ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1097/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1097/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

421 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul

4779/121/2012 a fost condamnată inculpata G.F. la o pedeapsă de 13

(treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pentru o perioadă de

3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”, prevăzută de art.

174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. c) teza a I-a C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. (faptă săvârșită la data de 17 aprilie 2012).

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatei G.F., pe durata executării pedepsei principale,

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei G.F., iar în temeiul art. 88

C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului

preventiv, de la 18 aprilie 2012 până la zi.

În temeiul art. 14 și

346 C. proc. pen., în referire la art. 1381 și urm. C. civ., a obligat pe

inculpata G.F. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale

și a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, către părțile civile M.E. și

M.M.

În temeiul art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea, de la inculpata G.F., în folosul

statului, a unui cuțit cu lungimea lamei de 14 cm și lungimea totală de 26 cm, folosit de inculpată la săvârșirea infracțiunii (coletul nr. 1,

atașat la dosarul cauzei).

În temeiul art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpata G.F., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare.

În baza dispozițiilor

art. 527 C. civ., a respins ca nefondată cererea de obligare a inculpatei G.F.

la plata contribuției de întreținere în favoarea minorului G.A.

În temeiul art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata G.F. la plata sumei de 2.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.

289/P/2012 din data de 07 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Galați, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei G.F., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În sarcina inculpatei

G.F. s-a reținut că, la data de 17 aprilie 2012, în timp ce se afla în locuința

comună, pe fondul consumului de alcool și în urma unui conflict, a aplicat

victimei G.P. (soțul său), mai multe lovituri cu un obiect tăietor-înțepător

(cuțit) inclusiv în zone vitale, producându-i plăgi înțepat-tăiate penetrante

ale hemitoracelui drept, cu plagă pulmonară lob inferior drept și o plagă

înțepat-tăiată deltoscapulară dreapta, decesul victimei datorându-se anemiei

acute prin hemoragie internă și externă.

Actele de cercetare

efectuate în cauză s-au concretizat în următoarele mijloace materiale de probă:

- proces verbal de

sesizare a infracțiunii - fila 02;

- proces verbal de

cercetare la fața locului - filele 03-06;

- planșe fotografice

efectuate cu ocazia cercetării la fața locului - filele 08-29;

- fișa de constatări

preliminare privind moartea victimei G.P. - fila 33;

- raport medico-legal

de necropsie privind victima - fila 34;

- planșe fotografice

efectuate cu ocazia necropsiei victimei - filele 38-42, 44-55;

- planșe fotografice

ale obiectelor vestimentare aparținând victimei - filele 56-57;

- declarații părți

civile M.M. și M.E. - filele 58, 59, 100, 102;

- declarații

inculpată G.F. - filele 62, 63, 67, 71, 74, 117;

- proces verbal de

examinare a inculpatei - fila 81 și planșe fotografice efectuate cu ocazia

examinării inculpatei - filele 83-85;

- proces verbal de

reconstituire a săvârșirii infracțiunii - fila 87;

- planșe fotografice

efectuate cu ocazia reconstituirii infracțiunii - filele 90-95;

- declarații martori G.A.,

G.I. - fila 96, 106.

De asemenea, la

dosarul de urmărire penală a fost atașată fișa de antecedente penale a

inculpatului (fila 109 dosar).

Inculpatei i-a fost

prezentat materialul de urmărire penală la data de 06 iunie 2012, în prezența

apărătorului ales, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 129 din

dosarul de urmărire penală.

Prin actul de

inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata G.F. și

victima G.P. au fost căsătoriți și au conviețuit în locuința aparținând

numitului G.I. (tatăl victimei), împreună cu copilul lor minor G.A. (declarație

inculpată - fila 64).

Conform declarațiilor

inculpatei, relațiile familiale erau tensionate în ultima vreme și existau

certuri în familie, generate de dezinteresul victimei pentru gospodărie și

copil (declarație inculpată - fila 71).

La data de 17 aprilie

2012, în jurul orelor 10

30

, inculpata a plecat la părinții săi în

comuna Rediu împreună cu fiul său minor G.A. În aceiași zi în jurul orelor 17

30

,

inculpata a revenit la domiciliu, la acel moment victima G.P. nu era acasă,

fiind la sora sa, martora M.E. (declarație inculpată, fila 64).

După aproximativ 15

minute victima G.P. a sosit la domiciliu, unde a urmat apoi programul cotidian

al unei familii (declarație inculpată, fila 65). Deși inculpata a declarat că

nu și-a dat seama dacă la acel moment victima consumase sau nu alcool, acest

lucru a fost stabilit în urma necropsiei, alcoolemia victimei fiind de 1,50%

0

alcool (raport, fila 37 verso). Se reține de asemenea că și inculpata se afla

sub influența alcoolului, acest aspect rezultând din declarația martorului G.I.

