ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3781/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118/PI din 06 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. 7357/30/2011, Tribunalul Timiș, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. pentru fapta de omor, la 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului M.I., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 06 august 2011 și până la zi. În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul față de partea civilă B.V. la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile materiale. În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.000 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care sumele de 1274 lei - reprezentând costul operațiunilor medico legale, 66 lei, 80 lei, 70 lei - costul lucrărilor medico legale urmând a se vira în contul IML Trezoreria Municipiului Timișoara.

De asemenea, s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii a obiectelor menționate în procesul verbal din 04 octombrie 2011, 26 octombrie 2011 ridicate în cursul cercetărilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 862/P/2011 din data de 20 octombrie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25 octombrie 2011 sub număr unic de dosar nr. 7357/30/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., constând în aceea că în noaptea de 04 august 2011, pe fondul consumului de alcool, în curtea spălătoriei auto aparținând SC C.P., unde inculpatul și victima locuiau într-o anexă, i-a aplicat mai multe lovituri victimei T.V., cu picioarele, după care a sărit cu picioarele pe abdomenul și toracele acestuia, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei.

În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 862/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declarație inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea faptei, s-au audiat martorii C.C., C.S.V., M.C., C.M., s-a luat declarație de constituire de parte civilă. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a probelor administrate la urmărirea penală, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei date la urmărirea penală, declarația inculpatului dată la instanță de recunoaștere parțială a faptei, instanța a reținut următoarele: În data de 05 august 2011, în jurul orei 04 00 , lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J.

Timiș - Serviciul de Investigații Criminale - Compartimentul Omoruri, au fost sesizați despre faptul că în incinta spălătoriei auto aparținând SC C.P. a fost găsit decedat numitul T.V., apelul la acest serviciu fiind făcut de către inculpatul M.I., care locuia împreună cu victima într-o anexă a spălătoriei. La o examinare exterioară a victimei, medicul legist a constatat mai multe leziuni: posibil avulsie canin superior stâng, hepistaxis, fractură cartilaj nasal, excoriații genunchi, cot și umăr stg., două plăgi contuze formă neregulată zona occipitală și a concluzionat că acestea pot fi rezultatul căderii repetate și lovirii de corpuri dure, urmând a fi stabilite în concret cauzele decesului după efectuarea necropsiei cadavrului.

Ulterior, la examenul medico-legal preliminar din 06 august 2011 emis de către I.M.L. Timișoara, s-a stabilit că moartea numitului T.V. a fost violentă și s-a datorat politraumatismului cu traumatism toracic (cu fracturi costale, de stern și rupturi de plămân) și traumatism abdominal (cu rupturi hepatice), leziunile traumatice putând fi produse prin lovire cu sau de/comprimare între corpuri/planuri dure, în speță existând suspiciuni de comitere a infracțiunii de omor. Deși inițial a fost întrebat despre împrejurările în care s-a produs decesul amicului său, inculpatul M.I. a arătat că în intervalul cuprins între orele 00 30 - 03 00 a fost plecat în oraș și când s-a întors l-a găsit pe acesta nemișcat, rezemat de un autoturism și după ce și-a dat seama că nu mai respiră a sunat la 112 pentru a anunța evenimentul, iar la îndrumarea dispecerului a încercat să-l resusciteze, lovindu-l ușor cu palmele și stropindu-l cu apă.

Fiind verificată această susținere a inculpatului că ar fi fost plecat în oraș, audiindu-se martori, s-a stabilit că susținerea acestuia nu este reală și că inculpatul și victima au rămas în curtea spălătoriei unde au consumat alcool. În ziua de 06 august 2011, fiindu-i solicitate inculpatului M.I. (care între timp plecase la un prieten de-al său din loc. Dumbrăvița, jud. Timiș), informații suplimentare cu privire la decesul victimei T.V., după ce i-au fost prezentate concluziile examenului medico-legal preliminar, inculpatul M.I. și-a recunoscut fapta. Din declarația inculpatului a rezultat că în data de 04 august 2011, în jurul orelor 01 00 -01 30 , acesta împreună cu victima T.V., poreclit "N.", au consumat bere pe terasa barului din incinta spălătoriei și, la un moment dat, victima l-a înjurat pe inculpat de mamă.

