ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primul Ministru al României, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 lei și 0,025% pe zi de întârziere din valoarea despăgubirii legal cuvenită în baza sentinței nr. 871 din 23 septembrie 198, definitivă și executorie. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin petiția din 10 septembrie 2007 a solicitat pârâtului să-i transmită în scris o ofertă de despăgubire pentru suprafața de 500 mp cu care nu a putut fi împroprietărit. Cu scrisoarea din 10 septembrie 2007 a fost înștiințat de pârât, că petiția sa a fost transmisă spre competentă soluționare Primăriei Sectorului 1 București.

Deoarece nu a primit despăgubirea cuvenită a acționat în judecată pe Primarul Sectorului 1 București, însă prin Decizia nr. 920 din 03 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a stabilit că acesta nu are calitate procesuală pasivă. Prin întâmpinarea formulată la data de 02 iunie 2009 pârâtul a solicitat în principal respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 3187 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primului Ministru și a respins acțiunea formulată de reclamantul R.M.

în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a apreciat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României. S-a reținut că daunele morale au fost solicitate ca urmare a neexecutării sentinței nr. 871/1998 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost obligat Consiliul General al Municipiului București să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile și să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire, conform art. 13 din Legea nr. 144/1994 privind veteranii de război. S-a apreciat că sentința nu a stabilit în sarcina pârâtului din prezenta cauză nicio obligație, aceasta nefiind parte în dosarul respectiv, astfel că nu poate fi obligat la plata daunelor.

Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.M. În motivarea recursului recurentul a susținut că prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, prima instanță i-a creat mai multe dezavantaje, că nu s-au avut în vedere apărările sale în raport de întâmpinarea pârâtului, ceea ce atrage nulitatea sentinței. A motivat recurentul că prin redirecționarea greșită a petiției i s-a încălcat dreptul la petiționare garantat de art. 51 din Constituția României, că prin admiterea excepției i s-a nesocotit dreptul de acces la justiție garantat atât de Constituția României cât și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului constând în executarea hotărârii judecătorești.

S-a precizat că instanța a schimbat obiectul acțiunii, fără a pune în discuția părților această chestiune. Recurentul a apreciat că hotărârea nu este motivată corespunzător, pentru că nu s-au precizat temeiurile de drept ale hotărârii. Pârâtul, Primul Ministru al României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Înalta Curte examinând acțiunea, motivele de recurs, probatoriile administrate și legislația aplicabilă reține: Obiectul acțiunii judiciare l-a constituit obligarea Primului Ministru la plata de daune morale și la 0,025% lei/zi de întârziere la valoarea despăgubirii cuvenite în baza sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1999. Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu este titularul raportului juridic dedus judecății.

Prima instanță a soluționat cauza prin admiterea excepției. Soluția adoptată este întemeiată pe prevederile dreptului intern, fiind respectate normele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența C.E.D.O., așa cum se va explica în continuare. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Excepția lipsei calității procesuale pasive face parte din categoria excepțiilor procesuale de fond, peremptorii și dirimante. Calitatea procesuală pasivă înseamnă că între reclamant și persoana chemată în judecată, pârâtul din cauză, trebuie să existe un raport juridic, pârâtul fiind acea persoană care a adus atingere, a nesocotit dreptul subiectiv al reclamantului.

În speța prezentă, prin sentința nr. 871/1998 (fila 4 dosar fond), Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantului R.M. împotriva pârâtului Consiliului General al Municipiului București și a obligat acest pârât să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile, conform art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război. Analiza dispozitivului sentinței relevă că prin admiterea acțiunii de către Curtea de Apel București, s-a născut un raport juridic obligațional între reclamant și Consiliul General al Municipiului București. Așadar, persoana juridică de la care se poate pretinde o anumită conduită este Consiliul General al Municipiului București care are calitatea de autoritate a administrației publice locale și nu Primul Ministru, pârâtul chemat în judecată de reclamant.

În acest context, Înalta Curte precizează că potrivit Legii nr. 215/2001 dar și Constituției României autoritățile administrației publice locale funcționează pe baza principiului autonomiei locale și nu au raporturi de subordonare față de Primul Ministru. Consiliul General al Municipiului București face parte din categoria autorităților administrației locale, cu caracter deliberativ, pentru ale cărui decizii nu se poate antrena răspunderea Primului Ministru. Petițiile adresate de reclamantul recurent Primului Ministru sunt lipsite de relevanță sub aspectul creării unor obligații în sarcina acestuia, fiind legal direcționate către Prefectul Municipiului București, care potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate exercita tutela administrativă asupra actelor autorităților administrației publice locale.

În raport de dispozitivul sentinței nr. 871/1998, instanța de fond a dat o dezlegare legală excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Susținerile formulate de reclamant (fila 34 dosar fond) înregistrate la Curtea de Apel au fost examinate de judecătorul fondului numai prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție care se analizează cu prioritate și în măsura în care se constată că este întemeiată cercetarea fondului litigiului este inutilă. Sentința care formează obiectul controlului judiciar îndeplinește toate cerințele impuse judecătorului la redactarea hotărârii, în sensul că este indicat obiectul acțiunii, sunt arătate susținerile părților precum și motivele care au determinat adoptarea soluției, astfel încât criticile din recurs sunt nefondate.

Prin admiterea excepției nu s-a nesocotit dreptul la un proces echitabil, în sensul dreptului la executarea unei hotărâri judecătorești, întrucât partea care a provocat litigiul a înțeles să cheme în judecată o persoană în sarcina căreia sentința nr. 871/1998 a Curții de Apel București nu a instituit nicio obligație și mai mult aceasta nici nu a avut vreo calitate procesuală în litigiul respectiv. Critica privind modificarea obiectului acțiunii este neîntemeiată. Prima instanță a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive prin prisma obiectului pricinii deduse judecății, inițiativa procesului aparținând reclamantului, limitele litigiului fiind determinate de acesta. În raport de considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 3187 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2010.