(declarație martor, fila 107).

La un moment dat,

fără să se poată stabili ora, inculpata a dat telefon unei vecine pe nume „S.”,

cu care a avut o convorbire legată de un împrumut al unui medicament. Victima G.P.

a avut posibilitatea să audă convorbirea telefonică și a crezut că soția sa

vorbește de fapt cu un alt bărbat, moment în care i-a luat telefonul inculpatei

și a început să-i reproșeze acesteia că ar avea relații extraconjugale

(declarație inculpată, fila 65).

Întrucât inculpata

dorea să-și recupereze telefonul, a apucat-o pe victimă de mână, moment în care

victima G.P. a început să o lovească pe inculpată și să o tragă de păr. La

acest moment al conflictului, inculpata și victima se găseau în holul locuinței

(declarație inculpată, fila 71 verso). S-a menționat că fiul acestora, martorul

G.A., a asistat la derularea conflictului descris mai sus și a avut implicit

posibilitatea să audă și să vadă cele întâmplate (declarație martor, fila 96

verso).

După consumarea

acestui conflict, care a durat circa 5-6 minute, inculpata fiind în apropierea

bucătăriei, a mers și a luat un cuțit aflat pe o masă (declarație inculpată,

fila 72). A revenit în holul casei și datorită stării în care se afla, „la

nervi” a aplicat victimei 2-3 lovituri de cuțit în partea dreaptă a spatelui

(declarație inculpată, fila 65).

În urma loviturilor,

victima G.P. a rămas în picioare și a plecat imediat spre locuința părinților

săi, care este situată vis-a-vis de locuința sa (declarație inculpată, fila

65). Datorită faptului că victima nu a reușit să deschidă poarta locuinței,

aceasta a încercat să sară peste gard, fără însă să reușească. În continuare,

victima a deblocat poarta locuinței și a mers în locuința părinților săi, care

așa cum s-a arătat este situată în imediata apropiere (declarație martor, fila

97).

Aici, victima G.P. a

reușit să meargă până la jumătatea aleii de acces în curte, a strigat-o pe sora

sa M.E., după care a căzut la pământ (declarație, fila 100 verso). În urma

acestui fapt, M.E. și G.I. (tatăl victimei) au ieșit din casă și au văzut-o pe

victimă căzută pe aleea de beton (foto nr. 56, 57, fila 27). La acel moment

victima era conștientă și a mai spus martorilor doar că „m-a tăiat” (declarație

martor, fila 107 verso).

Întrucât inculpata

dorea să-și recupereze telefonul, la scurt timp a mers după victimă și i-a luat

acesteia telefonul. La acel moment victima nu mai era conștientă, iar inculpata

a declarat că a încercat să-i acorde un minim ajutor (declarație inculpată,

fila 65).

În continuare, M.E. a

telefonat la SNUAU 112, la fața locului sosind un echipaj al ambulanței, care a

transportat victima la spital (declarație, fila 100 verso). S-a menționat că la

sosirea echipajului ambulanței, victima era în stop cardiorespirator, iar

manevrele de resuscitare au fost fără rezultat (raport, fila 34 verso).

Din concluziile

raportului medico-legal de necropsie a rezultat că:

a fost violentă;

anemiei acute prin hemoragie internă (hemotorax drept masiv) și externă,

consecința unor plăgi înțepat-tăiate penetrante ale hemitoracelui drept, cu

plagă pulmonară lob inferior drept, plagă înțepat-tăiată delto-scapulară

dreapta și plăgi tăiate ale fețelor palmare degete III-IV mâna stângă, ce au

putut fi produse prin lovire repetată cu obiect tăietor-înțepător, posibil

cuțit, la o persoană cu hepatită alcoolică cu evoluție cirogenă și intoxicație

acută etilică;

cadavrului, în afara plăgilor înțepat-tăiate și tăiate ce au putut fi produse

prin lovire repetată cu obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, la data

decesului, s-au mai constatat:

- excoriație

epicraniană medio-frontală, cu infiltrate hemoragice intradermice subjacente -

ce a putut fi produsă prin lovire de plan dur - cădere de la același nivel - la

data decesului;

- echimoze membre

superioare - ce au putut fi produse prin comprimare cu degetele, posibil la

data decesului;

- plagă înțepată

superficială cu echimoză prevertebrală lombară - ce a putut fi produsă prin

lovire cu sau de corp dur ascuțit, la data decesului;

- fracturi costale

bilaterale pe linia medio-claviculară, pergamentare tegumentară presternală –

prin comprimare în cursul masajului cardiac extern;

traumatice au caracter vital, cu excepția fracturilor costale, care sunt

postvitale. Aspiratul alimentar traheo-bronșic a putut fi produs în faza

agonică, prin declanșarea refluxului de vărsătură, posibil și prin comprimare

toraco-abdominală în cursul acordării primului ajutor.

