ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 176 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.

11530/63/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea

juridică a faptei comisă de inculpatul S.I. din infracțiunea prevăzută de art.

174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., iar conform art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.; i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C.

pen.; în baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu

data de 15 august 2010, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit

cu mâner negru și lama zimțată, ridicat conform procesului verbal din data de

14 august 2010; în baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către

inculpatul S.I. a unei batiste și a unui cuțit cu plăsele din plastic, ridicate

conform procesului verbal din data de 14 august 2010.

În baza art. 346 C.

proc. pen. și art. 15 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins acțiunile civile

formulate de părțile civile P.Ș., V.M. și V.D., ca tardive.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 1160

lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care, 500 lei în faza de

urmărire penală și 660 lei în faza de judecată, compusă din 360 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat și 300 lei onorariu avocat din oficiu; în baza art.

193 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor

judiciare în sumă de 500 de lei, efectuate de partea civilă P.Ș., reprezentând

onorariu apărător ales.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunal Dolj cu nr. 727/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv, a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor prevăzută de art. 174 C. pen., constând în fapt în aceea că în ziua de 14

august 2010, în jurul orei 14,30, după ce în prealabil inculpatul, victima și

fratele acesteia, martorul V.D., au consumat băuturi alcoolice la locuința

inculpatului, acesta din urmă a lovit victima V.S. cu un cuțit în zona

sternului. După ce a fost lovită, victima a părăsit locuința inculpatului,

ajungând în drumul comunal, unde a fost găsită de echipajul medical sosit la

fața locului, care a constatat decesul acesteia.

Conform raportului

medico - legal de necropsie, moartea victimei V.S. a fost violentă și s-a

datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi sternale

tăiate/înțepate penetrantă în miocard, iar leziunea de violență s-a produs prin

lovire cu un obiect tăietor–înțepător, posibil cuțit, cu lungimea de 7, 8 cm.

și lățimea maximă de 16 cm.

Examinând actele

efectuate atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării

judecătorești, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în actul

de sesizare este în concordanță cu probele administrate în cauză.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că prin sentința penală cu nr. 162

din 14 mai 2007 a Judecătoriei Băilești, inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

182 C. pen., din care a executat efectiv perioada cuprinsă între 9 noiembrie

2007 și 11 iunie 2008 și a fost liberat condiționat cu un rest de 150 de zile,

situație în raport de care s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei

reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, din

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapta care face obiectul

prezentei cauze fiind comisă după executarea pedepsei de un an închisoare și

înainte de împlinirea termenului de reabilitare prevăzută de art. 134 C. pen.

(3 ani).

În baza textului de

lege menționat, inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la

pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzut de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă complementară, cu

interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe perioada

art. 71 alin. (1) C. pen.

La stabilirea

cuantumului și a modalității de executare a pedepsei, s-a ținut seama de

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar și de

circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta.

Sub aspectul

soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat în esență că

părțile civile P.Ș., V.M. și V.D. (frații victimei), s-au constituit părți

civile în cauză cu suma de 100.000 de lei fiecare, la data de 17 noiembrie

2010, după citirea actului de sesizare care a avut loc la data de 03 noiembrie

2010, așa încât cererile formulate au fost respinse ca tardive.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor

judiciare în sumă de 500 de lei făcute de partea civilă P.Ș., reprezentând

onorariu apărător ales, întrucât nu a fost admisă acțiunea civilă formulată de

aceasta.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat apel inculpatul S.I. și părțile civile P.Ș., V.M. și V.D.

Părțile vătămate

constituite părți civile au criticat sentința instanței de fond pentru

nelegalitate, susținând că s-a dispus respingerea cererii de despăgubiri civile

fără a se pune în discuția părților tardivitatea cererilor de constituire ca

părți civile, încălcându-se astfel principiul contradictorialității. S-a

susținut că la termenul din 20 octombrie 2010, la instanța de fond, nefiind asistați

de un apărător și aflați sub imperiul emoțiilor și a suferinței, nu au apreciat

în mod corespunzător în ce ar consta solicitarea de obligare a inculpatului la

despăgubiri civile, constituirea făcându-se la termenul ulterior, din 17

noiembrie 2010, când au beneficiat de asistență juridică. S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii de

despăgubiri civile, așa cum rezultă din declarația la instanța de fond la

termenul din 17 noiembrie 2010.

