ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală

nr. 39 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins

cererea formulată de inculpatul I.S., de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin.

(3) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183

C. pen.

A fost condamnat

inculpatul I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și

interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art.

71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la

2 mai 2010 până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

S-a luat act că

partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză și nu a solicitat

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare (onorariu avocat).

S-a confiscat de la

inculpatul I.S. suma de 550 lei.

A fost obligat

inculpatul să plătească:

- părții civile H.H.,

sumele de 7.000 (șapte mii) lei reprezentând daune materiale și 10.000 (zece

mii) lei, cu titlu de daune morale;

- părții civile

Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, suma de 767,64 lei,

reprezentând cheltuieli de spitalizare (ocazionate cu internarea lui H.C.D.),

cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului;

- statului, suma de

6.978,83 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 978,83 lei aferentă

urmăririi penale, iar 6.000 lei din faza cercetării judecătorești.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava, din 21 iunie 2010, inculpatul I.S. a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen.

În actul de sesizare

a instanței s-a reținut că, în seara zilei de 1 mai 2010, în jurul orelor

19:30, partea vătămată M.L. din municipiul Suceava a intrat într-un magazin

alimentar situat lângă restaurantul „HAVANA LUCHIAN” din cartierul Burdujeni,

de unde a cumpărat conform declarațiilor sale o sticlă cu bere de 2 litri și o ciocolată. În momentul în care a ieșit din magazin, intenționând să se deplaseze spre

domiciliul său, amplasat la câteva sute de metri, M.L. a fost acostat de către

inculpatul I.S., acesta propunându-i să-i îi facă cinste cu băutură, să meargă

la un local din apropiere. Partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea

inculpatului, cerând să fie lăsat în pace, întrucât nu dorește să consume

băuturi alcoolice. Inculpatul a devenit insistent, s-a apropiat de partea

vătămată „gudurându-se de aceasta”, spunându-i să consume băuturi alcoolice,

întrucât sunt vecini de cartier. În acel moment, I.S. i-a sustras din buzunarul

de la pantaloni suma de 600 lei, îndepărtându-se de partea vătămată. Important

de precizat este faptul că activitatea infracțională a inculpatului a avut loc

într-un interval de timp foarte scurt, iar imediat după sustragerea banilor, partea

vătămată a fost atenționată de către prietenul și colegul său de muncă, H.E.,

persoană care și-a făcut cumpărăturile din acel magazin alimentar. Susnumitul a

atenționat-o pe partea vătămată că buzunarul drept al pantalonilor este ieșit,

spunându-i să vadă dacă nu cumva „B.” (porecla inculpatului I.S.) i-a sustras

vreo sumă de bani.

Conform declarației

martorului H.E., acesta l-a văzut și auzit pe M.L. cum îi spunea lui I.S. să

fie lăsat în pace și să-și vadă de treaba lui, iar la întrebarea „Ce treabă a

avut cu B.?”, L. i-a răspuns că nu știe, doar s-a îmbrâncit în el fără nici un

motiv. Sesizând și realizând totodată că I.S. i-a sustras suma de 600 lei,

partea vătămată M.L. a plecat în fugă, în urmărirea acestuia, pentru a-i cere

socoteală și pentru a-și recupera prejudiciul. Văzând că este urmărit,

inculpatul a grăbit pasul și în încercarea de a scăpa de urmăritor, s-a

deplasat pe strada N., în imediata apropiere a locuinței părții vătămate. În

dreptul imobilului nr. 13B, M.L. l-a ajuns pe inculpat, l-a prins cu o mână de

haină, cerându-i pe un ton imperativ să îi restituie suma de bani sustrasă. I.S.

i-a spus părții vătămate că nu i-a sustras nici o sumă de bani, moment în care

a introdus mâna în buzunarul dreapta-față al pantalonilor, a scos un teanc de

bani pe care i-a introdus în buzunarul pantalonilor de la spate, remițându-i

părții vătămate suma de 50 lei. M.L. a luat această sumă de bani, cerându-i în

continuare și diferența, moment în care H.C.D. – persoană care se afla pe o

bancă din dreptul imobilului sus-amintit, la o distanță de aproximativ 2 m de cei doi, a intervenit în favoarea părții vătămate, cerându-i inculpatului să îi restituie

vecinului său banii sustrași.

