ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2803/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 158 din 18 mai 2010, a Tribunalului

Iași s-a hotărât:

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 C. pen. raportat la

art. 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F.A., fiul lui N. și V., la

pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza disp. art. 65 alin. (2) și art.

66 C. pen. a interzis inculpatului M.F.A. exercitarea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului M.F.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului M.F.A., fiul lui N. și V.

În baza disp. art. 88 C. pen. a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2009

la zi.

proc. pen. a obligat pe inculpatul M.F.A. la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat, in ambele faze ale procesului penal, în suma totală de 1100

lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În seara de 27 iulie 2009, inculpatul

M.F.A. a consumat băuturi alcoolice pe marginea drumului comunal împreună cu

alți trei tineri din comună, respectiv cu numiții D.F., L.O.D. și L.M.C. La un

moment dat inculpatul l-a văzut pe numitul C.C. care se îndrepta spre

domiciliul său și fără a le da vreo explicație celor trei tineri cu care se

afla s-a îndreptat către acesta și l-a lovit cu pumnul în zona feței, victima

căzând la pământ, ulterior fiind târâtă câțiva metri și apoi abandonată pe

marginea drumului comunal, cu fața în jos, din cuprinsul raportului

medico-legal de necropsie din 13 august 2009 rezultând că moartea lui C.C. a

fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute apărută în

cadrul unui politraumatism obiectivat prin fracturi craniene, contuzie

cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, hematom subdural, fracturi costale,

fractură de os hioid. Raportul concluzionează că topografia și morfologia

leziunilor de violență pledează pentru producerea lor prin loviri active

repetate cu mijloace contondente urmată de cădere cu impact cranian de un plan

dur. De asemenea, s-a concluzionat că între leziunile de violență și deces

există o legătură directă de cauzalitate.

Această

dinamică infracțională s-a reținut în urma coroborării declarației inculpatului

care a recunoscut că a lovit victima cu pumnul în zona feței, cu cele ale

martorilor D.F., L.O.D. și L.M.C., care au consumat băuturi alcoolice pe

marginea drumului împreună cu inculpatul până în jurul orei 23.00, i-ar la un

moment dat inculpatul a observat venind pe drumul comunal pe victima C.C. și

fără a le spune ceva celor trei tineri, inculpatul s-a ridicat și s-a îndreptat

către acesta, spunându-le celor trei tineri că se duce să îl bată, cei trei

încercând să îl oprească pe inculpatul care s-a apropiat de victimă și i-a

aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței, precum și cu concluziilor

examinărilor medico-legale efectuate în cauză care au arătat că moartea lui C.C.

a fost violentă, topografia și morfologia leziunilor de violență pledând pentru

producerea lor prin loviri active repetate cu mijloace contondente urmată de

cădere cu impact cranian de un plan dur, iar între leziunile de violență și

deces există o legătură directă de cauzalitate. Toți martorii au mai declarat

că în momentul producerii incidentului pe drum nu se mai afla nici o persoană ceea

ce conduce la ipoteza că fapta să fi fost comisă de altă persoană. La acestea

se mai adaugă faptul că din cercetările efectuate în cauză de la inculpat a

fost ridicat un telefon mobil marca S., iar în urma analizării conținutului

mesajelor trimise de pe acest telefon în cutia de mesagerie, la domeniul mesaje

trimise, a fost găsit următorul mesaj trimis surorii sale, B.N.L. - tu vezi că

am dormit la tine de la 10.40 am ajuns la tine acasă ca să dorm dimineață la

strungă, aspect confirmat de aceasta în declarația dată în cursul urmăririi

penale (f. 13-14) și în fața instanței (fila 119) când a recunoscut că a primit

acest mesaj de pe telefonul fratelui său însă ulterior l-a șters fiind frică să

nu aibă probleme din cauza fratelui său, acesta mai adăugând că în noaptea de

27/28 iulie 2009, fratele său a venit la ea acasă în jurul orei 3 dimineața, a

trezit-o și a rugat-o să îl trezească dimineața pentru a se duce la stână.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpatul M.A.F. și părțile civile C.G. și C.A.

