a legii referitor la confirmarea excepției lipsei sale de interes în promovarea acțiunii în nulitate, respectiv a criteriilor pe care interesul procesual trebuie să le îndeplinească pentru a avea aptitudinea legală de a pune în mișcare mecanismul acțiunii civile.

În ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului general al municipiului București, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod legal a confirmat dezlegarea dată de tribunal acestei excepții procesuale absolute, de fond, peremptorii. Astfel, prin cererea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâți pe primarul general al municipiului București și pe C.M., identificați de către reclamant ca părți ale Dispoziției nr. 4333 din 18 mai 2005 emise în baza Legii nr. 10/2001, actul juridic a cărui nulitate s-a cerut în cauza de față. Ulterior, după declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat chemarea în judecată în calitate de pârât și a municipiului București prin primar general, lărgind astfel cadrul procesual al cauzei, sub raport subiectiv.

Din oficiu, prima instanță a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului general al municipiului București, excepție care a fost admisă, soluția fiind confirmată de instanța de apel în considerarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) și alin. (2 1 ) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 care prevăd: „ (2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

(2 1 ) Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.” Textele menționate sunt plasate în cap. I al legii de referință, intitulat „Dispoziții generale”, astfel încât, rezultă că ele reprezintă dreptul comun în ceea ce privește reprezentarea în justiție a intereselor oricărei unității administrativ-teritoriale, așadar și a municipiul București, astfel încât sunt direct aplicabile în soluționarea excepției menționate, având în vedere că în cap. V din lege, dedicat administrației publice a municipiului București, nu există dispoziții derogatorii sub acest aspect.

Totodată, Înalta Curte constată că, referitor la acest aspect, nici prevederile Legii nr. 10/2001 nu conduc la o altă soluție, având în vedere că dispoziția prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului, atacată cu acțiunea în nulitatea absolută, a fost emisă în aplicarea normelor acestei legi speciale reparatorii.

Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) și ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, rezultă persoana îndreptățită la măsuri reparatorii va depune notificarea la unitatea deținătoare (în cauză, municipiul București), în timp ce art. 21 alin. (4) din lege prevede că: „ În cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.” Soluția din legea specială anterior enunțată nu reprezintă decât o aplicare particulară a dispozițiilor din legea cadru a administrației publice locale la care s-a făcut deja referire, întrucât nu este posibil ca în contexul Legii nr. 10/2001 primarul general al municipiului București să îndeplinească prerogative legale în nume personal, de vreme ce atribuția sa prevăzută de legea specială de a emite dispoziția de soluționare a notificării are ca premisă notificarea adresată unității administrativ-teritoriale, iar nu primarului general, astfel încât și în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 calitatea primarului general al municipiului București este aceea de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale - municipiul București.

În acest context, calitatea procesuală pasivă în cauza de față este întrunită în privința municipiului București și a intimatei-pârâte C.M., părți ale dispoziției atacate, în timp ce primarul general al municipiului București figurează în distribuția procesuală doar în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, astfel cum legal a stabilit și instanța de apel, prin confirmarea soluției tribunalului de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia. Înalta Curte constată însă a fi fondate criticile recurentului referitoare la nelegala confirmare a admiterii excepției lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată.

Acțiunea formulată de reclamant, având calitatea de terț în raport cu actul juridic dedus judecății - Dispoziția nr. 4333 din 18 mai 2005 emisă de primarul general al municipiului București în favoarea pârâtei prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 112.339,19 mp, situat în București, sector 3 , este o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic civil prin care reclamantul a afirmat trei motive de nulitate care pot fi circumscrise noțiunii de cauză ilicită, întrucât reclamantul invocă pretinse impedimente legale pentru a se fi putut dispune restituirea în natură, susținând că acestea au fost ignorate de către unitatea deținătoare cu ocazia emiterii dispoziției; calificarea ca act juridic civil a dispoziției de restituirea în natură decurge din dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, reclamantul a susținut că la momentul emiterii dispoziției atacate, terenul în litigiu făcea parte din domeniul public al municipiului București, că era supus unei amenajări destinate deservirii nevoilor publice ale comunității locale, respectiv parc public și zonă de agrement și, totodată, că era un teren cu destinație agricolă și, ca atare, supus regimului juridic al Legii nr. 18/1991, iar nu celui din Legea nr. 10/2001. În analiza excepției lipsei de interes, în mod corect instanțele de fond s-au raportat la regimul juridic al acțiunii în nulitate - acțiune ce poate fi formulată de orice persoană interesată -, precum și la criteriile unanim acceptate pe care interesul procesual trebuie să le îndeplinească, în mod cumulativ, pentru declanșarea și derularea unei acțiuni civile, anume acela de a fi legitim, personal și direct, născut și actual.

