ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 39 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins cererea formulată de inculpatul I.S., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. A fost condamnat inculpatul I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 2 mai 2010 până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia. S-a luat act că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză și nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare (onorariu avocat). S-a confiscat de la inculpatul I.S. suma de 550 lei. A fost obligat inculpatul să plătească: - părții civile H.H., sumele de 7.000 (șapte mii) lei reprezentând daune materiale și 10.000 (zece mii) lei, cu titlu de daune morale; - părții civile Spitalul Județean de Urgență „Sf.

Ioan cel Nou” Suceava, suma de 767,64 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (ocazionate cu internarea lui H.C.D.), cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului; - statului, suma de 6.978,83 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 978,83 lei aferentă urmăririi penale, iar 6.000 lei din faza cercetării judecătorești. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, din 21 iunie 2010, inculpatul I.S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în seara zilei de 1 mai 2010, în jurul orelor 19:30, partea vătămată M.L.

din municipiul Suceava a intrat într-un magazin alimentar situat lângă restaurantul „HAVANA LUCHIAN” din cartierul Burdujeni, de unde a cumpărat conform declarațiilor sale o sticlă cu bere de 2 litri și o ciocolată. În momentul în care a ieșit din magazin, intenționând să se deplaseze spre domiciliul său, amplasat la câteva sute de metri, M.L. a fost acostat de către inculpatul I.S., acesta propunându-i să-i îi facă cinste cu băutură, să meargă la un local din apropiere. Partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, cerând să fie lăsat în pace, întrucât nu dorește să consume băuturi alcoolice. Inculpatul a devenit insistent, s-a apropiat de partea vătămată „gudurându-se de aceasta”, spunându-i să consume băuturi alcoolice, întrucât sunt vecini de cartier.

În acel moment, I.S. i-a sustras din buzunarul de la pantaloni suma de 600 lei, îndepărtându-se de partea vătămată. Important de precizat este faptul că activitatea infracțională a inculpatului a avut loc într-un interval de timp foarte scurt, iar imediat după sustragerea banilor, partea vătămată a fost atenționată de către prietenul și colegul său de muncă, H.E., persoană care și-a făcut cumpărăturile din acel magazin alimentar. Susnumitul a atenționat-o pe partea vătămată că buzunarul drept al pantalonilor este ieșit, spunându-i să vadă dacă nu cumva „B.” (porecla inculpatului I.S.) i-a sustras vreo sumă de bani. Conform declarației martorului H.E., acesta l-a văzut și auzit pe M.L. cum îi spunea lui I.S.

să fie lăsat în pace și să-și vadă de treaba lui, iar la întrebarea „Ce treabă a avut cu B.?”, L. i-a răspuns că nu știe, doar s-a îmbrâncit în el fără nici un motiv. Sesizând și realizând totodată că I.S. i-a sustras suma de 600 lei, partea vătămată M.L. a plecat în fugă, în urmărirea acestuia, pentru a-i cere socoteală și pentru a-și recupera prejudiciul. Văzând că este urmărit, inculpatul a grăbit pasul și în încercarea de a scăpa de urmăritor, s-a deplasat pe strada N., în imediata apropiere a locuinței părții vătămate. În dreptul imobilului nr. 13B, M.L. l-a ajuns pe inculpat, l-a prins cu o mână de haină, cerându-i pe un ton imperativ să îi restituie suma de bani sustrasă. I.S. i-a spus părții vătămate că nu i-a sustras nici o sumă de bani, moment în care a introdus mâna în buzunarul dreapta-față al pantalonilor, a scos un teanc de bani pe care i-a introdus în buzunarul pantalonilor de la spate, remițându-i părții vătămate suma de 50 lei.