Deranjat fiind de această injurie, întrucât mama sa este decedată, inculpatul (poreclit "G."), a reacționat violent aplicându-i victimei o lovitură cu pumnul în zona feței. După aplicarea acestei lovituri, victima s-a ridicat de pe scaun, dându-și jos pantalonii scurți de culoare albastră, cu care era îmbrăcat, afirmând că merge să-i spele întrucât și-a făcut nevoile pe el, după care se va întoarce să-i aplice o corecție. În timp ce se deplasa spre mijlocul curții, "N." a continuat să-i adreseze injurii lui "G.", fapt ce l-a iritat pe acesta din urmă, motiv pentru care s-a îndreptat spre el aplicându-i o lovitură cu piciorul în spate, "N." dezechilibrându-se și căzând jos. Conform aceleiași declarații, fiind orbit de furie, inculpatul M.I., profitând și de faptul că victima era căzută, a sărit cu ambele picioare simultan, de câteva ori, pe corpul acesteia, în zona toracică și abdominală.

În timp ce era lovită, victima i-a cerut inculpatului în mod repetat să nu mai dea, adresându-i și o injurie, însă inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele în diferitele părții ale corpului până când acesta a tăcut și, observând că victima nu mai mișcă, l-a ridicat, târându-l până la o masă aflată în curte, amplasată lângă un grătar, unde la pus pe un scaun cu spătar. Văzând că victima nu-și revine, inculpatul M.I. a aruncat pe el circa 3-4 găleți cu apă, folosind o găleată albă. Întrucât victima nu a dat semne de viață, „G." și-a dat seama că amicul său a murit, moment în care, speriat fiind, l-a târât și apoi l-a sprijinit de un autoturism aflat în curtea spălătoriei, într-un loc ferit de ochii trecătorilor.

L-a scurt timp, a efectuat apelul la 112, relatând faptul că și-a găsit amicul în stare de inconștiență și, la sugestia dispecerului, a încercat să-l resusciteze din nou, stropindu-l cu apă. Deoarece era speriat de consecințele faptei sale, la sosirea organelor de anchetă, inculpatul M.I. a relatat că atunci când s-a întors din oraș l-a găsit pe amicul său inconștient, fapt ce l-a determinat să sune la urgențe, încercând astfel să inducă organele de urmărire pe o pistă falsă, însă ulterior, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta în faza de urmărire penală. În cauză s-a procedat la efectuarea reconstituirii faptei în data de 29 august 2011 în prezența a doi martori asistenți, respectiv numiții C.S.

și C.C., precum și a apărătorului ales, ocazie cu care inculpatul a prezentat detaliat modalitatea de comitere a faptei. În declarația dată la instanță în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut doar parțial fapta, în sensul că împrejurările în care a comis-o sunt cele relevate anterior, însă nu a recunoscut toate loviturile aplicate victimei, în sensul că ar fi sărit cu ambele picioare simultan pe corpul acesteia în zona toracică și abdominală, susținând că i-ar fi aplicat doar o lovitură cu pumnul și o lovitură cu piciorul în spate și apoi câțiva pumni și picioare, însă a făcut precizarea că nu-și mai amintește cu exactitate toate loviturile, fiind sub influența alcoolului în acele momente.

Această declarație a inculpatului nu a putut fi reținută în totalitate de instanță întrucât nu se justifică revenirea parțială la declarațiile date la urmărirea penală, în condițiile în care aceste declarații ale inculpatului de la urmărirea penală de recunoaștere în totalitate a faptei, inclusiv a împrejurărilor în care a fost comisă, se coroborează cu celelalte probe ale dosarului și cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, din declarația martorului M.C., a rezultat faptul că în data de 04 august 2011, fiind de serviciu la SC C. SA Arad, cu punct de lucru în Timișoara, care se învecinează cu spălătoria auto unde a avut loc incidentul dintre părți, în jurul orei 02 00 , în timp ce își efectua rondul de noapte, a auzit lătrând câinii din incinta SC C.P.

