ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 176 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 11530/63/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul S.I. din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar conform art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.; în baza art. 88 C. pen.

și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 15 august 2010, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu mâner negru și lama zimțată, ridicat conform procesului verbal din data de 14 august 2010; în baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul S.I. a unei batiste și a unui cuțit cu plăsele din plastic, ridicate conform procesului verbal din data de 14 august 2010. În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 15 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile P.Ș., V.M.

și V.D., ca tardive. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 1160 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care, 500 lei în faza de urmărire penală și 660 lei în faza de judecată, compusă din 360 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și 300 lei onorariu avocat din oficiu; în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare în sumă de 500 de lei, efectuate de partea civilă P.Ș., reprezentând onorariu apărător ales.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunal Dolj cu nr. 727/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., constând în fapt în aceea că în ziua de 14 august 2010, în jurul orei 14,30, după ce în prealabil inculpatul, victima și fratele acesteia, martorul V.D., au consumat băuturi alcoolice la locuința inculpatului, acesta din urmă a lovit victima V.S. cu un cuțit în zona sternului. După ce a fost lovită, victima a părăsit locuința inculpatului, ajungând în drumul comunal, unde a fost găsită de echipajul medical sosit la fața locului, care a constatat decesul acesteia.

Conform raportului medico - legal de necropsie, moartea victimei V.S. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi sternale tăiate/înțepate penetrantă în miocard, iar leziunea de violență s-a produs prin lovire cu un obiect tăietor–înțepător, posibil cuțit, cu lungimea de 7, 8 cm. și lățimea maximă de 16 cm. Examinând actele efectuate atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în actul de sesizare este în concordanță cu probele administrate în cauză.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că prin sentința penală cu nr. 162 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Băilești, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen., din care a executat efectiv perioada cuprinsă între 9 noiembrie 2007 și 11 iunie 2008 și a fost liberat condiționat cu un rest de 150 de zile, situație în raport de care s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapta care face obiectul prezentei cauze fiind comisă după executarea pedepsei de un an închisoare și înainte de împlinirea termenului de reabilitare prevăzută de art. 134 C. pen.

(3 ani). În baza textului de lege menționat, inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă complementară, cu interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe perioada art. 71 alin. (1) C. pen. La stabilirea cuantumului și a modalității de executare a pedepsei, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar și de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta. Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat în esență că părțile civile P.Ș., V.M. și V.D.

(frații victimei), s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 100.000 de lei fiecare, la data de 17 noiembrie 2010, după citirea actului de sesizare care a avut loc la data de 03 noiembrie 2010, așa încât cererile formulate au fost respinse ca tardive. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor judiciare în sumă de 500 de lei făcute de partea civilă P.Ș., reprezentând onorariu apărător ales, întrucât nu a fost admisă acțiunea civilă formulată de aceasta. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpatul S.I. și părțile civile P.Ș., V.M. și V.D. Părțile vătămate constituite părți civile au criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, susținând că s-a dispus respingerea cererii de despăgubiri civile fără a se pune în discuția părților tardivitatea cererilor de constituire ca părți civile, încălcându-se astfel principiul contradictorialității.

S-a susținut că la termenul din 20 octombrie 2010, la instanța de fond, nefiind asistați de un apărător și aflați sub imperiul emoțiilor și a suferinței, nu au apreciat în mod corespunzător în ce ar consta solicitarea de obligare a inculpatului la despăgubiri civile, constituirea făcându-se la termenul ulterior, din 17 noiembrie 2010, când au beneficiat de asistență juridică. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii de despăgubiri civile, așa cum rezultă din declarația la instanța de fond la termenul din 17 noiembrie 2010. În plus, părțile civile au invocat și disponibilitatea inculpatului care, la 21 martie 2010, a fost de acord să achite despăgubirile civile pentru daune morale pretinse de ei.

Inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, au fost relevate starea de ebrietate în care se afla inculpatul și atitudinea agresivă a victimei, care a provocat reacția violentă a inculpatului și s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare. Prin decizia penală nr. 172 din 29 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins apelurile declarate de inculpat și părțile civile; s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii arestării preventive la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost respinsă cererea părților civile de acordare a cheltuielilor judiciare.

Au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare statului. S-a reținut, în esență, că prima instanță a soluționat just latura civilă a cauzei, prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., părțile vătămate declarând, inițial că nu solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și constituindu-se părți civile după momentul procesual al criticii actului de acuzare. Astfel, apelurile declarate de părțile vătămate au fost apreciate ca nefondate și, consecutiv, respinsă ca neîntemeiată și cererea acestora de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Cu privire la apelul declarat de inculpat s-a apreciat că prima instanță a dat o justă evaluare materialului probator administrat, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

nefiind incidente. Astfel, s-a reținut că la incidentul produs în ziua de 14 august 2010, în afară de inculpat și victimă a fost de față martorul V.D., care a relatat că între inculpat și victimă existau relații de prietenie, pe fondul cărora se și întâlniseră în ziua respectivă și consumaseră o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, în curtea locuinței inculpatului. În mod constant, fratele victimei a relatat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, că inculpatul a acționat în mod spontan, lovind victima cu un cuțit în zona sternului, în timp ce amândoi se aflau în picioare.

