ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1611/2013

Deliberând asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 de la 21 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul cu nr. 1055/101/2011,

s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatei și s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ț.A.M., din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) și (4) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnată inculpata Ț.A.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatei Ț.A.M., pe o durată de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei; s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 145 lei, obținută în urma comiterii faptei.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G.G.P. și D.S., din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., în infracțiunea de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G.P., pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și inculpatul D.S.,  pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. A admis acțiunea civilă, formulată de partea civilă P.D.A., reprezentată de P.L.S. - Șeful Centrului de asistență și sprijin pentru adolescenți și tineri Drobeta Turnu Severin - și a fost obligată inculpata Ț.A.M. și inculpații G.G.P. și D.S., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă.

În baza art. 191 și urm. C. proc. pen., a fost obligată inculpata Ț.A.M. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 211 lei reprezentând cheltuielile efectuate la urmărirea penală, iar suma de 789 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, care s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (1), pct. 1 lit. c) C. proc. pen., au fost obligați inculpații G.G.P. și D.S. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 211 lei reprezentând cheltuielile efectuate la urmărirea penală, iar suma de câte 789 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță, din care suma de câte 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, care s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru partea vătămată minoră, au rămas în sarcina statului și s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 855/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților G.G.P. și D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și inculpata Ț.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1), (3) și (4) C. pen.

În fapt, instanța de fond a constatat că, în ziua de 16 noiembrie 2010, partea vătămată P.D.A., în vârstă de 12 ani., s-a întâlnit cu inculpata Ț.A.M. și cu martora D.A. și s-au deplasat pe strada V., la locuința martorului D.M., zis A., care locuiește împreună cu martorului B.A.M. Aici, a venit și martorul N.E.M. care a avut o discuție cu inculpata Ț.A.M., iar aceasta i-a propus să întrețină relații sexuale cu partea vătămată P.D.A., în schimbul unei sume de bani.

Discuția dintre cei doi s-a purtat în holul apartamentului, fără a fi de față alte persoane, iar martorul N.E.M. a refuzat să întrețină raport sexual cu partea vătămată, spunând că este foarte mică în vârstă și că nu vrea să aibă probleme. Cu toate acestea, martorul N.E.M. Pa sunat pe vărul său, inculpatul D.S., spunându-i acestuia că Ț.A.M. cunoaște o fată care este dispusă să întrețină relații sexuale contra unei sume de bani.

Fiind de acord, inculpatul D.S. s-a deplasat pe strada V., la locuința martorului D.M., unde a avut o discuție cu inculpata Ț.A.M., stabilind să întrețină relații sexuale cu partea vătămată P.D.A., în schimbul sumei de 30 lei.

În aceste împrejurări, inculpatul D.S., partea vătămată P.D. și inculpata Ț.A.M. au plecat spre Banovița și la ieșirea din Drobeta Turnu

Severin au oprit autoturismul pe un teren viran. Inculpatul D.S. și partea vătămată P.D.A., au rămas în autoturism, iar inculpata T.A.M. s-a deplasat la distanță. Inculpatul D.S. i-a solicitat părții vătămate P.D. să întrețină raport sexual oral, iar minora a refuzat. în aceste condiții, inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată, cu acordul acesteia.

Întrucât inculpatul D.S. nu a putut finaliza raportul sexual, s-a enervat și a împins-o pe partea vătămată care s-a lovit de portiera mașini. La cererea inculpatului, T.A.M. a refuzat să-i restituie suma de bani înmânată pentru întreținerea raportului sexual. După aceasta, susnumiții a revenit la locuința martorului D.M., unde se mai aflau B.A.M. și D.A.D.

Partea vătămată P.D.A. i-a spus martorei D.A.D. că T.A.M. a primit suma de 100 lei de la inculpatul D.S., din banii respectivi cumpărându-i minorei o pungă de pufuleți. Ulterior, T.A.M. a plecat împreună cu partea vătămată P.D.A. și cu martora D.A.D. la locuința numitului R.I., prieten cu T.A.M., unde au stat până în jurul orei 23,00. Locuința acestuia este situată pe malul Dunării în apropierea muzeului, în zona kilometrului fluvial 929 + 800 m.

