ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1647/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1647/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 187 din 31 martie 2008, Tribunalul Maramureș a condamnat pe

inculpatul S.V., la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c), a art. 76 lit. a) din

același cod și la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de port fără drept și

folosirea cuțitului, prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și a art. 76 lit. e) teza I C.

pen.

În

temeiul art. 33 lit. a), art.3 4 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui mâner de cuțit în

lungime de 11,5 cm, lățime 2 cm, culoare neagră și a unei lame de cuțit

îndoită, în lungime de 13,6 cm, lățime lamă 2 cm, ce a aparținut inculpatului.

Pe

latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 și ale art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile S.O.V., sumele de 10.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul

și S.V., bărbat în vârstă de 44 ani, se cunoșteau de mai mult timp, ei și

locuind pe aceeași stradă.

La 18

august 2007, S.O.V. și fratele său, S.G., pe la orele 21

00

, au

poposit pe terasa unui local denumit „Pensiunea lui Belciug”, aici aflându-se

mai multe persoane din familia R., veri ai celor doi.

La acea

oră, inculpatul a intrat în respectivul local și s-a așezat la masa unde se

aflau patronul și încă două persoane.

La un

moment dat, pe lângă masă a trecut S.O.V. și acesta l-a pălmuit pe inculpat

pentru că între el și frații săi s-ar fi petrecut anterior incidente.

Inculpatul l-a împins, diferendul fiind însă aplanat și S.O.V. revenind pe

terasă.

După

momentul descris, în jurul orelor 22

00

, inculpatul a părăsit incinta

localului, S.O.V. și fratele lui rămânând pe terasa amintită.

Dorind

să nu reizbucnească incidentul dintre inculpat și S.O.V., I.V., luându-l de

braț pe inculpat, i-a cerut să meargă împreună spre casele lor. După

parcurgerea unei distanțe de aproximativ 20 m, în apropierea unui pod amplasat

pe strada unde locuia inculpatul, acesta a refuzat să mai fie însoțit și, ca

atare, I.V. l-a lăsat singur.

După

aproximativ două-trei minute, S.O.V. și fratele său au plecat și ei de la

terasă și atunci când au ajuns la podul amintit, primul fiind în fața lui S.G.,

inculpatul ce avea în mâna sa un cuțit, l-a lovit de sus în jos. Încercarea lui

S.G. de a-l ține pe inculpat de tricou, a făcut ca acesta să scape cuțitul.

Între timp, sosise la fața locului R.G., el fiind cel care a luat cuțitul, a

ridicat victima, în tot acest timp inculpatul părăsind zona în fugă.

Raportul

de expertiză medico-legală a înscris că moartea lui S.O.V. a fost violentă și a

fost cauzată de hemoragie internă și externă, masivă, post plăgi înțepate în

regiunea supraclaviculară stângă și toracic stâng posterior lateral, cu

interesare profundă a parenchimului pulmonar. S-a mai reținut că leziunile s-au

produs prin lovituri active, repetate, cu un corp tăietor-înțepător (lama unui

cuțit), poziția agresorului față de victimă a fost spate și lateral stânga.

Împotriva

sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș,

partea civilă S.O.V. și inculpatul.

Parchetul

a criticat sentința sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante,

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința unei greșite

individualizări a pedepselor.

Partea

civilă și-a motivat apelul pe greșita stabilire a pedepsei aplicată

inculpatului.

Inculpatul

a criticat sentința instanței de fond sub aspectul greșitei nerețineri a

circumstanțelor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea

de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 67.A din 15 mai 2008 a admis apelurile

formulate de parchet și de către partea civilă, a desființat sentința și a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) C. pen., a art. 76 lit. a) din același cod, de la 10 ani

închisoare la 12 ani închisoare.

S-a

menținut pedeapsa complementară aplicată.

În baza

dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit

pedepsele, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Apelul

inculpatului a fost respins ca nefondat.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj.

Pe

parcursul desfășurării judecării recursului declarat de parchet, la termenul de

judecată din 16 septembrie 2008, inculpatul a formulat recurs (încheierea din

16 septembrie 2008, dosar nr. 5393/100/2007 – ÎCCJ – Secția penală).