În plus, părțile civile

au invocat și disponibilitatea inculpatului care, la 21 martie 2010, a fost de

acord să achite despăgubirile civile pentru daune morale pretinse de ei.

Inculpatul a criticat

hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, au fost relevate

starea de ebrietate în care se afla inculpatul și atitudinea agresivă a

victimei, care a provocat reacția violentă a inculpatului și s-a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse

corespunzătoare.

Prin decizia penală

nr. 172 din 29 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori a respins apelurile declarate de inculpat și părțile

civile; s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii arestării preventive

la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost respinsă cererea

părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare. Au fost obligați

apelanții la plata cheltuielilor judiciare statului.

S-a reținut, în

esență, că prima instanță a soluționat just latura civilă a cauzei, prin

raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., părțile vătămate

declarând, inițial că nu solicită obligarea inculpatului la plata

despăgubirilor civile și constituindu-se părți civile după momentul procesual

al criticii actului de acuzare. Astfel, apelurile declarate de părțile vătămate

au fost apreciate ca nefondate și, consecutiv, respinsă ca neîntemeiată și

cererea acestora de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Cu privire la apelul

declarat de inculpat s-a apreciat că prima instanță a dat o justă evaluare

materialului probator administrat, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. nefiind

incidente. Astfel, s-a reținut că la incidentul produs în ziua de 14 august

2010, în afară de inculpat și victimă a fost de față martorul V.D., care a

relatat că între inculpat și victimă existau relații de prietenie, pe fondul

cărora se și întâlniseră în ziua respectivă și consumaseră o cantitate

apreciabilă de băuturi alcoolice, în curtea locuinței inculpatului.

În mod constant,

fratele victimei a relatat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața

instanței de fond, că inculpatul a acționat în mod spontan, lovind victima cu

un cuțit în zona sternului, în timp ce amândoi se aflau în picioare.

După ce victima a

fost lovită, a solicitat ajutorul fratelui ei, care a constatat că aceasta

sângera puternic, inculpatul se afla în imediata sa apropiere și ținea în

continuare în mână obiectul vulnerant cu care lovise pe V.S., iar încercările

de prim ajutor ale acestuia în sensul de a opri sângerarea prin aplicarea unui

bandaj în zona rănii, nu au fost eficiente, a fost chemată de urgență

ambulanța, victima decedând ca urmare a hemoragiei interne și externe,

consecință a unei plăgi sternale tăiate-înțepate penetrantă în miocard, așa cum

se menționează în concluziile raportului medico-legale de necropsie din 17

august 2010 întocmit de I.M.L. Craiova.

De altfel, în

declarația dată la organele de urmărire penală imediat după producerea

incidentului, apelantul–inculpat a declarat că a consumat împreună cu victima

și cu fratele acesteia o cantitate foarte mare de băuturi alcoolice (circa 8

litri de vin), prilej cu care a folosit un cuțit pentru a pregăti hrana,

respectiv pentru a tăia roșii, a mai susținut că victima „l-a jignit”, iar în

aceste condiții, a reacționat și a lovit victima odată, în piept, cu cuțitul,

în timp ce aceasta se afla în picioare, iar fratele victimei se afla în

imediata apropiere a incidentului.

Mai mult, V.D.

declară că a încercat să intervină pentru aplanarea incidentului și pentru a

împiedica inculpatul să lovească în continuare victima, ocazie cu care a fost

lovit și el în antebrațul stâng de inculpat, cu același obiect vulnerant.

Susținerile

inculpatului referitoare la faptul că a fost jignit de victimă nu este dovedită

cu un alt mijloc de probă, și în orice caz, nu poate constitui un element pe

care instanța să-l rețină ca fiind în măsură să provoace o tulburare puternică

sau o emoție în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la critica

relativă la netemeinicia sentinței, s-a reținut că și aceasta este

neîntemeiată, inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă

postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei

constituindu-l o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată tot pentru o infracțiune

comisă cu violență, respectiv vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182

alin. (1) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 162 din 07 mai 2007 a

Judecătoriei Băilești, în executarea căreia a fost arestat la 09 noiembrie 2007

și liberat condiționat la 11 iunie 2008, rămânând un rest de pedeapsă

neexecutat de 150 de zile închisoare.

