ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2756/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 10 februarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 8885/30/2011, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 2 1 lit. b) și c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat inculpatul A.M., la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă urmată de moartea victimei. În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 13 octombrie 2011 și până la zi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., și art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile M.I. suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 60.000 RON cu titlu de daune morale, a obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile M.C. suma de 10.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale, părții civile M.N. suma de 500 RON daune materiale și suma de 50.000 RON daune morale. În temeiul art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea unui cuțit cu plăsele din plastic culoare neagră de 17,5 cm lungime totală și lamă de 7,5 cm găsit asupra inculpatului.

Restul bunurilor indicate în conținutul procesului-verbal urmează a fi predate ca și corpuri delicte la grefa instanței. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să achite în favoarea părților civile suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul era angajat ca și cioban la ferma de oi care aparține numitului M.C. și care era amplasată în câmp, la hotarul între localitatea Bulgăruș și Lovrin. Întrucât numitul M.C. s-a îmbolnăvit, fiind internat în spital în vederea efectuării unei operații chirurgicale, victima M.A.

și un fiu al său, M.N., au venit din localitatea Poiana Sibiului pentru a oferi sprijin fiului său, dar și pentru a-l ajuta cu privire la activitățile specifice creșterii oilor. În data de 10 ianuarie 2011 numiții M.N. și M.I. au constatat că inculpatul A.M., ciobanul lor, nu se ocupa de oile lor și era la o fermă vecină consumând alcool. Cei doi s-au deplasat la ferma vecină pentru a-l aduce pe inculpat cu scopul de a se ocupa de oi. Au reușit să îl aducă la fermă deși era în stare de ebrietate. Inculpatul A.M. a însoțit o turmă de oi împreună cu numitul M.N., însă la scurt timp acesta i-a cerut permisiunea de a se întoarce la fermă pentru a-și aduce un câine care să-l ajute la păstorit. Numitul M.N.

i-a permis acest lucru, dar pentru a avea garanția că se va întoarce, i-a luat telefonul mobil. În acest timp inculpatul s-a deplasat la fermă. Aici a observat-o pe M.A. care se afla în holul locuinței. Inculpatul s-a gândit să îi ceară un rest de bani și, întrucât aceasta a refuzat, a lovit-o cu palma și cu un par în cap. Întrucât M.A. a reușit să fugă, inculpatul a urmărit-o, a lovit-o de câteva ori cu parul în zona capului, apoi cu un briceag, după care a prins-o de gât cu un laț care servea la legarea baloților, a târât-o către cocina de porci din spatele casei, după care s-a întors în casă a sustras telefonul mobil al victimei, o sticlă de băutură, niște țigări și a plecat, ascunzându-se în vegetația din zonă.

Starea de fapt descrisă este confirmată de inculpat, care recunoaște săvârșirea infracțiunii, declarând în detaliu modul de săvârșire al acesteia, solicitând totodată aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. Aspectele relatate de inculpat cu privire la modalitatea de aplicare a loviturilor sunt confirmate de raportul medico-legal de necropsie din 15 decembrie 2011, întocmit de medicii legiști din cadrul I.M.L. Timișoara, s-a stabilit că „Moartea victimei a fost de natură violentă, că s-a datorat traumatismului cranio-facial sever (cu fracturi multiple de neuro și viscerocraniu) în cadrul unui politraumatism și asfixiei mecanice prin strangulare, că victima avea pe cap, trunchi și membre multiple semne de violență (echimoze, excoriații, plăgi), că acestea pot data din 10 ianuarie 2011 și pot fi rezultatul lovirii directe și repetate cu un corp alungit (par, bâtă), lovirii directe și repetate cu un corp înțepător-tăietor și compresiunii cu lațul a gâtului.