Trebuie precizat

faptul că H.C. juca table pe băncuța din fața imobilului 13B cu numitul S.E.,

ambii au fost de față și au asistat la discuțiile și îmbrâncelile care au avut

loc între inculpat și partea vătămată M.L. Întrucât I.S. refuza cu vehemență să

restituie suma de bani, H.C.D. s-a ridicat de pe băncuță, îndreptându-se spre

inculpat, adresându-i-se „Dă-i banii la om!”. În momentele imediat următoare,

după ce în prealabil i-a spus să nu se bage întrucât nu este treaba lui,

inculpatul l-a lovit puternic pe H.C. cu pumnul la nivelul feței. Urmare a

loviturii, acesta s-a prăbușit la pământ, lovindu-se cu capul de dalele

confecționate din beton. Inculpatul a luat-o la fugă, făcându-se nevăzut

printre blocurile și străduțele din apropiere, iar H.C. a fost ajutat de către M.L.

și S.E. să se ridice de jos, fiind așezat pe acea băncuță.

Având în vedere

starea gravă în care se afla victima (conform declarațiilor martorilor, sângera

abundent la nivelul capului), la fața locului a apărut un echipaj al

ambulanței, aceasta fiind transportată de urgență la Spitalul județean Suceava, unde după câteva ore, a încetat din viață.

Conform raportului de

necropsie nr. 222/C din 02 mai 2010, întocmit de S.M.L. Suceava, medicii

legiști au concluzionat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat unui

traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, hematom subdural, hemoragie

subarahnoidiană, fractură de bază de craniu. S-a stabilit de asemenea că,

leziunile au putut fi produse prin lovire cu un mijloc sau corp contondent în

regiunea orbitară dreaptă, urmată de căderea și proiectarea victimei pe o suprafață

dură neregulată, cu impact cranian. Leziunile au fost sigure și direct letale

(f. 24 - 26).

Audiat fiind în

cauză, inculpatul I.S. a adoptat o poziție procesuală nesinceră, recunoscând

parțial fapta comisă, declarând că i-a aplicat o singură palmă victimei,

întrucât aceasta îi adresase injurii. Inculpatul a negat cu vehemență

sustragerea sumei de bani de la partea vătămată M.L., arătând dimpotrivă că a

primit de la aceasta de bună-voie suma de 50 lei, bani pe care i-a restituit

ulterior (f. 59, 61).

S-a mai avut în

vedere de organul de urmărirea penală că inculpatul I.S. este cunoscut cu

antecedente penale, conform fișei de cazier, acesta a fost condamnat prin s.p.

nr. 128 din 16 februarie 2007 a Judecătoriei Suceava la pedeapsa de 6 luni

închisoare, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prev. de

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (f. 66).

De asemenea, prin

Ordonanța nr. 2384/P/2006 din 18 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de I.S.

pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. e) C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative în

cuantum de 200 lei (f. 95).

Susținerile

inculpatului nu au nici un suport probatoriu și vin în contradicție cu întregul

material probator administrat în cauză (declarații martori oculari,

declarațiile părții vătămate).

Partea vătămată M.L.,

a precizat că, deși nu și-a recuperat prejudiciul, nu înțelege să se constituie

parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 550 lei (f. 37).

Partea civilă H.H.,

tatăl victimei H.C.D., a arătat că se constituie parte civilă în cadrul

procesului penal cu suma de 6000 lei, bani ce reprezintă cheltuieli ocazionate

cu înmormântarea fiului său (f. 30).

Analizând actele și

lucrările dosarului, respectiv:

procese verbale de sesizare din oficiu (f. 3,

4-6); raport de eveniment (f.7); proces verbal de cercetare la fața locului,

planșa fotografică aferentă și schița locului faptei (f. 8-20); concluzii

provizorii medico-legale (f. 22); raport de necropsie nr. 222/C din 02 mai 2010

(f. 24-26); declarații parte vătămată M.L. (f. 28,29, 31-35, 37); declarație

parte civilă H.H. (f. 30); declarațiile martorilor (f. 40-41, 42-44, 45-46, 47,

48-49, 50-51); xerocopii act notarial și certificat de moștenitor puse la

dispoziție de partea vătămată M.L. (f. 38,39); rezoluții de începere a

urmăririi penale (f. 57); ordonanțe de reținere și ordonanțe de punere în

mișcare a acțiunii penale nr. 468/P/210 (f. 68, 69); referat cu propunere de

luare a măsurii arestării preventive față de inculpat (f.70); mandat de

arestare preventivă și încheierea de ședință nr. 9A din 03 mai 2010 emise de

Tribunalul Suceava (f.71,73-76); referat cu propunere pentru prelungirea

duratei arestării preventive (f.77); încheierea de ședință nr. 52PA din 26 mai 2010

a Tribunalului Suceava prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării

preventive a inculpatului I.S. (f. 79 - 85); certificat de cazier judiciar

privind pe inculpatul I.S. (f. 64-66); rechizitoriul nr. 2247/P/2006 din data

de 16 octombrie 2006 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava (f.

