ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3201/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3201/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3693 din

14 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 2529/102/2009, a fost admis recursul declarat de inculpatul M.F.

împotriva deciziei penale nr. 19/A din 2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu-Mureș, hotărârea a fost casată integral și cauza a fost trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța supremă a arătat că, deși instanței de apel nu i se poate

reține vreo culpă, hotărârea este lovită de nulitate absolută, deoarece în perioada

20 octombrie 2011-29 iunie 2012 inculpatul a fost arestat în Italia, perioadă în

care s-au judecat apelurile declarate de procuror și de inculpat împotriva sentinței

penale nr. 69 din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, fără ca inculpatul

să fie adus în fața instanței și fără ca aceasta să aibă cunoștință despre starea

de arest a inculpatului.

Cauza a fost înregistrată

sub nr. 2529/102/2009*.

În rejudecare,

s-a asigurat asistența juridică din oficiu.

Inculpatul a uzat

de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu a dorit să facă

noi declarații în fața instanței de apel.

Rejudecând cauza,

curtea de apel a constatat următoarele:

Prin sentința

penală nr. 69 din 5 mai 2011, Tribunalul Mureș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul M.F. de sub acuza comiterii

infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 181

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c), art. 37 lit. b) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii

de vătămare corporală în dauna părții vătămate B.G.M.

În temeiul

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 28 octombrie

2009, iar în temeiul și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie.

S-a luat act de

faptul că partea civilă B.M. a renunțat la pretențiile civile și a fost respinsă,

ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile B.G.M.

În temeiul

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata unei părți

a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și în temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas

în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș din data de 30 octombrie 2009, emis în

Dosarul nr. 394/P/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a inculpatului M.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și vătămare corporală,

prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) și c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În partea expozitivă

a rechizitoriului s-a reținut că, la data de 22 aprilie 2007, inculpatul M.F., împreună

cu numiții M.V., M.M.L. și M.A., în loc public, au aplicat victimei B.G.M., mai

multe lovituri cu picioarele, cu pumnii, cu bâtele și cu un bici, cu intenția de

a-i suprima viața, urmare care s-a și produs.

La aceeași dată,

inculpatul M.F., împreună cu numiții M.V. și M.A., au aplicat mai multe lovituri

cu picioarele sau cu bâta victimei B.G.M., cauzându-i acestuia leziuni vindecabile

în 28-30 de zile de îngrijiri medicale.

Din analiza lucrărilor

și materialului dosarului, instanța a reținut următoarea starea de fapt:

Pe fondul unui

conflict mai vechi între familiile M. și B., ambele din localitatea A., comuna V.,

județul Mureș, la data de 22 aprilie 2007, s-a desfășurat un nou episod.

Astfel, la data

menționată, în jurul orelor 19:30, în apropierea unui pod, numiții M.V. și sora

acestuia M.A., s-au întâlnit cu victima B.G.M., acesta din urmă fiind împreună cu

soția sa B.M.

Când s-au intersectat,

numitul M.V. i-a aplicat victimei B.G.M. o lovitură în urma căreia acesta a căzut.

În continuare, M.V. a luat, de jos, un bici cu mâner din lemn și o prelungire din

metal cu noduri, bici pe care-l avusese înainte victima și a început să lovească

victima cu acesta peste cap, trunchi și membre.

În acest timp,

numita M.A. s-a deplasat la locuința familiei sale, aflată în apropiere și i-a alertat

pe ceilalți membrii. A revenit, imediat, la locul evenimentului, însoțită de mama

sa M.M.L., având fiecare, asupra lor, câte o bâtă din lemn.

Ajungând lângă

B.G.M., care se afla, în continuare, căzut la pământ, ambele au început să-l lovească

pe acesta cu bâtele.

După câteva minute,

a apărut pe drum, dinspre locuința familiei B., numitul B.G.M., fiul victimei, și

acesta s-a îndreptat spre locul unde se afla și era agresat tatăl său.

S-a afirmat în

rechizitoriu că, între timp, a sosit la locul aceluiași eveniment și inculpatul

M.F.

Sesizând prezența

numitului B.G.M., numitul M.V. a încetat actele de agresiune pe care le exercita

asupra lui B.G. și s-a îndreptat spre B.G.M., împreună cu inculpatul M.F.

Potrivit celor

consemnate în rechizitoriu, inculpatul M.F. l-a lovit pe B.G.M. cu o bâtă în cap,

iar după ce victima a căzut la pământ, inculpatul și numitul M.V. au continuat să

o lovească peste cap și peste corp.

Ulterior, de locul

respectiv s-a apropiat și M.A., care l-a lovit și ea pe B.G.M. peste spate și peste

picioare.

În acest timp,

numita M.M.L. a luat biciul abandonat de fiul său, M.V. și a continuat să-l lovească

pe B.G.

S-a mai menționat

în rechizitoriu că, după lovirea repetată a victimei B.G.M., numiții M.V., M.A.

și inculpatul M.F. au revenit către prima victimă, B.G. și au continuat s-o lovească.

Agresorii au ignorat

solicitările numitei B.M. de a nu-l mai lovi pe soțul său.

În continuare,

în același loc, a apărut numita B.E., fiica victimei B.G. și sora victimei B.G.M.,

care a reușit să-l tragă pe acesta din urmă în curtea familiei L.C.

Abia după ce au

sesizat că B.G. nu mai reacționează la loviturile aplicate, numiții M.V., M.A. și

M.M.L. au încetat actele de agresiune.

În acel moment,

a apărut și numita I.A.E., nepoata victimei B.G.M., cu o căruță, și împreună cu

B.M. și B.E., a reușit să-l urce, în căruță, pe B.G. și să-l transporte acasă.

Cu aceeași căruță

a fost transportat și B.G.M.

Ulterior a fost

chemată salvarea la domiciliul victimelor.

Cei de la SMURD

au încercat resuscitarea numitului B.G.M., însă acesta a decedat la ora 21:00.

