ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3856/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 503 din 11

decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul M.F. la 16

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

computat din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 august

2003, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict, depus la camera de corpuri

delicte a instanței.

S-a constatat că părțile vătămate

V.A. și V.A. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, suma de 8.200.000 lei

cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul avocatului din oficiu, de

400.000 lei.

S-a reținut că infracțiunea a fost

săvârșită în următoarele împrejurări:

Din luna noiembrie 2002, inculpatul

M.F. locuia fără forme legale în blocul de nefamiliști din Făgăraș,

proprietatea concubinei sale P.A.

La data de 23 august 2003,

inculpatul a consumat la domiciliu băuturi alcoolice împreună cu martorii D.D.

și M.C.S., iar în jurul orelor 22,00, au fost invitați și V.A. și concubina

acestuia C.I. (sora inculpatului), care locuiau în camera 80.

În urma unor discuții contradictorii

cu inculpatul, aceștia doi din urmă au părăsit camera inculpatului, dar după

aproximativ 15 minute V.A. a revenit și i-a solicitat, pe un ton mai ridicat,

să nu se amestece în viața lor.

Atunci, inculpatul a luat un cuțit

de bucătărie cu lama de 15 cm lungime și ieșind pe hol s-a îndreptat spre V.A.

Acesta din urmă a aplicat

inculpatului o lovitură cu piciorul, iar C.I. s-a interpus între cei doi aflați

în conflict, solicitând inculpatului să nu lovească cu cuțitul.

Inculpatul a îndepărtat-o pe sora sa

C.I. și de la o distanță de aproximativ o jumătate de metru i-a aplicat lui

V.A., o puternică lovitură cu cuțitul, secționându-i artera subclaviculară

stângă, după care a aruncat cuțitul pe fereastră.

La scurt timp, victima s-a prăbușit

și a decedat în timp ce era transportată cu ambulanța la spital.

Potrivit concluziilor raportului

medico-legal de autopsie, moartea victimei V.A. a fost violentă, datorându-se

hemoragiei interne și externe, consecutivă unei plăgi tăiate-înțepate în

regiunea cervicală stângă cu secționarea arterei subclaviculare stânga.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, solicitând să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a

provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și să i se reducă pedeapsa,

întrucât a comis fapta pe fondul provocării din partea victimei, produsă atât

prin violență fizică cât și verbală.

Prin decizia penală nr. 141 din 25

mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat în parte sentința, numai în ceea ce privește durata pedepsei

principale, pe care a redus-o de la 16 ani, la 15 ani închisoare, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus, în continuare, arestarea preventivă până la data

pronunțării deciziei.

A dispus ca onorariul apărătorului

din oficiu, în sumă de 400.000 lei, să se suporte din fondul Ministerului

Justiției și să se includă în cheltuielile judiciare.

Se motivează, în esență, că nu se

poate reține în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a insistat ca victima

să consume alcool, deși cunoștea manifestările acesteia la starea de beție, iar

lovitura aplicată inculpatului de către victimă, nu este în măsură să justifice

o asemenea reacție deosebit de violentă din partea inculpatului.

Instanța, a considerat că

circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, dat fiind și faptul că

inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și că a manifestat, în

general, o conduită procesuală sinceră, pot constitui temeiuri pentru aplicarea

unei pedepse la nivelul minimului special prevăzut pentru infracțiunea

săvârșită.

Inculpatul a declarat recurs, criticând

hotărârea instanței de apel pentru greșita nereținere a circumstanței atenuante

a provocării, ceea ce a dus la aplicarea unei pedepse prea mari, injust

individualizate.

Critica este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen., constituie circumstanța atenuantă a provocării, săvârșirea unei

infracțiuni sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Esențială pentru caracterizarea

circumstanței atenuante a provocării este împrejurarea că, în momentul

ripostei, inculpatul să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea victimei.

Or, în raport de faptul că părțile

erau în relații apropiate (sora inculpatului trăia în concubinaj cu victima),

că locuiau în același imobil, că inculpatul invitase la el victima ca să

consume împreună băuturi alcoolice, că pe fondul consumului de alcool, a

început un conflict verbal, victima reproșându-i inculpatului că s-a amestecat

în relațiile cu concubina sa, că apoi inculpatul s-a înarmat cu cuțitul și s-a

îndreptat spre victimă, care a reacționat lovind ușor pe inculpat, se impune

concluzia că acțiunea victimei prin ea însăși nu a fost de natură a crea

inculpatului acea puternică tulburare sau emoție menționată de art. 73 lit. b)

C. pen.

În această situație, corect

instanțele de judecată au înlăturat apărarea inculpatului sub acest aspect.

Totodată, se constată că, în cauză,

nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de

art. 74 C. pen., pentru că în raport de gravitatea faptei și de modul deosebit

de violent în care s-a manifestat inculpatul, nu se justifică aplicarea acestui

text de lege și reduce pedeapsa sub minimul special.

Dimpotrivă, se impune a se menține

pedeapsa la cuantumul fixat, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 52

C. pen.

Neconstatându-se nici motive care se

pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se

respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei, se va deduce

timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la data prezentei decizii.

Totodată, urmează a-l obliga pe recurent

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

400.000 lei, onorariu cuvenit pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 141 din 5 mai 2004 a

Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 24 august 2003 la 8 iulie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iulie 2004.