ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

368 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galați s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnare inculpatului

N.A., la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani și 6 luni precum și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de omor (faptă

comisă la 8 ianuarie 2012).

În conformitate cu

dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului mai sus

menționat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. p.

În temeiul dispozițiilor

art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului N.A. și, în

conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată

acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu

data de 18 ianuarie 2012 la zi.

În baza art. 14 C. proc.

pen., raportat la dispozițiile art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998

și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul N.A. către partea civilă M.M. (sora

victimei C.N. ) la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale; respinge,

ca fiind nedovedite, pretențiile civile în sumă de 5000 lei, formulate cu titlu

de daune materiale de către aceeași parte civilă precum și restul pretențiilor

formulate cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm.

C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă B.S. la plata, cu titlu

de daune morale, a sumei de 5000 lei precum și la plata unei contribuții lunare

de întreținere pentru minorul C.M.A., contribuție în cuantum de 25 % din

venitul minim pe economia națională de la data săvârșirii infracțiunii (8

ianuarie 2012) până la majoratul minorului (6 martie 2024).

S-au respins, ca

fiind nefondate, restul pretențiilor civile formulate de partea civilă B.S.

În baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după

rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în

S.N.D.G.J.

În temeiul dispozițiilor

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a

obiectului tăietor despicător (secure), folosit de inculpat la săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 109 alin.

(3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu

ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată până la

soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata

cheltuielilor judiciare statului, în sumă de 2670 lei.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu

nr. 19/P/2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

înregistrat la această instanță sub nr. 2836/121/2012, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului N.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a reținut, în

esență, prin actul de sesizare mai sus menționat, faptul că la data de 8

ianuarie 2012 pe fondul unui conflict precum și urmare a consumului de alcool,

inculpatul mai sus menționat a aplicat victimei C.N. multiple lovituri cu

corpuri contondente (pumni, picioare, coadă de secure) în diverse zone ale

corpului inclusiv în zone vitale, producându-i acesteia un șoc traumatic și

hemoragic consecutiv unui politraumatism cu traumatism toraco-lombar, cu

fracturi sternale și costale ce au dus la decesul acesteia.

Anterior începerii

cercetării judecătorești în prezenta cauză, inculpatul N.A., asistat de

apărător ales, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei

reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței înțelegând să

recurgă la procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.; în acest

sens inculpatul a fost audiat, judecata urmând a avea loc, în privința laturii

penale a cauzei, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Astfel, din analiza

actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut situația faptică potrivit

căreia inculpatul N.A., martorul M.M. și victima C.N. au lucrat ca ciobani la

stâna aparținând martorului Ș.M., stână ce este amplasată în zona denumită

popular „B.” de la periferia municipiului Galați. Inculpatul și victima lucrau

la stână de o perioadă mai îndelungată de timp, respectiv de un an, iar

martorul M.A. lucra din luna septembrie 2011.

În cadrul stânei

activitățile erau împărțite, fiind stabilite de către proprietarul acestuia,

martorul Ș.M., în sensul că inculpatul N.A. se ocupa de animalele din stână,

martorul M.A. se ocupa de curățenia stânei, iar victima era cea care ducea oile

la păscut. Programul victimei C.N. era zilnic, stabilit în intervalul orar 0700

– 2000.

Inculpatul N.A. și

martorul M.A. stăteau permanent în stână, în timp ce victima mergea zilnic la

locuința sa situată în apropierea stânei. Victima C.N. acea probleme cu

vederea, din această cauză acesta purta ochelari cu dioptrii mari.

La data de 08 ianuarie

2012, într-o zi de duminică, victima C.N. și-a urmat programul cotidian, în

sensul că în jurul orei 7,00 a mers al stână, si-a luat pachetul cu alimente,

după care a plecat cu oile la păscut. La rândul lor martorul M.A. și inculpatul

N.A. au efectuat diverse activități în cadrul stânei, cu precizarea că aceștia

au consumat alcool în acea zi, aproximativ 2 litri de vin, fiind sub influența

alcoolului.