înțepat-tăiate și tăiate, cu hemoragie internă și externă, cu anemie acută

consecutivă și moartea victimei există legătură directă de cauzalitate.

traumatice vitale nu au nici un rol în tanatogeneză.

hepatică preexistentă și intoxicația acută etilică au putut interveni cu rol

favorizant în tanatogeneză.

traiectul plăgilor înțepat tăiate penetrante, se apreciază că ele au putut fi

produse în timp ce agresorul se afla în spatele victimei, direcția de lovire

fiind pentru plaga infrascapulară dinapoi-înainte, de sus în jos și spre

dreapta, iar pentru plaga de pe linia axilară posterioară-dinapoi înainte, de

la dreapta la stânga și ușor în jos; plăgile tăiate digitale au putut fi

produse în timp ce victima se apăra activ, încercând să ia cuțitul din mâna

agresorului.

recoltat de la cadavru s-a pus în evidență 1,50 gr. ‰ alcool, iar în urină -

1,85 ‰ alcool, atestând o intoxicație acută etilică în faza de eliminare a

alcoolului.

de la cadavru aparține grupei AII, Rh pozitiv.

produs la data de 17 aprilie 2012, dar nu se poate stabili cu exactitate ora

însă, după datele de anchetă coroborate cu cele din documentele medicale avute

la dispoziție, aceasta se situează în intervalul 21,30 - 23,15, cu precizarea

că echipajul de pe ambulanță era în măsură să declare ora decesului la momentul

în care a întrerupt resuscitarea, fapt neconsemnat în fișa SMURD. (concluzii

raport medico-legal de necropsie, fila 37).

După sesizarea

instanței de fond, la termenul de judecată din data de 12 septembrie 2012,

înainte de începerea cercetării judecătorești, în prezența apărătorului ales,

inculpata G.F. a solicitat instanței ca în cauză să se facă aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, inculpata a

arătat că recunoaște în totalitate faptele, în modalitatea reținută în actul de

sesizare, și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Prima instanța

a procedat la audierea inculpatei în acest sens (fila 50 dosar fond) și, având

în vedere poziția procesuală a acesteia, a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă – dincolo

de orice dubiu rezonabil – că fapta dedusă judecății în prezenta cauză există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, Tribunalul a admis

cererea formulată de către aceasta.

Inculpata

a mai depus la dosarul cauzei acte în circumstanțiere (notă de relații

întocmită de primarul comunei Rediu, caracterizări - filele 41-44, acte de

stare civilă și acte medicale privind pe părinții inculpatei – filele

36-39,45).

Analizând actele și

lucrările dosarului, prima instanța a constatat că declarația de recunoaștere a

inculpatei se coroborează – dincolo de orice îndoială – cu celelalte mijloace

de probă administrate în cauză.

Prima instanță a

reținut că, în drept, fapta inculpatei G.F. constând în aceea că, la data de 17

aprilie 2012, în timp ce se afla în locuința comună, pe fondul consumului de

alcool și în urma unui conflict, a aplicat victimei G.P. (soțul său), mai multe

lovituri cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit) inclusiv în zone vitale,

producându-i plăgi înțepat-tăiate penetrante ale hemitoracelui drept, cu plagă

pulmonară lob inferior drept și o plagă înțepat-tăiată delto-scapulară dreapta,

decesul victimei datorându-se anemiei acute prin hemoragie internă și externă,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 174, alin. (1) - art. 175, alin. (1), lit. c) C.

pen.

Instanța de fond a

apreciat că vinovăția inculpatei G.F. cu privire la infracțiunea reținută în

sarcina sa apare ca fiind pe deplin dovedită prin prisma materialului probator

administrat în cauză.

