ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
368 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galați s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1)
C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnare inculpatului
N.A., la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani și 6 luni precum și la
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea
pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de omor (faptă
comisă la 8 ianuarie 2012).
În conformitate cu
dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului mai sus
menționat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. p.
În temeiul dispozițiilor
art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului N.A. și, în
conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată
acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu
data de 18 ianuarie 2012 la zi.
În baza art. 14 C. proc.
pen., raportat la dispozițiile art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998
și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul N.A. către partea civilă M.M. (sora
victimei C.N. ) la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale; respinge,
ca fiind nedovedite, pretențiile civile în sumă de 5000 lei, formulate cu titlu
de daune materiale de către aceeași parte civilă precum și restul pretențiilor
formulate cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 C.
proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm.
C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă B.S. la plata, cu titlu
de daune morale, a sumei de 5000 lei precum și la plata unei contribuții lunare
de întreținere pentru minorul C.M.A., contribuție în cuantum de 25 % din
venitul minim pe economia națională de la data săvârșirii infracțiunii (8
ianuarie 2012) până la majoratul minorului (6 martie 2024).
S-au respins, ca
fiind nefondate, restul pretențiilor civile formulate de partea civilă B.S.
În baza art. 7 din Legea
nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după
rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în
S.N.D.G.J.
În temeiul dispozițiilor
art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a
obiectului tăietor despicător (secure), folosit de inculpat la săvârșirea
infracțiunii.
În baza art. 109 alin.
(3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu
ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată până la
soluționarea definitivă a cauzei.
În temeiul dispozițiilor
art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata
cheltuielilor judiciare statului, în sumă de 2670 lei.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu
nr. 19/P/2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și
înregistrat la această instanță sub nr. 2836/121/2012, s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului N.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de
art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reținut, în
esență, prin actul de sesizare mai sus menționat, faptul că la data de 8
ianuarie 2012 pe fondul unui conflict precum și urmare a consumului de alcool,
inculpatul mai sus menționat a aplicat victimei C.N. multiple lovituri cu
corpuri contondente (pumni, picioare, coadă de secure) în diverse zone ale
corpului inclusiv în zone vitale, producându-i acesteia un șoc traumatic și
hemoragic consecutiv unui politraumatism cu traumatism toraco-lombar, cu
fracturi sternale și costale ce au dus la decesul acesteia.
Anterior începerii
cercetării judecătorești în prezenta cauză, inculpatul N.A., asistat de
apărător ales, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei
reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței înțelegând să
recurgă la procedura prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen.; în acest
sens inculpatul a fost audiat, judecata urmând a avea loc, în privința laturii
penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Astfel, din analiza
actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut situația faptică potrivit
căreia inculpatul N.A., martorul M.M. și victima C.N. au lucrat ca ciobani la
stâna aparținând martorului Ș.M., stână ce este amplasată în zona denumită
popular „B.” de la periferia municipiului Galați. Inculpatul și victima lucrau
la stână de o perioadă mai îndelungată de timp, respectiv de un an, iar
martorul M.A. lucra din luna septembrie 2011.
În cadrul stânei
activitățile erau împărțite, fiind stabilite de către proprietarul acestuia,
martorul Ș.M., în sensul că inculpatul N.A. se ocupa de animalele din stână,
martorul M.A. se ocupa de curățenia stânei, iar victima era cea care ducea oile
la păscut. Programul victimei C.N. era zilnic, stabilit în intervalul orar 0700
– 2000.
Inculpatul N.A. și
martorul M.A. stăteau permanent în stână, în timp ce victima mergea zilnic la
locuința sa situată în apropierea stânei. Victima C.N. acea probleme cu
vederea, din această cauză acesta purta ochelari cu dioptrii mari.
La data de 08 ianuarie
2012, într-o zi de duminică, victima C.N. și-a urmat programul cotidian, în
sensul că în jurul orei 7,00 a mers al stână, si-a luat pachetul cu alimente,
după care a plecat cu oile la păscut. La rândul lor martorul M.A. și inculpatul
N.A. au efectuat diverse activități în cadrul stânei, cu precizarea că aceștia
au consumat alcool în acea zi, aproximativ 2 litri de vin, fiind sub influența
alcoolului.