SRL, motiv pentru care s-a uitat atent în acea direcție observând de la o distanță de aproximativ 75-80 m că victima T.V. era așezată pe un scaun la circa 2-3 m în dreapta grătarului, iar „G." arunca cu apă pe acesta, pălmuindu-l totodată, sperând că își va reveni. A observat, de asemenea, că „N." a rămas nemișcat, dar nu a dat o prea mare importanță acestui fapt, crezând că este sub influența alcoolului, motiv pentru care și-a continuat rondul. De asemenea, acesta a mai menționat că în intervalul orar arătat, nu a mai văzut alte persoane în curtea spălătoriei auto sau în zonă. M.C. a mai precizat că, de regulă, cei doi, după închiderea barului din incinta spălătoriei, obișnuiau să consume băuturi alcoolice pe fondul cărora deveneau recalcitranți.

Ulterior, acesta a observat sosind la fața locului ambulanța și mașina poliției, aflând în cursul dimineții că „N." a fost găsit mort. De asemenea, numita L.M.S., în declarația consemnată în procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, a arătat că în data de 04 august 2011, în jurul orelor 11 00 , a deschis SC D.K. SRL ce are ca obiect de activitate comercializarea de produse tip fast-food (kebab, pleșcavița, hamburger) și în jurul orelor 23 00 - 23 15 „G." (pe care îl cunoaște ca fiind angajat la spălătoria auto din spatele Liceului Agricol din Timișoara începând cu luna aprilie 2010) a venit însoțit de o domnișoară căreia i-a cumpărat un kebab, plecând imediat cu aceasta.

După aproximativ 5 minute, „G." a revenit singur având asupra sa un pet de 2 l de bere „Timișoreană" din care a consumat aproximativ jumătate, a comandat două pleșcavițe și cafea, iar în jurul orelor 24 00 a plecat cu un taxi aparținând firmei „T." sau „F.". În momentul în care a urcat în taxi, acesta avea asupra sa petul de 2 l de bere „T." și cele două pleșcavițe. Numitul M.L.D., în declarația consemnată în procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, a arătat că în data de 04 august 2011, fiind de serviciu la SC I. SRL unde lucrează ca paznic, firmă situată vis-a-vis de spălătoria auto unde a avut loc incidentul dintre părți, în jurul orelor 2 30 , a auzit o voce de bărbat care striga „Ajutor, poliția!", strigăt repetat de două ori.

A ieșit din gheretă la auzul acestor strigăte, fără a ieși în stradă și nu a observat nicio persoană în împrejurimi. A mai arătat că precizează cu exactitate faptul că strigătele de ajutor veneau dinspre spălătoria auto situată vis-a-vis de punctul de pază și după aproximativ o oră a observat sosind la fața locului o mașină de poliție și două ambulanțe care au intrat în curtea spălătoriei, fapt ce i-a atras atenția, apreciind că acolo a avut loc un scandal de amploare. De asemenea, martorul C.C., administrator la firma SC C.P. SRL, a precizat că în seara respectivă, în jurul orei 22 00 , „G." a plecat în oraș cu prietena sa N. pentru a o conduce acasă și s-a întors singur în jurul orei 00 15 având asupra sa 2 hamburgeri.

Înainte de a închide terasa și de a pleca la domiciliu său, respectiv în jurul orei 00 25 , „G.", care tocmai sosise din oraș, i-a cerut martorului patru sticle de bere pe care urma să le achite ulterior. Cunoscând faptul că pe fondul consumului de alcool aceștia obișnuiau să se certe, le-a atras atenția părților să nu se îmbete și mai apoi să facă scandal. în dimineața zilei de 05 august 2011, la ora 03 29 , acesta a fost sunat pe telefonul mobil de către patronul firmei, A.C., care i-a solicitat să meargă urgent la fața locului întrucât „G." s-ar fi bătut cu „N.", ultimul decedând. în circa 15 min. a ajuns la sediul firmei împreună cu soția sa C.S.V., constatând că acolo ajunseseră salvarea și poliția, iar „G." era îmbrăcat altfel de cum fusese în seara anterioară, când a închis el terasa barului și s-a îndreptat spre domiciliu.