Raportat la

considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, prima instanța a dispus

condamnarea inculpatei G.F. la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de

lege. La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C.

pen., instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al

faptei comise de către inculpată, natura și importanța valorii sociale căreia i

s-a adus atingere, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea

săvârșită (reduse cu o treime ca urmare a aplicării în cauză a dispozițiilor art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.), datele ce caracterizează persoana

inculpatei, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Față de gravitatea

deosebită a infracțiunii comise, urmarea produsă, împrejurările în care aceasta

a fost săvârșită, respectiv în prezența minorului, care a asistat la uciderea

tatălui său, având în vedere și atitudinea oscilantă a inculpatei în cursul

urmăririi penale (aceasta susținând, după o primă declarație de recunoaștere,

inclusiv că fiul său, în vârstă de doar 6 ani, a aplicat cu cuțitul loviturile

asupra victimei– indiferent de motivația inculpatei), prima instanța a apreciat

că în cauza de față nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante

judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cum s-a solicitat de

către inculpată, prin apărător ales, deși nu figurează în evidențe cu

antecedente penale și, în final, a recunoscut în integralitate săvârșirea

infracțiunii. Din aceleași considerente, prima instanța nu a orientat pedeapsa aplicată

nici spre minimul special prevăzut de lege, minim determinat ca urmare a

reținerii cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

Situația de fapt și

de drept mai sus expusă a determinat instanța de fond să aprecieze că

reeducarea inculpatei poate avea loc numai prin executarea efectivă a pedepsei

ce îi va fi aplicată. În consecință, prima instanța a dispus aplicarea – în

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. – a pedepsei accesorii constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe perioada executării pedepsei principale. La stabilirea pedepsei accesorii,

prima instanța a ținut seama – în principal – de gravitatea faptelor reținute

în sarcina inculpatei, dar și împrejurările care caracterizează persoana

acesteia. Totodată, în temeiul art. 65 C. pen., prima instanța a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după

executarea pedepsei principale.

Referitor la starea

de arest a inculpatei G.F., instanța de fond a constatat că aceasta a fost

reținută la data de 18 aprilie 2012 pentru 24 de ore, iar prin ordonanța nr. 289/P/2012

din data de 18 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceasta. Prin încheierea de

ședință pronunțată la data de 18 aprilie 2012 în dosarul nr. 3033/121/2012 al

Tribunalului Galați, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatei

pentru o perioada de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.

30/U din 18 aprilie 2012. La baza luării măsurii arestării preventive a

inculpatei au fost avute în vedere temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen. Pe parcursul procesului penal, instanța de fond a verificat periodic

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile prevăzute

de lege.

Față de

considerentele mai sus arătate cu privire la individualizarea executării

pedepsei, în temeiul art. 350 C. proc. pen., prima instanța a menținut starea

de arest a inculpatei și, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și durata arestului preventiv, de la data de 18 aprilie

2012 la zi.

În ceea ce privește

latura civilă, prima instanță a observat că în cauză s-au constituit părți

civile M.M. și M.E., sora și cumnatul victimei, aceștia solicitând obligarea

inculpatei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale,

constând în cheltuielile efectuate sau care urmează a fi efectuate cu

înmormântarea și pomenirea victimei, dar și la plata sumei de 100.000 lei, cu

titlu de despăgubiri morale, pentru suferința cauzată de pierderea suferită.

La termenul de

judecată din data de 12 septembrie 2012, întrebată fiind, inculpata G.F. a

arătat că este de acord să despăgubească integral părțile civile constituite în

cauză, la nivelul sumelor solicitate de acestea.

Astfel fiind, în

temeiul art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 1381 și

urm. C. civ., constatând îndeplinite condițiile specifice răspunderii civile

delictuale și luând act de principiul disponibilității ce guvernează acțiunea

civilă formulată de părțile civile, prima instanță a dispus obligarea

inculpatului la plata de despăgubiri materiale și morale către părțile civile

legal constituite în cauză, în cuantumurile precizate de acestea.

Asupra obligării

inculpatei la plata contribuției de întreținere în favoarea minorului G.A., în

prezent fiind instituită în privința acestuia măsura plasamentului familial la

unchii paterni (părțile civile din prezenta cauză), Tribunalul a constatat

următoarele:

Conform dispozițiilor

art. 527 Noul C. civ., debitorul poate fi obligat la întreținere numai dacă are

mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

La stabilirea

mijloacelor celui ce datorează întreținerea se ține seama de veniturile și

bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de

asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.

S-a arătat că, în

cauză, inculpata G.F. este în imposibilitate temporară de a obține venituri

datorită faptului că execută o pedeapsă privativă de libertate, motiv pentru

care nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 527 Noul C.

civ., nu poate fi obligată la plata contribuției de întreținere.

În temeiul art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpata G.F., în folosul

statului, a unui cuțit cu lungimea lamei de 14 cm și lungimea totală de 26 cm, folosit de inculpată la săvârșirea infracțiunii (coletul nr. 1,

atașat la dosarul cauzei).