În aceeași seară, în
jurul orelor 2000 – 2030, victima C.N. a sosit cu oile și le-a băgat în țarcul
stânei, fără însă să fie numărate. Cu toate acestea, martorului M.A. și
inculpatului li s-a părut că oile sunt mai puține, motiv pentru care au început
să o certe pe victimă. Inculpatul a început apoi să țipe la victimă și să o
înjure, reproșându-i acestuia că a adus mai puține oi.
În timp ce se aflau
în baraca stânei, inculpatul N.A. a început să lovească victima cu pumnii și
picioarele, aplicându-i numeroase lovituri în diverse zone ale corpului,
respectiv în zona feței, zona spatelui și în zona toracică, lovituri care au
durat între 2 și 5 minute, conform declarației inculpatului.
În acest timp
martorul M.A. a intervenit între aceștia, dar nu a reușit să-l determine pe
inculpat să înceteze agresiunea asupra victimei, agresiune care a continuat și
în exteriorul barăcii.
În continuare,
inculpatul a luat din baracă o secure, cu care a început să o lovească din nou
pe victimă, în diferite zone ale corpului, în timp cea aceasta era căzută la
pământ în fața ușii barăcii. Loviturile au fost aplicate cu coada securii și nu
cu partea metalică.
Martorul M.A. a
intervenit din nou și a reușit să ia securea din mâna inculpatului, pe care a
aruncat-o sub un pat din baracă.
După încetarea
agresiunii, victima C.N. a rămas în baracă unde s-a așezat pe un scaun în
poziția ghemuit. Pe durata loviturilor aplicate de către inculpat, victima nu a
ripostat în niciun mod.
În urma agresiunii
exercitate asupra sa, victima și-a pierdut ochelarii, a început să sângereze,
iar fața i-a devenit tumefiată, aceste aspecte fiind percepute nemijlocit de
către martorul M.A. Văzând starea în care se afla, martorul a încercat să o
spele pe victimă și să o oprească pe acesta în baraca stânei, dar inculpatul N.A.
nu a fost de acord cu acest lucru, ba chiar a alungat-o pe victimă.
Cu toate acestea,
fără să se intereseze de starea victimei, inculpatul și martorul M.A. au
adormit apoi în baraca stânei. În aceeași noapte, în jurul orelor 0300- 0400
martorul M.A. s-a trezit și a ieșit afară, moment în care a găsit-o pe victimă
căzută la pământ, cu fața în sus, lângă aragazul din baracă.
În aceste condiții,
martorul l-a trezit pe inculpat, acesta din urmă a mers și a împins victima cu
piciorul, dându-și seama că acesta decedase.
În urma constatării
decesului martorului M.A. s-a speriat și a fugit în stână, de unde s-a mai
întors după aproximativ 2 ore.
În acest interval de
timp inculpatul N.A. a luat victima în spate a transportat-o în afara stânei și
a abandonat-o pur și simplu lângă un lan de grâu, unde a și fost găsită de
către organele de anchetă.
În continuare
inculpatul s-a întors la stână, a luat obiectele vestimentare ale victimei,
inclusiv ochelarii și telefonul acesteia, pe care le-a aruncat într-un canal
situat în apropierea stânei, loc de unde au și fost recuperate parțial.
Inculpatul a mers din
nou în baracă, unde cu niște prosoape a șters urmele de sânge de pe cimentul
din fața aragazului, de pe ușă și din interiorul barăcii, cu intenția vădită de
a șterge urmele infracțiunii. Prosoapele respective au fost apoi aruncate de
către inculpat în stuful din apropierea stânei, loc de unde au fost recuperate
de către organele de anchetă.
După ce victima a
fost transportată și abandonată în câmp, martorul M.A. a revenit la stână, a
observat că victima nu mai era în baracă, dar datorită faptului că i-a fost
frică de inculpat, nu l-a mai întrebat nimic pe acesta. Martorul și-a dat însă
seama că victima a fost de fapt transportată în alt loc.
La un interval de
timp de 3-4 zile după săvârșirea faptei, tot în ideea de a înlătura urmele
infracțiunii, inculpatul N.A. și-a aruncat și hainele cu care fusese îmbrăcat
la momentul la care a transportat victima, deoarece acestea erau murdare de
sânge.
