ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2756/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2756/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 49 din 10 februarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 8885/30/2011,

Tribunalul Timiș, în temeiul art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 2

1

lit. b) și c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., a condamnat inculpatul A.M., la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie în formă agravantă urmată de moartea victimei.

În

temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și

arestului preventiv începând cu data de 13 octombrie 2011 și până la zi.

În

baza art. 14 și 346 C. proc. pen., și art. 998 și urm. C.

civ., a obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile M.I. suma de 15.000

RON cu titlu de daune materiale și suma de 60.000 RON cu titlu de daune morale,

a obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile M.C. suma de 10.000 RON

cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale, părții

civile M.N. suma de 500 RON daune materiale și suma de 50.000 RON daune morale.

În

temeiul art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea unui

cuțit cu plăsele din plastic culoare neagră de 17,5 cm lungime totală și lamă de

7,5 cm găsit asupra inculpatului. Restul bunurilor indicate în conținutul procesului-verbal

urmează a fi predate ca și corpuri delicte la grefa instanței.

În

baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să achite

în favoarea statului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În

temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să achite

în favoarea părților civile suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând

onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că inculpatul era angajat ca și cioban la ferma de oi care aparține

numitului M.C. și care era amplasată în câmp, la hotarul între localitatea Bulgăruș

și Lovrin. Întrucât numitul M.C. s-a îmbolnăvit, fiind internat în spital în vederea

efectuării unei operații chirurgicale, victima M.A. și un fiu al său, M.N., au venit

din localitatea Poiana Sibiului pentru a oferi sprijin fiului său, dar și pentru

a-l ajuta cu privire la activitățile specifice creșterii oilor.

În

data de 10 ianuarie 2011 numiții M.N. și M.I. au constatat

că inculpatul A.M., ciobanul lor, nu se ocupa de oile lor și era la o fermă vecină

consumând alcool.

Cei doi s-au deplasat la ferma vecină pentru

a-l aduce pe inculpat cu scopul de a se ocupa de oi. Au reușit să îl aducă la fermă

deși era în stare de ebrietate. Inculpatul A.M. a însoțit o turmă de oi împreună

cu numitul M.N., însă la scurt timp acesta i-a cerut permisiunea de a se întoarce

la fermă pentru a-și aduce un câine care să-l ajute la păstorit. Numitul M.N. i-a

permis acest lucru, dar pentru a avea garanția că se va întoarce, i-a luat telefonul

mobil. În acest timp inculpatul s-a deplasat la fermă. Aici a observat-o pe M.A.

care se afla în holul locuinței. Inculpatul s-a gândit să îi ceară un rest de bani

și, întrucât aceasta a refuzat, a lovit-o cu palma și cu un par în cap. Întrucât

M.A. a reușit să fugă, inculpatul a urmărit-o, a lovit-o de câteva ori cu parul

în zona capului, apoi cu un briceag, după care a prins-o de gât cu un laț care servea

la legarea baloților, a târât-o către cocina de porci din spatele casei, după care

s-a întors în casă a sustras telefonul mobil al victimei, o sticlă de băutură, niște

țigări și a plecat, ascunzându-se în vegetația din zonă.

Starea de fapt descrisă este confirmată

de inculpat, care recunoaște săvârșirea infracțiunii, declarând în detaliu modul

de săvârșire al acesteia, solicitând totodată aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. Aspectele relatate de inculpat cu privire la modalitatea de aplicare

a loviturilor sunt confirmate de raportul medico-legal de necropsie din 15

decembrie 2011, întocmit de medicii legiști din cadrul I.M.L. Timișoara, s-a stabilit

că „Moartea victimei a fost de natură violentă, că s-a datorat traumatismului cranio-facial

sever (cu fracturi multiple de neuro și viscerocraniu) în cadrul unui politraumatism

și asfixiei mecanice prin strangulare, că victima avea pe cap, trunchi și membre

multiple semne de violență (echimoze, excoriații, plăgi), că acestea pot data din

10 ianuarie 2011 și pot fi rezultatul lovirii directe și repetate cu un corp alungit

(par, bâtă), lovirii directe și repetate cu un corp înțepător-tăietor și compresiunii

cu lațul a gâtului. Prezintă fractură de cubitus drept, ceea ce constituie leziune

tipică de autoapărare”.

De asemenea, s-a arătat că starea de fapt

descrisă a rezultat din declarațiile părților civile M.I. și M.N., persoane care

au ajuns la fața locului și au constatat faptul că soția, respectiv mama lor a fost

ucisă.

