ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3878/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154/D din 8 iunie 2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.P., prin apărător, din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen. și în consecință, în temeiul art. 183 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de "loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" a fost condamnat inculpatul C.P., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă durata executată prin reținere și arestare preventivă, în perioada 10 februarie 2012 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. s-au admis pretențiile civile formulate de partea civilă C.S. și în consecință a fost obligat inculpatul să achite acestei părți civile suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale. În temeiul art. 109 C. proc.

pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, și a necropsiei, aflate și înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău din 04 aprilie 2012. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii și înregistrat în Registrul de Corpuri delicte al Tribunului Bacău din 04 aprilie 2012. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.P., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a constatat că inculpatul a avut apărător desemnat din oficiu. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus și cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 500 RON, precum și onorariul pentru asistența juridică din oficiu la instanță.

Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 267/P/2012, din 03 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 09 februarie 2012, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe vărul său C.I. în partea superioară a coapsei stângi cu interesarea arterei femurale stângi. În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul C.P. este văr cu numitul C.I. și locuiesc în satul L., com. P.T. În ziua de 9 februarie 2012, cei doi s-au întâlnit și au desfășurat activități de deszăpezire la niște localnici de pe raza satului L., unde au consumat băuturi alcoolice.

După terminarea activității de deszăpezire, inc. C.P. și vărul său C.I., au mers la locuința numitului I.P. din satul L. unde au continuat că consume băuturi alcoolice. În jurul orelor 21,00 inc. C.P. și C.I. au mers la locuința inculpatului și datorită stării de ebrietate și a unor discuții contradictorii, s-au certat. În timpul altercației inc. C.P. a luat un cuțit de bucătărie și i-a aplicat vărului său C.I., o lovitură în zona inghinală, provocându-și victimei o plagă tăiată în partea superioară a piciorului stâng. Numitul C.I. a încercat să se deplaseze la domiciliul său, dar văzând că sângerează abundent, a revenit la locuința inculpatului, iar datorită stării de ebrietate a celor doi, C.I.

nu a primit îngrijiri medicale, iar în urma sângerării abundente, a decedat. Din raportul de constatare medico-legală al S.M.L. Bacău a rezultat că moartea numitului C.I. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie consecutiv unei plăgi înjunghiate 1/3 partea superioară coapsa stângă cu interesarea arterei femurale stângi și anemie secundară în viscere. Leziunile au putut fi produse prin lovirea victimei cu un obiect tăios - cuțit, cu o lățime de aprox. 2 cm și lungime de 20 cm, având o direcție oblică de la dreapta la stânga și de jos în sus. Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie al S.M.L. Bacău - Laborator toxicologie a rezultat că în momentul decesului victima C.I. avea o alcoolemie de 1,10 gr.%o.

Inculpatul C.P. - a solicitat instanței - la primul termen de judecată și înainte de citirea actului de sesizare al instanței - aplicarea procedurii simplificat de judecare a cauzei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că recunoaște în întregime fapta imputată, este de acord, are cunoștință de întreg materialul probator acumulat la urmărirea penală, și pe care și-l însușește. A reținut instanța de fond că situația de fapt, așa cum a fost reținută de rechizitoriu, se bazează pe materialul probator acumulat, respectiv: procesul verbal de cercetare la locul faptei, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală al SML Bacău, declarația părții vătămate C.S., declarațiile martorilor: C.D., C.M., C.M.R., C.T.

și declarațiile de recunoaștere a faptei de către inc. C.P. Așadar, inculpatul C.P., a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., sens în care instanța de fond i-a admis solicitarea, pe de o parte fiind manifestarea lui de voință liber exprimată și pe de altă parte având în vedere Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dată de Curtea Constituțională prin care a fost declarat neconstituțional alin. ultim al art. 320 1 C. proc. pen. și obligativitatea tuturor instanțelor din țară de a se supune acestor decizii. Cu privire la aplicarea dispozițiilor de art. 44 C. pen. instanța de fond a apreciat că nu se pot reține, întrucât probatoriul nu a confirmat susținerea inculpatului, că ar fi fost o altercație între cei doi atât de gravă încât să-l aducă în situația de a-și pierde uzul rațiunii, imperiu sub care a săvârșit infracțiunea - așa cum se cere de articolul invocat.