În aceeași seară, în

jurul orelor 2000 – 2030, victima C.N. a sosit cu oile și le-a băgat în țarcul

stânei, fără însă să fie numărate. Cu toate acestea, martorului M.A. și

inculpatului li s-a părut că oile sunt mai puține, motiv pentru care au început

să o certe pe victimă. Inculpatul a început apoi să țipe la victimă și să o

înjure, reproșându-i acestuia că a adus mai puține oi.

În timp ce se aflau

în baraca stânei, inculpatul N.A. a început să lovească victima cu pumnii și

picioarele, aplicându-i numeroase lovituri în diverse zone ale corpului,

respectiv în zona feței, zona spatelui și în zona toracică, lovituri care au

durat între 2 și 5 minute, conform declarației inculpatului.

În acest timp

martorul M.A. a intervenit între aceștia, dar nu a reușit să-l determine pe

inculpat să înceteze agresiunea asupra victimei, agresiune care a continuat și

în exteriorul barăcii.

În continuare,

inculpatul a luat din baracă o secure, cu care a început să o lovească din nou

pe victimă, în diferite zone ale corpului, în timp cea aceasta era căzută la

pământ în fața ușii barăcii. Loviturile au fost aplicate cu coada securii și nu

cu partea metalică.

Martorul M.A. a

intervenit din nou și a reușit să ia securea din mâna inculpatului, pe care a

aruncat-o sub un pat din baracă.

După încetarea

agresiunii, victima C.N. a rămas în baracă unde s-a așezat pe un scaun în

poziția ghemuit. Pe durata loviturilor aplicate de către inculpat, victima nu a

ripostat în niciun mod.

În urma agresiunii

exercitate asupra sa, victima și-a pierdut ochelarii, a început să sângereze,

iar fața i-a devenit tumefiată, aceste aspecte fiind percepute nemijlocit de

către martorul M.A. Văzând starea în care se afla, martorul a încercat să o

spele pe victimă și să o oprească pe acesta în baraca stânei, dar inculpatul N.A.

nu a fost de acord cu acest lucru, ba chiar a alungat-o pe victimă.

Cu toate acestea,

fără să se intereseze de starea victimei, inculpatul și martorul M.A. au

adormit apoi în baraca stânei. În aceeași noapte, în jurul orelor 0300- 0400

martorul M.A. s-a trezit și a ieșit afară, moment în care a găsit-o pe victimă

căzută la pământ, cu fața în sus, lângă aragazul din baracă.

În aceste condiții,

martorul l-a trezit pe inculpat, acesta din urmă a mers și a împins victima cu

piciorul, dându-și seama că acesta decedase.

În urma constatării

decesului martorului M.A. s-a speriat și a fugit în stână, de unde s-a mai

întors după aproximativ 2 ore.

În acest interval de

timp inculpatul N.A. a luat victima în spate a transportat-o în afara stânei și

a abandonat-o pur și simplu lângă un lan de grâu, unde a și fost găsită de

către organele de anchetă.

În continuare

inculpatul s-a întors la stână, a luat obiectele vestimentare ale victimei,

inclusiv ochelarii și telefonul acesteia, pe care le-a aruncat într-un canal

situat în apropierea stânei, loc de unde au și fost recuperate parțial.

Inculpatul a mers din

nou în baracă, unde cu niște prosoape a șters urmele de sânge de pe cimentul

din fața aragazului, de pe ușă și din interiorul barăcii, cu intenția vădită de

a șterge urmele infracțiunii. Prosoapele respective au fost apoi aruncate de

către inculpat în stuful din apropierea stânei, loc de unde au fost recuperate

de către organele de anchetă.

După ce victima a

fost transportată și abandonată în câmp, martorul M.A. a revenit la stână, a

observat că victima nu mai era în baracă, dar datorită faptului că i-a fost

frică de inculpat, nu l-a mai întrebat nimic pe acesta. Martorul și-a dat însă

seama că victima a fost de fapt transportată în alt loc.

La un interval de

timp de 3-4 zile după săvârșirea faptei, tot în ideea de a înlătura urmele

infracțiunii, inculpatul N.A. și-a aruncat și hainele cu care fusese îmbrăcat

la momentul la care a transportat victima, deoarece acestea erau murdare de

sânge.

