ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.10.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4857/2003

HOTĂRÂRE
29.10.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4857/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82 din 4 iunie

2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul B.V. a fost condamnat la pedeapsa de 18

ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174 alin. (1)art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 aprilie 2003, la zi.

Măsura arestării preventive a fost

prelungită cu 30 zile, de la 12 iunie 2003, la 11 iulie 2003.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a luat act că în cauză nu s-au

solicitat despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 6.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Victima B.I., în vârstă de 46 ani,

locuia în casa tatălui său, inculpatul B.V., între cei doi existând dese

neînțelegeri în legătură cu faptul că primul obișnuia să consume frecvent

băuturi alcoolice.

În noaptea de 15 octombrie 2002,

între cei doi s-a iscat o nouă discuție în contradictoriu, inculpatul făcându-i

reproșuri victimei și pălmuindu-l. Apoi, deoarece victima se retrăsese în

camera sa, inculpatul l-a urmat și l-a lovit cu o bâtă în cap și peste spate.

Inculpatul a târât victima în

bucătăria de vară unde a încuiat-o până a doua zi, când, constatând că a murit,

a îngropat-o în grădina casei.

Inculpatul B.V. a răspândit zvonul

că fiul său a plecat la muncă, în străinătate.

Cadavrul a fost descoperit

accidental de martorul P.I., pe când efectua lucrări de arat în curtea

inculpatului, iar acesta a recunoscut martorului faptul că el și-a omorât fiul.

Din raportul de autopsie întocmit de

Serviciul de medicină legală al județului Vâlcea rezultă că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui

traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază de craniu.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și căderi

consecutive de suprafețe dure.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului s-au stabilit pe baza probatoriului administrat în cauză:

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raport de

constatare medico-legală – autopsie, raport de expertiză medico-legală

psihiatrică, declarațiile martorilor P.I., E.M., M.E., B.C., declarațiile inculpatului

care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.

Inculpatul B.V. are discernământul

diminuat, înțelegând parțial conținutul și consecințele faptelor sale.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

nr. 176/A/1 iulie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de către

inculpat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

prelungit durata arestului preventiv de la 11 iulie 2003, la 8 august 2003.

S-a dedus din pedeapsă prevenția la

zi.

În temeiul art. 192 C. proc. pen., a

fost obligat apelantul la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 400.000 lei, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi

suportate din fondul Ministerului Justiției.

Criticile apelantului au vizat

cuantumul prea ridicat al sancțiunii aplicate. Instanța de apel, examinând

sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și din oficiu a apreciat

hotărârea de fond ca legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal, inculpatul, criticând hotărârile anterior pronunțate

pentru netemeinicie și solicitând, conform dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că instanțele de

judecată au dat eficiența cuvenită acestor dispoziții legale și au făcut o

justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.V., având în vedere

atât gravitatea faptei săvârșite, modalitatea concretă de comitere a

infracțiunii, cât și circumstanțele personale ale inculpatului legate de vârsta

acestuia și atitudinea procesuală avută în cauză.

Curtea constată, totodată, că

pedeapsa aplicată corespunde pe deplin și scopului pedepsei, astfel cum este el

stabilit de articolul 52 C. pen., constituind atât o măsură punitivă, cât și

una educativă cu privire la valorile sociale încălcate.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa

aplicată de la 13 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 176 din 1 iulie 2003 a Curții de

Apel Pitești, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 aprilie 2003, până la 29

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3838/2003
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infr
ÎCCJ 2004-07-08
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3856/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 503 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul M.F. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
ÎCCJ 2004-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 986/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 183 din 287 aprilie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.B. la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut
ÎCCJ 2006-01-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 120/2006
Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 330 din 1]0 august 2005, pronunțată de Tribunalul Vaslui, inculpatul C.V. a fost condamnat, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la
ÎCCJ 2004-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5530/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138 din 9 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea ar
Sursă