ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2356/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 75/D/2012 Tribunalul Bacău în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 de modificare a C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.G. cetățean român, studii școală profesională, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Au fost interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la data de 23 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de daune materiale și 50.000 RON daune morale către părțile civile C.M. și C.G.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă R.I. reprezentată legal de către curatorul C.M.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la comiterea infracțiunii, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Bacău la nr. 41 din data de 16 noiembrie 2011.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.G., în vederea obținerii și stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 726//P/2011 din 15 noiembrie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Până la începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 de modificare a C. proc. pen. inculpatul B.G. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În drept fapta inculpatului care la data de 23 septembrie 2011, orele 13.00, pe fondul consumului de alcool și în urma unui conflict spontan a aplicat patru lovituri cu un cuțit în zona toracică și abdominală a victimei B.D. - soția sa - cauzându-i acesteia o plagă cardiacă, plăgi transfixiante diafragmatice, hepatice, o plagă gastrică și o plagă renală, cu hemoragie internă, leziuni care au fost grave, sigur și direct mortale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, între soți, prin folosirea unui corp tăietor-înțepător, prin aplicarea a patru lovituri, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, prezentându-se în fața organelor judiciare, dar care este o persoană violentă, aspect relevat de părțile civile dar și de apărătorul ales al inculpatului în concluziile pe fondul cauzei, și susținut de certificatele medico-legale aflate de dosarul de urmărire penală, împrejurări în temeiul cărora instanța a aplicat o pedeapsă spre maximul special, redus cu 1/3.

Prin comiterea faptei ilicite, inculpatul a cauzat părților civile un prejudiciu moral cert, fiind notorie, evidentă și uneori greu de surmontat suferința pricinuită de pierderea copilului.

Prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic și material impun și recomandă acordarea de daune morale și materiale. Normele eticii și echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc. Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viața familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsura suferințele psihice ale victimei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.G.

Inculpatul B.G. a solicitat desființarea sentinței în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate, respectiv reducerea acesteia.

Prin Decizia nr. 55 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva Sentinței penală nr. 75/D din 22 martie 2012 a Tribunalului Bacău și în conformitate cu dispozițiile art. 383 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanță a procedat la o justă individualizare în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea a mai arătat că inculpatul și-a recunoscut vinovăția cu privire la faptele reținute în actul de sesizare al instanței, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime iar poziția procesuală a inculpatului a fost deja avută în vedere prin aplicarea unui tratament sancționator favorabil, având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, deloc favorabile inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.G., iar în susținerea recursului formulat a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

(alin. (1)) pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând diminuarea cuantumului pedepsei.

Examinând recursul declarat în cauză de recurentul-inculpat B.G. Înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Verificând hotărârile atacate, pe baza, actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că instanțele de fond și apel au făcut o corectă aplicare în speță a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social al faptei, cât datelor ce caracterizează persoana inculpatului, a dat infracțiunii comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare și a procedat la individualizarea pedepsei aplicate cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond de 16 ani și 8 luni închisoare, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Această conduită cooperantă a inculpatului de recunoaștere a faptei pe parcursul procesului penal a fost în mod corect reținută de către instanțele de fond și apel ca o circumstanță atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., căreia i s-a dat eficiența corespunzătoare.

Nu se justifică reducerea și mai mult a acestei pedepse, deoarece în acest caz ea nu și-ar mai atinge scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen.

Ceea ce contează, în esență, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justețea pedepsei fiind susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete și să conducă în final la redarea lui societății, lucru care în ceea ce îl privește pe inculpat, în opinia Înaltei Curții, s-a și produs.

Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. durata măsurii arestării de la 23 septembrie 2011 la 4 iulie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA