ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3488/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

45/ P din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, s-au dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul

E.C.,

fiul lui C. și E., cu antecedente penale, aflat în prezent în Penitenciarul Bacău la pedeapsa de:

- 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28 septembrie 2008 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cuțit cu lama de 7 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a admis cererea pentru plata de daune materiale formulată de partea civilă B.A.A.

A obligat pe inculpat să achite părții civile suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să achite statului suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul, anterior comiterii faptei, domicilia în comuna T., județul N. și lucra ca muncitor zilier în construcțiile raza comunei Borlești, județul Neamț. În această comună trăia în concubinaj cu martora A.E.M.

În seara zilei de 27 septembrie 2008, după terminarea lucrului, în jurul orelor 20

00

, inculpatul s-a deplasat la barul L.M., unde se afla și concubina sa, fratele acesteia, A.M. și tatăl acestora A.I.C. Aceștia au consumat băuturi alcoolice, până au ajuns în stare de

ebrietate.

În jurul orelor 22

00

, în bar a intrat și victima B.N., care de asemenea era în stare de ebrietate și, la un moment dat, deoarece victima a încercat să-i facă avansuri concubinei inculpatului, acesta s-a enervat și, a scos cuțitul pe care îl avea asupra sa, a lovit victima cu pumnul, după care a lovit-o cu cuțitul în piciorul stâng.

Victima a fost dusă la domiciliu de martorii P.N. și A.G. care, fiind și ei în stare de ebrietate, nu au realizat cât de profundă este lovitura.

După plecarea victimei, inculpatul a rămas în continuare în bar, plecând apoi la domiciliul concubinei sale. Când a ajuns acasă, inculpatul a început să se certe cu martora A.E.M., a încercat să o lovească cu cuțitul, motiv pentru care aceasta l-a luat și l-a aruncat în curte, fiind găsit și ridicat a doua zi de organele de poliție.

În dimineața zilei de 28 septembrie 2008, când mama victimei a mers în camera unde acesta dormea, a constatat că decedase.

Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, cauza medicală a morții fiind hemoragia externă masivă, consecința unei plăgi tăiate a coapsei, cu secționarea arterei femurale stângi. Topografia și morfologia leziunii tanato-generatoare pledează pentru producerea sa prin lovire activă cu corp tăios, posibil cuțit, între plaga tăiată și deces existând legătură de cauzalitate directă.

De asemenea, s-a constatat că în momentul decesului, victima avea o alcoolemie de 3,50 gr. %o.

Pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a susținut permanent că nu a lovit victima cu cuțitul, deși recunoaște că avea cuțitul în mână, ci doar că a avut o altercație cu victima, pe care doar a împins-o, aceasta căzând într-un șanț.

Susținerile inculpatului nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, nici unul din martorii oculari nerelatând aspectele invocate de inculpat. Astfel, din declarațiile martorilor A.E.M., A.M., P.N. rezultă că inculpatul, după ce i-a dat un pumn victimei, a lovit-o cu cuțitul pe care îl avea în mână.

Faptul că la baza conflictului a stat împrejurarea că victima îi făcea avansuri concubinei inculpatului, situație care l-a deranjat pe inculpat, nu poate constitui o circumstanță atenuantă, nejustificându-se reținerea în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima nu a avut o atitudine agresivă față de inculpat și nici nu a adus o atingere gravă demnității vreunei persoane, avansurile făcute martorei A.E.M., așa cum rezultă din probele administrate, nefiind atât de insistente încât să justifice o reacție de o asemenea violență din partea inculpatului.

Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe cuțitul ridicat de organele de poliție și care îi aparține, provin de la victimă. Această probă a fost respinsă de instanță, fiind imposibilă efectuarea ei, întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la

victimă, astfel că nu se poate face o comparație între urmele de sânge de pe cuțit și sângele victimei.

Presupunerile inculpatului, referitoare la faptul că victima ar fi fost lovită cu cuțitul după plecarea din bar, sunt lipsite de suport probatoriu, cu atât mai mult cu cât victima a fost transportată la domiciliu de martorii P.N. și A.G., martori care nu au avut nici un conflict cu victima și care nu au fost văzuți ca având asupra lor vreun cuțit.

Fapta inculpatului de a lovi într-un loc public victima cu un obiect tăietor apt a produce decesul, în zona piciorului, zonă puternic vascularizată, fapt ce a produs o hemoragie externă masivă și care a determinat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

La data comiterii faptei, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât prin sentința penală nr. 532 din 2 mai 2001 a Judecătoriei Petroșani a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. d) C. pen., fiind arestat la data de 15 februarie 2001 și liberat la data de 23 noiembrie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 629 zile.