Având în vedere declarațiile inculpatului, ale mamei victimei, a mamei inculpatului, care confirmă situația de fapta, aceea că după ce au muncit întreaga zi împreună la deszăpezit au consumat băuturi alcoolice la bufetul satului și revenind amândoi acasă, s-a declanșat un conflict verbal între ei, conflict pe care inculpatul l-a stins prin aplicarea unei lovituri cu un cuțit luat de la grădina camerei unde stăteau, instanța de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.P. din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. în art. 183 C. pen. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., iar în privința solicitărilor inculpatului de a i se aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. instanța a avut vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a putea fi redusă pedeapsa cu o treime. Astfel, s-a aplicat inculpatului, pentru fiecare infracțiune câte o pedeapsă sub limita minimă specială, cu respectarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. A apreciat că nu se justifică și reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., așa cum a solicitat apărarea și inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza 2, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul C.P., iar prin decizia penală nr. lll din 11 septembrie 2012 Curtea de Apei Bacău, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 154/D din 08 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1905/110/2012 cu privire la greșita încadrare juridică reținută în cauză. A desființat sentința apelată sub aceste aspect. A reținut cauza spre rejudecare și,în fond, a reținut încadrarea juridică dată faptei inculpatului C.P. prin rechizitoriu, aceea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. A condamnat inculpatul C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

pe o durată de 7 ani. Pedeapsă de executat pentru inculpatul C.P.: 10 (zece) ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru o durată de 7 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului C.P. În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 08 iunie 2012 la zi. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. în baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În raport de împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, victima fiind lovită cu un cuțit în zona inghinală, atitudinea psihică a inculpatului care nu a acordat primul ajutor victimei, obiectul folosit de inculpat la săvârșirea faptei, a apreciat instanța de apel că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, rezultat care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia și a reținut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, aceea de omor calificat prev de art. 174-175 lit. c) C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social, modul și mijloacele de săvârșire, rezultatul periculos precum și persoana inculpatului, aplicând astfel o pedeapsă principală orientată spre minimul prevăzut de lege potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., aceasta fiind de natură să asigure exemplaritatea și funcționalitatea acesteia potrivit art. 52 alin. (2) C. pen. A mai reținut că o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică având în vedere gravitatea infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.P.

și a solicitat, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei, prin reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul C.P. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de prim control judiciar răspunde principiului proporționalității, gravității faptei cât și scopului prev. de art. 52 C. pen., având în vedere infracțiunea săvârșită de omor calificat. Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatorie și trebuie efectuată cumulativ cu accent pe gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau, dimpotrivă celor care caracterizează fapta săvârșită.

În speță, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat având în vedere infracțiunea săvârșită și urmările faptei concretizate în decesul victimei C.I., consecință deosebit de gravă produsă ca urmare a conduitei violente a inculpatului C.P. Instanța de apel a efectuat o analiză adecvată a circumstanțelor personale ale inculpatului și circumstanțelor reale ale cauzei, astfel că pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare este justificată în raport de împrejurările faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire, gradul de pericol social și persoana inculpatului, reflectând astfel o individualizare conform dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen. Cu privire Ia solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin reținerea disp art. 74 C. pen., față de circumstanțele personale ale inculpatului C.P.

- nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și față de circumstanțele reale - lovirea victimei cu un cuțit într-o zonă puternic vascularizată, atitudinea pasivă a inculpatului după incident, rezultatul produs concretizat în moartea victimei C.I., vărul inculpatului, Înalta Curte constată că pedeapsa așa cum a fost individualizată este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia. Înalta Curte constată pedeapsa, astfel cum a fost individualizată de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

și reflectă o individualizare temeinică, fiind respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor, de către prima instanță de către instanța de apel, constatând că nu există nici un alt caz de casare care să se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 111 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. În baza art. 88 C. pen.

va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării de la 10 februarie 2012 la 27 noiembrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 111 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 1905/110/2012. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 februarie 2012 la 27 noiembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2012.