În baracă, Răduică le-a oferit celor trei vin, după care inculpata T.A.M. i-a cerut martorei D.A.D. să iasă afară pentru a-i lăsa pe R.I. și partea vătămată P.D.A. să se cunoască mai bine.

În condițiile în care a avut o discuție cu inculpata și și-a dat consimțământul, partea vătămată P.D.A. a întreținut raport sexual cu numitul R.I., dar raportul nu a fost finalizat datorită stării de ebrietate în care se afla acesta. De asemenea, partea vătămată a declarat că după ce au mers într-o cameră alăturată, R.I. a dezbrăcat-o și a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, dar nu a reușit. După o jumătate de oră martora D.A.D. a intrat în baracă întrucât se făcuse

frig și a observat că R.I. era îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni, iar partea vătămată P.D.A. era desculță și avea fermoarul și nasturele de la pantalon desfăcut.

După ce partea vătămată și numitul R.I. s-au îmbrăcat, Ț.A.M. i-a cerut bani lui R.I., care i-a dat suma de 65 lei.

În data de 17 noiembrie 2010, partea vătămată P.D.A., s-a întâlnit din nou cu inculpata Ț.A.M. care era însoțită de D.M. și B.A.M. și după ce au luat cheile de la D.M., au mers în locuința acestuia unde a rămas partea vătămată. în seara aceleiași zile, Ț.A.M. a plecat cu partea vătămată P.D.A. la barca învinuitului R.I. unde, după ce inculpata Ț.A.M. a purtat o discuție separat cu învinuitul R.I., a întrebat-o pe partea vătămată P.D.A. dacă este de acord să întrețină relații cu un băiat, contra sumei de 50 lei.

Minora P.D.A. a acceptat, iar învinuitul R.I. l-a sunat pe inculpatul G.G.P., care a venit cu un taxi și a luat-o pe minora P.D.A. și a dus-o pe un ponton amplasat pe malul Dunării, unde a întreținut raport sexual cu aceasta. în timpul raportului sexual, partea vătămată P.D. a început să sângereze.

După ce au întreținut relații sexuale inculpatul G.G.P. a fost sunat de către învinuita Ț.A.M. care i-a spus că o să vină să o ia pe minoră în cinci minute și să coboare de pe ponton. Coborând de pe ponton inculpatul G.G.P. i-a dat inculpatei Ț.A.M. suma de 50 lei, pentru faptul că a întreținut relații sexuale cu minora.

Ț.A.M. împreună cu inculpatul G.G. și cu partea vătămată P.D. au mers cu un taxi până la autogara unde inculpatul G.G. a rămas într-un bar, iar Ț.A.M. a plecat să cumpere țigări. Văzând că Ț.A.M. nu mai vine, partea vătămată a plecat la locuința martorului D.M. unde a rămas să doarmă.

În data de 18 noiembrie 2010, în jurul orelor 11,00, Ț.A.M. s-a întâlnit cu martora D.A.D. și împreună au mers la locuința martorului D.M., unde se afla partea vătămată P.D.A. Ulterior, partea vătămată și Ț.A.M. au plecat pe malul Dunării unde i-a spus minorei să meargă la inculpatul G.G.P. pentru a-i cere bani să-și repare telefonul mobil, urinând să o aștepte la baraca învinuitului R.N.

Partea vătămată i-a solicitat inculpatului G.G.P. bani, dar acesta a spus că-i va da bani numai dacă va întreține relații sexuale din nou.

Refuzând să mai întrețină relații sexuale, partea vătămată s-a întors în baraca învinuitului R.I., unde nu a mai găsit-o pe Ț.A.M., aceasta lăsându-i vorbă că va reveni seara. Partea vătămată și-a petrecut restul zilei împreună cu învinuitul R.I.

În cursul serii, Ț.A.M. l-a sunat pe învinuitul R.I. și i-a cerut să o lase pe minoră să doarmă în baraca lui în cursul nopții. Fiind de acord întrucât trebuia să plece, R.I. a încuiat-o pe minoră în baracă și a plecat.