La data de 09

ianuarie 2012, victima C.N. a fost găsită de martorii Ț.C.G. și B.R.R. care au

anunțat organele de poliție prin S.N.U.A.U. 112.

Situația faptică mai

sus prezentată este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă:

procesul verbal de sesizare telefonică, procesul verbal de cercetare la fața

locului încheiat la 9 ianuarie 2012 și procesul verbal de cercetare încheiat la

10 ianuarie 2012 precum și planșa fotografică aferentă, declarațiile părților

vătămate/civile M.M. (sora victimei) și B.S. (bunica maternă a fiului

victimei), copia certificatului de naștere al minorului C.M.A. (fiul victimei

în vârstă de 6 ani), declarațiile martorilor M.A., Ș.M., B.V., I.F., G.V. și Ț.C.G.,

procesul verbal de reconstituire a faptei încheiat la 20 ianuarie 2012 și

planșa fotografică aferentă, fișa de constatări preliminare vizând decesul

victimei precum și raportul medico-legal de necropsie cu nr. 14/ A3 din 10

ianuarie 2012 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați,

înscrisuri în circumstanțiere, toate acestea coroborate cu declarațiile

inculpatului de recunoaștere a infracțiunii reținute în cauză;

Astfel, înscrisurile

medico-legale mai sus menționate relevă faptul că moartea numitului C.N. a fost

violentă. Ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui

politraumatism, cu traumatism toraco-lombar și abdominal, cu fractură sternală,

fracturi costale bilaterale multiple, contuzie mezocolon transvers și entero –

mezenterică precum și ruptură renală dreapta cu hematom perirenal voluminos, ce

a putut fi produs prin lovire cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare.

La autopsia

cadavrului s-au constatat:

- tumefacții

echimotice palpebrale bilateral, cu hemoragii subconjuctivale bulbare

bilateral, fractură deschisă oase proprii nazale, tumefacție echimotică labială

superioară, cu plagă mucoasă, tumefacția edematoasă a buzei inferioare,

echimoze și excoriații pe antebraț drept și gambe, echimoză picior stâng,

infiltrat hemoragic latero-cervical drept, ce au putut fi produse prin lovire

cu corpuri dure în timp ce victima era în ortostatism, cu fața spre agresor

(leziunile de la nivelul feței), posibil și în timp ce era căzută (restul

leziunilor);

- echimoză

toraco-lombară sacrată, fractură sternală, disjuncții sterno-condrale drepte C4

– C5, fracturi costale bilaterale pe 1-2-3-4 linii, cu infiltrate hemoragice,

ruptură renală dreapta, cu hematom perirenal voluminos infiltrat hemoragic

mezocolon transvers dreapta și entero – mezenteric ce au putut fi produse prin

lovire și comprimare cu corpuri dure în timp ce victima era căzută;

- plăgi contuze

epicraniene occipitale stânga, excoriații pavilioane auriculare, excoriații

frontale umăr stâng, lombocarate bilateral sold stâng, genunchi bilateral,

echimoze scapulară stânga și cot stâng, echimoză și excoriație cot drept, care

au putut fi produse prin lovire și frecare de plan dur;

- infiltrat edemato -

hemoragic epicranian, infiltrate hemoragice epicranian și în mușchi temporali,

hemoragie subrahnoidiană, posibil produse prin lovire de plan dur precum și

lovire cu corpuri dure în timp ce victima era căzută,

- echimoze și

excoriații mâna stângă cu fractură prima falangă proximală deget inelar,

echimoza și excoriații mâna dreaptă, plagă contuză mâna dreaptă, ce au putut fi

produse prin lovire cu sau de corpuri dure;

- echimoză braț

drept, posibil produsă prin lovire cu corp dur sau comprimare cu degete,

Toate leziunile

traumatice au caracter vital, cu excepția rupturilor pleurei parietale stângi

din dreptul focarelor de fractură C8-9-10 care au fost produse postmortem

(având în vedere lipsa epansamentului hematic în cavitatea pleurală

homolaterală), posibil în timpul transportului cadavrului, cu excepția fisurei

tabiliei externe os frontal de partea stângă, care este veche (margini

rotunjite), fără a se mai putea preciza vechimea ei, și a plăgii contuze de pe

fața dorsală a mâinii drepte, care poate data de 2-3 zile înaintea decesului,

restul leziunilor traumatice sunt recente.

