ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 32 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoșani s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) și d) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnată inculpata I.C. la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 14 august 2007 la zi. S-a constatat că partea vătămată S.D.V.

nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligată inculpata la plata sumei de 146,52 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.J.A. Botoșani. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpata I.C. a întreținut relații de concubinaj cu numitul S.D.V., din această relație rezultând minora I.N.D., în vârstă de un an și 8 luni la data decesului. Minora era îngrijită mai mult de mama inculpatei și de către sora acesteia I.S., deoarece inculpata avea un mod de viață dezordonat și era mare consumatoare de băuturi alcoolice. Inculpata obișnuia să exercite violențe asupra minorei motivat de faptul că numitul S.D.V. nu contribuia la creșterea și educarea ei. În ziua de 13 august 2007, în jurul orei 17,00, împreună cu sora sa și cu minora, inculpata s-a deplasat la Spitalul Municipal Dorohoi, în vederea examinării minorei care prezenta un gen de iritație a pielii.

În urma examenului de specialitate s-a constatat că minora avea scabie. Inculpata, aflată deja în stare de ebrietate, a insistat într-un mod destul de agresiv ca fiica sa să fie internată. Cum medicul a refuzat acest lucru și a prescris doar un tratament, în drum spre casă inculpata a agresat-o pe minoră și anume a lovit-o de câteva ori cu palma peste față și a pișcat-o de corp. După ce a ajuns la domiciliul mamei sale și a lăsat-o pe minoră împreună cu aceasta și cu sora sa, inculpata s-a deplasat la un bar din zona SC S. SA Dorohoi unde a consumat băuturi alcoolice cu banii proveniți din alocația de stat pentru copii. Aflată în stare avansată de ebrietate, inculpata a revenit la domiciliul mamei sale, în jurul orei 19,30 – 20,00 și, la scurt timp, i-a aplicat minorei, care dormea pe pardoseală, mai multe lovituri cu picioarele în zona toraco-abdominală.

Minora a început să plângă, iar după ce a mai primit câteva asemenea lovituri au apărut numitele I.S. și I.E. Observând starea critică a minorei, mama și sora inculpatei au anunțat ambulanța, însă cadrele de specialitate au constatat decesul minorei. În urma efectuării necropsiei s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic consecutiv hemoperitoneului, urmare a rupturii de ficat în cadrul unui politraumatism. Leziunile abdominale s-au putut produce prin lovire cu mijloc contondent, posibil comprimare pe un plan dur, iar echimozele de la nivelul brațului stâng, feței anterioare a toracelui s-au putut produce prin lovire cu mijloc contondent. Între leziunile constatate și deces există raport direct de cauzalitate.

Inculpata a recunoscut fapta doar în declarațiile date în faza urmăririi penale, schimbându-și poziția în fața primei instanțe, unde a declarat că victima a fost lovită de către o altă persoană (fără a indica care ar fi aceasta) și că a recunoscut anterior fapta deoarece a dorit să vadă cum este la pușcărie. Întreg materialul probator administrat confirmă însă faptul că inculpata a exercitat violențe asupra fiicei sale minore, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice. Astfel, este cunoscut că inculpata nu se ocupa corespunzător de creșterea și îngrijirea fiicei sale, activități care erau îndeplinite mai mult de către mama și sora sa. În intervalul cât acestea din urmă au lipsit de lângă minoră, interval cuprins între 5 și 10 minute, singura persoană care a pătruns în locuință a fost inculpata, care a și fost găsită lângă minora ce plângea în urma loviturilor aplicate.

În același sens sunt și declarațiile inculpatei de la urmărirea penală, declarații care corespund cu restul probatoriului administrat și anume: raportul de constatare medico-legală și declarațiile martorilor O.L., N.V., I.D., I.S. și I.E. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata. În motivarea apelului, aceasta a arătat că nu a intenționat să ucidă copilul, ci doar să-l lovească, urmărind să beneficieze de ajutorul statului cât privește creșterea acestuia. De asemenea, având în vedere nivelul de pregătire și poziția sa procesuală, de recunoaștere și regret a faptei, pedeapsa aplicată este prea mare. Prin decizia penală nr. 3 din 12 martie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpată, a desființat în parte sentința penală atacată și a redus pedeapsa aplicată inculpatei la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea a reținut că inculpata a săvârșit infracțiunea de omor calificat, cu intenție indirectă, prin aplicarea mai multor lovituri victimei, în vârstă de un an și 8 luni, cu picioarele în zona toraco-abdominală, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos (decesul ei) a acceptat posibilitatea producerii lui. În ceea ce privește pedeapsa aplicată s-a apreciat că se impune reducerea acesteia, având în vedere vârsta inculpatei (element tânăr, cu posibilități de reeducare), diagnosticul relevat în concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, inculpata prezentând „tulburare mixtă de personalitate de tip impulsiv”, cu o „eficiență intelectuală la nivelul inteligenței inferioare”, precum și atitudinea sa sinceră de recunoaștere și regret.

Împotriva deciziei penale nr. 3 din 12 martie 2008 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs inculpata, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, prin reținerea circumstanțelor atenuante. Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din probatoriul administrat în cauză rezultă indubitabil că inculpata a comis infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) și d) C. pen., constând în aceea că, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, la data de 13 august 2007, a aplicat mai multe lovituri cu picioarele fiicei sale în vârstă de un an și 8 luni, în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia, prin aplicare de lovituri puternice repetate unei persoane în vârstă de numai 1 an și 8 luni, aflată în imposibilitate de a se apăra, dar și datele care circumstanțiază persoana inculpatei.

Astfel, aceasta nu avea ocupație, consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, nu se ocupa corespunzător de îngrijirea minorei, nu a conștientizat pe deplin consecințele faptei sale, pe parcursul procesului penal având o poziție oscilantă, declarând că inițial a recunoscut fapta doar pentru a vedea „cum este la pușcărie”. Inculpata nu este însă cunoscută cu antecedente penale, iar potrivit expertizei medico-legale psihiatrice efectuată în cauză prezintă diagnosticul „Tulburare mixtă de personalitate de tip impulsiv. Abuzuri etilice”. În raport de cele expuse, Înalta Curte apreciază că nu se impune o nouă reducere a pedepsei, cuantumul acesteia fiind cu mult redus de către instanța de apel, iar o coborâre a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, așa cum solicită inculpata, nu numai că nu se justifică, dar nici nu ar fi în măsură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, iar potrivit art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu 14 august 2007 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 12 martie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 august 2007 la 27 mai 2008. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.