Acesta i-a relatat că l-a găsit pe „N." inconștient, motiv pentru care a încercat să-l resusciteze, stropindu-l cu apă și dându-i câteva palme. Văzând că nu reacționează, l-a sunat pe patronul firmei, C.A. Declarația acestui martor a fost susținută și de soția sa, martora C.S.V., care a menționat că în data de 04 august 2011, în jurul orei 03 30 , l-a însoțit pe soțul ei C.C. la sediul firmei. În cauză s-a întocmit raportul medico - legal de necropsie din data de 06 august 2011 emis de I.M.L. Timișoara, din care a rezultat că moartea numitului T.V. a fost violentă și s-a datorat politraumatismului cu traumatism toracic (cu fractură de stern, fracturi costale, contuzii și rupturi pulmonare și hemotorax) și traumatism abdominal (cu rupturi hepatice și hemoperitoneu) pe fondul unei intoxicații acute etilice.

Leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu sau de, comprimare între corpuri/planuri dure. S-a stabilit că sângele recoltat face parte din grupa sanguină A și conține 2,40 gr. alcool la 1000 ml, examenul secreție anală nu a decelat prezența de spermatozoizi, iar moartea poate data din 04 august 2011. Între traumatismul/agresiunea încriminată și decesul victimei s-a stabilit că există legătură de cauzalitate directă (leziunile traumatice toraco-abdominale constatate fiind grave și tanatogeneratoare prin ele însele). Din cuprinsul acestui act medico-legal a mai rezultat și că în urma examinării cadavrului s-au stabilit un număr de 29 de leziuni traumatice externe situate pe întreg corpul acestuia.

Din coroborarea ansamblului probelor dosarului, respectiv declarațiile inculpatului M.I. date la urmărirea penală prin care acesta recunoaște comiterea faptei și descrie modalitatea săvârșirii acesteia, declarația inculpatului dată la instanță în care recunoaște parțial comiterea faptei și contestă doar modalitatea și numărul loviturilor aplicate victimei, coroborate cu susținerile inculpatului la reconstituirea faptei în prezența a doi martori asistenți și a apărătorului ales, declarațiile martorilor (din care reiese că în intervalul de timp cuprins între orele 01 00 - 03 00 „G." și „N." au consumat împreună băuturi alcoolice în curtea firmei SC C.P. SRL unde locuiau într-o anexă cu acordul patronului, după care pe fondul unui conflict spontan între ele a avut loc o altercație urmată de decesul victimei T.V.

zis „N."), precum și concluziile cuprinse în raportul medico-legal de necropsie din data de 06 august 2011 emis de I.M.L. Timișoara, a rezultat că inculpatul M.I. se face vinovat de fapta de omor comisă asupra victimei T.V. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut forma intenției indirecte întrucât, deși inculpatul M.I. nu a folosit vreun obiect contondent în agresarea amicului său T.V., faptul că a sărit cu ambele picioare simultan de câteva ori pe abdomenul, respectiv pieptul acestuia, vizând astfel zone vitale, provocându-i multiple leziuni interne ce au dus instantaneu la decesul victimei, duce la concluzia că deși „G." nu a acționat cu intenție directă de a-i suprima viața victimei, acest rezultat trebuia și putea fi prevăzut de către inculpat.

Referitor la intenția inculpatului ca prin acțiunile sale să suprime viața victimei, instanța a apreciat că intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului, astfel că există intenția de a ucide dacă se constată multitudinea de lovituri în zone vitale ale corpului, perseverența în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, fiind relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii și zona anatomică vizată, respectiv locul în care s-a aplicat lovitura, intensitatea loviturilor și urmările acestora. Prin urmare, s-a stabilit că fapta mai sus descrisă, săvârșită de inculpatul M.I.

care, în data de 04 august 2011, pe fondul consumului de alcool, în curtea spălătoriei auto aparținând SC C.P. SRL de pe Calea Aradului, unde locuiau într-o anexă, i-a aplicat mai multe lovituri victimei T.V. zis "N." cu piciorul în zona abdominală, după care a sărit cu ambele picioare pe abdomenul și toracele acestuia, provocându-i leziunile descrise în examenul preliminar medico-legal (traumatism toracic cu fracturi costale, de stern și rupturi de plămân, respectiv traumatism abdominal cu rupturi hepatice), leziuni care au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de art. 174 C. pen. S-a reținut că inculpatul M.I.