Recursul

declarat de parchet vizează cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., în dezvoltarea căruia, parchetul a motivat că în cauză este

greșită reținerea, în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., lipsa antecedentelor penale

neconstituind un element suficient pentru aplicarea lit. a) a art. 74 C. pen.,

iar în ce privește lit. c) a aceluiași text, recunoașterea de către inculpat a

lovirii victimei cu cuțitul, nu echivalează, având în vedere probatoriul

cauzei, cu o atitudine procesuală corectă. În sprijinul acestei din urmă

susțineri, parchetul a evidențiat atitudinea inculpatului, manifestată cu

ocazia susținerii ultimului cuvânt în fața ei, respectiv, lipsa vinovăției sale

în ce privește moartea victimei.

Recursul

inculpatului este motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora susținându-se că pedepsele

aplicate au fost greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen., „iar încadrarea juridică a faptei ar trebui să aibă în vedere și

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.” (fila 76 dosar ÎCCJ – s. pen.).

Recursul

formulat de inculpat este tardiv.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385

3

C. proc. pen., termenul de

recurs este de 10 zile. Aliniatul 2 al textului indicat prevede că dispozițiile

art. 363-365 privind data de la care curge termenul se aplică în mod

corespunzător.

Art. 363

alin. (3) din același cod, prev ede că pentru partea care a fost prezentă la

dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. În continuare,

același aliniat prevede ...pentru inculpatul deținut...care a lipsit de la

pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Raportând

cauza la aceste dispoziții, se reține că inculpatul a fost prezent personal la

dezbaterea apelului (fila 29 dosar curte de apel) și, de asemenea, pronunțarea

deciziei s-a făcut în prezența sa, inculpat arestat (fila 34 același dosar).

Totodată, în dispozitivul deciziei instanței de apel, termenul de recurs este

menționat, curtea de apel menționând și de când curge termenul, respectiv de la

pronunțare (aceeași filă).

Instanța

de apel, la data de 15 mai 2008, orele 15

11

a comunicat locului de

deținere (Penitenciarul Gherla) o copie de pe dispozitivul hotărârii pronunțate

în prezența inculpatului (fila 28 același dosar).

În

aceste condiții, inculpatul formulând recurs în cursul judecării recursului

declarat de parchet, calea de atac este tardivă și în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi

respins.

Este de

amintit că la același termen de judecată, 16 septembrie 2008, s-a admis cererea

inculpatului de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 363 alin. (3) raportat

la art. 385

3

C. proc. pen.

Curtea

Constituțională, prin decizia nr. 287 din 3 martie 2009, în baza dispozițiilor

art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1, art.

2, art. 3, art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția ridicată de inculpat, în esență

reținându-se că instanța de contencios constituțional nu se poate transforma în

legislator pozitiv, modificarea soluției legislative criticate nefiind

atributul său.

Recursul

declarat de parchet este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Legiuitorul

penal, în art. 72 a prevăzut, cu valoare de criterii generale de

individualizare a pedepsei, limitele fixate de textul incriminator, gradul de

pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu

privire la persoana infractorului, instanța de fond și cea de apel au reținut

circumstanțe atenuante, de genul conduita bună înainte de săvârșirea

infracțiunii [art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.] și atitudinea de după

săvârșirea infracțiunii [art. 74 alin. (1) lit. c) din același cod], în cadrul

primei motivându-se lipsa antecedentelor penale.

Deși

recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată,

deci, lăsată la aprecierea acesteia, în aprecierea unor situații ca,

circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social

concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a

fost săvârșită, precum și la orice alt element privitor la persoana

făptuitorului, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele

enumerate în art. 74 C. pen., nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca

circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei.

În

cauză, fapta comisă de inculpat prezintă grad mare de pericol, ea a adus

atingere vieții persoanei, a prevăzut moartea acesteia, instantaneu, victima

neaducând nici un moment, vreo stare de pericol pentru inculpat.

În

consecință, reținerea aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

nefiind justificată, recursul declarat de parchet, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va

proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

În baza

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

inculpatul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 67/A

din 15 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul S.V.

Casează decizia penală sus-menționată și

sentința penală nr. 187 din 31 martie 2008 a Tribunalului Maramureș cu privire

la greșita aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) și

art. 76 lit. e) teza I C. pen., dispoziții pe care le înlătură.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 12

ani închisoare în pedepsele componente, astfel:

- 12 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76

lit. a) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. e) teza I C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. , de la 12 ani

închisoare la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

de la 2 luni închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca

inculpatul S.V. să execute în final 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpatul S.V. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 august 2007 la 5

mai 2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5

mai 2009.