În baza acestui text de lege și a dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., instanța urmează să aplice inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia se va avea în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere și din urmările produse precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Aspectele privitoare la vârsta relativ tânără a inculpatului,la faptul că acesta a fost de acord să achite contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei, urmează a fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea sa, în baza art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa reducându-se sub minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat C.E.D.O. prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza H. contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.

De asemenea, la comiterea infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de nici o profesie, funcție sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni C.E.D.O., în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. cu privire la drepturile părintești.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28 septembrie 2008 și până la zi.

Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și consecințele produse, în baza art. 350 C. proc. pen. se va menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. se va dispune confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii. Partea civilă B.A.A., mama victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.

La termenul din 10 decembrie 2008, inculpatul a declarat că este de acord să achite părții civile sumele solicitate dacă va fi găsit vinovat. Având în vedere principiul disponibilității părților, care are aplicabilitate în latura civilă, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., instanța urmează să admită cererea și să oblige pe inculpat la plata daunelor materiale solicitate.

Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 66 din data de 19 mai 2009, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, care atât personal, cât și prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a susținut că este nevinovat, precizând că această poziție a sa a fost constantă, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, iar probele administrate în cauză nu au contrazis apărarea sa. S-a menționat că singurii martori care îl încriminează sunt rudele concubinei sale, aceasta din urmă având chiar un conflict cu victima ce-i făcea avansuri. A mai susținut inculpatul, că a avut un incident cu victima, pe care a lovit-o, având în mână cuțitul, dar care nu l-a atins pe aceasta, iar convingerea sa este că victima a fost omorâtă, pe drumul către casă de persoanele care au transportat-o.

Instanța de control judiciar,verificând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat, dar și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală.

Astfel,instanța de fond, pe baza probelor administrate atât îh faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a stabilit o situație de fapt corectă, pe baza căreia a dat faptei comise de către inculpat, o încadrare juridică legală.

Inculpatul în apărarea sa a susținut că nu a lovit victima cu cuțitul ce avea în mână, cu lama afară din teacă, ci doar a vrut să o sperie, aplicându-i o lovitură cu pumnul, aceasta căzând în șanț, moment după care el a intrat în bar și nu a văzut ce s-a mai întâmplat, dar este convins că a fost omorâtă în drum spre casă, de persoanele care l-au transportat și care anterior avuseseră un conflict.

Verificându-se susținerile inculpatului, s-a constatat că nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, nici unul din martorii oculari nerelatând aspectele invocate de inculpat. Astfel, din declarațiile martorilor A.E.M., A.M., P.N. rezultă că inculpatul, după ce i-a dat un pumn victimei, a lovit-o și cu cuțitul pe care îl avea în mână. Cât privește apărarea inculpatului că victima ar fi fost omorâtă în drum spre casă, acesta este infirmată de procesul verbal de cercetare la fața locului și din care rezultă că dârele de sânge lăsate de victimă s-au întins pe o distanță de 1200 metri, respectiv din fața barului L.M., unde a fost lovită de către inculpat și până în fața bucătăriei în care a fost găsită, decedată. Tot din procesul verbal susmenționat și care se află la pagina 1 a dosarului de urmărire penală rezultă că, în fața barului, atât în șanțul unde a căzut victima în urma loviturii aplicate de către inculpat, pe vegetație, cât și la o distanță de 2 metri față de acest șanț au fost găsite mai multe pete de sânge.

Atât în fața primei instanțe, cât și în apel,inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize biocriminalistice, pentru a se stabili dacă urmele de sânge de pe cuțitul ridicat de organele de poliție și care îi aparține, provin de la victimă. Această probă a fost respinsă de ambele instanțe, cu motivarea că este imposibilă efectuarea ei, întrucât nu mai există probele de sânge prelevate de la victimă, pentru a se putea face o comparație între urmele de sânge de pe cuțit și sângele victimei, iar prin coroborarea probelor din dosar, rezultă vinovăția inculpatului.

Apărările inculpatului, referitoare la faptul că victima ar fi fost lovită cu cuțitul după plecarea din bar, sunt lipsite de suport probatoriu și motivat de faptul că victima a fost transportată la domiciliu de martorii P.N. și A.G., martori care nu au avut nici un conflict cu victima și care nu au fost văzuți ca având asupra lor vreun cuțit.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat prezentul recurs.

Motivele de recurs au fost menționate în cererea de recurs și în memoriile olografe ale inculpatului, iar în partea introductivă a prezentei decizii au fost consemnate motivele de recurs expuse oral de apărător cu ocazia dezbaterilor.

Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de instanța de fond (fila 20), instanța de apel (fila 15) și de instanța de recurs (fila 53);

- la instanța de fond, inculpatului i s-au încuviințat probe în circumstanțiere (fila 10, 27, 53), fiind respinsă motivat cererea de efectuare a unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuțitul corp-delict (fila 63-64). Au fost ascultați martorii propuși prin rechizitoriul procurorului;

- în apel, la cererea inculpatului, instanța a întreprins demersuri procedurale rezonabile pentru localizarea și audierea martorilor A.G. și P.N. (demersuri făcute și de către instanța de fond - încheierea de dezbateri, fila 96), însă față de împrejurarea că aceștia sunt plecați în străinătate, fără a se cunoaște adresa lor, s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (pag. 2 decizie). De asemenea, a fost respinsă motivat efectuarea unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuțitul corp-delict (pag. 2 decizie);

- în recurs, la cererea inculpatului, s-au acordat 3 termene pentru pregătirea apărării, inclusiv prin xeroxarea unor înscrisuri din dosar, și grefă (studierea dosarului) - fila 10, 14 verso, 31, 40, 44 verso.

În esență, fără a contesta împrejurările de fapt expuse în rechizitoriu, inculpatul - care a recunoscut că la data faptelor a avut un cuțit asupra sa, cuțit care a fost găsit de organele de poliție în curtea casei concubinei sale - a susținut că a avut cuțitul în mână numai cu intenția de a „speria" victima („după care, cu mâna în care aveam cuțitul am împins victima, aceasta căzând într-un șanț. am împins-o punându-i mâna ori în zona pieptului ori a gâtului, nu îmi amintesc exact unde în bar, în momentul în care am închis cuțitul și l-am băgat în buzunar nu m-am uitat să văd dacă are urme de sânge” – fila 20 verso, declarație în fața primei instanțe).

În motivele de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 18 din C. proc. pen., s-a solicitat:

- restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale prin administrarea și a altor probe, inclusiv reaudierea tuturor martorilor;

- rejudecarea cauzei de către prima instanță ori instanța de apel deoarece nu s-au pronunțat pe cererea de efectuare a unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuțitul corp-delict;

- achitarea în temeiul art. 10 lit. c) din C. proc. pen. („fapta nu a fost săvârșită de inculpat").

Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

- art. 333 C. proc. pen. referitor la soluția restituirii cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale a fost abrogat expres prin art. 1 pct. 158 din Legea nr. 356/2006;

- asupra cererii inculpatului de efectuare a unei expertize A.D.N. cu privire la eventuale probe sanguine aflate pe cuțitul corp-delict, ambele instanțe - după punerea în discuție contradictorie în ședință publică - s-au pronunțat motivat (pag. 2 a deciziei, încheierea instanței de fond din 4 februarie 2009, fila 63-64), înalta Curte apreciind ca pertinente motivele pentru care această cerere a fost respinsă (pag. 3 sentință);

- limitându-se la afirmații generale (martorii au dat declarații contradictorii, martorii nu știu să citească ori să scrie, probele în acuzare sunt insuficiente, judecata a fost superficială) și la interpretarea subiectivă a probelor administrate, apărarea și inculpatul, personal, nu au menționat care probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de instanțe, aspect necesar pentru constatarea incidenței cazului de casare referitor la eroarea gravă de fapt.

Lovirea victimei în picior, cu cuțitul, de către inculpat este relevată în declarațiile martorilor A.E.M., A.M. și P.N., declarații care se coroborează cu actele medico-legale existente la dosar. Revenirea în fața instanței de fond asupra declarației dată la urmărirea penală de către martora A.E.M. - concubina inculpatului (susținând că inculpatul „a lovit victima cu un cuțit în zona spatelui” – fila 54 verso) - nu este explicată în nici un fel de către aceasta, ceea ce justifică concluzia lipsei de credibilitate a noii depoziții.

De asemenea, nu pot fi reținute afirmațiile apărării că martorii ar fi semnat declarațiile date în fața procurorului în condițiile în care aceștia nu știu să scrie ori să citească, cel puțin din examinarea mențiunii finale că martorii au semnat după ce li s-au citit declarațiile, precum și din împrejurarea că, în fața instanței, martorii nu au susținut o astfel de ipoteză (semnarea în necunoștință de cauză a declarațiilor date la urmărirea penală).

Nu sunt întemeiate nici celelalte cereri ale inculpatului (reaudierea martorilor, examinarea grafologică a declarațiilor martorilor, supunerea la testul poligraf a martorilor, ascultarea celor 2 martori care nu se mai află în țară) întrucât încuviințarea unor probe și administrarea acestora se face numai cu respectarea condițiilor de fond și de procedură prevăzute de lege (art. 62 și urm. C. proc. pen., respectiv, art. 322 și urm. C. proc. pen.).

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 28 septembrie 2008, la 29 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.