89-94); ordonanța nr. 2384/P/2006 din data de 18 iulie 2007 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Suceava (f. 95); declarațiile inculpatului I.S. (f. 52,

53-56, 59-61, 62-63); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire

penală (f. 107), prima instanță a reținut aceeași situație de fapt și de drept,

ca cea descrisă în actul de sesizare.

Pe parcursul

soluționării cauzei, unul din apărătorii inculpatului, a solicitat completarea

raportului de constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 privind moartea

violentă a lui H.C.D., de către S.M.L. Suceava, răspuns care a fost înaintat

instanței cu adresa nr. 543/A din 21 octombrie 2010 (f. 158 ds.fond).

Ulterior, același

apărător al inculpatului, a solicitat ca IML Iași – Comisia de avizare și

control al actelor medicale, să verifice, evalueze, analizeze și să avizeze din

punct de vedere științific conținutul și concluziile raportului de constatare

medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 al S.M.L. Suceava, care a fost completat

prin actul medico-legal nr. 543/A din 21 octombrie 2010.

Cu adresa nr. 23280 din 21

decembrie 2010, IML Iași – Comisia de avizare și control a actelor

medico-legale (f. 189 ds. fond), a fost de acord cu concluziile raportului de

constatare medico-legală nr. 222/C din 2 mai 2010 efectuat de SMS Suceava,

precizând că între lovirea de la nivelul regiunii orbitale drepte, căderea cu

impact cranian și deces, există o legătură de cauzalitate directă, lanțul

cauzal nefiind întrerupt de patologia preexistentă (ciroza hepatică).

Fiind audiat în

timpul cercetării judecătorești, inculpatul I.S. a recunoscut doar faptul că

l-a lovit cu palma pe H.C., precizând că este de acord să plătească părții

civile H.H. despăgubirile pe care le va solicita, menținându-și declarațiile

date în timpul urmăririi penale (f. 88 ds. fond).

A reținut tribunalul

că, în drept,

fapta inculpatului I.S. care, în seara zilei de 1 mai 2010, în intervalul orar

19:30 – 19:40, într-un loc public, a deposedat-o pe partea vătămată M.L. de

suma de 600 lei, iar pentru păstrarea sumei și pentru a-și asigura scăparea,

l-a agresat pe numitul H.C.D. (persoană care a intervenit în favoarea părții

vătămate, în scopul recuperării sumei de bani de la inculpat), lovindu-l cu

pumnul la nivelul feței, cauzându-i leziuni grave ce au condus în scurt timp la

decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C.

pen.

Victima acțiunii de

violență (acțiune adiacentă), este considerată nu numai persoana împotriva

căreia s-a săvârșit furtul, ci și orice altă persoană care a intervenit fie

pentru a împiedica consumarea furtului, fie pentru prinderea sau deposedarea

făptuitorului. Așa fiind, victime ale infracțiunii de tâlhărie pot fi două sau

mai multe persoane (deși numai una dintre ele a fost cea care a suferit

furtul), forma agravantă a infracțiunii de tâlhărie subzistând chiar dacă

urmările vătămătoare s-au produs nu în persoana celui împotriva căruia s-a

comis furtul, ci a altei persoane care a intervenit căutând să deposedeze pe

făptuitor de obiectele furate.

Din probatoriul

administrat în cauză, la care s-a făcut referire mai sus, prima instanță a

reținut că rezultă cu certitudine faptul că inculpatul I.S. a sustras din

buzunarul pantalonilor părții vătămate M.L. o sumă de bani, după care a

încercat să-și asigure scăparea prin fugă, iar la atenționarea sa de către

victima H.C. în sensul de a-i restitui banii celui deposedat, a lovit-o, ca un

reproș a faptului că a intervenit. În raport de modalitatea în care inculpatul

a acționat și de consecințele produse, activitatea sa infracțională se

circumscrie formei agravante a infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea juridică

dată prin rechizitoriu, motiv pentru care instanța a respins, ca nefondată,

cererea formulată de I.S., prin apărătorii săi aleși, de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

c) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev.

de art. 183 C. pen.

