ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2878/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2878/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Sectorului 3 București Ia data de 23 noiembrie 2009 sub nr. 27715/301/2009,
reclamantul P.R.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria sectorului 3 București,
solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa oblige pârâta la ridicarea
lucrărilor și plantațiilor amenajate fără drept pe terenul proprietatea reclamantului,
teren în suprafață de 2.914,58 mp, situat în București, str Emil Gârleanu, sector
3, precum și obligarea pârâtei la plata de daune-interese reprezentând lipsa de
folosință a terenului menționat, calculate de la data introducerii cererii de chemare
în judecată și până la data ridicării efective a lucrărilor și plantațiilor, daune-înterese
evaluate provizoriu la suma de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Sectorului
3 București prin sentința nr. 5648/18 aprilie 2010 a admis excepția necompetenței
sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București,
Prin sentința
civilă nr. 1348 din 11 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă
a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și constatând
existența unui conflict negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Curtea
de Apel București, secție civilă, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Curtea de Apei
București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 3/F/ din 21 ianuarie 2011,
a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București și a trimis dosarul în vederea continuării judecății.
Prin sentința
civilă nr. 561/19 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 28201/3/2010 de Tribunalul
București, secția a IV-a civilă, a admis parte acțiunea precizată, formulată de
reclamantul P.R.C., în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 3 București,
care a fost obligată să ridice lucrările și plantațiile amenajate pe terenul proprietatea
reclamantului, situat în București, str, Emil Gârleanu, sector 3, în suprafață de
2914 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză construcții
întocmit de expertul tehnic judiciar F.F., precum și la plata către reclamant a
sumei de 194.189 euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând contravaloarea
lipsei de folosință a terenului menționat pentru perioada 23 noiembrie 2009 - 31
august 2011 și la plata către reclamant a sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli
de judecată.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a reținut că pretenția reclamantului de a exercita
atributele dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.914 mp, situat
în București, sector 3, teren căruia i s-a atribuit provizoriu numărul X pe
str. Emil Gârleanu, sector 3, preluat Ia 24 iulie 2009, în temeiul dispozițiilor
art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pe care Primăria Sectorului 3
București a amenajat la nivelul anilor 2006-2007 ansambluri de joacă pentru copii,
este întemeiată, astfel că în aplicarea dispozițiilor art. 494, art. 480 - 481
C. civ., pârâta este obligată la ridicarea lucrărilor și plantațiilor amenajate
pe terenul proprietatea reclamantului, precum și la plata contravalorii lipsei de
folosință a terenului stabilită la suma de 194.189 euro, reprezentând chiria ce
ar fi putut fi percepută de reclamant pentru terenul respectiv, începând cu data
introducerii acțiunii - 23 noiembrie 2009 și până la data efectuării raportului
de expertiză, luând în calcul valoarea chiriei/mp/lună.
Prin decizia civilă
nr. 108 A din 20 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a
anulat ca netimbrat, apelul formulat de reclamantul P.R.C. împotriva sentinței civile
nr. 561 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
A admis apelul
formulat de către pârâta Primăria Sectorului 3 București împotriva aceleiași sentințe
civile, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond a respins acțiunea reclamantului
ca nefondată.
Pentru a pronunța
această decizie, Curtea de Apel București a reținut în ceea ce privește recursul
pârâtei, că terenul restituit reclamantului are regimul juridic prevăzut de dispozițiile
art. 82 coroborate cu cele ale art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005, în sensul că deținătorii
spațiilor verzi, parcurilor și gardurilor vii sunt obligați să le întrețină pentru
îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei, iar schimbarea destinației
acestora este interzisă, reclamantul nu este îndreptățit la primirea contravalorii
lipsei de folosință a terenului, ci este obligat să nu schimbe destinația acestuia
și să-l întrețină pentru regenerarea atmosferei, astfel că cererea formulată de
reclamant nu este fondată.
Analizând apelul
formulat de către reclamantul P.R.C., instanța a constatat că, prin încheierea de
la data de 16 ianuarie 2013, i s-a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară
de timbru stabilită prin această încheiere atât pentru instanța de fond cât pentru
instanța de apel și, nefiind îndeplinită această obligație legală în temeiul prevederilor
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, a anulat apelul ca netimbrat.
Împotriva deciziei
civile nr. 108 A din 20 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul P.R.C., întemeiat pe art. 304 pct.
6 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegaiitate, solicitând în concluzie
admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului pârâtei și menținerea
ca legală a sentinței instanței de fond.
Ca o chestiune
prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat
la art. 11 și 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul
netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte
cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut următoarele:
Art. 1 din
Legea nr. 148/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile
și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare
de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice
cât și ele către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional,
până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art.
20 alin. (3) din Legea nr. 148/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ,
în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează
ca netimbrată.
Față de dispozițiile
legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de reclamantul P.R.C.
nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, recurentul fiind citat pentru
termenul de judecată din data de 28 septembrie 2013 cu mențiunea de a depune taxa
judiciară de timbru în valoare de 8.540 RON și timbru judiciar în cuantum de 5 RON,
conform dovezii aflate la dosar.
Cum problema tîmbrajului
se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de recurs, constatând
că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit
de instanță, 28 septembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită
și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta
Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea
nr. 148/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 148/1997 modificată și art. 9 din O.G. nr 32/1995, să dispună
anularea recursului reclamantului, ca netimbrat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat
de reclamantul P.R.C. împotriva deciziei civile nr. 108 A din 20 martie 2013, pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
28 septembrie 2013.