La data de 09
ianuarie 2012, victima C.N. a fost găsită de martorii Ț.C.G. și B.R.R. care au
anunțat organele de poliție prin S.N.U.A.U. 112.
Situația faptică mai
sus prezentată este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă:
procesul verbal de sesizare telefonică, procesul verbal de cercetare la fața
locului încheiat la 9 ianuarie 2012 și procesul verbal de cercetare încheiat la
10 ianuarie 2012 precum și planșa fotografică aferentă, declarațiile părților
vătămate/civile M.M. (sora victimei) și B.S. (bunica maternă a fiului
victimei), copia certificatului de naștere al minorului C.M.A. (fiul victimei
în vârstă de 6 ani), declarațiile martorilor M.A., Ș.M., B.V., I.F., G.V. și Ț.C.G.,
procesul verbal de reconstituire a faptei încheiat la 20 ianuarie 2012 și
planșa fotografică aferentă, fișa de constatări preliminare vizând decesul
victimei precum și raportul medico-legal de necropsie cu nr. 14/ A3 din 10
ianuarie 2012 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați,
înscrisuri în circumstanțiere, toate acestea coroborate cu declarațiile
inculpatului de recunoaștere a infracțiunii reținute în cauză;
Astfel, înscrisurile
medico-legale mai sus menționate relevă faptul că moartea numitului C.N. a fost
violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui
politraumatism, cu traumatism toraco-lombar și abdominal, cu fractură sternală,
fracturi costale bilaterale multiple, contuzie mezocolon transvers și entero –
mezenterică precum și ruptură renală dreapta cu hematom perirenal voluminos, ce
a putut fi produs prin lovire cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare.
La autopsia
cadavrului s-au constatat:
- tumefacții
echimotice palpebrale bilateral, cu hemoragii subconjuctivale bulbare
bilateral, fractură deschisă oase proprii nazale, tumefacție echimotică labială
superioară, cu plagă mucoasă, tumefacția edematoasă a buzei inferioare,
echimoze și excoriații pe antebraț drept și gambe, echimoză picior stâng,
infiltrat hemoragic latero-cervical drept, ce au putut fi produse prin lovire
cu corpuri dure în timp ce victima era în ortostatism, cu fața spre agresor
(leziunile de la nivelul feței), posibil și în timp ce era căzută (restul
leziunilor);
- echimoză
toraco-lombară sacrată, fractură sternală, disjuncții sterno-condrale drepte C4
– C5, fracturi costale bilaterale pe 1-2-3-4 linii, cu infiltrate hemoragice,
ruptură renală dreapta, cu hematom perirenal voluminos infiltrat hemoragic
mezocolon transvers dreapta și entero – mezenteric ce au putut fi produse prin
lovire și comprimare cu corpuri dure în timp ce victima era căzută;
- plăgi contuze
epicraniene occipitale stânga, excoriații pavilioane auriculare, excoriații
frontale umăr stâng, lombocarate bilateral sold stâng, genunchi bilateral,
echimoze scapulară stânga și cot stâng, echimoză și excoriație cot drept, care
au putut fi produse prin lovire și frecare de plan dur;
- infiltrat edemato -
hemoragic epicranian, infiltrate hemoragice epicranian și în mușchi temporali,
hemoragie subrahnoidiană, posibil produse prin lovire de plan dur precum și
lovire cu corpuri dure în timp ce victima era căzută,
- echimoze și
excoriații mâna stângă cu fractură prima falangă proximală deget inelar,
echimoza și excoriații mâna dreaptă, plagă contuză mâna dreaptă, ce au putut fi
produse prin lovire cu sau de corpuri dure;
- echimoză braț
drept, posibil produsă prin lovire cu corp dur sau comprimare cu degete,
Toate leziunile
traumatice au caracter vital, cu excepția rupturilor pleurei parietale stângi
din dreptul focarelor de fractură C8-9-10 care au fost produse postmortem
(având în vedere lipsa epansamentului hematic în cavitatea pleurală
homolaterală), posibil în timpul transportului cadavrului, cu excepția fisurei
tabiliei externe os frontal de partea stângă, care este veche (margini
rotunjite), fără a se mai putea preciza vechimea ei, și a plăgii contuze de pe
fața dorsală a mâinii drepte, care poate data de 2-3 zile înaintea decesului,
restul leziunilor traumatice sunt recente.
