ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5765/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.M. a chemat în judecată Primul Ministru al României, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale și 0,025% penalități de întârziere pe zi de întârziere, despăgubire legal cuvenită în baza sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998 definitivă și învestită cu formulă executorie. În motivarea cererii, reclamantul a învederat faptul că în urma petiției din 10 septembrie 2007 adresată pârâtului, a fost informat de către acesta că memoriul său a fost trimis spre competentă soluționare Primăriei Municipiului București.

Ulterior, prin decizia nr. 2196 din 06 decembrie 2007, Curtea de Apel București statuând în mod definitiv și irevocabil faptul că Primarul General al Municipiului București nu are calitate procesuală pasivă. După pronunțarea acestei hotărâri, petentul a arătat că a revenit cu adresă la pârât și că de această dată memoriul său a fost trimis pentru competentă soluționare Prefectului Municipiului București. La termenul din 17 iunie 2009, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primului Ministru al României, arătând că prin sentința civilă nr. 871/1998, cel obligat la întocmirea documentației terenurilor intravilane disponibile și la soluționarea cererii reclamantului de împroprietărire în temeiul Legii nr. 44/1994, a fost Consiliul General al Municipiului București.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3011 din 30 septembrie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prezentul litigiu nu cade sub incidența legii contenciosului administrativ, fiind o acțiune de drept comun prin care se solicită daune morale și materiale pentru întârzierea provocată soluționării cererii sale, prin eronata transmitere a acesteia către Primăria Municipiului București. La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 16962 din 06 septembrie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din lămuririle cerute reclamantului rezultă că acesta nu înțelege să își întemeieze pretențiile pe dispozițiile art. 998, 999 C. civ., ci pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială revine Curții de apel dacă autoritatea publică este centrală.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu actele normative aplicabile, constată că litigiul dedus judecății este de competența Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente: În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești nu constă în anularea vreunui act administrativ care să fi produs daunele morale și penalitățile de întârziere solicitate de reclamant, ci suma solicitată de reclamant cu titlu de daune și penalități, se datorează unei greșite direcționări a petiției adresate de reclamant pârâtului. Potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

În cauză, așa cum corect a reținut Curtea de Apel București, litigiul nu este de competența contenciosului administrativ, ci a judecătoriei ca instanță de drept comun, prin acțiune solicitându-se daune materiale și morale pentru întârzierea soluționării cererii reclamantului, transmisă în mod greșit Primăriei Municipiului București. Față de cele arătate, constatându-se că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze cauza în primă instanță, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe R.M.l și Primul Ministru al României, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2010.