Potrivit concluziilor

raportului de autopsie medico-legală, moartea victimei B.G.M. a fost violentă și

s-a datorat șocului traumatic și hemoragie, în contextul leziunilor traumatice externe

multiple, diseminate pe întreaga suprafață a corpului și a leziunilor interne: fracturi

costale multiple drepte, rupturi pulmonare drepte, hemotorax drept, rupturi hepatice,

hemoperitoneu și hematom perirenal bilateral. Leziunile traumatice s-au putu produce

prin loviri directe repetate cu corp contondent, de formă alungită și corp dur cu

proeminențe neregulate. Între leziunile traumatice, considerate în ansamblul lor,

și decesul victimei a existat legătură de cauzalitate directă.

Potrivit concluziilor

certificatului medico-legal din data de 11 mai 2007, emis de I.M.L. Târgu-Mureș,

victima B.G.M. prezenta leziuni traumatice sub formă de hematoame de formă alungită,

confluente între ele, cu localizări multiple: facial, toracal-posterior, pe brațul

stâng extern, coapsă și gambă stângă, gambă dreaptă, acestea putându-se produce

prin loviri directe, repetate, cu corp dur de formă alungită. S-a apreciat că, pentru

vindecare, necesitau 28-30 de zile de îngrijiri medicale, fără să-i fi fost pusă

viața în pericol.

Prin rechizitoriul

din data de 5 octombrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpaților M.V., M.A. și M.M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor

de omor calificat și vătămare corporală și disjungerea cauzei, în ceea ce-l privea

pe învinuitul M.F., față de care se începuse urmărirea penală pentru săvârșirea

acelorași infracțiuni, pe motiv că acesta, după producerea evenimentelor menționate

mai sus, plecase în Spania la lucru.

Disjungerea menționată

mai sus a făcut obiectul prezentei cauze.

S-a reținut că,

prin sentința penală nr. 199 din data de 16 iulie 2009 a Tribunalului Mureș, definitivă

prin decizia penală nr. 2.240 din data de 8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpaților M.V. și M.M.L. la pedepse cu închisoarea

cu executare în regim de detenție, iar a inculpatei minore M.A. la pedeapsa închisorii

cu suspendarea sub supraveghere a executării, pentru săvârșirea infracțiunilor de

omor calificat și vătămare corporală.

Inculpatul M.F.,

în cursul urmăririi penale, a făcut uz de dreptul la tăcere.

În cursul judecății,

inculpatul M.F. nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat.

Acesta a menționat

că, în ziua și la ora producerii evenimentelor, a trecut prin acel loc, ocazie cu

care l-a observat pe numitul B.G.M., șezând pe pământ, în dreptul unui pod, iar

lângă el, se aflau M.M.L. și B.M., care se certau. Când s-a apropiat de locul respectiv,

B.M. i-a strigat: „ce mă, veniți cu toții acuma, să ne omorâți”. La mică depărtare

se afla numitul M.V. și M.A. El i-a spus numitei B.M. că nu are nici o treabă cu

ei și nici cu altcineva. Trecând mai departe, l-a văzut pe B.G.M., intrat într-o

curte, iar pe M.V. și M.A. certându-se cu acesta și intenționând să-l lovească.

După ce a trecut de ei, B.M. i-a strigat să ia copii (adică pe M.V. și pe M.A.,

care îi erau nepoți) și să-i ducă acasă. Între timp, a venit acolo V.M., fratele

său și tatăl numiților M.V. și M.A., i-a luat pe aceștia doi și s-au îndreptat spre

casă. Când au ajuns în dreptul lui B.G.M., M.V. l-a mai lovit pe acesta și s-au

certat. Și M.M. i-a mai aplicat câteva palme victimei, după care V.M. i-a luat pe

toți de acolo. În continuare, și-a continuat deplasarea spre locuința socrilor săi,

de unde i-a luat pe membrii familiei sale, iar la întoarcere, a observat-o pe I.A.E.,

luându-i pe membrii familiei B., cu căruța. Din căruță, B.G.M. i-a strigat: „pe

toți vă băgăm în pușcărie”. Inculpatul a menționat că nu a avut în mână vreun obiect

contondent și nu a lovit pe nimeni. A mai menționat că, înainte cu circa șase zile

de eveniment, în timp ce se afla cu oile pe câmp, B.G.M., confundându-l cu fratele

său V.M., care avea și el oi, a venit la el și, după ce și-a dat seama de confuzie,

i-a spus să-i transmită fratelui, adică lui V.M., că unul din ei trebuie să moară,

referindu-se la acesta și la fiul acestuia, M.V. A mai menționat că, în acele momente,

nu se afla în relații bune cu fratele său V.M., din cauza unei moșteniri, motiv

pentru care a transmis acestuia cele spuse de B.G.M., prin soția sa. De asemenea,

a menționat că avea cunoștință că, în urmă cu circa patru săptămâni, M.V. fusese

bătut de patru persoane, printre care se afla și B.G.M.

Martorul V.M.

a confirmat cele declarate de inculpat, în sensul că, atâta timp cât martorul s-a

aflat la locul evenimentelor sau l-a putut observa, nu l-a văzut pe inculpat să

lovească pe cineva. Martorul a confirmat și relațiile nu tocmai bune în care se

afla cu inculpatul M.F., fratele său, din cauza unei moșteniri. Faptul că inculpatul

M.F. nu l-a lovit pe B.G.M. a rezultat și din declarațiile martorilor M.V., M.M.L.

și M.A., foști inculpați și condamnați în dosarul de bază, audiați în dosar în calitate

de martori, toți aceștia recunoscând că doar ei au lovit cele două victime, nu și

inculpatul M.F. Au declarat aceasta, nu numai în calitate de martori în prezentul

dosar, ci și în calitate de făptuitori, învinuiți și inculpați în dosarul de bază,

declarațiile lor aflându-de în copii la dosarul de urmărire penală sau al instanței.

Martora C.E.A.

(din Dosar nr. 3.070/102/2007) care, din fața porții sale, unde ieșise pentru că

auzise gălăgie pe stradă și unde a stat circa 1-2 minute, a asistat la o parte din

scandalul de pe pod, a declarat că a văzut persoanele implicate în scandal, indicându-i

pe cei patru membrii ai familiei M. și pe membrii familiei B., însă nu și pe inculpatul

M.F. În fața instanței a precizat încă o dată că nu l-a văzut acolo pe inculpatul

M.F.

Martorul L.C.