Între
politraumatismul cu traumatism toraco-lombar, cu fracturi sterno-costale și
ruptură renală dreapta, cu șoc traumatic și hemoragic consecutiv și moartea
victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
În sângele și urina
recoltate de la cadavru nu s-a pus în evidență alcool.
Sângele recoltat de
la cadavru aparține grupei O1, Rh pozitiv.
După evoluția
fenomenelor cadaverice, având în vedere și condițiile de mediu în care a stat
cadavrul precum și vacuitatea stomacului și prezența urinei în vezica urinară,
ținând cont și de datele de anchetă, se apreciază că decesul poate data din
noaptea de 8 ianuarie 2012 cu precizarea că în certificatul medico-legal
constatator al decesului a fost trecută data de 9 ianuarie 2012.
În cadrul
dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat prin apărător ales
reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74
alin.1 lit. a) și c) C. pen., motivându-și această cerere pe considerentul că a
avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei și are o situație familială
deosebită (având în întreținere 2 minori de vârstă școlară și un părinte
imobilizat la pat cu probleme grave de sănătate.
Instanța a respins
această cerere a inculpatului, apreciind că nu se impune în speța de față
reținerea vreunei circumstanțe atenuante.
Astfel, inculpatul în
cauză și-a asumat fapta penală reținută în sarcină iar înscrisurile în
circumstanțiere anexate dosarului relevă un comportamentul social bun; totuși,
nu se poate face abstracție de modalitatea de săvârșire a faptei (prin acte de
violență repetate, de o anume ferocitate), de mențiunile fișei de cazier
judiciar anexate dosarului care evidențiază predilecția inculpatului spre
comiterea de fapte antisociale, implicit infracțiuni de violență;
În drept, fapta
inculpatului N.A. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale unei
infracțiuni de omor prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 174 alin. (1)
C. pen.
La
individualizarea/dozarea pedepsei ce a fost aplicată în cauză instanța a avut în
vedere natura și gradul de pericol social sporit al infracțiunii (infracțiune
lezând cea mai importantă valoare socială) corelativ cu comportamentul
procesual al inculpatului; astfel încât urmează i-a fost aplicată acestuia o
pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat sub limita minimă specială
prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reținerii dispozițiilor
legale procedurale ale art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa
însoțită fiind și de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4
ani după executarea pedepsei principale în conformitate cu dispozițiile art. 65
C. pen.
În temeiul art. 71 alin.
(2) C. pen., a fost aplicată inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Întrucât în prezenta
cauză inculpatul N.A. a fost cercetat sub imperiul stării de reținere și arest
preventiv începând cu data de 18 ianuarie 2012 (ordonanță de reținere nr. 2/2012
respectiv mandat de arestare preventivă nr. 13/ U din 19 ianuarie 2012), măsură
care a fost menținută ulterior și pe parcursul cercetării judecătorești, în
conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii
aplicată inculpatului perioada executată sub imperiul măsurilor reținerii și
arestului preventiv la zi.
Totodată, raportat la
natura sancțiunii aplicate în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 350
C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii
civile, s-a constatat că au fost formulate pretenții civile în cauză, în
termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., de către părțile
vătămate M.M. (sora victimei) și B.S. (bunica maternă a fiului victimei);
Apreciind ca fiind
întrunite în parte condițiile răspunderii civile în privința fiecărei părți
civile anterior menționate și având în vedere ansamblul probatoriului
administrat, mai sus amintit, au fost admise acțiunile civile promovate și a fost
obligat inculpatul N.A., în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen.,
raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu referire la art. 998 și urm. C. civ.,
la plata cu titlu de despăgubiri morale într-un cuantum care să reflecte
suferințele psihice cauzate prin infracțiune; astfel, partea civilă M.M. a
reclamat de la inculpat pretenții civile în sumă de 5000 lei (daune materiale
reprezentate de cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei) și 100.000
lei (daune morale în compensație pentru suferințele psihice suferite prin
infracțiune).