M.L. a luat această sumă de bani, cerându-i în continuare și diferența, moment în care H.C.D. – persoană care se afla pe o bancă din dreptul imobilului sus-amintit, la o distanță de aproximativ 2 m de cei doi, a intervenit în favoarea părții vătămate, cerându-i inculpatului să îi restituie vecinului său banii sustrași. Trebuie precizat faptul că H.C. juca table pe băncuța din fața imobilului 13B cu numitul S.E., ambii au fost de față și au asistat la discuțiile și îmbrâncelile care au avut loc între inculpat și partea vătămată M.L. Întrucât I.S. refuza cu vehemență să restituie suma de bani, H.C.D. s-a ridicat de pe băncuță, îndreptându-se spre inculpat, adresându-i-se „Dă-i banii la om!”. În momentele imediat următoare, după ce în prealabil i-a spus să nu se bage întrucât nu este treaba lui, inculpatul l-a lovit puternic pe H.C.

cu pumnul la nivelul feței. Urmare a loviturii, acesta s-a prăbușit la pământ, lovindu-se cu capul de dalele confecționate din beton. Inculpatul a luat-o la fugă, făcându-se nevăzut printre blocurile și străduțele din apropiere, iar H.C. a fost ajutat de către M.L. și S.E. să se ridice de jos, fiind așezat pe acea băncuță. Având în vedere starea gravă în care se afla victima (conform declarațiilor martorilor, sângera abundent la nivelul capului), la fața locului a apărut un echipaj al ambulanței, aceasta fiind transportată de urgență la Spitalul județean Suceava, unde după câteva ore, a încetat din viață. Conform raportului de necropsie nr. 222/C din 02 mai 2010, întocmit de S.M.L. Suceava, medicii legiști au concluzionat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, fractură de bază de craniu.

S-a stabilit de asemenea că, leziunile au putut fi produse prin lovire cu un mijloc sau corp contondent în regiunea orbitară dreaptă, urmată de căderea și proiectarea victimei pe o suprafață dură neregulată, cu impact cranian. Leziunile au fost sigure și direct letale (f. 24 - 26). Audiat fiind în cauză, inculpatul I.S. a adoptat o poziție procesuală nesinceră, recunoscând parțial fapta comisă, declarând că i-a aplicat o singură palmă victimei, întrucât aceasta îi adresase injurii. Inculpatul a negat cu vehemență sustragerea sumei de bani de la partea vătămată M.L., arătând dimpotrivă că a primit de la aceasta de bună-voie suma de 50 lei, bani pe care i-a restituit ulterior (f. 59, 61). S-a mai avut în vedere de organul de urmărirea penală că inculpatul I.S.

este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier, acesta a fost condamnat prin s.p. nr. 128 din 16 februarie 2007 a Judecătoriei Suceava la pedeapsa de 6 luni închisoare, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (f. 66). De asemenea, prin Ordonanța nr. 2384/P/2006 din 18 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de I.S. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 lei (f. 95). Susținerile inculpatului nu au nici un suport probatoriu și vin în contradicție cu întregul material probator administrat în cauză (declarații martori oculari, declarațiile părții vătămate).

Partea vătămată M.L., a precizat că, deși nu și-a recuperat prejudiciul, nu înțelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 550 lei (f. 37). Partea civilă H.H., tatăl victimei H.C.D., a arătat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 6000 lei, bani ce reprezintă cheltuieli ocazionate cu înmormântarea fiului său (f. 30). Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: procese verbale de sesizare din oficiu (f. 3, 4-6); raport de eveniment (f.7); proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică aferentă și schița locului faptei (f. 8-20); concluzii provizorii medico-legale (f. 22); raport de necropsie nr. 222/C din 02 mai 2010 (f. 24-26); declarații parte vătămată M.L.

(f. 28,29, 31-35, 37); declarație parte civilă H.H. (f. 30); declarațiile martorilor (f. 40-41, 42-44, 45-46, 47, 48-49, 50-51); xerocopii act notarial și certificat de moștenitor puse la dispoziție de partea vătămată M.L. (f. 38,39); rezoluții de începere a urmăririi penale (f. 57); ordonanțe de reținere și ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale nr. 468/P/210 (f. 68, 69); referat cu propunere de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat (f.70); mandat de arestare preventivă și încheierea de ședință nr. 9A din 03 mai 2010 emise de Tribunalul Suceava (f.71,73-76); referat cu propunere pentru prelungirea duratei arestării preventive (f.77); încheierea de ședință nr. 52PA din 26 mai 2010 a Tribunalului Suceava prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului I.S.