(din Dosar nr. 3.070/102/2007), persoană în curtea căruia a fost dus B.G.M. după

ce a fost lovit, martor ocular al scandalului și al momentelor în care au fost lovite

ambele victimei, i-a indicat în declarația sa ca autori ai agresiunilor exercitate

asupra lui B.G.M. pe M.V., pe M.M. și pe M.A., iar al agresiunilor exercitate asupra

victimei B.G.M. doar pe M.V. Deși a menționat că l-a observat în acele locuri și

pe inculpatul M.F., martorul a precizat că acesta nu ar fi lovit pe nimeni.

În cursul judecății,

același martor L.C. a menționat că l-a văzut pe inculpatul M.F., doar atunci când,

la poarta sa, s-au prezentat M.V. și M.A. și i-au cerut să deschidă poarta, pentru

a-l putea lovi în continuare pe B.G.M., iar inculpatul a și încercat să-i ia de

acolo pe M.V. și pe M.A. Martorul a mai menționat că a observat și momentul în care

a fost lovit B.G.M., însă în acel loc nu se afla și inculpatul M.F. Pe acesta din

urmă nu l-a observat să aibă ceva în mâini.

Martorul I.M.,

alt martor ocular al întregului eveniment, a declarat, la fel ca martorul L.C.,

cu care, de altfel, se și afla în fața locuinței, acestuia din urmă, că l-a văzut

pe inculpatul M.F., însă acesta nu avea nimic în mâini și nu a lovit pe nimeni.

Martorul H.V.

(din Dosarul nr. 3.070/102/2007) a declarat că, deși a observat scandalul și persoanele

implicate în acesta, printre care nu l-a menționat și pe inculpatul M.F., nu putea

menționa cine a lovit victimele.

Acești ultimi

doi martori oculari nu au mai putut fi audiați de instanță pentru că erau plecați

în străinătate.

Singurele persoane

care au declarat că l-au observat și pe inculpatul M.F., lovind cele două victime,

erau doar cele ce făceau parte din familia B. și martorul T.P.

Acesta din urmă,

în cursul urmăririi penale, a declarat că l-a observat și pe inculpatul M.F. lovindu-l

cu un băț pe B.G.M.

În cursul judecății

din prezentul dosar, martorul nu a mai putut fi audiat, cu toate insistențele instanței,

care a făcut deplasarea la locuința acestuia, din cauza unei boli grave, care i-a

afectat grav memoria.

În aceste împrejurări

a fost amintită declarația pe care a dat-o, același martor, la data de 13 octombrie

2008, în fața Tribunalului Mureș în Dosarul nr. 3.070/102/2007. Martorul, după ce

a afirmat că-și menține declarația din cursul urmăririi penale, a arătat că a observat

doar scandalul, fără a ști între cine a avut loc acesta, cu precizarea că martorul

a fost audiat, o singură dată, în cursul urmăririi penale, declarația în original

aflându-se la Dosarul nr. 247/P/2007 (nr. Dosar instanță 3.070/201/2007), iar la

Dosarul nou format 394/P/2007 (nr. Dosar instanță 2.529/102/2009) s-a atașat doar

o copie a acelei declarații.

Ca atare, s-a

observat că, dacă acest martor a declarat, în cursul urmăririi penale, că l-a observat

pe inculpatul M.F. lovindu-l pe B.G.M., cu bâta, în timp ce acesta din urmă era

întins la pământ, în fața instanței nu a mai reiterat același lucru, afirmând că

nu știa între cine și cine a avut loc scandalul.

Declarația martorului

T.P. din cursul urmăririi penale conținea și unele inadvertențe, în raport cu succesiunea

evenimentelor, astfel: în actul de acuzare s-a menționat că, mai întâi, inculpatul

M.F. și ceilalți inculpați din Dosarul nr. 3.070/102/2007 l-au agresat pe B.G.M.

Apoi, că inculpatul M.F. împreună cu M.V. și M.A. l-au agresat pe B.G.M. și, abia

după aceea, acesta din urmă a fost dus de sora sa B.E. în curtea locuinței L. (pentru

a nu mai fi lovit). Cu toate acestea, martorul T.P. a declarat că în momentul în

care a deschis poarta și a observat scandalul, l-a observat și pe inculpatul M.F.,

lovindu-l cu bâta pe B.G.M., iar pe B.G.M. l-a văzut cum era ajutat de sora sa să

se deplaseze spre locuința numitei L.M. Rezumând, s-a reținut că, dacă martorul

a deschis poarta, în momentul în care B.G.M. era condus spre locuința familiei L.,

atunci însemna că se petrecuse, deja, episodul agresării acestuia și, cu atât mai

mult, se petrecuse episodul agresării victimei B.G.M., care, cronologic, a avut

loc înaintea agresării victimei B.G.M.

Coroborate cele

două declarații ale martorului susmenționat, care se contraziceau flagrant și interpretând

declarația din cursul urmăririi penale în raport cu succesiunea evenimentelor, stabilită

pe baza altor probe certe, s-a constatat că nu se putea pune bază pe niciuna dintre

aceste declarații ale martorului, pentru că nu se mai poate știi care din ele reflectă

adevărul, iar starea sănătății martorului nu mai permitea vreo clarificare.

Pe lângă toate

cele menționate mai sus, nu s-a trecut cu vederea nici faptul că declarația martorului

T.P. din cursul urmăririi penale a fost semnată doar de un polițist (având gradul

profesional de subcomisar), deși urmărirea penală era de competența obligatorie

a procurorului, iar la dosarul cauzei nu a existat vreo rezoluție de delegare a

organelor de cercetare penală, ale poliției judiciare, să dispună sau să îndeplinească

vreun act procesual ori procedural, ceea ce putea duce la nulitatea absolută a acestui

mijloc de probă. S-a observat că toate celelalte declarații de martori erau semnate

și de procuror, declarația martorului T.P. fiind singura care nu purta și semnătura

procurorului, putându-se deduce astfel că actul procedural a fost îndeplinit numai

de polițist, adică cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competența

materială și funcțională.

În sensul lovirii

victimei B.G.M. și de către inculpatul M.F. a existat, pe lângă declarațiile membrilor

familiei B. și declarația din cursul urmăririi penale a numitului V.M., fratele

inculpatului (Dosarul nr. 248/P/2007). Acesta a declarat că, după ce a avut loc

altercația, de pe pod, au apărut în fugă frații B.G.M. și B.L., fiii victimei B.G.