nu este recidivist, însă anterior a comis fapte pentru care a fost condamnat și i s-a aplicat o sancțiune administrativă, care însă nu atrag starea de recidivă, fiind comise în timpul minorității, respectiv a suferit o condamnare de 1 an și 7 luni închisoare cu suspendare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., art. 99, art. 109 C. pen., art. 78 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, art. 99, art. 109 C. pen., conform sentinței penale nr. 1390 din 12 mai 2006 a Judecătoriei Timișoara și s-a dispus scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prin Ordonanța nr. 664/P/2004 din 03 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen., amendă administrativă în valoare de 3.000.000 lei.

Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dispozițiile art. 52 C. pen., ținând cont de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, gradul de pericol social al acesteia, precum și persoana inculpatului care nu este recidivist (însă a mai fost anterior condamnat pentru fapte penale comise în perioada minorității), a recunoscut în totalitate fapta în faza de urmărire penală și parțial în faza de cercetare judecătorească, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.I., pentru fapta de omor, prev. de art. 174 C. pen., la o pedeapsă de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că, inițial, în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească până la citirea actului de sesizare, nu au fost identificați moștenitori ai victimei T.V. zis „N." pentru a fi introduși și citați în cauză în calitate de părți vătămate/părți civile, însă ulterior, în faza de cercetare judecătorească, după citirea actului de sesizare, la termenul de judecată din 7 martie 2012, a fost identificată partea civilă B.V., sora victimei T.V., iar la termenul de judecată din 06 aprilie 2012, partea civilă B.V.

a declarat în prezența inculpatului că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei, cheltuieli suportate cu înmormântarea victimei. Deși potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare, instanța a reținut că acest moment limită de constituire de parte civilă poate fi depășit dacă inculpatul nu se opune, fiind prezent la instanță și asistând cum partea civilă s-a constituit parte civilă după citirea actului de sesizare. Așa fiind, văzând că inculpatul a fost prezent la constituirea de parte civilă și, mai mult, prin declarația făcută în fața instanței la termenul de judecată din 06 aprilie 2012, inculpatul a fost de acord cu pretențiile materiale de 3.000 lei solicitate de partea civilă - sora victimei, instanța, în baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc.

pen., art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul față de partea civilă B.V. la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile materiale. Împotriva sentinței penale nr. 118 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr. 7357/30/2011, a declarat apel inculpatul M.I., care, în concluziile pe fondul apelului, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte deoarece a fost provocat de victimă, care l-a înjurat. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 121/A din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală, în baza art. 334 C. proc.

pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul M.I., de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare, din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 118 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr. 7357/30/2011. În baza art. 381 rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii arestul preventiv de la 6 aprilie 2012 la zi, iar în temeiul art. 383 alin. (1 1 ) rap. la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, urmând ca suma de 200 lei reprezentând onorariul avocat din oficiu să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Timiș. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, curtea de apel a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile inculpatului.

Susținerea inculpatului în sensul greșitei încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, respectiv pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și că fapta săvârșită de el constituie infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. Au fost avute în vedere concluziile examenului medico-legal preliminar din 06 august 2011 emis de către I.M.L.

Timișoara, curtea de apel concluzionând că leziunile victimei puteau fi produse numai de către inculpat, întrucât cei doi au fost împreună în acea perioadă; S-a reținut că leziunile au avut o intensitate deosebită, ducând la moartea victimei, iar intensitatea acestor lovituri, zonele și organele vitale asupra cărora s-a acționat și care au avut drept urmare leziunile prezentate în raportul medico-legal ducând la moartea victimei, demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat moartea acesteia, fiind vorba de o intenție directă. Din coroborarea ansamblului probelor dosarului, respectiv declarațiile inculpatului M.I.

date la urmărirea penală prin care acesta recunoaște comiterea faptei și descrie modalitatea săvârșirii acesteia, declarația inculpatului dată la instanță în care recunoaște parțial comiterea faptei și contestă doar modalitatea și numărul loviturilor aplicate victimei, coroborate cu susținerile inculpatului la reconstituirea faptei în prezența a doi martori asistenți și a apărătorului ales, declarațiile martorilor, precum și concluziile cuprinse în raportul medico-legal de necropsie din data de 06 august 2011 emis de I.M.L. Timișoara, s-a stabilit că inculpatul M.I. se face vinovat de fapta de omor comisă asupra victimei T.V. Cererea inculpatului apelant de aplicare a dispozițiilor art. 320 C. proc.

