ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 920/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vaslui, prin sentința

penală nr. 569 din 14 noiembrie 2007, a dispus condamnarea inculpatului B.I., la

pedeapsa principală de 14 ani închisoare și cea complementară de 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei principale, conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen.

Conform art. 350 C. proc.

pen. și 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, deducându-se

arestul executat de la 28 august 2007 la zi.

Rezolvând, latura civilă a

cauzei, instanța de fond, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată

C.C.A., constituită parte civilă prin reprezentant legal C.O., obligând

inculpatul la plata sumelor de:

- 1000 lei cu titlu de

despăgubiri civile;

- 20.000 lei cu titlu de

daune morale.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpatul B.I., în vârstă

de 24 ani, locuiește în comuna Epureni, fiind consătean cu partea vătămată C.C.A.

minoră în vârstă de 5 ani și reprezentantul legal al acesteia.

În ziua de 25 august 2007,

inculpatul după ce a participat la ceremonia înmormântării unui consătean, s-a

deplasat la bufetul din sat unde a consumat alcool până la ora 16, când a

părăsit localul cu intenția de a ajunge la propria locuință.

În cursul deplasării,

inculpatul B.I. s-a întâlnit cu partea vătămată C.C.A., care se juca în drumul

satului cu martorii C.A., C.C., L.D., L.T.G. și C.A., minori cu vârsta între

7-13 ani.

Inculpatul le-a dat

minorilor câte o bancnotă de 1 leu, iar minorei i-a solicitat să-l însoțească,

pentru a-i da și ei bomboane. Astfel, inculpatul atras-o pe fetiță, pe care a

condus-o sub un pod, loc unde i-a spus că intenționează să întrețină un act

sexual cu ea. Deși minora a început să plângă și să strige, inculpatul,

profitând de vârsta redusă și de imposibilitatea ei de a se apăra, a ținut-o de

mâini, a întreținut cu ea un act sexual oral complet.

Activitatea inculpatului a

fost observată de minorii L.D. și L.T.G., care, la strigătele minorei, s-au

apropiat de locul faptei, au văzut ceea ce se întâmpla, dar nu au intervenit

pentru că s-au speriat.

Prima a ieșit de sub pod

minora C.C.A., care s-a îndreptat plângând spre casă, apoi a ieșit și

inculpatul B.I., care a plecat spre casă printr-un lan de porumb. Acesta a

evitat să se întâlnească cu numita C.T.C., care din curtea locuinței sale

auzise strigătele minorei și care se îndrepta spre locul faptei, pentru a vedea

ce se întâmplă.

Fapta inculpatului B.I., de

a întreține, în ziua de 25 august 2007, un act sexual oral cu minora C.C.A., în

vârstă de 5 ani, profitând de vârsta redusă, de imposibilitatea acesteia de a

se apăra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

prevăzută de art. 197 alin.(1) și (3) C. pen.

Coroborând întregul material

probator administrat în cauză, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului a

fost stabilită, întrucât recunoașterile inculpatului se coroborează cu

declarațiile martorilor L.I.G., L.D., L.T.G. și S.N., precum și cu datele ce

rezultă din procesele verbale de cercetare la fața locului și rapoartele de

expertiză medico-legală.

La individualizarea

pedepsei, în cadrul general prevăzut de art. 52,72 C. pen., au fost avute în

vedere gradul de pericol social concret al faptei, datele privind persoana

inculpatului și atitudinea sinceră a acestuia în timpul procesului. S-a avut în

vedere totodată lipsa oricărui regret manifestat de inculpat cu privire la

fapta comisă și consecințele acesteia asupra părții vătămate. Pe durata

executării pedepsei principale inculpatului i-au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen., în condițiile art. 71 C.

pen. Rezultă din conținutul faptei comise că inculpatul este pe durata

executării pedepsei nedemn de a alege, de a fi ales, precum și de a exercita

drepturile părintești.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, soluționat de Curtea de Apel Iași, secția minori și

familie, prin decizia penală nr. 2 din 10 ianuarie 2008, care a admis calea

intermediară de atac exercitată de inculpat numai sub aspectul înlăturării

dispozițiilor vizând interzicerea exercitării drepturile prevăzute de art. 64 lit.

c) C. pen., în cadrul pedepsei complementare și accesorii, menținând restul

dispozițiilor hotărârii.

În termen egal, inculpatul a

formulat recurs, reiterând critica de netemeinicie a pedepsei principale apreciată

deosebit de severă, în raport de circumstanțele în care s-a consumat

infracțiunea.

Verificând calea de atac,

prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., cât și din oficiu, instanța, constată nefondat recursul

inculpatului pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin.(1) și (3) C.

pen., a fost reținută de instanța de fond corect urmare interpretării

coroborate a probelor strânse la urmărirea penală și verificate direct în cursul

cercetării judecătorești desfășurată cu respectarea principiilor care

guvernează procesul penal așa cum sunt enunțate de dispozițiile art. 2, 3, 4, 5

și 6 C. proc. pen.

Pedepsele principală cât și

cea complementară aplicate inculpatului, au fost proporționalizate just ținându-se

cont de pericolul social ridicat al infracțiunii, dovedit de consecințele pe

care agresiunea sexuală le are asupra dezvoltării psihice a părții vătămate

care avea vârsta de numai 5 ani.

Atitudinea procesuală

sinceră manifestată de inculpat, care în fața unor probe indubitabile de

vinovăție a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată, și lipsa antecedentelor penale nu justifică reducerea pedepsei

principală la limita minimă prevăzută de text respectiv 10 ani închisoare.

Cum întinderea pedepsei este

de natură să corespundă scopului educativ preventiv enunțat de dispozițiile art.

52 C. pen., cum și unei individualizări juste, făcută în acord cu toate

criteriile legale, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art.

385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381

alin. (1) C. proc. pen., se va deduce durata arestului preventiv executat de inculpat

la zi.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat, va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva deciziei penale nr. 2

din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 28 august 2007 la 13

martie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 martie 2008.