Când au ajuns la o distanță de circa 50-60 metri l-a observat pe B.G.M. ducând mâna

la buzunar, situație în care a crezut că acesta va scoate cuțitul, așa cum obișnuia

în astfel de situații. Atunci, fiul său, M.V., s-a desprins din strânsoare și a

luat-o la fugă după B.G.M. Odată cu el a fugit și inculpatul M.F., precum și fiica

sa, M.A. A arătat că era posibil ca inculpatul M.F. să fi avut un băț în mână. A

observat că primul care l-a ajuns pe B.G.M. a fost inculpatul M.F. și acesta l-a

lovit, nu știa cu ce, iar victima a căzut. Imediat după aceea, inculpatul M.F. nu

a mai lovit, continuând să lovească victima M.V. și M.A.

Revenind la rudele

victimelor, s-a reținut că l-au indicat pe inculpatul M.F. că i-ar fi lovit pe B.G.M.

și pe B.G.M., chiar acesta din urmă, numita B.M., soția și mama victimelor, și I.A.E.,

nora victimei B.G.M.

S-a reținut, însă,

că între declarațiile acestora și o altă persoană din familia victimelor, B.E.,

fiica victimei B.G.M., au existat unele contradicții, în sensul că, dacă B.M. (soția

victimei B.G.M.) și I.A.E. (nora aceleiași victime), l-au indicat pe inculpatul

M.F. ca fiind printre cei care l-au lovit pe soțul, respectiv socrul ei, alături

de ceilalți membrii ai familiei M., martora susmenționată, care a arătat că a văzut

o parte din scena agresării tatălui său, a menționat că V.M. și inculpatul M.F.,

deși aveau bâte în mâini, cât a stat ea acolo, nu l-au lovit pe tatăl său.

Chiar și între

declarațiile din diferite faze procesuale ale acestei martore, B.E., au existat

contradicții, în sensul că, dacă în cursul urmăririi penale, în Dosarul de bază

nr. 248/P/2007, la data de 15 iunie 2007, adică la o dată relativ apropiată de cea

a evenimentelor, a declarat cele arătate mai sus, în legătură cu inculpatul M.F.,

cu ocazia audierii sale de către instanță, în prezentul dosar a declarat că, atunci

când a ajuns la locul evenimentului, tatăl său, B.G.M., era căzut la pământ și era

lovit de ceilalți făptuitori și de inculpatul M.F. Despre fratele său, B.G.M., a

declarat că și acesta era căzut la pământ, dar nu a observat dacă și acesta a fost

lovit de inculpatul M.F. Fiind întrebată despre această neconcordanță, martora a

precizat că, în cursul urmăririi penale, s-a consemnat greșit declarația sa.

Contradicții existau

și între declarațiile din diferite faze procesuale ale martorei I.A.E., nora victimei

B.G.M., în sensul că, dacă în cursul urmăririi penale, la data de 22 aprilie 2007,

adică chiar în ziua evenimentului, a declarat că i-a văzut pe M.V., V.M., M.M.,

M.A. și pe inculpatul M.F. cu bâte în mâini și lovindu-l pe socrul său, ulterior,

tot în cursul urmăririi penale, dar la data de 16 iunie 2007, aceeași martoră a

declarat că nu a văzut când a început bătaia, că a auzit-o pe soacra sa strigând,

că s-a îndreptat spre pod și atunci l-a observat pe socrul său, B.G.M., căzut pe

drum, după pod, iar numiții M.V., V.M. și inculpatul M.F. erau pe pod, primul având

un bici în mână, iar ceilalți doi bâte, timp în care, dincolo de pod, se aflau M.M.

și M.A., având și ele bâte în mâini și lovindu-l pe socrul său, declarație asupra

căreia a revenit imediat și a arătat că, de fapt, înainte de a se apropia de pod,

i-a văzut pe toți membrii familiei Moldovan, inclusiv pe inculpatul M.F., lovindu-l

pe socrul său, iar când a ajuns mai aproape cei trei bărbați, adică M.V., V.M. și

M.F. s-au retras, de lângă victimă, pe pod. Aceeași martoră, în cursul judecății,

a declarat, din nou, că l-a văzut și pe inculpatul M.F. lovindu-l pe B.G.M.

Chiar și partea

civilă B.M. a revenit asupra declarațiilor anterioare, cu ocazia reaudierii, în

acest dosar și a arătat că, în momentul în care a apărut la locul evenimentelor

martora B.E., fiica sa, victima B.G.M. era căzut la pământ, astfel că martora nu

avea cum să observe actele de agresiune exercitate de inculpat asupra acestei victime.

Despre altă martoră, I.A.E., a arătat că, atunci când aceasta a trecut pe lângă

locul evenimentului și s-a dus să aducă căruța și victima B.G.M. fusese deja bătut,

de unde se putea deduce că nici această martoră nu a observat momentul agresiunilor.

Din cele de mai

sus, a rezultat clar intenția membrilor familiei victimelor de a-l implica pe inculpatul

M.F., în sensul de a-l indica și pe el ca fiind agresor al celor două victime.

Această concluzie

s-a desprins cu atât mai mult cu cât doar aceștia și, așa cum s-a mai arătat, și

martorul T.P., în cursul urmăririi penale, l-au indicat ca agresor al victimei B.G.

și pe inculpatul M.F., iar martorul V.M., ca agresor numai al victimei B.G.M., în

timp ce toți membrii celeilalte familii implicate (M.) și toți ceilalți martori,

unii chiar oculari, toți fără vreo legătură de rudenie cu inculpatul sau cu victimele,

nu au relatat despre vreo acțiune de lovire exercitată de inculpat.

Inculpatul, în

apărarea sa, a propus probe și a fost admisă audierea martorei M.A.G.

Din declarația

acesteia a rezultat că, în primăvara anului 2010, într-una din zile, în timp ce

se afla în tren și se deplasa de la Sighișoara, spre localitatea natală Archita,

în același compartiment de tren se aflau B.M. și nepoata acesteia A., persoane pe

care le cunoștea pentru că erau consătene. Le-a auzit, la un moment dat, pe acestea

vorbind despre inculpatul M.F. B.M. o întreba pe A. dacă a dat declarație, ca să

poată fi arestat M.F., iar A. i-a spus că nu. În cadrul acelorași discuții B.M.

mai spunea că și M.F. a dat cu o bâtă, iar A. spunea că acesta nu a dat pentru că

stătea mai departe.

