ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5891/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 14 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.S. și pârâții C.A.E., C.R., Consiliul General al municipiului București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S.C. H. Nord S.A. și Prefectura municipiului București și chematul în garanție Municipiul București prin Primarul General, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 504/2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 6868/299/2009, instanță care, prin Sentința civilă nr. 7458/2009 a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București. La rândul său, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1.467 din 10 decembrie 2009 a constatat intervenit conflict negativ de competență, consecință a supunerii dezbaterii părților a excepției necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 1 București, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 20 - 23 C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Astfel, chestiunea competenței materiale a instanței de fond a fost dezlegată irevocabil prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, iar reluarea acesteia cu nesocotirea dispozițiilor art. 315 și ale art. 171 C. proc. civ., reprezintă doar un formalism excesiv în detrimentul judecării cauzei într-un termen rezonabil. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.S. solicitând în principal schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București iar în subsidiar a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Criticile aduse hotărârii atacate vizează, nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Se susține astfel că expertiza evaluatoare a stabilit valoarea imobilului din litigiu mai mare de 500.000 RON (RON) situație în care competența revine Tribunalului București. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Astfel față de dispozițiile Deciziei civile nr. 501/2007 a Curții de Apel București secția a IX-a civilă prin care instanța de recurs a menținut Sentința civilă nr. 504/2007 a Tribunalului București secția a IV-a, competența materială de soluționare revenea Judecătoriei sectorului 1 București.

Cum problema competenței materiale a fost deja dezlegată prin Decizia civilă nr. 501/2007 a Curții de Apel București ce a intrat în puterea lucrului judecat aceasta nu mai poate fi încă o dată analizată, în cadrul aceluiași litigiu. Este real că după înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, ignorându-se hotărârea instanței de recurs s-a mai invocat încă o dată aceeași excepție de necompetență, deși problema competenței materiale de soluționare a litigiului fusese deja tranșată cu putere de lucru judecat prin Deciziei civile nr. 501/2007 a Curții de Apel, secția IX-a civilă. În condițiile ivirii unui conflict negativ de competență între Judecătoria sectorului 1 București și Tribunalul București, Curtea de Apel București având în vedere că prin Decizia civilă nr. 501/2007 a fost dezlegată irevocabil și cu putere de lucru judecat, problema competenței materiale în soluționarea litigiului, a dat eficiență atât dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. cât și cele ale art. 166 C. proc. civ. și 1201 C. civ., prin raportare la dispozițiile art. 22 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse, criticile recurentului sunt nefondate și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.S. împotriva Sentinței nr. 14 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2010. Procesat de GGC - AM