ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.04.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2010

HOTĂRÂRE
09.04.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primul Ministru al

României, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de

2.000 lei și 0,025% pe zi de întârziere din valoarea despăgubirii legal

cuvenită în baza sentinței nr. 871 din 23 septembrie 198, definitivă și

executorie.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că prin petiția din 10 septembrie 2007 a solicitat

pârâtului să-i transmită în scris o ofertă de despăgubire pentru suprafața de

500 mp cu care nu a putut fi împroprietărit.

Cu scrisoarea din 10

septembrie 2007 a fost înștiințat de pârât, că petiția sa a fost transmisă spre

competentă soluționare Primăriei Sectorului 1 București.

Deoarece nu a primit

despăgubirea cuvenită a acționat în judecată pe Primarul Sectorului 1

București, însă prin Decizia nr. 920 din 03 aprilie 2008, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a stabilit că

acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 02 iunie 2009 pârâtul a solicitat în principal respingerea

acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă și în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 3187

din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primului Ministru și a respins acțiunea formulată

de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României,

ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a apreciat că este întemeiată excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României.

S-a reținut că daunele

morale au fost solicitate ca urmare a neexecutării sentinței nr. 871/1998

pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost obligat Consiliul

General al Municipiului București să întocmească lista terenurilor intravilane

disponibile și să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire, conform

art. 13 din Legea nr. 144/1994 privind veteranii de război. S-a apreciat că

sentința nu a stabilit în sarcina pârâtului din prezenta cauză nicio obligație,

aceasta nefiind parte în dosarul respectiv, astfel că nu poate fi obligat la

plata daunelor.

Instanța de recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul R.M.

În motivarea

recursului recurentul a susținut că prin admiterea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului, prima instanță i-a creat mai multe dezavantaje,

că nu s-au avut în vedere apărările sale în raport de întâmpinarea pârâtului,

ceea ce atrage nulitatea sentinței.

A motivat recurentul

că prin redirecționarea greșită a petiției i s-a încălcat dreptul la petiționare

garantat de art. 51 din Constituția României, că prin admiterea excepției i s-a

nesocotit dreptul de acces la justiție garantat atât de Constituția României

cât și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului constând în

executarea hotărârii judecătorești.

S-a precizat că

instanța a schimbat obiectul acțiunii, fără a pune în discuția părților această

chestiune.

Recurentul a apreciat

că hotărârea nu este motivată corespunzător, pentru că nu s-au precizat

temeiurile de drept ale hotărârii.

Pârâtul, Primul

Ministru al României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului

ca neîntemeiat.

Înalta Curte

examinând acțiunea, motivele de recurs, probatoriile administrate și legislația

aplicabilă reține:

Obiectul acțiunii

judiciare l-a constituit obligarea Primului Ministru la plata de daune morale

și la 0,025% lei/zi de întârziere la valoarea despăgubirii cuvenite în baza

sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1999.

Pârâtul a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu este titularul

raportului juridic dedus judecății.

Prima instanță a

soluționat cauza prin admiterea excepției.

Soluția adoptată este

întemeiată pe prevederile dreptului intern, fiind respectate normele Convenției

Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența C.E.D.O., așa cum se va explica

în continuare.

Potrivit art. 137 alin.

(1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive face parte din categoria excepțiilor procesuale de

fond, peremptorii și dirimante.

Calitatea procesuală

pasivă înseamnă că între reclamant și persoana chemată în judecată, pârâtul din

cauză, trebuie să existe un raport juridic, pârâtul fiind acea persoană care a

adus atingere, a nesocotit dreptul subiectiv al reclamantului.

În speța prezentă,

prin sentința nr. 871/1998 (fila 4 dosar fond), Curtea de Apel București a

admis acțiunea reclamantului R.M. împotriva pârâtului Consiliului General al

Municipiului București și a obligat acest pârât să întocmească lista

terenurilor intravilane disponibile, conform art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind

veteranii de război.

Analiza

dispozitivului sentinței relevă că prin admiterea acțiunii de către Curtea de

Apel București, s-a născut un raport juridic obligațional între reclamant și

Consiliul General al Municipiului București.

Așadar, persoana juridică

de la care se poate pretinde o anumită conduită este Consiliul General al

Municipiului București care are calitatea de autoritate a administrației

publice locale și nu Primul Ministru, pârâtul chemat în judecată de reclamant.

În acest context,

Înalta Curte precizează că potrivit Legii nr. 215/2001 dar și Constituției

României autoritățile administrației publice locale funcționează pe baza

principiului autonomiei locale și nu au raporturi de subordonare față de Primul

Ministru.

Consiliul General al

Municipiului București face parte din categoria autorităților administrației

locale, cu caracter deliberativ, pentru ale cărui decizii nu se poate antrena

răspunderea Primului Ministru.

Petițiile adresate de

reclamantul recurent Primului Ministru sunt lipsite de relevanță sub aspectul

creării unor obligații în sarcina acestuia, fiind legal direcționate către

Prefectul Municipiului București, care potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

poate exercita tutela administrativă asupra actelor autorităților

administrației publice locale.

În raport de

dispozitivul sentinței nr. 871/1998, instanța de fond a dat o dezlegare legală

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Susținerile formulate

de reclamant (fila 34 dosar fond) înregistrate la Curtea de Apel au fost

examinate de judecătorul fondului numai prin prisma excepției lipsei calității

procesuale pasive, excepție care se analizează cu prioritate și în măsura în

care se constată că este întemeiată cercetarea fondului litigiului este inutilă.

Sentința care

formează obiectul controlului judiciar îndeplinește toate cerințele impuse

judecătorului la redactarea hotărârii, în sensul că este indicat obiectul

acțiunii, sunt arătate susținerile părților precum și motivele care au

determinat adoptarea soluției, astfel încât criticile din recurs sunt

nefondate.

Prin admiterea

excepției nu s-a nesocotit dreptul la un proces echitabil, în sensul dreptului

la executarea unei hotărâri judecătorești, întrucât partea care a provocat

litigiul a înțeles să cheme în judecată o persoană în sarcina căreia sentința nr.

871/1998 a Curții de Apel București nu a instituit nicio obligație și mai mult

aceasta nici nu a avut vreo calitate procesuală în litigiul respectiv.

Critica privind

modificarea obiectului acțiunii este neîntemeiată.

Prima instanță a

analizat excepția lipsei calității procesuale pasive prin prisma obiectului

pricinii deduse judecății, inițiativa procesului aparținând reclamantului,

limitele litigiului fiind determinate de acesta.

În raport de

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

Respinge recursul

declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 3187 din 13 octombrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4741/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul R
ÎCCJ 2010-12-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5765/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.M. a chemat în judecată Primul Ministru al României, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună
ÎCCJ 2008-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4067/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14 septembrie 2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primul Minist
ÎCCJ 2008-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4078/2010
distincte. De asemenea, a arătat că petitul de la pct. 5 din cererea de chemare în judecată este îndreptat împotriva tuturor pârâților, cu excepția Municipiului București, iar petitele de la pct. 2 și 3 din cererea de chemare în judecată su
ÎCCJ 2010-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4655/2010
re, iar pe cel de-al doilea capăt de cerere înțelege să se judece cu pârâții persoane fizice. La data de 24 mai 2007, pârâta B.L. a formulat întâmpinare în care invocă excepția de necompetență materială a instanței față de împrejurarea că i
Sursă