Dintre aceste condiții, instanța de apel a reținut a nu fi îndeplinită cea referitoare la caracterul personal al interesului reclamantului, astfel încât, a calificat interesul procesual al acestuia drept unul general prin care tinde la înlăturarea încălcărilor aduse unor dispoziții legale imperative cu ocazia emiterii actului atacat, ceea ce nu este de natură a justifica interesul său propriu în promovarea prezentei cereri, în lipsa unui folos practic pe care acesta l-ar obține prin admiterea acțiunii. Totodată, s-a reținut că prima instanță nu a antamat fondul cauzei cu ocazia soluționării acestei excepții, constatându-se că, pentru examinarea acestei excepții procesuale de fond, tribunalul, în mod corect, a procedat la examinarea situației de fapt, mai exact a situației juridice a terenului, în limitele necesare pentru verificarea interesului reclamantului.

Înalta Curte reține că, în regulă generală, indiferent de obiectul cererii de chemare în judecată, interesul procesual - condiție de exercițiu a acțiunii civile -, se apreciază de la caz la caz în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui litigiu, iar nu în mod abstract, întrucât, în cel din urmă caz, ar fi încălcate și standardele unei proceduri echitabile, astfel cum acestea sunt conturate în jurisprudența C.E.D.O.; în limitele competențelor lor de drept comun, instanțele sunt chemate să soluționeze litigii concrete, iar nu probleme de drept abstracte.

Mai mult decât atât, în ipoteza unei acțiuni în nulitatea actului juridic civil, interesul procesual trebuie analizat în legătură directă cu motivele de nulitate ce sunt valorificate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, ceea ce, în speță, privea evaluarea celor trei motive de nulitate afirmate de către reclamant prin cererea introductivă, de natură a da conținut conceptului de cauză ilicită, motiv de nulitate absolută, posibil a fi valorificat de oricine are un interes. Contrar celor reținute de instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

ce stabilesc limitele devoluțiunii în apel, tribunalul, admițând excepția lipsei de interes în formularea acțiunii nu s-a raportat la situația de fapt a cauzei, care nu a fost verificată și stabilită în mod concret nici în calea de atac (deși apelul este o cale devolutivă de atac), și, cu atât mai puțin, la situația juridică a terenului, în condițiile în care din cuprinsul motivării lipsesc referiri la regimul juridic al acestuia la momentul relevant pentru speță - data emiterii dispoziției atacate. Potrivit susținerilor recurentului reclamant - ca autoritate executivă a unei subdiviziuni administrativ-teritoriale, sectorul 3, potrivit art. 80 din Legea nr. 215/2001 - motivele de nulitate absolută invocate sunt motive prin care justifică un interes general.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, în formularea cererii de chemare în judecată (afirmație reiterată și prin motivele de recurs), acționând în calitate de reprezentant al unei unități administrativ teritoriale (conform art. 62 din Legea nr. 215/2001), exercită o funcție de autoritate publică, date fiind prevederile art. 25 din Legea nr. 215/2001, astfel încât, acesta, promovând un interes personal al unității (subdiviziunii) administrativ-teritoriale, lato sensu, afirmă un interes public în legătură cu atribuțiile sale legale de promovare și ocrotire a interesului comunității locale pe care o reprezintă; ceea ce este un interes personal în raporturile cu intimații-pârâți ai cauzei, reprezintă un interes public prin raportare la toate celelalte subiecte de drept, întrucât tinde la ocrotirea intereselor comunității locale.

Cu toate acestea, pentru verificarea însușirilor acestui interes personal în ipostaza sa procesuală, este necesară raportarea la motivele de nulitate invocate, astfel cum acestea sunt circumstanțiate de parte. Deși intimata-pârâtă C.M. a susținut prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs că reclamantul a invocat un singur motiv de nulitate, anume apartenența terenului la domeniul public al municipiului București la momentul emiterii dispoziției atacate, așa cum rezultă din cele anterior redate, acesta nu este sigurul motiv de nulitate, reclamantul afirmând și incidența regimului Legii nr. 18/1991, iar nu al Legii nr. 10/2001 referitor la acest teren, dar și că acesta era supus (la același moment relevant) unei amenajări destinate deservirii nevoilor publice ale comunității locale, precum și că era parc public și zonă de agrement.

Pe lângă împrejurarea că apartenența terenului la domeniul privat al municipiului București reprezintă o chestiune dezlegată jurisdicțional între între recurent și intimata-pârâtă C.M., statuată cu putere de lucru judecat (prin sentința civilă nr. 2375 din 10 martie 2006 a Judecătoriei sectorului 3, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1650/A din 22 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 832 din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, filele 155-171, vol. I, dosar Judecătoria sector 3), astfel încât aceasta nu ar mai putea fi reevaluată în cauza de față (cu valența unui motiv de nulitate a dispoziției atacate), eventuala apartenență a terenului la domeniul public a terenului nu putea constitui prin el însuși un impediment la restituirea în natură, date fiind dispozițiile art. 2 lit. h) și g) din Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte, simpla afirmație cu referire la incidența regimului juridic al Legii fondului funciar nr. 18/1991 nu este suficientă pentru a contura caracterul personal al interesului procesual al reclamantului în invocarea acestui motiv de nulitate, în absența unor susțineri concrete prin care ar fi afirmat că prin emiterea dispoziției de restituire în natură a acestui teren către intimata C.M. ar fi fost el însuși împiedicat pentru îndeplinirea atribuțiilor sale legale privind aplicarea Legii nr. 18/1991 (eventual cereri de constituirea sau reconstituire a dreptului de proprietate privată pe raza sectorului 3, care i-ar fi fost adresate în temeiul Legii nr. 18/1991 sau, mai mult decât atât, un stadiu mai avansat în procedura legii fondului funciar etc.).