(f. 79 - 85); certificat de cazier judiciar privind pe inculpatul I.S. (f. 64-66); rechizitoriul nr. 2247/P/2006 din data de 16 octombrie 2006 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava (f. 89-94); ordonanța nr. 2384/P/2006 din data de 18 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava (f. 95); declarațiile inculpatului I.S. (f. 52, 53-56, 59-61, 62-63); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 107), prima instanță a reținut aceeași situație de fapt și de drept, ca cea descrisă în actul de sesizare. Pe parcursul soluționării cauzei, unul din apărătorii inculpatului, a solicitat completarea raportului de constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 privind moartea violentă a lui H.C.D., de către S.M.L.

Suceava, răspuns care a fost înaintat instanței cu adresa nr. 543/A din 21 octombrie 2010 (f. 158 ds.fond). Ulterior, același apărător al inculpatului, a solicitat ca IML Iași – Comisia de avizare și control al actelor medicale, să verifice, evalueze, analizeze și să avizeze din punct de vedere științific conținutul și concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 al S.M.L. Suceava, care a fost completat prin actul medico-legal nr. 543/A din 21 octombrie 2010. Cu adresa nr. 23280 din 21 decembrie 2010, IML Iași – Comisia de avizare și control a actelor medico-legale (f. 189 ds. fond), a fost de acord cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 efectuat de SMS Suceava, precizând că între lovirea de la nivelul regiunii orbitale drepte, căderea cu impact cranian și deces, există o legătură de cauzalitate directă, lanțul cauzal nefiind întrerupt de patologia preexistentă (ciroza hepatică).

Fiind audiat în timpul cercetării judecătorești, inculpatul I.S. a recunoscut doar faptul că l-a lovit cu palma pe H.C., precizând că este de acord să plătească părții civile H.H. despăgubirile pe care le va solicita, menținându-și declarațiile date în timpul urmăririi penale (f. 88 ds. fond). A reținut tribunalul că, în drept, fapta inculpatului I.S. care, în seara zilei de 1 mai 2010, în intervalul orar 19:30 – 19:40, într-un loc public, a deposedat-o pe partea vătămată M.L. de suma de 600 lei, iar pentru păstrarea sumei și pentru a-și asigura scăparea, l-a agresat pe numitul H.C.D. (persoană care a intervenit în favoarea părții vătămate, în scopul recuperării sumei de bani de la inculpat), lovindu-l cu pumnul la nivelul feței, cauzându-i leziuni grave ce au condus în scurt timp la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped.

de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen. Victima acțiunii de violență (acțiune adiacentă), este considerată nu numai persoana împotriva căreia s-a săvârșit furtul, ci și orice altă persoană care a intervenit fie pentru a împiedica consumarea furtului, fie pentru prinderea sau deposedarea făptuitorului. Așa fiind, victime ale infracțiunii de tâlhărie pot fi două sau mai multe persoane (deși numai una dintre ele a fost cea care a suferit furtul), forma agravantă a infracțiunii de tâlhărie subzistând chiar dacă urmările vătămătoare s-au produs nu în persoana celui împotriva căruia s-a comis furtul, ci a altei persoane care a intervenit căutând să deposedeze pe făptuitor de obiectele furate.