În data de 19 noiembrie 2010, învinuitul R.I. a venit la baracă, iar partea vătămată P.D.A. a rămas pe malul Dunării, până în jurul orei 15,00, așteptând-o pe Ț.A.M. Când a sosit Ț.A.M. i-a spus părții vătămate că trebuie să meargă la poliție, avertizând-o că dacă va spune la poliție ce s-a întâmplat o să o prindă pe stradă și o s-o omoare.

În raport de aceste elemente probatorii, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatei Ț.A.M. care, în perioada 16-19 noiembrie 2010, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată P.D.A., în vârstă de 12 ani și a obținut suma totală de 165 lei, de pe urma practicării prostituției de către minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. Reținând că dispozițiile art. 329 alin. (4) C. pen. prevăd obligația confiscării banilor, valorilor sau orice altor bunuri care au fost dobândite prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism, a apreciat că cererea formulată de Parchet este întemeiată, motiv pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Ț.A.M., din infracțiunea prev.de art. 329 alin. (1), (3) și (4) C. pen., în infracțiunea prev.de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

A reținut că, inculpata a comis infracțiunea de proxenetism în cele trei variante reglementate de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv, prin îndemnul la prostituție, înlesnirea practicării prostituției și prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată, în vârstă de 12 ani. Astfel, în perioada menționată, inculpata a însoțit-o, în permanență, pe partea vătămată și, profitând de vârsta acesteia și de faptul că nu avea locuință și mijloace materiale, a convins-o pe aceasta să practice prostituția și a ajutat-o în acest sens, prin aceea că ia făcut cunoștință cu persoanele respective și a stabilit cuantumul sumelor de bani, date de acestea pentru întreținerea raporturilor sexuale. De asemenea, imediat după întreținerea raporturilor sexuale, inculpatei i-au fost înmânate sumele de bani, stabilite anterior.

Astfel, s-a dovedit că inculpatul D.S. i-a dat acesteia suma de 30 iei, inculpatul G.G.P. i-a înmânat 50 lei, iar numitul R.I. suma de 65 lei deși, datorită, stării de ebrietate nu a putut întreține un raport sexual cu partea vătămată, în total primind suma de 145 lei.

Instanța de fond a apreciat dovedită pe deplin existența faptei și vinovăției inculpatei și că aceasta a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar la individualizare judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen. în acest sens, a reținut atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatei, dar și, faptul că aceasta nu s-a prezentat în fața instanței, în vederea judecării cauzei, deși a fost legal citată, conduita acesteia anterior comiterii faptei stabilind în baza mențiunilor din fișa de cazier judiciar că inculpata nu se află la prima încălcare a normelor penale, fiind sancționată administrativ, pentru fapta prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., prin ordonanța din Dosarul nr. 2182/P/2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severul, precum și limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită sunt între 5 și 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Astfel, instanța de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 din C. pen. poate fi atins prin stabilirea unei pedepse principale orientată spre minimum special, respectiv, într-un cuantum de 5 ani închisoare, în regim de detenție iar ca pedeapsă complementară, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei T.A.M. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Referitor la inculpații G.G. Petri că și D.S., a reținut că în actul de sesizare infracțiunea de viol a fost retină ne considerentul că nartea vătămată, fiind în vârstă

de 12 ani și neavând discernământ, a fost în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința. Or, în condițiile în care partea vătămată a consimțit la întreținerea raporturilor sexuale și nu există nici un fel de probă că aceasta se afla în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apăra, instanța de fond a apreciat că această împrejurare este complet eronată și lipsită de suport probator, astfel încât, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea act sexual cu un minor pentru ambii inculpați, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

În acest sens, a reținut că infracțiunea de viol se realizează, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, prin modalități alternative, și anume constrângere - fizică sau morală sau profitând de neputința victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, fiind vorba despre un raport sexual realizat fără consimțământ, respectiv prin încălcarea libertății și inviolabilității sexuale a victimei. Pe de altă parte, infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen., presupune realizarea raportului sexual cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, însă cu consimțământul acestuia. în dreptul român se prezumă absolut lipsa totală a discernământului oricărei persoane până la împlinirea vârstei de 14 ani, or, în cauză partea vătămată avea vârsta de 12 ani la momentul consumării raporturilor sexuale cu inculpații.