În raport de toate

cele menționate mai sus, s-a apreciat că a fost probată săvârșirea, cu intenție,

de către inculpatul M.F., a infracțiunii de vătămare corporală împotriva victimei

B.G.M. și că nu au existat suficiente probe certe și mai ales obiective care să

demonstreze, fără nici un dubiu, participarea inculpatului și la actele de agresiune

exercitate de ceilalți membrii ai familiei M., asupra victimei B.G., agresiuni care

au condus în final la decesul victimei.

Față de toate

cele menționate mai sus, instanța a apreciat că, în drept:

Fapta inculpatului

M.F. care, la data de 22 aprilie 2007, în localitatea Archita, comuna V., județul

Mureș, împreună cu numiții M.V. și M.A., au aplicat victimei B.G.M. mai multe lovituri

cu picioarele și cu bâtele, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat

pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de

art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) și art. 37 lit. b)

C. pen.

La individualizarea

pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: limitele pedepsei fixate de lege

pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului; gradul de pericol social al

faptei; persoana și antecedentele penale ale inculpatului, din acest punct de vedere

fiind remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar, inculpatul nu

se află la primul conflict cu legea penală.

S-a reținut că,

printre altele, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare,

prin sentința penală nr. 1809/2001 a Judecătoriei Bistrița (ca urmare a contopirii

unor pedepse aplicate anterior), iar prin sentința penală nr. 32 din 15 februarie

2005 a Tribunalului Harghita, a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind arestat la data de 30 martie

2005 și liberat condiționat la data de 3 iunie 2005 cu un rest neexecutat de 26

de zile.

Ca atare, s-a

constatat că la momentul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală de care a

fost acuzat în acest dosar inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie,

fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Au fost avute

în vedere și împrejurările care atenuau sau agravau răspunderea penală. În acest

sens, s-a remarcat comportamentul nesincer al inculpatului pe parcursul întregului

proces penal, inclusiv în ceea ce privea infracțiunea de vătămare corporală.

Ca atare, s-a

apreciat că nu putea fi reținută vreuna dintre circumstanțele atenuante legale sau

judiciare.

Ținând seama de

cele arătate, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, împotriva părții vătămate

B.G.M.

În privința acuzei

săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) și art. 37 lit. b) C.

pen., așa cum s-a arătat mai sus, nefiind suficiente probe certe și obiective care

să fi demonstrat participarea inculpatului cu acte de agresiune asupra victimei

B.G., agresiuni care au provocat decesul acestuia, cu forma de vinovăție prevăzută

de lege, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

s-a dispus achitarea inculpatului, fapta nefiind comisă de acesta.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, s-a reținut că partea vătămată B.G.M. și succesoarea victimei B.G.,

B.M., s-au constituit părți civile în cauză, în cursul urmăririi penale, solicitând

obligarea inculpatului la plata sumei de 1.427,50 RON cu titlu de daune materiale,

reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei decedate, precum și

cu sumele de 15.000 RON cu titlu de daune morale, partea civilă B.M. și 5.555 RON

cu titlu de daune morale, partea civilă B.G.M.

În cursul judecății,

deși au fost citate cu mențiunea de a-și preciza pretențiile civile, strict referitoare

la inculpatul M.F., înainte de citirea actului de sesizare, părțile civile nu au

dat curs solicitării.

Cu ocazia dezbaterilor,

fiind prezentă în fața instanței, partea civilă B.M. a arătat că nu mai are nicio

pretenție de la inculpat, ceea ce semnifică că a renunțat la pretențiile civile

formulate.

Instanța a luat

act de renunțarea părții civile B.M. la pretențiile civile.

Cu privire la

pretențiile civile ale părții civile B.G.M., s-a observat că acesta, atunci când

s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, i-a avut în vedere pe toți

participanții, la săvârșirea infracțiunii îndreptate împotriva sa.

S-a reținut că,

prin sentința penală nr. 199 din 16 iulie 2009 a Tribunalului Mureș s-a admis, în

parte, acțiunea civilă a părții civile B.G.M. și inculpații M.V. și M.A. au fost

obligați în solidar, iar inculpata minoră M.A., în solidar și cu părinții săi, la

plata către această parte a sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale.

În raport cu cele

precizate mai sus, s-a apreciat cum că pretențiile civile ale părții civile B.G.M.

au fost satisfăcute, în raport cu evenimentul din data de 22 aprilie 2007, într-un

mod corespunzător și la un nivel care să asigure compensarea totală a suferințelor

fizice și psihice îndurate din pricina vătămării corporale suferite, fără a mai

fi nevoie de vreo completare la aceasta în sensul obligării și a inculpatului M.F.

la plata acelorași pretenții.

Ca atare, a fost

respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile B.G.M.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul

M.F.

În apelul parchetului

s-a invocat netemeinicia hotărârii și s-a solicitat să se dispună condamnarea inculpatului

M.F. la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, încriminată

de dispozițiile art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

a), c) și art. 37 lit. b) C. pen. S-a învederat în memoriul conținând motivele de

apel că:

Sentința atacată

este netemeinică raportat la soluția de achitare a inculpatului M.F. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, instanța pronunțând această soluție ca urmare a

interpretării greșite a materialului probator. Astfel, în opinia instanței, la data

de 22 aprilie 2007, au existat doar două acte de agresiune: un prim act, în care

violențele au fost exercitate asupra victimei B.G. și un al doilea act, în care

violențele au fost exercitate asupra părții vătămate B.G.M. În ceea ce privește

primul act, participanții la acesta au fost, în opinia instanței, doar M.V., M.A.

și M.M., iar în privința celui de-al doilea act, participanții la acesta, au fost

atât M.V. și M.A., cât și M.F.

În fapt însă,

au existat trei acte de agresiune: un prim act în care s-au exercitat violențe asupra

victimei B.G., un al doilea act în care s-au exercitat violențe asupra părții vătămate

B.G.M., și un al treilea act în care s-au exercitat violențe, din nou, asupra victimei

B.G.

Raportat la primul

act, din declarația părții civile B.M. a rezultat, în mod constant, că soțul acesteia,

B.G., a fost lovit într-o primă fază de M.V., M.A., M.M., M.F. și V.M.

