ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2008

Asupra recursului penal de

față;

Prin sentința penală nr. 32

din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoșani s-a schimbat încadrarea juridică a

faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) și d) C. pen., texte

de lege în baza cărora a fost condamnată inculpata I.C. la 25 ani închisoare și

10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatei și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive

de la 14 august 2007 la zi.

S-a constatat că partea

vătămată S.D.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligată inculpata la

plata sumei de 146,52 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.J.A. Botoșani.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpata I.C. a întreținut

relații de concubinaj cu numitul S.D.V., din această relație rezultând minora I.N.D.,

în vârstă de un an și 8 luni la data decesului. Minora era îngrijită mai mult

de mama inculpatei și de către sora acesteia I.S., deoarece inculpata avea un mod

de viață dezordonat și era mare consumatoare de băuturi alcoolice. Inculpata

obișnuia să exercite violențe asupra minorei motivat de faptul că numitul S.D.V.

nu contribuia la creșterea și educarea ei.

În ziua de 13 august 2007,

în jurul orei 17,00, împreună cu sora sa și cu minora, inculpata s-a deplasat

la Spitalul Municipal Dorohoi, în vederea examinării minorei care prezenta un

gen de iritație a pielii. În urma examenului de specialitate s-a constatat că

minora avea scabie. Inculpata, aflată deja în stare de ebrietate, a insistat

într-un mod destul de agresiv ca fiica sa să fie internată.

Cum medicul a refuzat acest

lucru și a prescris doar un tratament, în drum spre casă inculpata a agresat-o

pe minoră și anume a lovit-o de câteva ori cu palma peste față și a pișcat-o de

corp.

După ce a ajuns la

domiciliul mamei sale și a lăsat-o pe minoră împreună cu aceasta și cu sora sa,

inculpata s-a deplasat la un bar din zona SC S. SA Dorohoi unde a consumat

băuturi alcoolice cu banii proveniți din alocația de stat pentru copii. Aflată

în stare avansată de ebrietate, inculpata a revenit la domiciliul mamei sale,

în jurul orei 19,30 – 20,00 și, la scurt timp, i-a aplicat minorei, care dormea

pe pardoseală, mai multe lovituri cu picioarele în zona toraco-abdominală.

Minora a început să plângă, iar după ce a mai primit câteva asemenea lovituri

au apărut numitele I.S. și I.E. Observând starea critică a minorei, mama și

sora inculpatei au anunțat ambulanța, însă cadrele de specialitate au constatat

decesul minorei.

În urma efectuării

necropsiei s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

șocului hemoragic consecutiv hemoperitoneului, urmare a rupturii de ficat în

cadrul unui politraumatism. Leziunile abdominale s-au putut produce prin lovire

cu mijloc contondent, posibil comprimare pe un plan dur, iar echimozele de la

nivelul brațului stâng, feței anterioare a toracelui s-au putut produce prin

lovire cu mijloc contondent. Între leziunile constatate și deces există raport

direct de cauzalitate.

Inculpata a recunoscut fapta

doar în declarațiile date în faza urmăririi penale, schimbându-și poziția în

fața primei instanțe, unde a declarat că victima a fost lovită de către o altă

persoană (fără a indica care ar fi aceasta) și că a recunoscut anterior fapta

deoarece a dorit să vadă cum este la pușcărie. Întreg materialul probator

administrat confirmă însă faptul că inculpata a exercitat violențe asupra

fiicei sale minore, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice. Astfel,

este cunoscut că inculpata nu se ocupa corespunzător de creșterea și îngrijirea

fiicei sale, activități care erau îndeplinite mai mult de către mama și sora

sa. În intervalul cât acestea din urmă au lipsit de lângă minoră, interval

cuprins între 5 și 10 minute, singura persoană care a pătruns în locuință a

fost inculpata, care a și fost găsită lângă minora ce plângea în urma loviturilor

aplicate. În același sens sunt și declarațiile inculpatei de la urmărirea

penală, declarații care corespund cu restul probatoriului administrat și anume:

raportul de constatare medico-legală și declarațiile martorilor O.L., N.V., I.D.,

I.S. și I.E.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata. În motivarea apelului, aceasta a arătat că nu a

intenționat să ucidă copilul, ci doar să-l lovească, urmărind să beneficieze de

ajutorul statului cât privește creșterea acestuia. De asemenea, având în vedere

nivelul de pregătire și poziția sa procesuală, de recunoaștere și regret a

faptei, pedeapsa aplicată este prea mare.

Prin decizia penală nr. 3

din 12 martie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpată,

a desființat în parte sentința penală atacată și a redus pedeapsa aplicată

inculpatei la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea a reținut că

inculpata a săvârșit infracțiunea de omor calificat, cu intenție indirectă,

prin aplicarea mai multor lovituri victimei, în vârstă de un an și 8 luni, cu

picioarele în zona toraco-abdominală, chiar dacă nu a urmărit producerea

rezultatului socialmente periculos (decesul ei) a acceptat posibilitatea

producerii lui.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată s-a apreciat că se impune reducerea acesteia, având în vedere vârsta

inculpatei (element tânăr, cu posibilități de reeducare), diagnosticul relevat în

concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de

I.N.M.L. Mina Minovici București, inculpata prezentând „tulburare mixtă de

personalitate de tip impulsiv”, cu o „eficiență intelectuală la nivelul

inteligenței inferioare”, precum și atitudinea sa sinceră de recunoaștere și

regret.

Împotriva deciziei penale nr.

3 din 12 martie 2008 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs inculpata,

solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea comisă, prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Examinând recursul declarat

în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din probatoriul administrat

în cauză rezultă indubitabil că inculpata a comis infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) și d) C. pen., constând în aceea

că, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, la data de 13 august

2007, a aplicat mai multe lovituri cu picioarele fiicei sale în vârstă de un an

și 8 luni, în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni ce au condus la

decesul acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei

comise, împrejurările săvârșirii acesteia, prin aplicare de lovituri puternice

repetate unei persoane în vârstă de numai 1 an și 8 luni, aflată în

imposibilitate de a se apăra, dar și datele care circumstanțiază persoana

inculpatei.

Astfel, aceasta nu avea

ocupație, consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, nu se ocupa corespunzător

de îngrijirea minorei, nu a conștientizat pe deplin consecințele faptei sale,

pe parcursul procesului penal având o poziție oscilantă, declarând că inițial a

recunoscut fapta doar pentru a vedea „cum este la pușcărie”.

Inculpata nu este însă

cunoscută cu antecedente penale, iar potrivit expertizei medico-legale

psihiatrice efectuată în cauză prezintă diagnosticul „Tulburare mixtă de

personalitate de tip impulsiv. Abuzuri etilice”.

În raport de cele expuse,

Înalta Curte apreciază că nu se impune o nouă reducere a pedepsei, cuantumul

acesteia fiind cu mult redus de către instanța de apel, iar o coborâre a

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, așa cum solicită inculpata, nu

numai că nu se justifică, dar nici nu ar fi în măsură să asigure scopul

educativ și preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpată, iar potrivit art. 385

16

raportat la art. 381

C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu

14 august 2007 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata I.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 12

martie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 august 2007 la 27

mai 2008.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2008.