ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5891/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 14 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul C.S. și pârâții C.A.E., C.R., Consiliul General al municipiului

București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S.C. H. Nord S.A.

și Prefectura municipiului București și chematul în garanție Municipiul

București prin Primarul General, în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 504/2007, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a admis excepția de necompetență materială și

a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamantul, recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.

501/2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 6868/299/2009, instanță care, prin

Sentința civilă nr. 7458/2009 a admis excepția de necompetență materială și a

declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

La rândul său, Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1.467 din 10 decembrie 2009 a constatat

intervenit conflict negativ de competență, consecință a supunerii dezbaterii

părților a excepției necompetenței materiale a Tribunalului București în

soluționarea cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de

competență între Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 1 București,

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 20 - 23 C. proc. civ. stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Astfel, chestiunea competenței materiale a

instanței de fond a fost dezlegată irevocabil prin Decizia civilă nr. 501/2007

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, iar reluarea acesteia cu

nesocotirea dispozițiilor art. 315 și ale art. 171 C. proc. civ., reprezintă

doar un formalism excesiv în detrimentul judecării cauzei într-un termen

rezonabil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

C.S. solicitând în principal schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul

trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București iar în

subsidiar a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Criticile aduse hotărârii atacate vizează,

nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Se susține astfel că expertiza evaluatoare a

stabilit valoarea imobilului din litigiu mai mare de 500.000 RON (RON) situație

în care competența revine Tribunalului București.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Astfel față de dispozițiile Deciziei civile

nr. 501/2007 a Curții de Apel București secția a IX-a civilă prin care instanța

de recurs a menținut Sentința civilă nr. 504/2007 a Tribunalului București

secția a IV-a, competența materială de soluționare revenea Judecătoriei sectorului

1 București.

Cum problema competenței materiale a fost

deja dezlegată prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București ce a

intrat în puterea lucrului judecat aceasta nu mai poate fi încă o dată

analizată, în cadrul aceluiași litigiu.

Este real că după înregistrarea cauzei pe

rolul Judecătoriei sectorului 1 București, ignorându-se hotărârea instanței de

recurs s-a mai invocat încă o dată aceeași excepție de necompetență, deși

problema competenței materiale de soluționare a litigiului fusese deja tranșată

cu putere de lucru judecat prin Deciziei civile nr. 501/2007 a Curții de Apel,

secția IX-a civilă.

În condițiile ivirii unui conflict negativ de

competență între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București,

Curtea de Apel București având în vedere că prin Decizia civilă nr. 501/2007 a

fost dezlegată irevocabil și cu putere de lucru judecat, problema competenței

materiale în soluționarea litigiului, a dat eficiență atât dispozițiilor art.

315 C. proc. civ. cât și cele ale art. 166 C. proc. civ. și 1201 C. civ., prin

raportare la dispozițiile art. 22 C. proc. civ.

Din perspectiva celor expuse, criticile

recurentului sunt nefondate și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.S. împotriva Sentinței nr. 14 din 8 februarie 2010 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

octombrie 2010.

Procesat de GGC - AM