ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3838/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 C. pen. și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 19 iunie 2002, la zi. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.500.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 11 iunie 2002, victima J.M. a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său, împreună cu martorii C.C., S.C. și P.G. La ora 22,00, lor li s-a alăturat inculpatul B.C. care, însoțit de P.G., a plecat să cumpere băuturi alcoolice. La înapoiere, cei doi au găsit victima singură în locuința sa și i-au ținut companie până în jurul orei 23,00, când martorul a plecat la domiciliul său, situat în același imobil.

La solicitarea inculpatului, în aceeași noapte, în jurul orei 2,50 – 3,00, organele de poliție au efectuat o verificare la domiciliul victimei cu privire la agresionarea fizică a acesteia de către persoane nenominalizate. Lucrătorii de poliție B.A. și M.V.D. nu au constatat existența vreunor leziuni pe corpul victimei cu excepția unei zgârieturi deasupra sprâncenei, despre care J.M. a declarat că s-a produs prin cădere în urmă cu 3–4 zile. Inculpatul B.C. nu a putut oferi lucrătorilor de poliție o explicație logică și plauzibilă a demersului său, organele de ordine publică luând act și că, în absența sa din domiciliu, victima fusese încuiată în locuință. După plecarea celor doi polițiști, inculpatul a lovit victima de 3–4 ori cu pumnul peste față, împrejurare pe care a recunoscut-o și pe care a motivat-o prin starea de ebrietate în care se afla și prin furia pe care i-a provocat-o J.M., nesusținându-i versiunea în fața martorilor.

Inculpatul a înnoptat în locuința victimei, pe care a părăsit-o în dimineața zilei de 12 iunie 2002. În jurul orei 9,30, victima J.M. a fost văzută de martorul I.E., lovită, plină de sânge, afirmând că a fost bătută de un bărbat care a adus o sticlă cu rom. Inculpatul a relatat martorilor S.C. și P.G. că, la înapoierea de la cumpărături, a găsit victima bătută, motiv pentru care a anunțat organele de poliție, dar acestea nu au luat măsuri, susținând că rezolvarea sesizării nu este de competența lor. Instanța de fond a reținut că inculpatul B.C. a prezentat lucrătorilor de poliție o versiune incorectă, în realitate el fiind cel care a aplicat victimei în vârstă de 71 ani, aflată sub influența băuturilor alcoolice, mai multe lovituri, cu intensitate, în zona capului și pieptului.

Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, acceptând posibilitatea producerii rezultatului letal și abandonându-și victima fără ajutor medical. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza declarațiilor martorilor C.C., S.C., P.G., B.A., M.V.D., I.E. și declarațiilor inculpatului B.C. Inculpatul a declarat apel, susținându-și nevinovăția și solicitând verificarea sa și a martorilor C.C. și S.C. cu testul poligraf. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 148 din 10 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului B.C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele arătate și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispozițiile art. 385 pct. 18 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat, întrucât prin hotărârile judecătorești pronunțate nu s-a rezolvat fondul cauzei. Insuficiența probelor, toate indirecte, administrate în cauză, obliga instanțele de judecată la un sporit rol activ în desfășurarea procesului penal în vederea aflării adevărului cu privire la fapta dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 3 și art. 4 C. proc. pen. Susținerile inculpatului B.C. cu privire la implicarea altor persoane în cauzarea decesului victimei J.M. au fost insuficient verificate și, pe cale de consecință, înlăturate neconvingător.

Astfel, Curtea constată că atitudinea inculpatului de a sesiza organele de poliție și constatările efectuate cu ocazia descinderii acestora în locuința victimei trebuiau lămurite în cadrul unei confruntări între inculpat și martorii B.A. și M.V.D. Aceștia din urmă, fac inițial afirmația că victima prezenta o echimoză la un ochi, apoi că era vorba de o zgârietură, o mică echimoză deasupra sprâncenei, iar în fața instanței de judecată că era „o rană la cap”. Succesiunea de termeni folosiți ca și incompetența lucrătorilor de poliție de a se pronunța cu privire la natura medico – legală a leziunilor constatate obliga la audierea detaliată a acestora și în contradictoriu cu inculpatul. De asemenea, pentru a se stabili natura relațiilor dintre victimă și martorii S.C., C.C.

și P.G., atitudinea acestora față de victimă anterior decesului și în seara intervenirii acestuia, Curtea constată că se impune audierea acestora și confruntarea lor cu inculpatul. Cu această ocazie, se va avea în vedere caracterul acestor persoane (descrise ca dubioase de martorul V.M.), împrejurarea că au înlăturat orice urme din câmpul infracțional și că au dispărut din localitate după producerea evenimentului. Curtea constată necesar ca instanța de judecată, prin relații obținute de la Spitalul județean Timiș, secția neurochirurgie, să stabilească dacă, în perioada internării sale, victima J.M. a avut și alți vecini printre pacienți în afara martorei R.A. și să ia măsuri de identificare și audiere a acestora pentru a stabili existența unor eventuale relatări despre împrejurările comiterii faptei.

De asemenea, Curtea consideră utilă admiterea cererii formulate de inculpat de a fi supus testului poligraf, răspunsul la această verificare constituind un indiciu ce urmează a fi coroborat cu probele administrate în cauză. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul B.C., să caseze decizia penală nr. 148 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara și sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe. Starea de arest a inculpatului va fi menținută și prelungită până la data de 16 octombrie 2003. Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., art. 160 lit. d) alin. (1) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și sentința nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță. Menține starea de arest a inculpatului pe care o prelungește până la data de 16 octombrie 2003. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.