Între

politraumatismul cu traumatism toraco-lombar, cu fracturi sterno-costale și

ruptură renală dreapta, cu șoc traumatic și hemoragic consecutiv și moartea

victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

În sângele și urina

recoltate de la cadavru nu s-a pus în evidență alcool.

Sângele recoltat de

la cadavru aparține grupei O1, Rh pozitiv.

După evoluția

fenomenelor cadaverice, având în vedere și condițiile de mediu în care a stat

cadavrul precum și vacuitatea stomacului și prezența urinei în vezica urinară,

ținând cont și de datele de anchetă, se apreciază că decesul poate data din

noaptea de 8 ianuarie 2012 cu precizarea că în certificatul medico-legal

constatator al decesului a fost trecută data de 9 ianuarie 2012.

În cadrul

dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat prin apărător ales

reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74

alin.1 lit. a) și c) C. pen., motivându-și această cerere pe considerentul că a

avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei și are o situație familială

deosebită (având în întreținere 2 minori de vârstă școlară și un părinte

imobilizat la pat cu probleme grave de sănătate.

Instanța a respins

această cerere a inculpatului, apreciind că nu se impune în speța de față

reținerea vreunei circumstanțe atenuante.

Astfel, inculpatul în

cauză și-a asumat fapta penală reținută în sarcină iar înscrisurile în

circumstanțiere anexate dosarului relevă un comportamentul social bun; totuși,

nu se poate face abstracție de modalitatea de săvârșire a faptei (prin acte de

violență repetate, de o anume ferocitate), de mențiunile fișei de cazier

judiciar anexate dosarului care evidențiază predilecția inculpatului spre

comiterea de fapte antisociale, implicit infracțiuni de violență;

În drept, fapta

inculpatului N.A. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale unei

infracțiuni de omor prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 174 alin. (1)

C. pen.

La

individualizarea/dozarea pedepsei ce a fost aplicată în cauză instanța a avut în

vedere natura și gradul de pericol social sporit al infracțiunii (infracțiune

lezând cea mai importantă valoare socială) corelativ cu comportamentul

procesual al inculpatului; astfel încât urmează i-a fost aplicată acestuia o

pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat sub limita minimă specială

prevăzută de textul legal incriminator ca urmare a reținerii dispozițiilor

legale procedurale ale art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa

însoțită fiind și de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4

ani după executarea pedepsei principale în conformitate cu dispozițiile art. 65

C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(2) C. pen., a fost aplicată inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Întrucât în prezenta

cauză inculpatul N.A. a fost cercetat sub imperiul stării de reținere și arest

preventiv începând cu data de 18 ianuarie 2012 (ordonanță de reținere nr. 2/2012

respectiv mandat de arestare preventivă nr. 13/ U din 19 ianuarie 2012), măsură

care a fost menținută ulterior și pe parcursul cercetării judecătorești, în

conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii

aplicată inculpatului perioada executată sub imperiul măsurilor reținerii și

arestului preventiv la zi.

Totodată, raportat la

natura sancțiunii aplicate în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 350

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Sub aspectul laturii

civile, s-a constatat că au fost formulate pretenții civile în cauză, în

termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., de către părțile

vătămate M.M. (sora victimei) și B.S. (bunica maternă a fiului victimei);

Apreciind ca fiind

întrunite în parte condițiile răspunderii civile în privința fiecărei părți

civile anterior menționate și având în vedere ansamblul probatoriului

administrat, mai sus amintit, au fost admise acțiunile civile promovate și a fost

obligat inculpatul N.A., în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu referire la art. 998 și urm. C. civ.,

la plata cu titlu de despăgubiri morale într-un cuantum care să reflecte

suferințele psihice cauzate prin infracțiune; astfel, partea civilă M.M. a

reclamat de la inculpat pretenții civile în sumă de 5000 lei (daune materiale

reprezentate de cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei) și 100.000

lei (daune morale în compensație pentru suferințele psihice suferite prin

infracțiune).