S-a apreciat că acest argument nu este suficient pentru a încadra fapta inculpaților în infracțiunea de viol, comisă în modalitatea profitării de imposibilitatea părții de a se apăra sau de a-și exprima voința. Prezumția lipsei discernământului operează în ceea ce privește minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani și au comis fapte prevăzute de legea penală, însă în cazul infracțiunii prev.de art. 198 C. pen., minora are calitate de parte vătămată, iar nu de făptuitor. Sub un alt aspect, vârsta victimei poate constitui un criteriu pentru a încadra fapta fie în infracțiunea prev. de art. 198 C. pen., fie în cea prev. de art. 197 C. pen., însă starea de neputință a victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința trebuie stabilită în concret, de la caz la caz, existând posibilitatea ca o persoană sub 15 ani să se găsească într-o asemenea stare, după cum este la fel de posibil ca victima - chiar dacă are 12 ani - să aibă aptitudinea de a se apăra și de a-și exprima voința.

În acest sens, a reținut că din raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2010, întocmit de S.M.L. Mehedinți, rezultă că la data examinării, respectiv 25 noiembrie 2010, P.D.A. nu prezenta tulburări psihice.

În ceea ce privește infracțiunile de raport sexual cu un minor, contrar apărărilor formulate de inculpați, prima instanță a constatat că aceștia au întreținut raport sexual cu partea vătămată, declarația acesteia din urmă referitor la faptul că a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul G.G.P., în timpul raportului sexual sângerând, coroborându-se atât cu concluziile raportului de constatare medico-legală, în sensul că minora a suferit leziuni în urma raportului sexual, cât și cu declarația inculpatei Ț.A.M., care a recunoscut că minora a rămas pe ponton singură, împreună cu inculpatul G.G.P.

În ceea ce privește inculpatul D.S., fiind audiat în cursul urmăririi penale, inclusiv la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, acesta a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată P.D.A. în schimbul sumei de 30 lei, iar inculpata Ț.A.M.

ia oferit-o pe minoră să întrețină relații sexuale, în schimbul sumei respective. Declarațiile inculpatului date în fața instanței, dar și. a părții vătămate, prin care aceștia au negat că raportul sexual a avut loc, au fost înlăturate de instanța de fond, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Deși, s-a reținut că între părți au avut loc raporturile sexuale, instanța de fond a apreciat că, în condițiile în care nu există nici o probă din care să rezulte că inculpații G.G.P. și D.S. au cunoscut vârsta reală a părții vătămate, în sarcina acestora nu s-a putut reține, sub aspectul laturii subiective, săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu un minor, dispunând achitarea acestora în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. A constatat că apărarea. inculpatului D.S. este

susținută de raportul de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2010 întocmit de S.M.L. Mehedinți, potrivit căruia, în condițiile în care 90% dintre fete au la vârsta de 13 ani o talie de 144-172 m, iar la vârsta de 15 ani o talie de 152-177 m, partea vătămată are o talie de 1,55, așa încât, nu s-a putut reține concluzia parchetului că, în raport de constituția fizică a minorei, inculpatul trebuia să realizeze vârsta acesteia, de 13 ani.

Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată P.D.A., reprezentată de P.L.S. - Șeful Centrului de asistență și sprijin pentru adolescenți și tineri Drobeta Turnu Severin, s-a constituit parte civilă cu sumă de 5.000 lei reprezentând daune morale. Având în vedere că prin faptele inculpatei T.A.M. (de a îndemna la prostituție, a înlesni practicarea prostituției și a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată), ale inculpaților G.G.P. și D.S. (de a întreține, în aceste condiții, raport sexual cu minora, contra unor sume de bani), partea vătămată a suferit o puternică trauma fizică și psihică, vârsta fragedă a acesteia, a apreciat temeinicia pretențiilor și, în temeiul art. 14 si art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă, sub aspectul acordării sumei solicitate,

apreciată a fi de natură a realiza o reparație a prejudiciului moral suferit.