pen. nu a putut fi reținută, având în vedere că, în apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., împrejurare ce denotă că nu mai recunoaște încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu. S-a mai reținut că inculpatul, deși la instanța de fond a fost de acord ca judecata să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 320 x C. proc.

pen., nu și-a însușit starea de fapt descrisă în rechizitoriu, stare de fapt stabilită de un organ judiciar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; nu a recunoscut în totalitate toate loviturile aplicate victimei în sensul că ar fi sărit cu ambele picioare simultan pe corpul victimei în zona toracică și abdominală, susținând că i-ar fi aplicat doar o lovitură cu pumnul și o lovitură cu piciorul în spate și apoi câțiva pumni și picioare, însă a făcut precizarea că nu-și mai amintește cu exactitate toate loviturile, fiind sub influenta alcoolului în acele momente.

Această declarație a inculpatului, nu a fost reținută în totalitate de instanță întrucât nu se justifică revenirea parțială la declarațiile date la urmărirea penală, în condițiile în care în acea fază procesuală, declarațiile inculpatului au fost de recunoaștere în totalitate a faptei, inclusiv a împrejurărilor în care a fost comisă, iar în apel nu a mai fost de acord nici cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu. Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, instanța de apel a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, se poate obține reeducarea acestuia, pedeapsa fiind în măsură să ducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Procedându-se la verificarea legalității măsurii arestării preventive, s-a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, astfel că se impune menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. În susținerea orală a recursului, s-a solicitat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac și reducerea pedepsei aplicate, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a arătat că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., că nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, deși a recunoscut fapta de la început și a solicitat reducerea pedepsei. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv omor, faptă prev. și ped. de art. 174 C. pen., constând în aceea că, în data de 04 august 2011, pe fondul consumului de alcool, în curtea spălătoriei auto aparținând SC C.P., unde locuiau într-o anexă, i-a aplicat mai multe lovituri victimei T.V.

zis "N." cu piciorul în zona abdominală, după care a sărit cu ambele picioare pe abdomenul și toracele acestuia, provocându-i leziunile descrise în examenul preliminar medico-legal (traumatism toracic cu fracturi costale, de stern și rupturi de plămân, respectiv traumatism abdominal cu rupturi hepatice), leziuni care au condus la decesul victimei. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

În prezenta cauză, înalta Curte constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, fiind de remarcat numărul, zonele și intensitatea mare a loviturilor cauzate de inculpat victimei, dar și urmarea produsă.

Tot astfel, împrejurarea că inculpatul ar fi fost sub influența consumului de alcool în momentul comiterii faptei, dar și împrejurarea că acesta nu este recidivist (fiind însă anterior condamnat pentru fapte penale comise în perioada minorității), nu pot constitui argumente apte să conducă la adoptarea unei soluții de reducere a cuantumului pedepsei întrucât acestor împrejurări nu li se poate acorda o pondere mai mare în procesul individualizării judiciare a pedepsei, față de modalitatea concretă de comitere a faptei.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru schimbarea modalității de executare. În ceea ce privește solicitarea recurentului inculpat în sensul de a se face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., cu consecința reducerii pedepsei, înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, reține că aceasta este neîntemeiată întrucât inculpatul nu a recunoscut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, fiind de remarcat că a solicitat în faza apelului schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Pe de altă parte, chiar dacă la instanța de fond inculpatul a fost de acord ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate, acesta nu și-a însușit starea de fapt descrisă în rechizitoriu și nu a recunoscut toate loviturile aplicate victimei, susținând că i-ar fi aplicat doar o lovitură cu pumnul și o lovitură cu piciorul în spate și apoi câțiva pumni și picioare, însă a făcut precizarea că nu-și mai amintește cu exactitate toate loviturile, fiind sub influența alcoolului în acele momente.

În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 06 august 2011 la 19 noiembrie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 06 august 2011 la 19 noiembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2012