Susținerile sale

au fost confirmate de martorul I.A.E. (nora victimei) care, atât în cursul urmăririi

penale, cât și în cursul judecății, a susținut că, auzind că strigă cineva, din

direcția în care au plecat socrii ei și deplasându-se în acea direcție pentru a

vedea ce se întâmplă, a observat că B.G.M. era căzut pe pod și acesta era lovit

de către M.V., M.A., M.M., V.M. și M.F.

Împrejurarea că

susținerile părții civile și ale martorei, considerate de instanță ca subiective,

nu au fost confirmate de alte mijloace de probă sau că acestea conțineau unele contradicții

cu privire la alte aspecte ale evenimentului decât participarea inculpatului M.F.

la acesta, nu le lipsea de veridicitate, iar lipsa altor martori oculari la actele

de violență exercitate într-o primă fază de inculpatul M.F. asupra victimei, nu

echivalau cu inexistența acestor acte.

De altfel, s-a

susținut că era complet eronată interpretarea instanței în sensul că lipsa oricărei

mențiuni în declarațiile celorlalți martori oculari cu privire la actele inculpatului

M.F. asupra victimei B.G. (aceste mențiuni regăsindu-se doar în declarațiile mai

sus indicate), proba intenția membrilor familiei victimei de a-l implica și pe acesta,

deși inculpatul în cauză nu a participat la săvârșirea faptei. În fapt, lipsa acestor

mențiuni se datora absenței fizice a martorilor la actele de violență exercitate

de inculpatul M.F. într-o primă fază asupra victimei, ca urmare a retragerii acestora

în curțile locuințelor lor.

Astfel, s-a arătat

că din declarația martorei C.E.A. a rezultat că la data incidentului a văzut că,

pe un pod, după casa sa, la o distanță de cca. 50 m, se aflau membrii familiei M.,

respectiv fiica, mama și băiatul, B.G. și soția acestuia, care se certau, însă nu

a văzut ce s-a întâmplat întrucât, având un copil mic, a intrat în curte.

De asemenea, din

declarația martorului L.C. a rezultat că, după ce a observat momentul inițial al

scandalului în care asupra victimei au fost exercitate violențe de către M.V., M.A.

și mama acestora, M.M., constatând că de locul incidentului se apropie cei doi frați

B., a hotărât să intre la el în curte, fiindu-i teamă că va ieși un scandal de proporții,

împreună cu el intrând și martorul I.M., fapt confirmat de acesta din urmă. Potrivit

susținerilor aceluiași martor, acesta a stat în curte cca. 3-4 minute, după care

a deschis din nou poarta, ocazie cu care a observat actele de violență exercitate

de M.V. asupra părții vătămate B.G.M. Ori, momentul apariției inculpatului M.F.

s-a situat, în timp, după declanșarea și desfășurarea, în parte, a incidentului

de pe pod, unde se afla victima B.G. și înainte de agresarea părții vătămate B.G.M.

(agresiune la care a participat), adică tocmai în interval de timp în care martorii

s-au aflat în curțile lor, fiind așadar imposibil ca aceștia să relateze aspecte

ale evenimentului pe care nu le-au perceput personal. Relevantă în acest sens a

fost chiar declarația martorului L.C., potrivit căreia atunci „când îl loveau pe

acel om, M.F. nu era acolo”, însă, „la poartă, acesta, a venit din direcția bătăii”.

Raportat la cel

de al doilea act de agresiune, s-a arătat că în mod corect instanța a reținut că

inculpatul M.F. împreună cu M.V., sesizând prezența părții vătămate B.G.M., au fugit

înspre acesta, inculpatul M.F. fiind cel care l-a lovit mai întâi, ulterior partea

vătămată fiind lovită și de M.V., respectiv de M.A.

Raportat însă

la cel de-al treilea act agresiv, s-a arătat că, în mod surprinzător, instanța a

omis să constate existența acestuia, deși probatoriul administrat confirmă în mod

cert săvârșirea lui și, mai mult, participarea inculpatului M.F. la acesta. În acest

sens, s-a susținut că din declarațiile inculpaților M.V. și M.A. (date în Dosarul

nr. 3070/102/2007 și atașate la prezentul dosar), a rezultat că, după agresarea

părții vătămate B.G.M., acestea s-au întors la locul unde se afla victima B.G.,

unde, enervați de atitudinea acestuia, au continuat să îl lovească, împreună cu

mama lor, M.M.

Din declarațiile

lui M.V. și declarațiile părții civile B.M. a rezultat, de asemenea, că B.G.M.,

M.V. și M.A. s-au întors lângă victima B.G., însoțiți de inculpatul M.F.

În ceea ce privea

atitudinea acestuia din urmă, potrivit susținerilor părții civile B.M., inculpatul

M.F. a continuat să îl lovească pe B.G. alături de ceilalți agresori, până când

au văzut că nu mai au ce lovi.

S-a arătat că

susținerile părții civile în ceea ce privea participarea inculpatului M.F. la cel

de-al treilea act agresiv (care constituia în fapt o continuare a celui dintâi)

au fost confirmate și de martorul I.A.E., care a arătat că, după ce i-a văzut pe

membrii familiei M. lovind pe socrul său B.G., aceasta a intrat în curtea locuinței

martorei C.E.A., de unde a dat un telefon. Ulterior, ieșind din curtea martorei,

s-a îndreptat spre pod, unde l-a văzut pe inculpatul M.F. lovind în continuare victima

cu o bâtă, alături de ceilalți membrii ai familiei M. Potrivit susținerilor martorei,

trecând pe pod, aceasta chiar i-a cerut lui M.M. să înceteze. Depășind podul, martora

a sesizat și prezența părții vătămate B.G.M., care fusese deja agresată, iar la

solicitarea martorei B.E., s-a deplasat de unde a luat o căruță cu care s-a întors

pentru a transporta victimele.

Mai mult decât

atât, susținerile părții civile B.M. au fost confirmate și de martorul T.P. care,

cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, a arătat că din momentul în

care a deschis poarta, l-a văzut pe B.G. întins pe pământ și pe M.F. lovindu-l cu

un băț. Tot atunci, acesta a văzut când unul dintre fiii lui B.G. era ajutat de

sora sa să se deplaseze, intrând împreună în curtea lui L.M.