Prezintă fractură de cubitus drept, ceea ce constituie leziune tipică de autoapărare”. De asemenea, s-a arătat că starea de fapt descrisă a rezultat din declarațiile părților civile M.I. și M.N., persoane care au ajuns la fața locului și au constatat faptul că soția, respectiv mama lor a fost ucisă. În drept, fapta inculpatului care, în data de 10 ianuarie 2011, fiind în stare de ebrietate s-a deplasat la locuința victimei M.A. cu scopul de a-i cere plata unei prestații și, urmare a refuzului acesteia, a agresat-o în modalitatea descrisă mai sus astfel încât victima a decedat, după care a intrat în imobil de unde a sustras un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 2 1 lit. b) și c) și alin. (3) C. pen.

în varianta agravantă, respectiv fiind urmată de moartea victimei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A.M., părțile civile M.I., M.N. și M.C. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, considerând-o prea aspră în raport cu poziția sinceră pe care a adoptat-o în proces și lipsa antecedentelor penale. Părțile civile au arătat că încadrarea juridică dată faptei este greșită, solicitând schimbarea acestuia în infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. a) sau art. 176 lit. b) C. pen. În subsidiar au solicitat majorarea pedepsei. Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând majorarea acestea, în acord cu gravitatea faptei.

De asemenea, s-a solicitat aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008. Instanța de apel a reținut ca fiind fondate criticile formulate de Parchet, precum și cele subsidiare formulate de părțile civile, privind individualizarea pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanță este în neconcordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen. în ceea ce privește împrejurările agravante, dar și cu scopul prev. de art. 52 C. pen. De asemenea, s-a apreciat întemeiată solicitarea de aplicare a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat. Corelativ, sub aspectul cuantumului pedepsei, criticile inculpatului s-au apreciat nefondate.

De asemenea, nici solicitarea formulată de părțile civile, de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav, nu a fost însușită de instanța de apel, care a apreciat că forma de vinovăție a inculpatului relativ la moartea victimei a fost praeterintenționată, ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie în formă agravată. În consecință, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 93/A din 14 mai 2012 a admis apelurile declarate de părțile civile și Parchet și a desființat în parte sentința primei instanțe. Rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 16 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus preluarea de probe biologice de la inculpat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul A.M. și părțile civile M.I., M.N. și M.C. Inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei majorate în apel. Părțile civile au invocat, în principal, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav și, în subsidiar, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepsei. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenți, cât și în conformitate cu disp.

art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Principala critică formulată de părțile civile are în vedere încadrarea juridică a faptei, critică pe care Înalta Curte o apreciază ca nefondată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale, probe ce au evidențiat că inculpatul, sub aspectul morții victimei, a acționat cu forma de vinovăție a praeterintenției, specifică infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei. Aceste probe au relevat că agresiunea victimei de către inculpat a survenit pe fondul stării de ebrietate a acestuia, în momentul în care victima a refuzat să-i plătească drepturile bănești cuvenite, în reprezentarea sa, pentru munca prestată.

Inculpatul, care a recunoscut integral acuzațiile aduse în actul de sesizare, a arătat că acesta a fost scopul pentru care a lovit victima în repetate rânduri, că nu a avut intenția să-i suprime viața, iar în momentul în care a părăsit locul faptei victima încă trăia. În consecință, în mod corect ambele instanțe au constatat că încadrarea juridică dată în actul de sesizare este corectă, respectiv infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 2 1 lit. b) și c) și alin. (3) C. pen., în condițiile în care inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a praeterinției, specifică acestei infracțiuni. Nici criticile ce vizează cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., formulate de părțile civile și inculpat, nu sunt fondate. Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu este justificată, având în vedere circumstanțele concrete în care a avut loc fapta, gravitatea deosebită și consecința acesteia. Cât privește solicitarea de majorare a pedepsei, formulată de părțile civile, de asemenea, nu poate fi primită, în condițiile în care inculpatului i s-a aplicat maximul pedepsei, astfel calculat în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpat și părțile civile, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. În baza art. 385 16 , art. 385 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.I., M.N. și M.C. și inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 93/A din 14 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.M., durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2011 la 11 septembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2012.