Prejudiciul material

în valoare de 5000 lei mai sus menționat nu este dovedit prin nici un mijloc de

probă; de altfel, partea civilă M.M. nu s-a prezentat la nici unul din

termenele de judecată acordate de instanță pentru soluționarea cauzei;

Partea civilă B.S. a

solicitat acordarea unor daune morale în aceeași sumă (100.000 lei), precum și

obligarea inculpatului la plata unor daune materiale în cuantum de 5000 lei și

a unei pensii de întreținere lunare pentru minorul victimei care se află la

acest moment în întreținerea sa.

De asemenea, în

opinia instanței, solicitarea părții civile B.S. vizând acordarea unor daune

materiale, cu excepția contribuției lunare de întreținere pentru minorul

victimei, este nedovedită.

Raportat la daunele

morale reclamate, s-a considerat că suma solicitată cu acest titlu de către

părțile civile (100.000 lei) este exagerată.

Prin acordarea

daunelor morale se urmărește a se da persoanei prejudiciate prin infracțiune o

satisfacție fără a uita că astfel de daune constituie concomitent o pedeapsă

pentru autorul faptei ilicite cu scopul prevenirii eficiente a unor fapte

similare în viitor;

În privința daunelor

materiale solicitate cu titlu de pensie lunară de întreținere pentru minorul C.M.A.,

fiul victimei, instanța le-a apreciat ca fiind pe deplin justificate, avându-se

în vedere că victima era singurul părinte în viață al minorului.

Potrivit art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor

despicător, secure, folosit la săvârșirea faptei.

Totodată, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 76/2008 (art. 7) s-a dispus prelevarea de probe

biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei soluții, în

vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. iar în conformitate cu art.

109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă

ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată până la

soluționarea definitivă a cauzei.

Văzând și dispozițiile

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus în privința cheltuielilor

judiciare în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați susținând că

hotărârea este netemeinică raportat la împrejurările comiterii faptei și la

gravitatea extrem de ridicată a acesteia.

De asemenea, în cauză

a declarat apel inculpatul N.A., solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost

aplicată, invocând atitudinea sinceră, caracterizările favorabile și faptul că are

doi copii minori în întreținere.

Prin decizia penală nr.

219/ A din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

împotriva sentinței penale nr. 368 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Galați.

A desființat în parte

sentința penală și, în rejudecare:

A majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului N.A., de la 8 ani și 6 luni închisoare la 11

ani închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefundat,

apelul declarat de inculpatul N.A. împotriva sentinței penale nr. 368 din 29

iunie 2012 a Tribunalului Galați.

Conform art. 383 alin.

(11) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive cu începere de la data de 18 ianuarie 2012 la zi,

respectiv 24 octombrie 2012.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a apreciat că se impune majorarea pedepsei

aplicate inculpatului în raport de modalitatea extrem de violentă de comitere a

faptei, de faptul că inculpatul a încercat să ascundă fapta săvârșită, cât și

de împrejurarea că acesta nu se află la primul impact cu legea penală.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.A., criticile

formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază

ca fiind prea aspră, în raport de circumstanțele personale (inculpatul nu a

premeditat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală).

Solicită, de

asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.

385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs

examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de

inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator

administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată

faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind

instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din

probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și

nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că fapta comisă de inculpat

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 alin.

(1) C. pen.

Referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză, instanța de apel a

procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei,

urmările acesteia, limitele de pedeapsă cât și circumstanțele personale (unic

întreținător al unei familii cu doi copii, starea de sănătate a inculpatului,

cât și a tatălui acestuia), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse

care prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure

atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art.

52 C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de

infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de

exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite,

pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța de

control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a

împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului,

condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este

neîntemeiată.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 18 ianuarie 2012 la 01

februarie 2013.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 219/ A din

24 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

18 ianuarie 2012 la 01 februarie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 01 februarie 2013.