Raportat la această

declarație, contrar opiniei instanței, care interpretând-o în raport cu succesiunea

evenimentelor stabilită de aceasta pe baza altor probe, a apreciat că nu poate fi

luată în considerare, întrucât dacă martorul a deschis poarta, în momentul în care

B.G.M. era condus spre locuința familiei L., atunci înseamnă că se petrecuse deja

momentul agresiunii acestuia, și cu atât mai mult se petrecuse episodul agresării

victimei B.G., care avusese loc anterior, ca urmare martorul nu avea cum să îl perceapă,

s-a apreciat că această declarație confirmă succesiunea episoadelor agresive, în

modalitatea descrisă, în cuprinsul motivelor de apel, această succesiune fiind cea

corespunzătoare realității și, mai mult decât atât, participarea inculpatului M.F.

la cel de-al doilea episod agresiv asupra victimei.

Fără a contesta

faptul că declarația martorului a fost luată cu încălcarea normelor procesuale privitoare

la competența materială, că între această declarație și cea dată de martor în cursul

judecății în dosarul de bază existau contradicții, s-a susținut că, totuși, aceasta

putea fi luată în considerare cel puțin ca indiciu în sensul veridicității susținerilor

părții civile B.M. raportat la cronologia actelor de agresiune și participarea inculpatului

M.F. la actul agresiv descris mai sus.

În privința celorlalte

motive care au determinat instanța a aprecia că din materialul probator nu a rezultat

cu certitudine că inculpatul M.F. a participat la săvârșirea faptei de omor, s-au

impus unele precizări. Aproape întreaga argumentație a instanței s-a bazat pe contradicțiile

existente în declarațiile membrilor familiei victimei B.G., însă contradicțiile

între declarațiile aceluiași martor nu produceau efecte extensive și asupra declarațiilor

altui martor sau parte în procesul penal.

Astfel, fără a

contesta susținerile contrarii ale martorei B.E. din cursul urmării penale în raport

cu cele din cursul judecății, în sensul reținut de instanță, lipsa de credibilitate

a acesteia nu antrena implicit o decredibilizare a martorei I.A.E. și a părții civile

B.M., pentru simplul motiv al apartenenței lor la aceeași familie.

De asemenea, simpla

susținere a părții civile B.M. în cursul judecății, în sensul că, în momentul în

care martora I.A.E. a trecut pe lângă locul incidentului pentru a aduce căruța,

victima B.G. fusese deja bătută, nu justifică deducerea instanței, în sensul că

nici această martoră nu a observat momentul agresiunilor, aceasta întrucât, pe de-o

parte, era vorba de două episoade agresive distincte asupra aceleiași victime: un

prim episod, pe care martora l-a observat, de la distanță, înainte de a intra în

curtea martorei C.E.A. și un al doilea, pe care l-a observat după ce a părăsit curtea

aceleiași martore, îndreptându-se și depășind podul, pe care se afla victima. Pe

de altă parte, din chiar declarația lui V.M., coroborată cu cele ale lui M.V. și

M.A., se putea deduce faptul că la momentul la care martora a trecut podul pentru

a aduce căruța, cel de-al doilea episod agresiv împotriva victimei nu se încheiase.

În acest sens,

s-a arătat că din declarațiile lui V.M. a rezultat că în momentul în care M.F.,

M.A. și M.V. veneau dinspre B.G.M., care rămăsese căzut în drum, au trecut toți

trei pe lângă B.G. Cu această ocazie, M.V., M.A. și mama acestora au continuat să

îl lovească pe B.G., potrivit propriilor susțineri, (o perioadă relativ îndelungată

raportat la modul în care aceștia descriu loviturile aplicate victimei). În acele

împrejurări, M.V. s-a oferit să o ajute pe B.M. să își ducă soțul acasă (această

intervenție fiind posibilă doar la momentul încetării agresiunilor), însă aceasta

a refuzat și imediat a apărut o nepoată de a lor, I.A.E., cu o căruță, de unde s-a

dedus că aceasta a trecut podul cu ceva timp înainte ca agresiunile să înceteze,

având timp suficient pentru a se și întoarce.

În ceea ce privește

declarația martorei M.A.G., potrivit căreia, în cursul unei deplasări cu trenul,

a auzit o discuție dintre partea civilă B.M. și martora I.A.E., în care aceasta

din urmă afirma că M.F. „nu a dat”, pentru că stătea mai departe, s-a arătat că

instanța nu trebuia să o ia în considerare, câtă vreme în cauză nu s-a stabilit,

pe bază de probe, că într-adevăr, partea civilă și martora au circulat cu trenul

pe ruta și de la data indicată de martoră, existând posibilitatea (iar nu certitudinea)

purtării unui astfel de dialog.

Inculpatul M.F.,

prin apărătorul său, a solicitat ca, după admiterea acestei căi de atac și reformarea

parțială a soluției penale criticate, să se dispună, în principal, achitarea sa

de sub acuza săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, în temeiul dispoziților

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că,

din întreg materialul probator, nu rezultă că inculpatul ar fi aplicat loviturile

părții vătămate, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată

de către prima instanță.

Prin decizia penală

nr. 13/A din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel Tărgu-Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de Familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva

sentinței penale nr. 69 din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș.

A fost desființată

parțial hotărârea atacată și, în rejudecare, au fost înlăturate din hotărârea atacată

dispozițiile privind achitarea inculpatului M.F. în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., de sub acuza săvârșirii infracțiunii

de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 75 lit. a), c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 345

alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.F., la pedeapsa de 15

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 34

lit. b) raportat la art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită

pedeapsa de 15 ani închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni

închisoare stabilită prin sentința atacată pentru comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) și art. 37 lit.

b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat 5

ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b), e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii de 24 ore din 28

octombrie 2009.

Au fost menținute

celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei hotărâri.

În baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul

M.F. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 250 RON cheltuieli judiciare

parțiale în apel.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare

în apel, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Mureș.

Analizând apelurile

declarate prin prisma prevederilor art. 370-374, coroborate cu art. 378 C. proc.

pen., s-a constatat că, în cauză, se impune reformarea hotărârii judecătorești criticate

în sensul solicitat de acuză prin apelul declarat.