În

drept, fapta inculpatului care, în data de 10 ianuarie 2011,

fiind în stare de ebrietate s-a deplasat la locuința victimei M.A. cu scopul de

a-i cere plata unei prestații și, urmare a refuzului acesteia, a agresat-o în modalitatea

descrisă mai sus astfel încât victima a decedat, după care a intrat în imobil de

unde a sustras un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 2

1

lit.

b) și c) și alin. (3) C. pen. în varianta agravantă, respectiv fiind urmată de moartea

victimei.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpatul A.M., părțile civile M.I., M.N. și M.C. și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Timiș.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei,

considerând-o prea aspră în raport cu poziția sinceră pe care a adoptat-o în proces

și lipsa antecedentelor penale.

Părțile civile au arătat că încadrarea

juridică dată faptei este greșită, solicitând schimbarea acestuia în infracțiunea

de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. a) sau art. 176 lit. b) C. pen.

În subsidiar au solicitat majorarea pedepsei.

Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând majorarea acestea, în acord cu

gravitatea faptei. De asemenea, s-a solicitat aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 76/2008.

Instanța de apel a reținut ca fiind fondate

criticile formulate de Parchet, precum și cele subsidiare formulate de părțile civile,

privind individualizarea pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanță

este în neconcordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen. în ceea ce privește împrejurările

agravante, dar și cu scopul prev. de art. 52 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat întemeiată solicitarea

de aplicare a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe

biologice de la inculpat.

Corelativ, sub aspectul cuantumului pedepsei,

criticile inculpatului s-au apreciat nefondate.

De asemenea, nici solicitarea formulată

de părțile civile, de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de

omor deosebit de grav, nu a fost însușită de instanța de apel, care a apreciat că

forma de vinovăție a inculpatului relativ la moartea victimei a fost praeterintenționată,

ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.

În consecință, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr.

93/A din 14 mai 2012 a admis apelurile declarate de părțile civile și Parchet și

a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului de la 10 ani la 16 ani și 8 luni închisoare.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus preluarea

de probe biologice de la inculpat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Prin aceeași decizie apelul inculpatului

a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul

A.M. și părțile civile M.I., M.N. și M.C.

Inculpatul a invocat cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei majorate

în apel.

Părțile civile au invocat, în principal,

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav

și, în subsidiar, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând majorarea pedepsei.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia penală

recurată, atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenți, cât și în

conformitate cu disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că

aceasta este legală și temeinică.

Principala critică formulată de părțile

civile are în vedere încadrarea juridică a faptei, critică pe care Înalta Curte

o apreciază ca nefondată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. Întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere

doar probele administrate în cursul urmăririi penale, probe ce au evidențiat că

inculpatul, sub aspectul morții victimei, a acționat cu forma de vinovăție a praeterintenției,

specifică infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Aceste probe au relevat că agresiunea victimei

de către inculpat a survenit pe fondul stării de ebrietate a acestuia, în momentul

în care victima a refuzat să-i plătească drepturile bănești cuvenite, în reprezentarea

sa, pentru munca prestată.

Inculpatul, care a recunoscut integral

acuzațiile aduse în actul de sesizare, a arătat că acesta a fost scopul pentru care

a lovit victima în repetate rânduri, că nu a avut intenția să-i suprime viața, iar

în momentul în care a părăsit locul faptei victima încă trăia.

În

consecință, în mod corect ambele instanțe au constatat că

încadrarea juridică dată în actul de sesizare este corectă, respectiv infracțiunea

de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 2

1

lit.

b) și c) și alin. (3) C. pen., în condițiile în care inculpatul a acționat cu forma

de vinovăție a praeterinției, specifică acestei infracțiuni.

Nici criticile ce vizează cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., formulate de părțile civile

și inculpat, nu sunt fondate.

Solicitarea inculpatului de reducere a

pedepsei nu este justificată, având în vedere circumstanțele concrete în care a

avut loc fapta, gravitatea deosebită și consecința acesteia.

Cât privește solicitarea de majorare a

pedepsei, formulată de părțile civile, de asemenea, nu poate fi primită, în condițiile

în care inculpatului i s-a aplicat maximul pedepsei, astfel calculat în condițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpat și părțile civile, cu obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

În

baza art. 385

16

, art. 385 C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de părțile civile M.I., M.N. și M.C. și inculpatul A.M. împotriva deciziei penale

nr. 93/A din 14 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

A.M., durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2011 la 11 septembrie

2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata

sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11

septembrie 2012.