ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4857/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul B.V. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 aprilie 2003, la zi. Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 zile, de la 12 iunie 2003, la 11 iulie 2003. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a luat act că în cauză nu s-au solicitat despăgubiri civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Victima B.I., în vârstă de 46 ani, locuia în casa tatălui său, inculpatul B.V., între cei doi existând dese neînțelegeri în legătură cu faptul că primul obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice. În noaptea de 15 octombrie 2002, între cei doi s-a iscat o nouă discuție în contradictoriu, inculpatul făcându-i reproșuri victimei și pălmuindu-l.

Apoi, deoarece victima se retrăsese în camera sa, inculpatul l-a urmat și l-a lovit cu o bâtă în cap și peste spate. Inculpatul a târât victima în bucătăria de vară unde a încuiat-o până a doua zi, când, constatând că a murit, a îngropat-o în grădina casei. Inculpatul B.V. a răspândit zvonul că fiul său a plecat la muncă, în străinătate. Cadavrul a fost descoperit accidental de martorul P.I., pe când efectua lucrări de arat în curtea inculpatului, iar acesta a recunoscut martorului faptul că el și-a omorât fiul. Din raportul de autopsie întocmit de Serviciul de medicină legală al județului Vâlcea rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază de craniu.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și căderi consecutive de suprafețe dure. Situația de fapt și vinovăția inculpatului s-au stabilit pe baza probatoriului administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de constatare medico-legală – autopsie, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor P.I., E.M., M.E., B.C., declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. Inculpatul B.V. are discernământul diminuat, înțelegând parțial conținutul și consecințele faptelor sale. Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 176/A/1 iulie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. S-a menținut starea de arest și s-a prelungit durata arestului preventiv de la 11 iulie 2003, la 8 august 2003. S-a dedus din pedeapsă prevenția la zi. În temeiul art. 192 C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi suportate din fondul Ministerului Justiției. Criticile apelantului au vizat cuantumul prea ridicat al sancțiunii aplicate. Instanța de apel, examinând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și din oficiu a apreciat hotărârea de fond ca legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând hotărârile anterior pronunțate pentru netemeinicie și solicitând, conform dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., redozarea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Curtea constată că instanțele de judecată au dat eficiența cuvenită acestor dispoziții legale și au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.V., având în vedere atât gravitatea faptei săvârșite, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, cât și circumstanțele personale ale inculpatului legate de vârsta acestuia și atitudinea procesuală avută în cauză.

Curtea constată, totodată, că pedeapsa aplicată corespunde pe deplin și scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de articolul 52 C. pen., constituind atât o măsură punitivă, cât și una educativă cu privire la valorile sociale încălcate. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 13 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 176 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.