Prima instanță a

constatat că simpla intervenție a victimei H.C.D. prin adresarea către inculpat

a cuvintelor „dă-i banii la om”, nu poate fi reținută ca o provocare, în sensul

că acesta ar fi acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții

determinată de atingerea gravă a demnității persoanei, prev. de art. 73 lit. b)

C. pen.

La individualizarea

pedepsei pe care prima instanță a aplicat-o inculpatului, s-a avut în vedere

gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, modalitatea în care aceasta a

fost comisă, consecința produsă (decesul victimei H.C.D.), cât și faptul că I.S.

a recunoscut parțial acuzațiile aduse și dovedite, este tânăr, căsătorit și are

3 minori în întreținere.

În raport de aceste

elemente, respectând prevederile art. 72 C. pen., prin reținerea

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., instanța a

acordat eficiență juridică disp. art. 76 lit. a) C. pen., astfel încât a

condamnat pe inculpatul I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.

de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen., la o pedeapsă sub

minimul special prevăzut de lege, care este de 15 ani închisoare. Așa fiind,

instanța a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare este de natură să asigure

reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, scop

prev. de art. 52 C. pen.

Prima instanță a luat

act că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, cu toate

că nu și-a recuperat prejudiciul de 550 lei (f. 86 ds. fond) și nu a solicitat

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare (onorariu avocat).

Ca urmare a acestei

manifestări procesuale a părții vătămate, prima instanță, în baza art. 118 lit.

e) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul I.S. suma de 550 lei.

Inițial, tatăl

victimei, respectiv H.H. s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 6.500

lei despăgubiri civile și 10.000 lei cu titlu de daune morale. Ulterior acesta

și-a majorat despăgubirile civile la suma de 7.000 lei, reprezentând c/valoarea

cheltuielilor de înmormântare și a praznicelor organizate conform obiceiului

locului (f. 115 ds. fond).

Cu chitanțele depuse

la dosar de H.H. (f. 116 – 120, 124 ds. fond), coroborate cu declarațiile

martorilor T.V. și T.M. din care rezultă că fiecare dintre aceștia l-au

împrumutat cu suma de 3.000 lei pentru înmormântarea fiului său, partea civilă

a făcut dovada despăgubirilor materiale solicitate.

Referitor la daunele

morale, instanța a avut în vedere că pierderea unicului fiu creează în sufletul

părinților o durere incomensurabilă care nu poate avea echivalent bănesc, motiv

pentru care a apreciat că suma de 10.000 lei solicitată este în limitele

rezonabile, aceasta putând asigura în mică măsură o ușurare și compensare a suferințelor

sufletești îndurate.

Așa fiind, în temeiul

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile H.H., sumele de 7.000 (șapte mii) lei reprezentând

daune materiale și 10.000 (zece mii) lei, cu titlu de daune morale, cu

precizarea că I.S. și-a arătat disponibilitatea în acest sens (f. 88 ds. fond).

Întrucât H.C.D., ca

urmare a agresiunii inculpatului, a fost internat în spital la Secția Neurochirurgie în perioada 1 mai 2010 – 2 mai 2010, când a și decedat, instanța de

fond, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe acesta să

plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou”

Suceava, suma de 767,64 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda

legală până la achitarea integrală a debitului.

B. Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul I.S., criticând-o sub aspectul greșitei

încadrări juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și

pentru individualizarea pedepsei aplicate. A motivat că inculpatul a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, urmată de

moartea victimei, faptă prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., însă încadrarea

juridică corectă a faptei este cea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de

art. 183 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât în

speță nu este dovedit furtul, la dosar existând doar declarația părții vătămate

M.L. și a unui martor, fără să existe vreo altă probă din care să rezulte că

inculpatul l-ar fi deposedat de suma de 620 lei.

Prin decizia penală nr.

28 din 06 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința

penală sus menționate, și în rejudecare s-a redus de la 10 ani la 8 ani

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2),

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale

sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii, precum și menținându-se

starea de arest a inculpatului.

A reținut instanța de

apel, relativ la pedeapsa aplicată inculpatului, că prima instanță a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea

acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. însă

având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, se

impune o nouă reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii mai accentuate

a acesteia. A apreciat că o pedeapsă de 8 ani închisoare (în loc de 10 ani

închisoare) este totodată necesară, dar și suficientă pentru reeducarea

acestuia.

