ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2813/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2813/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 933

din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul M.A., la

15 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În condițiile și pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii de 24 ore din

data de 3 martie 2004 și perioada arestării preventive începând cu data de 30

iulie 2004 până la zi.

S-a constatat că

moștenitoarea victimei, M.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de

6.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 800.000 lei reprezentând onorariile

pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru fazele de urmărire și judecată au

fost suportate din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul M.A. locuia împreună

cu părinții, județul Iași, iar în după-amiaza zilei de 2 martie 2004 a consumat

excesiv băuturi alcoolice împreună cu tatăl său, M.G., ambii ajungând în stare

de ebrietate.

La un moment dat, tatăl i-a

reproșat inculpatului că nu muncește și i-a cerut să plece din domiciliul său,

iar din acest motiv între părți s-a declanșat un conflict în timpul căruia

inculpatul a încercat să-l lovească pe M.G., însă nu a reușit, datorită

intervenției soției victimei, M.A.

Imediat victima a ieșit în

curte iar după câteva minute a ieșit și inculpatul, iar când s-au întâlnit M.G.

i-a aplicat lovituri cu un băț fiului său.

Din nou a intervenit soția

victimei, însă a fost și ea lovită, după care, M.G. înarmat cu bățul a ieșit

din curte.

Inculpatul M.A. l-a urmărit

pe tatăl său și i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracică și

abdomen, victima M.G. decedând imediat.

Soția sa l-a găsit după

aproximativ 30 minute căzut la o distanță de aproximativ 100 metri de casă și a

constatat că este mort.

Din raportul de autopsie a

rezultat că moartea victimei M.G. a fost violentă și s-a datorat șocului

traumatico-hemoragic consecutiv hemotoraxului, hemopericardului,

hemoperitoneului, produse în cadrul unui traumatism cu multiple plăgi tăiate,

înțepate, penetrante, produse cu un cuțit, iar între traumatism și deces a

existat legătură directă de cauzalitate.

În cursul cercetărilor au

fost ridicate de la domiciliul victimei un par și un cuțit, iar pe ambele

corpuri delicte s-au găsit urme de sânge uman aparținând grupei B (victima avea

grupa sanguină B III).

Inculpatul a negat că și-ar

fi lovit tatăl cu cuțitul, motivând că acesta l-a găsit pe M.G. căzut, la

aproximativ 70 metri de casă și a constatat că era decedat.

De asemenea, a pretins că nu

a mai văzut cuțitul corp delict, însă mama sa, M.A. a declarat că aparținea

familiei.

Prima instanță a reținut că

vinovăția inculpatului M.A., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzut de

art. 174 – 175 lit. c) și i) C. pen., a fost dovedită prin declarațiile

martorilor M.A., C.C., C.T., raportul de autopsie, procesul-verbal de cercetare

a locului faptei, planșele fotografice și raportul de constatare

tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat,

probă prin care s-a dovedit un comportament nesincer al inculpatului.

La individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere gradul deosebit de pericol social al infracțiunii,

împrejurările de fapt și circumstanțele personale, vârsta 34 ani, fără

antecedente penale, studii 10 clase, necăsătorit, agricultor, instanța de fond

aplicând inculpatului o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel inculpatul M.A., invocând faptul că nu și-a omorât tatăl

și că prin probele administrate nu s-a dovedit vinovăția sa.

Prin decizia penală nr. 89

din 1 martie 2005 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 751/2005, a

fost respins, ca nefondat, apelul introdus de inculpatul M.A. împotriva

sentinței penale nr. 933 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Iași, pe care a

menținut-o.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului, s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 20 decembrie

2004 până la 1 martie 2005 și a fost obligat inculpatul la plata către stat a

sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei onorariu avocat

din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că nu există motive pentru a se dispune achitarea

inculpatului M.A. a cărui vinovăție a fost dovedită prin probele administrate

în cauză.

Astfel, mama acestuia,

martor ocular la prima parte a conflictului, când a intervenit pentru a-i

despărți a declarat că l-a văzut la un moment dat pe inculpat venind de pe

drum, apoi l-a găsit pe soțul său decedat, iar inculpatul, aflat în stare de

ebrietate, plângea.

A mai precizat martora că,

acel cuțit, corp delict, era cuțitul pe care ea îl folosea la bucătărie.

Martorul C.C., vecin cu

părțile a declarat că, la un moment dat a auzit un țipăt și pe drum a văzut pe

cineva căzut, care îi cerea ajutor, iar apoi și-a dat seama că era M.G.

Același martor a precizat că

inculpatul era beat, murdar de sânge și când a ajuns lângă victimă, a spus că

va merge „să-și facă pedeapsa”.