Având în vedere

circumstanțele reale și cele personale ale apelantului, care anterior a suferit

numeroase condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și

de violență (art. 208, 209 C. pen.; art. 181 C. pen.; art. 180 alin. (1) C.

pen. și, așa cum s-a arătat, art. 182 C. pen.), s-a apreciat că instanța de

fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 52

și art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și părțile civile,

recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate (după cum rezultă din

memoriul depus la dosar recurs și concluziile orale ale apărătorului din

oficiu, expuse în partea introductivă a acestei decizii) pentru neobsevarea

probelor solicitate care demonstrau relația cu victima și părțile civile V.D.

și V.S., greșita neaplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., greșita

stabilire a cuantumului pedepsei; s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen. Recurenții părți civile au invocat, potrivit

concluziilor scrise (dosar recurs) greșita respingere a cererilor de

constituire de parte civilă fără punerea în discuție a excepției tardivității,

în condițiile în care acestea nu au beneficiat inițial de asistență juridică.

Analizând recursurile

prin prisma criticilor invocate se constată că recursul inculpatului este

fondat, iar cele declarate de părțile civile nefondate, pentru considerentele

ce urmează:

privește recursul declarat de inculpat, din verificarea actelor dosarului se

reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs în ședința de

judecată din 17 ianuarie 2012 (dosar recurs) inculpatul a solicitat ca judecata

să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se

realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere

poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se

constată că potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

coroborate cu prevederile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 cererea de aplicare a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării

recursului declarat de inculpat este admisibilă.

Se reține sub acest

aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs

de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

(introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul

termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 121/2011.

Se are în vedere,

totodată, că prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituțională

a hotărât că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt

neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai

favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai

favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și

care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se

constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța

de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în

declarația dată la termenul de judecată din 17 ianuarie 2012 și a proceda

potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere

probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu, coroborate cu

împrejurarea că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea de

infracțiuni cu violență și față de criteriile reglementate de dispozițiile art.

72 C. pen. instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei

comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale

ale inculpatului (care a manifestat o atitudine violentă pe fondul consumului

de alcool) pedeapsa de 12 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea

scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de

dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a

inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la

aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpat S.I. va fi admis, va fi casată

decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Se va face aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și se va reduce cuantumul

sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen.

de la 17 la 12 ani închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

deciziei recurate, iar conform art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 15 august

2010 la 17 ianuarie 2012.

Se va face aplicarea

art. 19 alin. (3) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu urmând a se

plăti din fondul Ministerului Justiției.

recursurile declarate de părțile civile se constată că în mod corect prima

instanță a reținut că cererile de constituire de parte civilă au fost făcute cu

depășirea termenului imperativ reglementat de lege (art. 15 alin. (2) C. proc.

pen.), împrejurarea că părțile vătămate nu au beneficiat de asistență juridică

neavând relevanță prin prisma prevederilor legale invocate, dreptul procesual

al părților vătămate de a se constitui părți civile fiind respectat de organele

judiciare, dar neexercitat de acestea potrivit normelor ce îl reglementează,

ceea ce atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului, conform art. 185

alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, se constată

că prima instanță și cea de apel au realizat o justă interpretare și aplicare a

reglementărilor incidente, hotărârile anterior pronunțate fiind legale,

temeinice și riguros argumentate.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile

declarate de părțile civile vor fi respinse, ca nefondate, potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții părți civile vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 172 din 29 august

2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia penală atacată și sentința penală nr. 176 din 25 martie 2011 a

Tribunalului Dolj numai cu privire la individualizarea pedepsei principale.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și reduce cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C.

pen., de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Menține în rest

dispozițiile hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 august

2010 la 17 ianuarie 2012.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile civile P.Ș., V.M. și V.D. împotriva

deciziei penale nr. 172 din 29 august 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.