În temeiul art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, prima instanță a dispus prelevarea de

probe biologice de la inculpată, în vederea introducerii profilelor genetice în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Potrivit art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., instanța de fond a obligat pe inculpată la plata de

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpata G.F., apreciind-o

ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

A solicitat aplicarea

unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, ținând cont și de

disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. – respectiv de 10 ani

închisoare, urmând a fi reținute și circumstanțele atenuante judiciare prev. de

art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

În ceea ce privește

atitudinea sa oscilantă-reținută astfel de instanța de fond - a solicitat să se

constate că aceasta s-a datorat tulburării și stării prin care a trecut în

momentul respectiv dar și de-a lungul conviețuirii cu victima, care consuma

excesiv băuturi alcoolice, era o persoană geloasă, starea sa normală fiind

aceea de beție, reacția sa față de atitudinea victimei fiind una de moment,

alimentată însă de multe alte întâmplări petrecute în timpul conviețuirii cu

victima.

A solicitat admiterea

apelului, desființarea în parte a sentinței penale apelate și în rejudecare

reducerea pedepsei până la minimul special – acela de 10 ani închisoare.

Prin decizia penală nr.

274/A din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.F.

împotriva sentinței penale nr. 421 din 14 septembrie 2012 a Tribunalului Galați.

În baza art. 383 alin.

(1

1

) C. proc. pen., în referire la art. 350 C. proc. pen., a

menținut măsura arestării preventive a inculpatei G.F.

Potrivit art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și

arestării preventive începând cu data de 18 aprilie 2012 până la zi.

A obligat apelanta

inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 50 lei va fi avansat din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Hotărârea instanței

de fond este legală și temeinică, motivată corespunzător în fapt și în drept.

Prima instanță,

analizând și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală și în

faza de cercetare judecătorească a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei

reținute în sarcina inculpatei încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a reținut că

instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatei, în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 C. pen.

S-a mai arătat că

instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei accesorii și

complementare aplicate inculpatei precum și a modalității de executare a

pedepsei principale.

De asemenea, latura

civilă a cauzei a fost soluționată temeinic și legal, ținând cont și de

incidența principiului disponibilității, inculpata declarând că este de acord

să despăgubească părțile civile (declarația inculpatei – fila 50 dosar fond).

Împotriva acestei

decizii inculpata G.F. a declarat, în termen legal, recursul de față,

solicitând reducerea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de

Casație și Justiție

, analizând recursul declarat de

inculpata G.F. în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat.

Potrivit art.

52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului.

Scopul

pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea

pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de

ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului

de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea

celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări,

fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei.

Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai

dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni,

ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de

ceilalți membri ai societății.

Reeducarea

sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura

relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe

comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a

dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

În cauză,

însă inculpata a comis o infracțiune de o gravitate deosebită, constând în

aceea că la data de 17 aprilie 2012, în timp ce se afla în locuința comună, pe

fondul consumului de alcool și în urma unui conflict, a aplicat victimei G.P.

(soțul său) mai multe lovituri cu un obiect tăietor – înțepător (cuțit)

inclusiv în zone vitale, provocându-i plăgi înțepat tăiate penetrante ale

hemitoracelui drept, cu plagă pulmonară lob inferior drept și o plagă înțepat –

tăiată delta –scapulară dreapta, decesul victimei datorându-se anemiei acute

prin hemoragie internă și externă.

Așa cum

în mod corect a reținut și instanța de fond în cauză nu se impune reținerea de

circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatei – respectiv cele prev.

de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. – având în vedere gravitatea

deosebită a faptei comise ce rezultă din modalitatea și împrejurările concrete de

săvârșire a acesteia (inculpata a dat dovadă de violență deosebită, aplicându-i

soțului său mai multe lovituri de cuțit în zone vitale, în prezența copilului

minor), de natura și importanța valorii sociale lezate (fiind vorba de o

valoare fundamentală – dreptul la viață), de urmarea produsă, de atitudinea inculpatei

precum și de urmările ce se vor produce asupra dezvoltării psihice și

emoționale viitoare a fiului inculpatei, care a fost de față în momentul în

care mama sa i-a ucis tatăl.

Față de

cele ce preced se constată că instanța de fond a făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei reținând în beneficiul inculpatei disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. – și a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile

generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., că pedeapsa de 13 ani

închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități

a pedepsei prev. de art. 52 C. pen. reeducarea inculpatei și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Avându-se

în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport de prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor

motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul

declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata G.F. împotriva deciziei penale nr. 274/A

din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, Secția Penală și pentru Cauze cu

Minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie

2012 la 29 martie 2013.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2013.