Declarațiile menționate

coroborate cu celelalte probe, cercetarea locului faptei, examinarea corpurilor

delicte, raportul de necropsie, au dovedit faptul că, după terminarea

conflictului inițial dintre părți, inculpatul nu a rămas în casă, așa cum a

pretins, ci l-a urmărit pe stradă pe tatăl său, căruia i-a aplicat lovituri cu

cuțitul în zone anatomice vitale 8 torace și abdomen, provocându-i leziuni ce

au dus la decesul imediat.

Pentru aceste considerente a

fost considerat ca neîntemeiat motivul de apel vizând achitarea inculpatului

pentru nevinovăție.

În ce privește

individualizarea pedepselor, aceasta s-a făcut prin prisma criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere gradul concret de pericol social

al infracțiunii, circumstanțele agravante, dar și circumstanțele personale.

Pedeapsa aplicată a fost

stabilită pe limita inferioară prevăzută de art. 175 C. pen., respectiv 15 ani

închisoare și nu se justifică a fi redusă.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.A., fără a arăta motivele.

La termenul de astăzi,

recurentul inculpat a depus la dosar un memoriu, în care menționează că există

o altă persoană suspectă, considerând că a fost condamnat la o pedeapsă de 15

ani închisoare numai pe un test poligraf și probe superficiale, descriind

împrejurările faptice, în sensul că, în ziua de 2 martie 2004, în jurul orelor

19,00, în timp ce se afla în locuința părinților a avut o scurtă altercație

verbală cu tatăl său pe fondul stării sale de ebrietate, ulterior fiind lovit

de tatăl său cu o bucată de lemn de mai multe ori peste diferite zone ale corpului

inclusiv zona capului a lovit-o și pe mama sa care încerca să-l oprească.

Inculpatul a mai arătat că s-a trezit din starea de inconștiență în care se

afla, a ieșit afară și îndreptându-se spre poartă a fost mirat să constate că

tatăl său se afla jos la pământ, lângă care se afla C.C. și fiul său C.T., s-a

întors și i-a spus mamei sale ce s-a întâmplat, s-a deplasat acolo, iar apoi a

anunțat organele de poliție, că a fost luat de acasă și dus la spital pentru

îngrijiri medicale, considerând că nu este vinovat, neexistând probe că el ar

fi comis fapta.

Apărătorul inculpatului, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului și, în

principal, reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 44 C. pen.,

respectiv legitima apărare, cu consecința achitării lui, iar, în subsidiar,

reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen. și, pe cale de consecință, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei

aplicate inculpatului.

Examinând recursul declarat

de inculpatul M.A. împotriva instanței de apel în raport cu motivele invocate

ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind întemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel a

stabilit corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată, însă a făcut doar o parțială evaluare a împrejurărilor

faptice, ceea ce a condus la o reținere eronată a contribuției concrete a

inculpatului, ignorându-se circumstanțele reale în care acesta a acționat,

respectiv pe fondul intervenției inițiale a victimei, tatăl inculpatului, M.G. care

i-a aplicat inculpatului mai multe lovituri cu un par peste corp și cap.

Astfel, Înalta Curte

consideră că instanța de apel nu a dat relevanță într-o măsură mai mare

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor, în sensul că nu a valorificat în integralitate declarațiile

martorilor M.A., C.C., administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în

faza cercetării judecătorești cu privire la modul în care s-au desfășurat

împrejurările faptice din care se evidențiază contribuțiile victimei și

inculpatului.

Așa cum rezultă din

declarația martorei M.A. între victimă și inculpat a avut loc inițial o

discuție, urmată chiar de încercarea unei agresiuni fizice între părți, însă

nereușită, între ele intervenind martora. La scurt timp martora, mama

inculpatului auzind zgomote în curte l-a văzut pe inculpat căzut pe ciment cu

capul spart, plin de sânge, victima lovindu-l cu un ciomag, moment în care a

intervenit din nou, fiind lovită la rândul ei de victimă, incidentul

încheindu-se, prin plecarea părților. Martora l-a văzut, ulterior pe fiul său M.A.

și l-a întrebat unde este victima, tatăl acestuia, răspunzându-i-se că se află

în drum și deplasându-se în acel loc l-a văzut pe soțul său murdar de sânge pe

mâini și pe haine, în zona abdominală care nu mai respira. În urma discuției cu

inculpatul acesta i-a răspuns că nu știe cine l-a omorât pe tatăl său,

aflându-se în stare avansată de ebrietate, iar în legătură cu cuțitul găsit de

organele de poliție martora a menționat că acesta era cel folosit în

gospodărie.