Din probatoriul administrat în cauză, la care s-a făcut referire mai sus, prima instanță a reținut că rezultă cu certitudine faptul că inculpatul I.S. a sustras din buzunarul pantalonilor părții vătămate M.L. o sumă de bani, după care a încercat să-și asigure scăparea prin fugă, iar la atenționarea sa de către victima H.C. în sensul de a-i restitui banii celui deposedat, a lovit-o, ca un reproș a faptului că a intervenit. În raport de modalitatea în care inculpatul a acționat și de consecințele produse, activitatea sa infracțională se circumscrie formei agravante a infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, motiv pentru care instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de I.S., prin apărătorii săi aleși, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Prima instanță a constatat că simpla intervenție a victimei H.C.D. prin adresarea către inculpat a cuvintelor „dă-i banii la om”, nu poate fi reținută ca o provocare, în sensul că acesta ar fi acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de atingerea gravă a demnității persoanei, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. La individualizarea pedepsei pe care prima instanță a aplicat-o inculpatului, s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, modalitatea în care aceasta a fost comisă, consecința produsă (decesul victimei H.C.D.), cât și faptul că I.S. a recunoscut parțial acuzațiile aduse și dovedite, este tânăr, căsătorit și are 3 minori în întreținere.

În raport de aceste elemente, respectând prevederile art. 72 C. pen., prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., instanța a acordat eficiență juridică disp. art. 76 lit. a) C. pen., astfel încât a condamnat pe inculpatul I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, care este de 15 ani închisoare. Așa fiind, instanța a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare este de natură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, scop prev. de art. 52 C. pen. Prima instanță a luat act că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, cu toate că nu și-a recuperat prejudiciul de 550 lei (f. 86 ds.

fond) și nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare (onorariu avocat). Ca urmare a acestei manifestări procesuale a părții vătămate, prima instanță, în baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul I.S. suma de 550 lei. Inițial, tatăl victimei, respectiv H.H. s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 6.500 lei despăgubiri civile și 10.000 lei cu titlu de daune morale. Ulterior acesta și-a majorat despăgubirile civile la suma de 7.000 lei, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare și a praznicelor organizate conform obiceiului locului (f. 115 ds. fond). Cu chitanțele depuse la dosar de H.H. (f. 116 – 120, 124 ds. fond), coroborate cu declarațiile martorilor T.V.

și T.M. din care rezultă că fiecare dintre aceștia l-au împrumutat cu suma de 3.000 lei pentru înmormântarea fiului său, partea civilă a făcut dovada despăgubirilor materiale solicitate. Referitor la daunele morale, instanța a avut în vedere că pierderea unicului fiu creează în sufletul părinților o durere incomensurabilă care nu poate avea echivalent bănesc, motiv pentru care a apreciat că suma de 10.000 lei solicitată este în limitele rezonabile, aceasta putând asigura în mică măsură o ușurare și compensare a suferințelor sufletești îndurate. Așa fiind, în temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile H.H., sumele de 7.000 (șapte mii) lei reprezentând daune materiale și 10.000 (zece mii) lei, cu titlu de daune morale, cu precizarea că I.S.

și-a arătat disponibilitatea în acest sens (f. 88 ds. fond). Întrucât H.C.D., ca urmare a agresiunii inculpatului, a fost internat în spital la Secția Neurochirurgie în perioada 1 mai 2010 – 2 mai 2010, când a și decedat, instanța de fond, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe acesta să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, suma de 767,64 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului. B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.S., criticând-o sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și pentru individualizarea pedepsei aplicate.

A motivat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, urmată de moartea victimei, faptă prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., însă încadrarea juridică corectă a faptei este cea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât în speță nu este dovedit furtul, la dosar existând doar declarația părții vătămate M.L. și a unui martor, fără să existe vreo altă probă din care să rezulte că inculpatul l-ar fi deposedat de suma de 620 lei. Prin decizia penală nr. 28 din 06 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința penală sus menționate, și în rejudecare s-a redus de la 10 ani la 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen.

cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii, precum și menținându-se starea de arest a inculpatului. A reținut instanța de apel, relativ la pedeapsa aplicată inculpatului, că prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. însă având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii mai accentuate a acesteia. A apreciat că o pedeapsă de 8 ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare) este totodată necesară, dar și suficientă pentru reeducarea acestuia.