Inculpatul a criticat hotărârea

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte

prev. de art. 183 C. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Părțile civile au criticat latura

penală a cauzei, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică.

Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate în

cauză, prin Decizia penală nr. 95 din 27 mai 2010.

Instanța de apel a reținut că

solicitarea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită, întrucât

din probele administrate nu reiese că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură,

ci acesta a exercitat multiple violențe atestate de actele medicale aflate la

dosar.

De asemenea, criticile privind individualizarea

pedepsei, formulate atât de inculpat, cât și de părțile civile, s-au apreciat

nefondate, menținându-se cuantumul pedepsei stabilit de prima instanță,

considerat corespunzător pentru a asigura scopul preventiv și educativ al

pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.A.F., care a reiterat criticile formulate în apel și, în

temeiul cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei

în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., și, în subsidiar, reducerea

pedepsei.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia

recurată atât prin prisma cazurilor de casare, invocate de inculpat, cât și în

conformitate cu disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

Primul motiv de recurs invocat de

inculpat se referă la greșita încadrare juridică a faptei (caz de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.), solicitându-se schimbarea

acesteia în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183

din C. pen.

În susținerea acestei apărări

inculpatul arată că a aplicat victimei o singură lovitură, cu pumnul în zona

feței, aceasta căzând la pământ, ulterior fiind găsită decedată.

Înalta Curte nu reține această apărare,

fiind contrazisă de probele administrate în cauză.

Este adevărat că martorii D.F., L.O.D.

și L.M.C. au arătat că au văzut când inculpatul s-a apropriat de victimă, i-a

aplicat o lovitură și aceasta a căzut, dar declarațiile acestora au fost corect

apreciate în conținutul întregului material probator.

S-a avut în vedere că percepția martorilor

a fost estompată de întuneric, de distanță și de faptul că se aflau sub

influența băuturilor alcoolice, astfel că probatoriul a fost întregit cu proba

științifică, respectiv raportul medico - legal.

Din raportul de necropsie rezultă că

moartea lui C.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii

acute apărută în cadrul unui politraumatism obiectivat prin fracturi craniene,

contuze cerebrală, hemoragie subarahnoidă, hematim subdural, fracturi costale,

fractură de os tiroid, raportul concluzionând că topografia și morfologia

leziunilor de violență pledează pentru producerea lor prin lovituri repetate cu

mijloace contondente urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur, iar

între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate.

Prin urmare, proba științifică administrată

dovedește că nu impactul victimei cu solul a constituit cauza decesului, ci

numărul mare al leziunilor cauzate, ceea ce justifică aprecierea că, fapta

inculpatului, de a aplica victimei multiple violențe, în zone vitale, cu o

intensitate sporită, ce au condus la rezultatul letal, constituie infracțiunea

de omor și nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte.

Exercitând un atac atât de agresiv

asupra victimei, lovind-o cu brutalitate, în zone vitale, inculpatul, chiar

dacă nu a urmărit uciderea victimei, putea și trebuia să prevadă rezultatul

letal al acțiunilor sale, pe care l-a acceptat, astfel că în mod corect s-a

constatat intenția indirectă de a ucide.

Nici critica privind

individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.) nu poate fi primită.

Inculpatul a primit o pedeapsă de 15

ani închisoare care reprezintă minimul prevăzut de textul incriminator, iar o

reducere a acesteia ar presupune reținerea de circumstanțe atenuante care în

cauză nu se regăsesc, gravitatea sporită a faptei și atitudinea nesinceră a

inculpatului, justificând menținerea cuantumului pedepsei stabilită în cauză.

În baza acestor considerente, Înalta

Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 385

16

, art.

381 din C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru

inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat, onorariul avocatului

din oficiu, urmând a fi avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.F.

împotriva Deciziei penale nr. 95 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii

și arestării preventive de la 28 iulie 2009 la 4 august 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

august 2010.