ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel
București reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primul Ministru al
României, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de
2.000 lei și 0,025% pe zi de întârziere din valoarea despăgubirii legal
cuvenită în baza sentinței nr. 871 din 23 septembrie 198, definitivă și
executorie.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că prin petiția din 10 septembrie 2007 a solicitat
pârâtului să-i transmită în scris o ofertă de despăgubire pentru suprafața de
500 mp cu care nu a putut fi împroprietărit.
Cu scrisoarea din 10
septembrie 2007 a fost înștiințat de pârât, că petiția sa a fost transmisă spre
competentă soluționare Primăriei Sectorului 1 București.
Deoarece nu a primit
despăgubirea cuvenită a acționat în judecată pe Primarul Sectorului 1
București, însă prin Decizia nr. 920 din 03 aprilie 2008, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a stabilit că
acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinarea
formulată la data de 02 iunie 2009 pârâtul a solicitat în principal respingerea
acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală
pasivă și în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 3187
din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a Primului Ministru și a respins acțiunea formulată
de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României,
ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a apreciat că este întemeiată excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României.
S-a reținut că daunele
morale au fost solicitate ca urmare a neexecutării sentinței nr. 871/1998
pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost obligat Consiliul
General al Municipiului București să întocmească lista terenurilor intravilane
disponibile și să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire, conform
art. 13 din Legea nr. 144/1994 privind veteranii de război. S-a apreciat că
sentința nu a stabilit în sarcina pârâtului din prezenta cauză nicio obligație,
aceasta nefiind parte în dosarul respectiv, astfel că nu poate fi obligat la
plata daunelor.
Instanța de recurs
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul R.M.
În motivarea
recursului recurentul a susținut că prin admiterea excepției lipsei calității
procesuale pasive a pârâtului, prima instanță i-a creat mai multe dezavantaje,
că nu s-au avut în vedere apărările sale în raport de întâmpinarea pârâtului,
ceea ce atrage nulitatea sentinței.
A motivat recurentul
că prin redirecționarea greșită a petiției i s-a încălcat dreptul la petiționare
garantat de art. 51 din Constituția României, că prin admiterea excepției i s-a
nesocotit dreptul de acces la justiție garantat atât de Constituția României
cât și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului constând în
executarea hotărârii judecătorești.
S-a precizat că
instanța a schimbat obiectul acțiunii, fără a pune în discuția părților această
chestiune.
Recurentul a apreciat
că hotărârea nu este motivată corespunzător, pentru că nu s-au precizat
temeiurile de drept ale hotărârii.
Pârâtul, Primul
Ministru al României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului
ca neîntemeiat.
Înalta Curte
examinând acțiunea, motivele de recurs, probatoriile administrate și legislația
aplicabilă reține:
Obiectul acțiunii
judiciare l-a constituit obligarea Primului Ministru la plata de daune morale
și la 0,025% lei/zi de întârziere la valoarea despăgubirii cuvenite în baza
sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1999.
Pârâtul a invocat
excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu este titularul
raportului juridic dedus judecății.
Prima instanță a
soluționat cauza prin admiterea excepției.
Soluția adoptată este
întemeiată pe prevederile dreptului intern, fiind respectate normele Convenției
Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența C.E.D.O., așa cum se va explica
în continuare.
Potrivit art. 137 alin.
(1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de
procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,
cercetarea în fond a pricinii.
Excepția lipsei
calității procesuale pasive face parte din categoria excepțiilor procesuale de
fond, peremptorii și dirimante.
Calitatea procesuală
pasivă înseamnă că între reclamant și persoana chemată în judecată, pârâtul din
cauză, trebuie să existe un raport juridic, pârâtul fiind acea persoană care a
adus atingere, a nesocotit dreptul subiectiv al reclamantului.
În speța prezentă,
prin sentința nr. 871/1998 (fila 4 dosar fond), Curtea de Apel București a
admis acțiunea reclamantului R.M. împotriva pârâtului Consiliului General al
Municipiului București și a obligat acest pârât să întocmească lista
terenurilor intravilane disponibile, conform art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind
veteranii de război.
Analiza
dispozitivului sentinței relevă că prin admiterea acțiunii de către Curtea de
Apel București, s-a născut un raport juridic obligațional între reclamant și
Consiliul General al Municipiului București.
Așadar, persoana juridică
de la care se poate pretinde o anumită conduită este Consiliul General al
Municipiului București care are calitatea de autoritate a administrației
publice locale și nu Primul Ministru, pârâtul chemat în judecată de reclamant.
În acest context,
Înalta Curte precizează că potrivit Legii nr. 215/2001 dar și Constituției
României autoritățile administrației publice locale funcționează pe baza
principiului autonomiei locale și nu au raporturi de subordonare față de Primul
Ministru.
Consiliul General al
Municipiului București face parte din categoria autorităților administrației
locale, cu caracter deliberativ, pentru ale cărui decizii nu se poate antrena
răspunderea Primului Ministru.
Petițiile adresate de
reclamantul recurent Primului Ministru sunt lipsite de relevanță sub aspectul
creării unor obligații în sarcina acestuia, fiind legal direcționate către
Prefectul Municipiului București, care potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
poate exercita tutela administrativă asupra actelor autorităților
administrației publice locale.
În raport de
dispozitivul sentinței nr. 871/1998, instanța de fond a dat o dezlegare legală
excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Susținerile formulate
de reclamant (fila 34 dosar fond) înregistrate la Curtea de Apel au fost
examinate de judecătorul fondului numai prin prisma excepției lipsei calității
procesuale pasive, excepție care se analizează cu prioritate și în măsura în
care se constată că este întemeiată cercetarea fondului litigiului este inutilă.
Sentința care
formează obiectul controlului judiciar îndeplinește toate cerințele impuse
judecătorului la redactarea hotărârii, în sensul că este indicat obiectul
acțiunii, sunt arătate susținerile părților precum și motivele care au
determinat adoptarea soluției, astfel încât criticile din recurs sunt
nefondate.
Prin admiterea
excepției nu s-a nesocotit dreptul la un proces echitabil, în sensul dreptului
la executarea unei hotărâri judecătorești, întrucât partea care a provocat
litigiul a înțeles să cheme în judecată o persoană în sarcina căreia sentința nr.
871/1998 a Curții de Apel București nu a instituit nicio obligație și mai mult
aceasta nici nu a avut vreo calitate procesuală în litigiul respectiv.
Critica privind
modificarea obiectului acțiunii este neîntemeiată.
Prima instanță a
analizat excepția lipsei calității procesuale pasive prin prisma obiectului
pricinii deduse judecății, inițiativa procesului aparținând reclamantului,
limitele litigiului fiind determinate de acesta.
În raport de
considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va
respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 3187 din 13 octombrie 2009 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 aprilie 2010.