Celelalte critici formulate prin motivele de apel au fost apreciate ca nefondate și respinse ca atare. C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice date faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu există dovezi în sensul că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie. A mai solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., dar și a celor prevăzute de art. 74 - 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, motivat de împrejurarea că inculpatul a fost provocat de atitudinea victimei. În subsidiar, în situația în care se va reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a solicitat să se facă o reapreciere a probelor, având drept consecință reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat. 1. Sub aspectul încadrării juridice dată faptei, Înalta Curte constată că acesta este corespunzătoare situației de fapt stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei. Inculpatul a contestat că a sustras banii părții vătămate M.L., însă activitatea sa de deposedare a fost stabilită pe baza declarațiilor acesteia din urmă și a martorului H.E., din coroborarea cărora reiese că partea vătămată M.L. - care la ieșirea din alimentară avea asupra sa suma de 638 lei - s-a întâlnit doar cu inculpatul, care l-a abordat fără motiv și s-a apropiat de el, în față, și în lateral, dispărând apoi rapid pe o alee, pentru ca, în momentul imediat următor, martorul H.E.

să-i atragă atenția părții vătămate că are scoasă căptușeala de la buzunarul pantalonilor unde avea banii. De asemenea, în mod corect, instanța de fond și cea de apel au înlăturat susținerea inculpatului în sensul că partea vătămată i-a împrumutat 50 lei – pentru a fi justifica restituirea către partea vătămată a acestei sume, în momentul prinderii sale ulterioare, după ce fusese urmărit - , având în vedere că aceasta este o simplă afirmație neconfirmată de către martorul H.E. care nu a auzit sau văzut ca partea vătămată să-i fi dat inculpatului această sumă. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât actele de violență au fost exercitate de inculpat asupra victimei H.C.

atunci când aceasta a intervenit în sprijinul părții vătămate M.L., care se afla în urmărirea inculpatului, îl prinsese și îl soma fără succes să-i restituie bani. Lovirea victimei în acest moment de către inculpat are semnificația conferită de legiuitor în teza ultimă a alin. (1) a art. 211 C. pen., violențele fiind exercitate tocmai pentru ca inculpatul să păstreze bunul furat sau pentru a-și asigura scăparea, nefiind pertinentă apărarea inculpatului în sensul că a lovit victima deoarece aceasta l-a provocat, injuriindu-l; mai mult, această apărare nu a fost confirmată de numitul M.L. și nici de martorul ocular S.E., care se afla în imediata apropiere a celor implicați în incident.

De altfel, chiar dacă ar fi fost reală, interpelarea inculpatului de către victimă pentru a-i da banii înapoi părții vătămate nu era de natură să provoace o atingere gravă a demnității persoanei inculpatului, pentru ca acesta să se afle sub stăpânirea unei puternice tulburări, având în vedere că acuzația de furt nu era un element de noutate pentru inculpat, în măsură să-l tulbure semnificativ, atâta vreme cât acesta mai fusese condamnat anterior pentru același gen de fapte iar acest aspect era cunoscut în comunitate. Ca atare, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, urmată de moartea victimei, aceasta survenind ca efect al impactului victimei cu dalele de beton în căderea generată de lovirea de către inculpat, cu pumnul, în zona capului.

Cum atât critica vizând încadrarea juridică dată faptei cât și cea privind nereținerea stării de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu sunt susținute de mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului sub aceste aspecte.

2. În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de apel, Înalta Curte constată că solicitarea inculpatului de a se da un efect mai larg circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și de a se coborî pedeapsa până la limita permisă – de 1/3 din minimul special prevăzut de lege -, nu este justificată în raport de celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen., întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, de antecedentele penale ale inculpatului, instanța de apel a dat dovadă de suficientă clementă atunci când a stabilit o pedeapsă într-un cuantum redus la jumătate din minimul special prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu se justifică o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 28 din 06 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 02 mai 2010 la 22 iunie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2011.