ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 344 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Botoșani, secția penală, a dispus condamnarea inculpatului C.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 20 aprilie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpurile delicte (două bucăți de lemn și o sapă). Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile Spitalul clinic de urgență S.T.

Iași, suma de 621.291 lei cheltuieli de spitalizare și C.E. suma de 10.000.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și 20.000.000 lei daune morale. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, începând din anul 2000, inculpatul întreținea relații de concubinaj cu victima C.M., în vârstă de 27 ani, ambii fiind consumatori de băuturi alcoolice, sub influența cărora aveau numeroase scandaluri și bătăi. La data de 11 aprilie 2004, inculpatul s-a deplasat singur la cimitir pentru a-și pomeni mama decedată, victima refuzând să-l însoțească. Ulterior, inculpatul a luat cu sine mai multe alimente și o sticlă cu 2 litri de vin și a plecat la o soră de a lui ce era bolnavă, dar a fost urmat de concubina lui care, a luat băutura și a ascuns-o acasă.

La scurt timp, revenind la domiciliu, inculpatul i-a cerut victimei să-i dea sticla pentru a consuma și el vin, dat întrucât a fost refuzat, enervat, i-a aplicat mai multe lovituri cu un băț, care s-a rupt și apoi cu o sapă. Victima lovită, a reușit să iasă din casă și s-a târât în stradă unde a căzut și fiind văzută de unul din vecini, acesta a anunțat poliția și salvarea. Ambulanța a sosit după trei ore, transportând victima mai întâi la Spitalul județean Botoșani și apoi la Spitalul Iași, unde aceasta a decedat în jurul orei unu. În urma necropsiei cadavrului s-a stabilit că decesul victimei s-a datorat șocului traumatico-hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple plăgi, tumefacții echimotice, escoriații, fracturi costale bilaterale cu hemotorax bilateral, leziuni produse prin loviri repetate cu obiecte contondente, înțepător-tăietor și tăietor-despicător.

S-a stabilit că sângele victimei conținea 2,35%o alcool etilic, ceea ce corespunde unei stări de necoordonare și confuzie. Împotriva sentinței, în termen legal, inculpatul a acționat cu apel pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că, întrucât a reacționat la atitudinea provocatoare a victimei care l-a lovit cu o bucată de lemn, era cazul să se fi reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și că, oricum, față de elementele circumstanțiale personale, fiind infractor primar, cu o comportare procesuală sinceră, se impune aplicarea art. 74 – 76 C. pen., cu consecința stabilirii pedepsei sub limita minimului special. Prin decizia nr. 335/ A din 1 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, ca urmare a nereținerii circumstanței atenuante, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. (susținând că a fost provocat de partea vătămată care l-a lovit cu o bucată de lemn), precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta fiind provocat de partea vătămată nu poate fi primită, neavând la bază probe care să ateste o astfel de situație.

Astfel, în afara declarației inculpatului, nu există nici o altă probă din care să reiasă că victima i-a aplicat vreo lovitură cu o bucată de lemn, iar în raport de starea avansată de ebrietate în care se afla aceasta în momentele anterioare decesului (2,35 gr.%0 alcoolemie), ce avea ca efect o stare de necoordonare și confuzie, este puțin probabil ca victima să fi putut exercita, în mod obiectiv, acte de violență asupra inculpatului. În aceste împrejurări, este evident că cererea privind reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării nu subzistă.

Discuțiilor contradictorii ce au avut loc anterior între inculpat și partea vătămată nu le poate fi acordată semnificația unui act de provocare, în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., care să determine o stare de tulburare puternică sau o emoție sub stăpânirea căreia inculpatul să fi acționat, nejustificând nici nenumăratele lovituri aplicate victimei, ce au produs: echimoze, excoriații, plăgi contuze - înțepate și despicate; fracturi costale bilaterale; infiltrate hemoragice epicraniene; stază și edem cerebral; hemotorax bilateral în cantitate redusă; edem pulmonar; autoaliză splenică și pancreatică; infiltrat țesut perirenal drept; interesarea corticalei crestei iliace stângi și a crestei tibiale drepte.

Așadar, solicitarea inculpatului, de a i se reduce pedeapsa, este nefondată atât sub aspectul reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cât și a oricăror alte împrejurări ce ar putea constitui circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., întrucât pedeapsa aplicată a fost corect dozată în raport de gravitatea faptei, de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, fiind de natură să asigure atingerea scopului cerut de art. 52 C. pen. Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuție din oficiu, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P., împotriva deciziei penale nr. 335 din 1 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2004, la 31 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2005.