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că cel de-al treilea motiv de nulitate susținut de către reclamant - fie existența pe teren a unor amenajări destinate deservirii nevoilor publice ale comunității locale, fie că era parc public și zonă de agrement - sunt de natură a justifica un interes personal al reclamantului în invocarea sancțiunii nulității pentru încălcarea unor norme imperative, de ordine publică din Legea nr. 10/2001 care interzic restituirea în natură a unor imobile ce intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 dacă pe terenurile preluate abuziv de stat există amenajări de utilitate publică.

Astfel, art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data emiterii dispoziției atacate prevedeau: „(1) În situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) În cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate.” Relevante din aceeași perspectivă sunt și dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare la data aceleiași dispoziții), norme incidente în situația în care cauza deposedării abuzive de către stat a persoanei îndreptățite sau a autorilor ei a fost exproprierea: „(3) În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.” În acest context, este util a fi observate și prevederile art. 81 lit. f), i), j) și m) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora, consiliile locale ale sectoarelor municipiilor București: „ f) administrează, în condițiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului București; i) aprobă, în condițiile legii, planurile urbanistice zonale și de detaliu ale sectoarelor, pe care le comunică Consiliului General al Municipiului București; aprobă, în limitele competențelor lor, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local și asigură condițiile necesare pentru realizarea lor, în concordanță cu prevederile planului urbanistic general al municipiului București și ale regulamentului aferent; j) asigură, potrivit competențelor lor, condițiile necesare bunei funcționări a instituțiilor și serviciilor publice de educație, sănătate, cultură, tineret și sport, apărarea ordinii publice, de interes local; urmăresc și controlează activitatea acestora; m) acționează pentru protecția și refacerea mediului, în scopul creșterii calității vieții; contribuie la protecția, conservarea,

restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor și a rezervațiilor naturale.” De asemenea, pentru verificarea în concret a interesului procesual al reclamantului, instanța de apel, în rejudecare, se va raporta și la dispozițiile art. 10.1 și 10.3 etc. din H.G. nr. 498/2003 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în vigoare la data emiterii dispoziției atacate.

Ca atare, instanța de apel va putea să dispună orice probe va considera că sunt pertinente, concludente și utile pentru lămurirea situației de fapt a cauzei din perspectiva celor afirmate de către recurentul-reclamant și să stabilească printr-o cercetarea judecătorească efectivă, raportată la elementele de fapt ale speței, prin administrarea nemijlocită a probelor, dacă terenul restituit prin dispoziția atacată făcea parte, la data restituirii, din parcul Titan, dacă era amenajat ca zonă de agrement ori dacă pe acesta se găseau alte amenajări de utilitate publică de interes local (al subdiviziunii administrativ-teritoriale, respectiv sector 3) și dacă cele constatate au legătură cu atribuțiile legale ale recurentului-reclamant prevăzute de Legea nr. 215/2001, ceea ce interesează din perspectiva legitimității interesului procesual, din perspectiva dezlegărilor date prin decizia de față.

Înalta Curte va înlătura ca nerelevant atât argumentul recurentului-reclamant privind respingerea de către instanța învestiră cu soluționarea cauzei a excepției lipsei interesului său procesual, invocată în Dosarul nr. 46681/3/2012 având ca obiect o acțiune similară privind nulitatea absolută a Dispoziției nr. 12680 din 22 iulie 2010, cât și argumentul identic, dar în sens contrar, susținut de către intimata-pârâtă C.M.

prin întâmpinarea din recurs - respingerea ca lipsită de interes a unei acțiuni similare în constatarea nulității absolute a altei dispoziții de restituire emise în favoarea sa, prin Decizia civilă nr. 1090R/din 18 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. 45229/3/2012 - întrucât, astfel cum deja s-a arătat, interesul procesual în formularea acțiunii în nulitatea actului juridic trebuie raportată la circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, anume la situația de fapt și de drept a terenurilor ce au făcut obiectul măsurii de restituire în natură, verificări ce trebuie efectuate pentru data emiterii dispozițiilor atacate. În plus, în oricare dintre ipotezele invocate de cele două părți, în pricina de față autoritatea de lucru judecat nu funcționează, având în vedere că este vorba despre obiecte diferite ale acelor cauze (nulitatea altor dispoziții de restituire în natură) față de cel al pricinii de față.

Față de toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) rap. la art. 304 pct. 9 și văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. (interpretat per a contrario), Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa decizia recurată și va trimite cauze spre rejudecare acelaiși instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul primarul sectorului 3 al Municipiului București împotriva Deciziei nr. 435/A din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2016.