ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2632/2004

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 863 din 9

decembrie 2003 a Tribunalului Iași, a fost condamnat inculpatul C.M. la

pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani.

A fost reținută următoarea situație

de fapt:

Inculpatul C.M. este fiul victimei

C.V. În anul 2000, inculpatul C.M. a divorțat de soția sa, și s-a stabilit la

domiciliul părinților săi În Pașcani, unde a locuit cu tatăl său C.V.

Deseori, pe fondul consumului de

băuturi alcoolice inculpatul devenea agresiv și îl bătea pe tatăl său, iar

uneori îl amenința cu moartea.

În noaptea de 23 martie 2003,

inculpatul C.M. a dat curs amenințărilor anterioare și, l-a sugrumat pe tatăl

său, provocându-i moartea.

În dimineața zilei de 24 martie

2003, între orele 7,30-8,00, numitul C.N. a fost chemat de inculpat, și acesta,

intrând în locuința victimei C.V., a găsit-o pe aceasta, decedată, în camera

sa, lângă recamier, în poziție șezut.

În cauză, a fost efectuată necropsia

cadavrului numitului C.M., raportul de constatare medico-legală nr. 442 din 29

mai 2003, concluzionând că moartea lui C.V. a fost violentă și s-a datorat

insuficienței respiratorii acute, consecutivă comprimării gâtului cu fractura

hioidului și a tiroidului, leziunile de la nivelul gâtului fiind produse prin

comprimare cu mâna sau cu un obiect moale, fiind directe și sigure, iar

celelalte leziuni, tumefacții echimotice, plagă contuză, expulzii dentare și

fracturi costale, puteau fi produse prin loviri cu corpuri contondente și

puteau data de 1-2 zile anterior decesului, necesitând în caz de supraviețuire

23-25 zile de îngrijiri medicale.

În cursul cercetării la fața

locului, în camera victimei, pe lenjeria patului și pe pardoseală au fost

găsite urme de sânge și, în magazia din spatele imobilului respectiv au fost

descoperite obiectele aparținând victimei care prezentau urme de sânge.

În urma examenului de laborator, s-a

constatat că sângele aparține grupei 01, a victimei, fapt ce confirmă agresarea

lui repetată.

Fiind audiat în cursul urmăririi

penale și la instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în

sarcina sa, susținând că nu l-a bătut pe tatăl său, iar urmele de sânge

descoperite în casă și pe hainele din magazie, le-a explicat motivând că tatăl

său consuma băuturi alcoolice, după care cădea și se lovea.

Inculpatul a arătat că, în dimineața

zilei de 24 martie 2003, în jurul orei 8,00, l-a găsit pe C.V. în camera sa, în

poziție așezat, lângă pat, respirând greu, iar la scurt timp a decedat.

Inculpatul menționat în declarațiile

sale că, în noaptea de 23 martie 2003, în casă s-au aflat doar el și tatăl său,

și crede că decesul victimei s-a datorat căzăturilor.

Inculpatul a fost examinat din punct

de vedere psihiatric, raportul de expertiză medico-legală nr. 690 din 27 mai

2003, concluzionând că, acesta prezintă etilism cronic cu deteriorarea

incipientă a personalității, iar fapta ce i se impută a fost comisă cu

discernământ.

Din declarațiile martorilor: P.I.N.,

C.G., C.G.F., rezultă că inculpatul pe fondul consumului de alcool, devenea

violent și obișnuia să lovească victima pe care o amenința cu moartea.

În ziua de 10 martie 2003, martorele

P.I.N. și C.G. au fost la domiciliul lui C.V. și, au constatat că acesta

prezenta urme de lovituri în zona abdominală și pe spate, iar la gură avea urme

de sânge. Atunci victima le-a confirmat că fiul său, C.M., îl bate.

Din declarația martorei C.G. rezultă că, la

începutul lunii martie 2003, C.V. i-a povestit că inculpatul l-a scos în curte,

într-o seară din luna februarie, îmbrăcat în indispensabili și desculț și l-a

pus să curețe zăpada.

Coroborând probele administrate în

cauză, instanța de fond, a apreciat că, vinovăția inculpatului C.M., în

comiterea infracțiunii de omor calificat este dovedită.

În termen legal, inculpatul a apelat

sentința menționată mai sus, criticând-o sub aspectul legalității și

temeiniciei, motivând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 50 din 18

februarie 2004 a Curții de Apel Iași, a fost respins ca fiind nefondat recursul

declarat de inculpat. S-a considerat că instanța de fond a reținut o corectă

situație de fapt în raport de probele administrate și că vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii de omor a fost pe deplin dovedită.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost condamnat solicitând achitarea sa. În

subsidiar, a solicitat a fi reindividualizată pedeapsa având în vedere

circumstanțele sale personale.

Curtea, analizând decizia atacată

atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică,

recursul declarat fiind nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut

o corectă situație de fapt, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.

Probele administrate, respectiv

declarațiile martorilor P.I.N., C.G. și C.F.G., raportul de necropsie a

victimei, confirmă că instanțele au făcut o justă apreciere și interpretare a

lor, reținând fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de

omor.

Pedeapsa aplicată inculpatului a

fost just individualizată instanța aplicând corect dispozițiile art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei

aplicate, s-a avut în vedere pericolul social pe care îl prezintă fapta,

împrejurările în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului care nu

are antecedente penale și care suferă de anumite afecțiuni, aceste din urmă împrejurări

regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate stabilită la limita minimă

prevăzută de textul incriminator.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

inculpat este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 50 din 19 februarie

2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2003 la

14 mai 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2004.