ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2878/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București Ia data de 23 noiembrie 2009 sub nr. 27715/301/2009, reclamantul P.R.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria sectorului 3 București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa oblige pârâta la ridicarea lucrărilor și plantațiilor amenajate fără drept pe terenul proprietatea reclamantului, teren în suprafață de 2.914,58 mp, situat în București, str Emil Gârleanu, sector 3, precum și obligarea pârâtei la plata de daune-interese reprezentând lipsa de folosință a terenului menționat, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data ridicării efective a lucrărilor și plantațiilor, daune-înterese evaluate provizoriu la suma de 1.000 RON pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Sectorului 3 București prin sentința nr. 5648/18 aprilie 2010 a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Prin sentința civilă nr. 1348 din 11 octombrie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și constatând existența unui conflict negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, secție civilă, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 3/F/ din 21 ianuarie 2011, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și a trimis dosarul în vederea continuării judecății.

Prin sentința civilă nr. 561/19 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 28201/3/2010 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul P.R.C., în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 3 București, care a fost obligată să ridice lucrările și plantațiile amenajate pe terenul proprietatea reclamantului, situat în București, str, Emil Gârleanu, sector 3, în suprafață de 2914 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză construcții întocmit de expertul tehnic judiciar F.F., precum și la plata către reclamant a sumei de 194.189 euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului menționat pentru perioada 23 noiembrie 2009 - 31 august 2011 și la plata către reclamant a sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pretenția reclamantului de a exercita atributele dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.914 mp, situat în București, sector 3, teren căruia i s-a atribuit provizoriu numărul X pe str. Emil Gârleanu, sector 3, preluat Ia 24 iulie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pe care Primăria Sectorului 3 București a amenajat la nivelul anilor 2006-2007 ansambluri de joacă pentru copii, este întemeiată, astfel că în aplicarea dispozițiilor art. 494, art. 480 - 481 C. civ., pârâta este obligată la ridicarea lucrărilor și plantațiilor amenajate pe terenul proprietatea reclamantului, precum și la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului stabilită la suma de 194.189 euro, reprezentând chiria ce ar fi putut fi percepută de reclamant pentru terenul respectiv, începând cu data introducerii acțiunii - 23 noiembrie 2009 și până la data efectuării raportului de expertiză, luând în calcul valoarea chiriei/mp/lună.

Prin decizia civilă nr. 108 A din 20 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat ca netimbrat, apelul formulat de reclamantul P.R.C. împotriva sentinței civile nr. 561 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A admis apelul formulat de către pârâta Primăria Sectorului 3 București împotriva aceleiași sentințe civile, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut în ceea ce privește recursul pârâtei, că terenul restituit reclamantului are regimul juridic prevăzut de dispozițiile art. 82 coroborate cu cele ale art. 71 din O.U.G.

nr. 195/2005, în sensul că deținătorii spațiilor verzi, parcurilor și gardurilor vii sunt obligați să le întrețină pentru îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei, iar schimbarea destinației acestora este interzisă, reclamantul nu este îndreptățit la primirea contravalorii lipsei de folosință a terenului, ci este obligat să nu schimbe destinația acestuia și să-l întrețină pentru regenerarea atmosferei, astfel că cererea formulată de reclamant nu este fondată. Analizând apelul formulat de către reclamantul P.R.C., instanța a constatat că, prin încheierea de la data de 16 ianuarie 2013, i s-a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru stabilită prin această încheiere atât pentru instanța de fond cât pentru instanța de apel și, nefiind îndeplinită această obligație legală în temeiul prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, a anulat apelul ca netimbrat.

Împotriva deciziei civile nr. 108 A din 20 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul P.R.C., întemeiat pe art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegaiitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului pârâtei și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.

raportat la art. 11 și 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut următoarele: Art. 1 din Legea nr. 148/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și ele către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 148/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de reclamantul P.R.C. nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data de 28 septembrie 2013 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 8.540 RON și timbru judiciar în cuantum de 5 RON, conform dovezii aflate la dosar. Cum problema tîmbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 28 septembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 148/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 148/1997 modificată și art. 9 din O.G.

nr 32/1995, să dispună anularea recursului reclamantului, ca netimbrat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul P.R.C. împotriva deciziei civile nr. 108 A din 20 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2013.