După ce victima a fost lovită, a solicitat ajutorul fratelui ei, care a constatat că aceasta sângera puternic, inculpatul se afla în imediata sa apropiere și ținea în continuare în mână obiectul vulnerant cu care lovise pe V.S., iar încercările de prim ajutor ale acestuia în sensul de a opri sângerarea prin aplicarea unui bandaj în zona rănii, nu au fost eficiente, a fost chemată de urgență ambulanța, victima decedând ca urmare a hemoragiei interne și externe, consecință a unei plăgi sternale tăiate-înțepate penetrantă în miocard, așa cum se menționează în concluziile raportului medico-legale de necropsie din 17 august 2010 întocmit de I.M.L. Craiova.

De altfel, în declarația dată la organele de urmărire penală imediat după producerea incidentului, apelantul–inculpat a declarat că a consumat împreună cu victima și cu fratele acesteia o cantitate foarte mare de băuturi alcoolice (circa 8 litri de vin), prilej cu care a folosit un cuțit pentru a pregăti hrana, respectiv pentru a tăia roșii, a mai susținut că victima „l-a jignit”, iar în aceste condiții, a reacționat și a lovit victima odată, în piept, cu cuțitul, în timp ce aceasta se afla în picioare, iar fratele victimei se afla în imediata apropiere a incidentului. Mai mult, V.D. declară că a încercat să intervină pentru aplanarea incidentului și pentru a împiedica inculpatul să lovească în continuare victima, ocazie cu care a fost lovit și el în antebrațul stâng de inculpat, cu același obiect vulnerant.

Susținerile inculpatului referitoare la faptul că a fost jignit de victimă nu este dovedită cu un alt mijloc de probă, și în orice caz, nu poate constitui un element pe care instanța să-l rețină ca fiind în măsură să provoace o tulburare puternică sau o emoție în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. Cu privire la critica relativă la netemeinicia sentinței, s-a reținut că și aceasta este neîntemeiată, inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată tot pentru o infracțiune comisă cu violență, respectiv vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 162 din 07 mai 2007 a Judecătoriei Băilești, în executarea căreia a fost arestat la 09 noiembrie 2007 și liberat condiționat la 11 iunie 2008, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 150 de zile închisoare.

Având în vedere circumstanțele reale și cele personale ale apelantului, care anterior a suferit numeroase condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și de violență (art. 208, 209 C. pen.; art. 181 C. pen.; art. 180 alin. (1) C. pen. și, așa cum s-a arătat, art. 182 C. pen.), s-a apreciat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și părțile civile, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate (după cum rezultă din memoriul depus la dosar recurs și concluziile orale ale apărătorului din oficiu, expuse în partea introductivă a acestei decizii) pentru neobsevarea probelor solicitate care demonstrau relația cu victima și părțile civile V.D.

și V.S., greșita neaplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., greșita stabilire a cuantumului pedepsei; s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Recurenții părți civile au invocat, potrivit concluziilor scrise (dosar recurs) greșita respingere a cererilor de constituire de parte civilă fără punerea în discuție a excepției tardivității, în condițiile în care acestea nu au beneficiat inițial de asistență juridică.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate se constată că recursul inculpatului este fondat, iar cele declarate de părțile civile nefondate, pentru considerentele ce urmează: 1. În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, din verificarea actelor dosarului se reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs în ședința de judecată din 17 ianuarie 2012 (dosar recurs) inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., coroborate cu prevederile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă. Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011. Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 17 ianuarie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu, coroborate cu împrejurarea că, anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea de infracțiuni cu violență și față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului (care a manifestat o atitudine violentă pe fondul consumului de alcool) pedeapsa de 12 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat S.I. va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. de la 17 la 12 ani închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate, iar conform art. 88 C. pen.

se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 15 august 2010 la 17 ianuarie 2012. Se va face aplicarea art. 19 alin. (3) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției. 2. Referitor la recursurile declarate de părțile civile se constată că în mod corect prima instanță a reținut că cererile de constituire de parte civilă au fost făcute cu depășirea termenului imperativ reglementat de lege (art. 15 alin. (2) C. proc. pen.), împrejurarea că părțile vătămate nu au beneficiat de asistență juridică neavând relevanță prin prisma prevederilor legale invocate, dreptul procesual al părților vătămate de a se constitui părți civile fiind respectat de organele judiciare, dar neexercitat de acestea potrivit normelor ce îl reglementează, ceea ce atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului, conform art. 185 alin. (1) C. proc.

pen. Astfel, se constată că prima instanță și cea de apel au realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, hotărârile anterior pronunțate fiind legale, temeinice și riguros argumentate. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate de părțile civile vor fi respinse, ca nefondate, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții părți civile vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 172 din 29 august 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 176 din 25 martie 2011 a Tribunalului Dolj numai cu privire la individualizarea pedepsei principale. Face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare. Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 august 2010 la 17 ianuarie 2012. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile P.Ș., V.M.

și V.D. împotriva deciziei penale nr. 172 din 29 august 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.