Instanța de control

judiciar a reținut că prezenta cauză a luat naștere ca urmare a disjungerii „cauzei

mame”, în care aveau calitatea de inculpați numiții M.V., V.M., M.M.L., M.A. și

M.F., ce au fost cercetați inițial în Dosarul nr. 248/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Mureș.

În acest dosar

anterior menționat și care a fost anexat prezentei cauze, prin rechizitoriul întocmit

la data de 5 octombrie 2007, punctul IV, s-a dispus disjungerea cauzei în privința

(la acel moment) a învinuitului M.F., în vederea continuării cercetărilor față de

acesta, în legătură cu infracțiunile pentru care se începuse urmărirea penală împotriva

sa.

Ca urmare a acestei

dispoziții exprese a procurorului de caz, s-a format Dosarul nr. 394/P/2007 al aceleiași

instituții teritoriale a Ministerului Public, inculpatul M.F. fiind acuzat de săvârșirea,

în condițiile concursului real de infracțiuni, a faptelor penale incriminate de

dispozițiile art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c),

art. 37 lit. b) C. pen., respectiv de comiterea infracțiunii incriminate de

art. 181 alin. (1) C. pen. cu reținerea art. 37 alin. (1) C. pen. S-a observat că,

în prezenta cauză, aflată spre instrumentare pe rolul Tribunalului Mureș ca instanță

de fond, au fost audiați în calitate de martori, pentru determinarea stării de fapt,

în afară de inculpat (audiat la termenul de judecată din 15 februarie 2010 și reaudiat

la 6 decembrie 2010), martorii B.E. și M.V. (la termenul de judecată din 10

martie 2010), L.C., M.V., M.M.L. (la termenul de judecată din 21 mai 2010), I.A.E.

(la termenul de judecată din 16 iunie 2010), I.B. și M.A. (la termenul de judecată

din 15 septembrie 2010), C.E.A. (la termenul de judecată din 8 noiembrie 2010),

T.P. (la termenul de judecată din 25 noiembrie 2010), M.A.G. (la termenul de judecată

din 21 ianuarie 2011), dându-se eficiență prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. în privința martorilor I.M. și H.V.

La acest grad

jurisdicțional, reevaluându-se, cu mare atenție, probatoriul administrat atât în

această cauză, cât și în cea din care a derivat prezenta speță, instanța a reținut

următoarea stare de fapt:

În comuna Vânători,

sat A., locuiau și locuiesc și în prezent familiile părților implicate în cauză,

respectiv familia lui V.M. și cea a victimei B.G.M., relațiile dintre acestea două

cunoscând o deteriorare permanentă, începând cu anul 2004. Aceste relații tensionate

au escaladat și, în data de 1 aprilie 2007, au culminat cu un conflict, în urma

căruia inculpatul M.V. a fost bătut, într-o manieră serioasă, de către mai mulți

membrii ai familiei B. La trei săptămâni de la acest incident, între aceleași două

familii are loc un nou episod extrem de violent, desfășurat în jurul orelor 19:30

pe podul denumit de localnici „T.”. În acest loc din satul Archita, se întâlnesc

inculpații M.V. și sora sa minoră, inculpata M.A. cu victima B.G.M., ce era însoțit

de soția sa, B.M. În momentul în care aceste două grupuri au ajuns unul în dreptul

celuilalt, inculpatul M.V. a lovit victima B.G.M. direct, cu mare intensitate, demers

în urma căruia aceasta a căzut la pământ. În acest context, M.V. a ridicat de la

sol biciul scăpat de victimă din mână (un obiect cu mâner de lemn ce avea o prelungire

din metal cu noduri) și a început să exercite violențe continue și repetate asupra

victimei, pe care o lovea peste cap, trunchi și membre, cu mânerul obiectului anterior

menționat. În acest context, inculpata (minoră la acea dată) M.A. s-a deplasat în

fugă la locuința familiei sale, unde a alertat pe părinții săi și ai numitului M.V.,

la fața locului revenind în foarte scurt timp inculpata minoră menționată și numita

M.M., mama minorei anterior menționate și a lui M.V. Cele două femei menționate

și care făceau parte din familia M., au venit în locul amintit având asupra lor

niște bâte din lemn cu care au început să exercite și ele violențe asupra numitului

B.G.M., care era în continuare căzut la capătul podului. La scurt timp de la izbucnirea

acestor violențe, la fața locului a ajuns și fiul victimei, numitul G.B., dar în

aceeași locație a sosit și M.F., inculpatul din prezenta cauză. Inculpatul M.V.

junior, în acest context anterior descris, sesizând că de locul faptei se apropie

și fiul victimei, împreună cu unchiul său M.F. ce avea o botă asupra sa, au ieșit

în întâmpinarea acestuia, a lui G.B. și au început să-l lovească și pe acesta, primul

dând prima lovitură victimei menționate inculpatul M.F. Acesta, cu bâta ce-o avea

asupra sa, i-a aplicat lui G.B. o lovitură în zona capului, după care, împreună

cu nepotul său, M.V., au început să lovească această a doua victimă. în acest timp,

în paralel, inculpata M.M. exercita violențe asupra primei victime B.G.M., ce era

căzută la capătul podului în continuare, iar cea de-a doua victimă era violentată

nu doar de către M.V. și M.F., ci și de M.A., ce sosise și ea între timp lângă ceilalți

doi agresori menționați. După ce cei trei agresori au lovit în mod repetat victima

G.B., au revenit la prima victimă și au continuat să o lovească pe aceasta toți

trei, ignorând total rugămințile repetate ce le erau adresate de către B.M. și care

vizau încetarea acestor agresiuni.

Aceste două momente

ale conflictului ce s-a desfășurat în data de 22 aprilie 2007 în locul menționat,

instanța a găsit necesar să le menționeze mai detaliat, deoarece vizându-se ușoarele

contradicții ale persoanelor audiate în prezenta cauză s-a găsit necesară marcarea

lor. În momentul declanșării primului episod, cel dintre cele două grupuri de câte

două persoane, consătenii părților implicate în conflict, sesizând atmosfera violentă

fizic și verbal, au găsit oportun să se închidă în curțile locuințelor lor și să

nu intervină în vreun fel (s-au avut în vedere aici declarațiile martorilor L.C.,

C.E.A., I.M.). În intervalul de timp în care martorii audiați atât în faz