Celelalte critici

formulate prin motivele de apel au fost apreciate ca nefondate și respinse ca

atare.

C. Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul I.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice date

faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu există dovezi

în sensul că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie. A mai solicitat

reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., dar și a celor prevăzute de

art. 74 - 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, motivat de împrejurarea

că inculpatul a fost provocat de atitudinea victimei.

În subsidiar, în

situația în care se va reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, a solicitat să se facă o reapreciere a probelor, având drept

consecință reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând recursul prin

prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385/9 pct. 17 și 14 C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta nu este întemeiat.

încadrării juridice dată faptei, Înalta Curte constată că acesta este

corespunzătoare situației de fapt stabilită prin coroborarea mijloacelor de

probă aflate la dosarul cauzei. Inculpatul a contestat că a sustras banii

părții vătămate M.L., însă activitatea sa de deposedare a fost stabilită pe

baza declarațiilor acesteia din urmă și a martorului H.E., din coroborarea

cărora reiese că partea vătămată M.L. - care la ieșirea din alimentară avea

asupra sa suma de 638 lei - s-a întâlnit doar cu inculpatul, care l-a abordat

fără motiv și s-a apropiat de el, în față, și în lateral, dispărând apoi rapid

pe o alee, pentru ca, în momentul imediat următor, martorul H.E. să-i atragă

atenția părții vătămate că are scoasă căptușeala de la buzunarul pantalonilor

unde avea banii. De asemenea, în mod corect, instanța de fond și cea de apel au

înlăturat susținerea inculpatului în sensul că partea vătămată i-a împrumutat

50 lei – pentru a fi justifica restituirea către partea vătămată a acestei

sume, în momentul prinderii sale ulterioare, după ce fusese urmărit - , având

în vedere că aceasta este o simplă afirmație neconfirmată de către martorul H.E.

care nu a auzit sau văzut ca partea vătămată să-i fi dat inculpatului această

sumă.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât actele

de violență au fost exercitate de inculpat asupra victimei H.C. atunci când

aceasta a intervenit în sprijinul părții vătămate M.L., care se afla în

urmărirea inculpatului, îl prinsese și îl soma fără succes să-i restituie bani.

Lovirea victimei în acest moment de către inculpat are semnificația conferită de

legiuitor în teza ultimă a alin. (1) a art. 211 C. pen., violențele fiind exercitate

tocmai pentru ca inculpatul să păstreze bunul furat sau pentru a-și asigura

scăparea, nefiind pertinentă apărarea inculpatului în sensul că a lovit victima

deoarece aceasta l-a provocat, injuriindu-l; mai mult, această apărare nu a

fost confirmată de numitul M.L. și nici de martorul ocular S.E., care se afla

în imediata apropiere a celor implicați în incident. De altfel, chiar dacă ar

fi fost reală, interpelarea inculpatului de către victimă pentru a-i da banii

înapoi părții vătămate nu era de natură să provoace o atingere gravă a

demnității persoanei inculpatului, pentru ca acesta să se afle sub stăpânirea

unei puternice tulburări, având în vedere că acuzația de furt nu era un element

de noutate pentru inculpat, în măsură să-l tulbure semnificativ, atâta vreme

cât acesta mai fusese condamnat anterior pentru același gen de fapte iar acest

aspect era cunoscut în comunitate.

Ca atare, Înalta

Curte constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, urmată de moartea

victimei, aceasta survenind ca efect al impactului victimei cu dalele de beton

în căderea generată de lovirea de către inculpat, cu pumnul, în zona capului.

Cum atât critica

vizând încadrarea juridică dată faptei cât și cea privind nereținerea stării de

provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu sunt susținute de mijloacele de

probă aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte va respinge recursul inculpatului

sub aceste aspecte.

privește solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată

de instanța de apel, Înalta Curte constată că solicitarea inculpatului de a se

da un efect mai larg circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și de a

se coborî pedeapsa până la limita permisă – de

1/3

din minimul special prevăzut de lege -, nu este justificată în raport de

celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,

întrucât

în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum

a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, de antecedentele

penale ale inculpatului, instanța de apel a dat dovadă de suficientă clementă atunci

când a stabilit o pedeapsă într-un cuantum redus la jumătate din minimul

special prevăzut de lege.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a

comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu se justifică o

reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare

încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor

art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive,

la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul – inculpat va

fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 28 din 06 aprilie 2011 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 02 mai 2010 la 22 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie

2011.