ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.10.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3313/2009

HOTĂRÂRE
19.10.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3313/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 35 din 10 februarie 2009, Tribunalul Mureș, secția penală, rejudecând cauza în primă instanță, a hotărât următoarele:

P.G. după cum urmează:

- în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. la 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat;

- în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare sporită cu 6 luni, în final 17 ani și 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 24 aprilie 2004 la 24 martie 2006.

S-a constatat că față de inculpat s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

G.F. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2004 la 24 martie 2006.

S-a constatat că s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

inculpatului G.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și a inculpaților P.I. și G.D.L. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpații P.G. și G.F. au fost obligați în solidar la plata sumei de 4343,87 lei plus dobânda legală către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Mureș pentru cheltuieli de spitalizare efectuate pentru G.D.

Inculpatul P.G. a fost obligat la plata sumei de 4559,72 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru S.A., plus dobânda legală către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Mureș.

S-a luat act de declarația părților vătămate G.D. și S.I. că renunță la acțiunea civilă.

Inculpatul P.G. și G.F. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, prima instanță a reținut următoarele:

În seara de 23 aprilie 2004 inculpatul P.G. a organizat o petrecere în casa situată în com. Saschiz, jud. Mureș, care i-a fost pusă la dispoziție de cumnatul său, inculpatul G.F.

La petrecere au venit mai mulți tineri printre care și G.D., S.A. și G.L.

În jurul orei 24,00, inculpatul P.G. i-a cerut lui S.A. să plece deoarece era beat și le strica petrecerea și a ieșit cu el în fața casei. Împreună cu ei au ieșit și G.D. și G.L. cu prietenii lor spunând că, dacă pleacă S.A., pleacă și ei, și au ieșit din curte.

La un moment dat, inculpatul P.G. a luat un par cu care l-a lovit în zona urechii pe G.L. care se afla lângă poartă. În urma loviturii primite partea vătămată a leșinat.

Inculpatul P.G. l-a ajuns apoi din urmă pe S.A. pe care l-a lovit. Acesta a căzut la pământ, iar inculpatul l-a mai lovit de câteva ori cu bâta și cu picioarele lăsându-l în stare de inconștiență.

În acest timp inculpatul P. a avut o altercație cu numitul R.M., care făcea parte din grupul părților vătămate, pe care l-a lovit cu bâta.

Ulterior, în timp ce inculpații P.G., G.F., G.L. și P.I. stăteau lângă poartă cu pari în mâini, iar în apropiere se afla S.A. căzut la pământ, a venit G.D. pentru a le reproșa lovirea părții vătămate.

Inculpații P.I. și G.L. s-au retras câțiva metri, dar ceilalți doi au ieșit în întâmpinarea lui G.D. Inculpatul P.G. l-a lovit pe acesta din urmă cu parul în cap și când partea vătămată a căzut în genunchi a lovit-o din nou în cap și aceasta a căzut la pământ, moment în care a fost lovită de G.F.

G.D. a vrut să se ridice, dar inculpatul P.G. l-a observat și i-a aplicat o lovitură în spate doborându-l din nou la pământ după care l-a lovit de mai multe ori cu picioarele în cap.

Din actele medico-legale s-a reținut că la data de 28 aprilie 2008 s-a constatat că S.A. prezenta un traumatism cranio-cerebral grav prin agresiune cu fractură fronto temporală orbitală stg., hematom epidural fronto temporal stg., hematom intraorbital, hemoragie subarahnoidiană, leziuni ce s-au putut produce, la data de 24 aprilie 2004, prin loviri directe repetate cu corp contondent, necesitând pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Ulterior, la data de 3 mai 2004, S.A. a decedat. Raportul medico-legal de autopsie a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat paraliziei sistemului nervos central în urma unui traumatism cranio-cerebral acut operat pentru fractură fronto-paritală-temporală stg., contuzie cerebrală și de trunchi cerebral, între leziunile traumatice și deces existând raport direct de cauzalitate.

Conform raportului medico-legal de constatare din 28 aprilie 2004, partea vătămată G.D. a suferit leziuni care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

S-a mai reținut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 26 aprilie 2004, partea vătămată Ganga Liviu a suferit o zgârietură superficială în zona urechii, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Având în vedere concluziile actului medical cu privire la leziunile suferite de partea vătămată Ganga Liviu, instanța a reținut că inculpatul P.G. a acționat, în ceea ce o privește doar cu intenția de a o lovi și nu de a o ucide.

Așa fiind, s-a concluzionat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. b) C. pen., reținută în sarcina inculpatului P.G. în infracțiunile de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Instanța a reținut că, întrucât referitor la infracțiunea de lovire lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate, se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.G. pentru această infracțiune.

În sarcina inculpatului P.G. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. și de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., iar în sarcina inculpatului G.F. săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. și de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

S-a reținut că se impune achitarea inculpaților P.I. și G.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, părțile vătămate G.D. și S.I. precum și inculpații P.G. și G.F.

Prin Decizia penală nr. 64/A din 5 iunie 2009 Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de procuror, părțile vătămate și de inculpați, a desființat integral sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mureș.

Instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece între considerente și dispozitiv există neconcordanțe în ceea ce-l privește pe inculpatul G.F. Astfel, în considerentele hotărârii s-a reținut că inculpatul G.F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat comisă asupra victimei S.A., și că urmează a fi condamnat pentru aceasta, iar în dispozitiv se dispune achitarea inculpatului pentru această infracțiune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În raport de acest aspect, instanța de apel a apreciat că se impune admiterea tuturor apelurilor, desființarea integrală a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul P.G. care a susținut că este nejustificată trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Examinând cauza Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel contravine dispozițiilor art. 379 pct. 2 C. proc. pen.

Conform prevederilor art. 379 pct. 2 lit. b), rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se poate dispune de către instanța de apel numai atunci când judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2), cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Cu excepția acestor situații prevăzute expres și limitativ de lege, instanța de apel, în cazul în care admite apelul și conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființează sentința primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre procedând potrivit art. 345 și următoarele privind judecata în fond.

Cum potrivit legii, neconcordanța dintre dispozitivul unei sentințe și considerentele acesteia nu constituie motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, decizia pronunțată în speță de instanța de apel este contrară legii.

Această împrejurare constituie caz de casare conform art. 385

9

pct. 17

1

1

al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere existența cazului de casare menționat, dar și împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat efectiv asupra motivelor de apel invocate de apelanți, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru părți în sensul art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul P.I. și excluzând efectele acestuia și cu privire la ceilalți inculpați, și conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va casa decizia recurată, va trimite cauza la Curtea de Apel Tg. Mureș pentru rejudecarea apelurilor declarate în cauză.

Întrucât, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, se va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu să se plătească din fondul M.J.L.C.

Admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 64/A din 5 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Extinde efectele recursului și cu privire la inculpații P.G., G.F. și G.D.L.

Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru rejudecarea apelurilor declarate în cauză.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5464/2005
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 18 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 816/2004, Tribunalul Mureș a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute
ÎCCJ 2004-08-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4086/2004
calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.
ÎCCJ 2009-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3470/2009
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 471 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,a fost respinsă - ca nefondată - cererea de schimbare a încadrării jur
ÎCCJ 2009-02-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2009
Asupra recursului de față: Prin sentința penală nr. 471 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor califi
ÎCCJ 2009-05-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1912/2009
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 272 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș au fost condamnați: - inculpatul M.V. în temeiul art. 20 C. pen., raportat
Sursă