ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 659/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 341/ S din

14 august 2003 a Tribunalului Brașov, inculpatul C.O.D. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art.

176 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 februarie 2003 la

zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 23 din Constituția României s-a

prelungit măsura arestării preventive a inculpatului cu 30 zile, de la 22

august 2003 la 20 septembrie 2003, inclusiv.

S-a constatat că moștenitorii

victimei S.C.M. și S.L. nu au formulat pretenții civile.

În baza art. 444 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către moștenitorii victimei a unor bunuri depuse la Camera

de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 189 și art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 4.150.000 lei în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în cuantum de 700.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 22 februarie 2003,

inculpatul C.O.D. și victima S.C. au consumat împreună băuturi alcoolice în

locuința primului și la invitația acestuia.

Spre miezul nopții, între părți a

izbucnit o neînțelegere în urma căreia inculpatul a lovit victima în mod

repetat, pe parcursul întregii nopți. Loviturile au vizat capul, toracele și

abdomenul și au fost aplicate cu picioarele încălțate cu cizme cu bombeu

ascuțit.

Dimineața, constatând că victima nu

mai mișca și dorind să verifice dacă i-a cauzat leziuni corporale, inculpatul a

dezbrăcat-o de haine, tăindu-i cămașa de corp cu ajutorul unei foarfece și a

încercat să o reanimeze, stropind-o pe față.

În jurul orei 9,00,

la locuința inculpatului s-a prezentat martorul P.I., deranjat de zgomotele

care nu încetaseră toată noaptea din apartamentul acestuia.

Inculpatul și-a manifestat față de

martor intenția de a-l omorî pe S.C., pe care l-a lovit și în prezența sa,

sărindu-i și cu picioarele pe bust de mai multe.

În concluziile raportului de

constatare medico-legală de autopsie nr. 49 din 24 februarie 2003, întocmit de

Serviciul județean de medicină legală Brașov, s-a reținut că moartea victimei a

fost violentă, urmare unui politraumatism cu fracturi costale multiple și de

stern, rupturi hepatice cu hemiperitoneu consecutiv. Leziunile s-au putut

produce prin loviri cu și de corpuri dure, precum și prin comprimarea toracelui

între două planuri dure.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, analiza dactiloscopică comparativă,

planșe fotografice, proces-verbal de examinare a instrumentului vulnerant, acte

medico-legale, declarațiile martorilor P.I., N.M., L.N., P.Z., declarațiile

părților civile, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea

infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.

Procurorul a criticat

sentința instanței de fond pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei,

solicitând majorarea acesteia, în timp ce inculpatul a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate, invocând circumstanța atenuantă legală a

provocării.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 322 din 12 noiembrie 2003, a respins apelurile ca nefondate,

constatând că individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a apreciat că, sinceritatea de

care a dat dovadă inculpatul în cursul procesului penal justifică aplicarea

pedepsei către minimul special, cuantumul ei de 17 ani închisoare corespunzând

scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a apreciat totodată, că, în cauză

nu sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât în condițiile

în care părțile au consumat băuturi alcoolice împreună și erau prieteni de 6

ani, injuria adusă de victimă nu a cauzat o atingere gravă a demnității

inculpatului.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov a declarat recurs împotriva acestei decizii și, invocând motivul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat

admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepsei aplicată

inculpatului.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat.

În procesul de individualizare a

pedepsei, instanțele de judecată au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen.,

dar nu au dat suficientă eficiență criteriilor privitoare la pericolul social

sporit al infracțiunii și la persoana inculpatului, astfel că, deși a aplicat o

pedeapsă legală, aceasta se dovedește netemeinică prin prisma dispozițiilor textului

de lege sus-arătat și neîndestulătoare în raport de scopul preventiv-educativ

al sancțiunii penale, astfel cum este el stabilit de art. 52 C. pen.

Inculpatul a exercitat violențe timp

îndelungat (7-8 ore) asupra unei persoane dezavantajată ca vârstă și

constituție fizică în comparație cu acesta.

Nici starea de neputință, de lipsă

de reacție în care adusese victima la un moment dat, nici intervenția

martorului P.I. nu l-au determinat pe inculpat să-și înceteze agresiunea.

Ferocitatea loviturilor aplicate

victimei i-au cauzat acesteia rupturi masive ale organelor interne, dar și a

coastelor și sternului, ceea ce demonstrează o violență și o repetabilitate a

loviturilor deosebite.

Inculpatul C.O.D. este cunoscut ca o

persoană cu manifestări violente pe fondul consumului de alcool. Inițial, el a

tăgăduit săvârșirea infracțiunii și acuzând o stare amnezică, a relatat numai

momentul inițial al conflictului; ulterior, inculpatul a revenit asupra acestor

declarații și a afirmat că a agresat victima în cursul întregii nopți, cu

intensitate, folosind cizmele cu care era încălțat și vizând capul, toracele și

abdomenul acesteia.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată

inculpatului nu este în măsuri să asigure scopul și finalitatea acesteia, motiv

pentru care urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov și să caseze hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa

principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., pe care o majorează de la 17

ani închisoare la 20 ani închisoare.

Timpul arestării preventive se

deduce din pedeapsa aplicată de la 23 februarie 2003 la 4 februarie 2004.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate vor fi menținute.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 322/

Ap din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul C.O.D.

Casează decizia și sentința penală

nr. 341 din 14 august 2003 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la pedeapsa

principală aplicată inculpatului.

Modifică pedeapsa principală

aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în sensul că o majorează de la 17 ani

închisoare la 20 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 23 februarie 2003 la 4 februarie

2004.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.