În declarațiile sale,

martorul C.C. a relatat că nu a asistat la momentul agresării victimei de către

inculpat, el a fost cel care a anunțat salvarea și l-a auzit pe inculpat când a

ajuns lângă tatăl lui spunând „tată dacă ai murit Dumnezeu să te ierte, eu mă

duc să-mi fac pedeapsa”.

Înalta Curte având în vedere

declarațiile martorilor mai sus menționați coroborate cu celelalte mijloace de

probă administrate, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului,

planșele foto, raportul de autopsie medico-legală nr. 2109/ C din 19 aprilie

2004 din ale cărui concluzii rezultă că moartea victimei M.G. a fost violentă,

datorată șocului traumatic-hemoragic consecutiv hemotoraxului,

hemopericardului, hemoperitoneului produse în cadrul unui politraumatism cu

multiple plăgi tăiate, înțepate penetrante, existând legătură de cauzalitate

directă între traumatism și deces, aspectul și localizarea leziunilor pledând,

cel mai probabil pentru loviri repetate cu corp înțepător-tăietor (posibil

cuțit), sângele victimei conținea 1,80 g %o alcool etilic și aparține grupei B

III, moartea datând din 2 martie 2004, raportul de constatare

tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat al

inculpatului consideră că vinovăția inculpatului M.A. în săvârșirea

infracțiunii de omor calificat a fost dovedită, neputându-se reține că acesta

ar fi acționat în legitimă apărare, nefiind îndeplinite condițiile referitoare

la atac, respectiv să fi fost material, direct, imediat și injust.

Așa după cum a rezultat din

probe inculpatul a lovit victima după terminarea conflictului inițial,

urmărindu-l în afara curții și aplicându-i lovitura cu cuțitul.

Așadar, critica recurentului

inculpat în sensul inexistenței vinovăției sale, ca urmare a stării de legitimă

apărare în care ar fi acționat, nu este întemeiată.

Înalta Curte apreciază,

însă, că inculpatul M.A. a acționat pe fondul unei puternice tulburări cauzate

de lovirea sa de către victimă cu ciomagul, aflându-se, așadar, într-o stare

psihică care i-a redus posibilitățile de autocontrol și care au determinat

riposta din partea sa, în sensul lovirii victimei cu cuțitul, ceea ce ar fi

îndreptățit instanța de apel să rețină în favoarea inculpatului dispozițiile art.

73 lit. b) C. pen., referitoare la circumstanța atenuantă a provocării și a

regimului sancționator corespunzător.

Astfel, critica recurentului

inculpat în sensul omisiunii instanței de apel de a face aplicarea prevederilor

art. 73 lit. b) C. pen. și pe cale de consecință a se reduce pedeapsa aplicată

este întemeiată.

Înalta Curte va face

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., referitor la infracțiunea prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. c) și i) C. pen., comisă de inculpatul M.A., iar prin aplicarea

art. 76 alin. (2) C. pen., va reduce pedeapsa principală inițială la 12 ani

închisoare, ținând cont și de criteriile art. 72 C. pen., în mod concret,

adecvându-le cauzal, printr-o evaluare plurală, având în vedere atât

circumstanțele reale, fapta sa aducând atingere unei valori sociale

fundamentale, viața persoanei, victima fiind tatăl inculpatului, dar și cele

personale ale inculpatului, care chiar dacă a abordat o poziție oscilantă cu

privire la contribuția sa, este tânăr, a lucrat ca agricultor.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 89

din 1 martie 2005 a Curții de Apel Iași, va casa decizia atacată și sentința

penală nr. 933 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Iași, numai cu privire la

omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen. și la

pedeapsa principală aplicată pentru această infracțiune pe care, prin aplicarea

art. 73 lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen., o va reduce de la 15

ani închisoare la 12 ani închisoare.

Se va deduce din pedeapsă,

timpul reținerii de 24 ore din 3 martie 2004 și al arestării preventive a

inculpatului de la 30 iulie 2004 la 5 mai 2005.

Se va menține restul

dispozițiilor hotărârilor atacate, fiind dat cu respectarea legii.

Onorariul, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 89 din 1 martie 2005 a Curții de

Apel Iași.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 933 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Iași, numai cu

privire la omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitor

la infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen. și la

pedeapsa principală aplicată pentru această infracțiune pe care, prin aplicarea

art. 73 lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (2) C. pen., o reduce de la 15 ani

închisoare la 12 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii de 24 ore din 3 martie 2004 și al arestării preventive a inculpatului

de la 30 iulie 2004 la 5 mai 2005.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Onorariul, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2005.