Prejudiciul material
în valoare de 5000 lei mai sus menționat nu este dovedit prin nici un mijloc de
probă; de altfel, partea civilă M.M. nu s-a prezentat la nici unul din
termenele de judecată acordate de instanță pentru soluționarea cauzei;
Partea civilă B.S. a
solicitat acordarea unor daune morale în aceeași sumă (100.000 lei), precum și
obligarea inculpatului la plata unor daune materiale în cuantum de 5000 lei și
a unei pensii de întreținere lunare pentru minorul victimei care se află la
acest moment în întreținerea sa.
De asemenea, în
opinia instanței, solicitarea părții civile B.S. vizând acordarea unor daune
materiale, cu excepția contribuției lunare de întreținere pentru minorul
victimei, este nedovedită.
Raportat la daunele
morale reclamate, s-a considerat că suma solicitată cu acest titlu de către
părțile civile (100.000 lei) este exagerată.
Prin acordarea
daunelor morale se urmărește a se da persoanei prejudiciate prin infracțiune o
satisfacție fără a uita că astfel de daune constituie concomitent o pedeapsă
pentru autorul faptei ilicite cu scopul prevenirii eficiente a unor fapte
similare în viitor;
În privința daunelor
materiale solicitate cu titlu de pensie lunară de întreținere pentru minorul C.M.A.,
fiul victimei, instanța le-a apreciat ca fiind pe deplin justificate, avându-se
în vedere că victima era singurul părinte în viață al minorului.
Potrivit art. 118 alin.
(1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor
despicător, secure, folosit la săvârșirea faptei.
Totodată, în temeiul
dispozițiilor Legii nr. 76/2008 (art. 7) s-a dispus prelevarea de probe
biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei soluții, în
vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. iar în conformitate cu art.
109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă
ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată până la
soluționarea definitivă a cauzei.
Văzând și dispozițiile
art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus în privința cheltuielilor
judiciare în cauză
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați susținând că
hotărârea este netemeinică raportat la împrejurările comiterii faptei și la
gravitatea extrem de ridicată a acesteia.
De asemenea, în cauză
a declarat apel inculpatul N.A., solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost
aplicată, invocând atitudinea sinceră, caracterizările favorabile și faptul că are
doi copii minori în întreținere.
Prin decizia penală nr.
219/ A din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze
cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați
împotriva sentinței penale nr. 368 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galați.
A desființat în parte
sentința penală și, în rejudecare:
A majorat pedeapsa
principală aplicată inculpatului N.A., de la 8 ani și 6 luni închisoare la 11
ani închisoare.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins, ca nefundat,
apelul declarat de inculpatul N.A. împotriva sentinței penale nr. 368 din 29
iunie 2012 a Tribunalului Galați.
Conform art. 383 alin.
(11) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de
arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin.
(2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii
și arestării preventive cu începere de la data de 18 ianuarie 2012 la zi,
respectiv 24 octombrie 2012.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de control judiciar a apreciat că se impune majorarea pedepsei
aplicate inculpatului în raport de modalitatea extrem de violentă de comitere a
faptei, de faptul că inculpatul a încercat să ascundă fapta săvârșită, cât și
de împrejurarea că acesta nu se află la primul impact cu legea penală.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.A., criticile
formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază
ca fiind prea aspră, în raport de circumstanțele personale (inculpatul nu a
premeditat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală).
Solicită, de
asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
În susținerea
recursului, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.
385
6
alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs
examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de
inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce
urmează.
Reține Înalta Curte
că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond care a
realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator
administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată
faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind
instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din
probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și
nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că fapta comisă de inculpat
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 alin.
(1) C. pen.
Referitor la pedeapsa
aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză, instanța de apel a
procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale
de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol
social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei,
urmările acesteia, limitele de pedeapsă cât și circumstanțele personale (unic
întreținător al unei familii cu doi copii, starea de sănătate a inculpatului,
cât și a tatălui acestuia), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse
care prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure
atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art.
52 C. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un
mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de
infracțiuni.
Ca măsură de
constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de
exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce
privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul
făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și
modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite,
pe viitor, săvârșirea de fapte penale.
În speță, instanța de
control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a
împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului,
condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este
neîntemeiată.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 18 ianuarie 2012 la 01
februarie 2013.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 219/ A din
24 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul
pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la
18 ianuarie 2012 la 01 februarie 2013.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 01 februarie 2013.