Fiind realizate condițiile angajării răspunderii civile delictuale, a fost obligată inculpata Ț.A.M. și inculpații G.G.P. și D.S., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P.D.A. -reprezentată de P.L.S. (Șeful Centrului de asistență și sprijin pentru adolescenți și tineri Drobeta Turnu Severin).

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel, în termen iegal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpații Ț.A.M. și G.G.P..

Ministerul Public a criticat sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității, susținând în esență că, instanța de fond, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, nu a indicat temeiul legal al acestei operațiuni juridice. O altă critică a vizat greșita schimbarea a încadrării juridice a faptei și achitarea celor doi inculpați G.G.P. și D.S., întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpații au comis infracțiunile de viol, în varianta prev de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

În consecință. Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpaților G.G.P. și D.S. pentru comiterea infracțiunilor de viol prev de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen. la pedepse proporționale cu gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, cu circumstanțele reale ale săvârșirii acestora și cu circumstanțele personale ale inculpaților.

Inculpata Ț.A.M. a criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei de proxenetism, în sensul că se impune reținerea formei tip a infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și nu infracțiunea prev de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât nu există recrutarea unei persoane, trafic de persoane, precum și constrângerea la prostituție.

A mai criticat hotărârea și sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei atât sub aspectului cuantumului, cât și al modalității de executare solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul G.G.P. a criticat sentința sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare, din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., în infracțiunea de act sexual cu minor prev de art. 198 alin. (1) C. pen., întrucât din probele administrate nu se poate face dovada că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată minoră.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 332 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 224 din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Mehedinți, desființată, în parte. sentința atacată și în baza art. 198 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.G.P., pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu o minoră, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului G.G.P., pe o durată de 2 ani drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, calculat conform art. 82 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 29 noiembrie 2010 la 30 noiembrie 2010.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.S. pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu o minoră, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului D.S., pe o durată de 2 ani, exercițiul drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, calculat conform art. 82 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în temeiul dispozițiilor art, 359 C. proc. pen. a atras inculpatului atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

A înlăturat obligarea în solidar a inculpaților la plata de despăgubiri către partea civilă și a obligat pe inculpata Ț.A.M. la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă, pe inculpatul G.G.P. la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă și pe inculpatul D.S. la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Ț.A.M. si G.G.P. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A obligat inculpații Ț.A.M. și G.G.P. la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli

judiciare, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariu apărători din oficiu a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În ceea ce privește primul motiv de apel al Parchetului, instanța de prim control judiciar a apreciat că este nefondat, deoarece schimbarea încadrării juridice s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., iar faptul că în dispozitivul sentinței, nu s-a indicat temeiul legal al acestei operațiuni juridice nu este în măsură să atragă nulitatea acesteia. Așa cum rezultă din încheierea din 04 mai 2011 (fila 137 - dosar instanță de fond), instanța de fond a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare.

Tot neîntemeiat a apreciat și cel de-al doilea motiv de apel formulat de parchet, reținând că probele administrate în cauză chiar pe parcursul urmăririi penale, dar cu deosebire pe parcursul cercetării judecătorești, la instanța de fond și la instanța de control judiciar, fac dovada că inculpații nu au exercitat nici un act de constrângere fizică sau morală și nici nu au profitat de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra ori de a-și exprima voința cu ocazia întreținerii de raporturi sexuale.

Mai mult, s-a dovedit faptul că partea vătămată se afla în relații de prietenie cu inculpata Ț.A.M., aceasta din urmă profitând de comportamentul deviant al minorei, de faptul că aceasta nu era încadrată într-un sistem educațional, în sensul că nu urma cursuri școlare, s-a deplasat împreună cu partea vătămată din mun.Drobeta Turnu Severin în alte localități, precum și în mun.Craiova, unde partea vătămată pretinde că era încadrat în muncă tatăl său.

Cele două erau obișnuite să solicite diferite sume de bani, îndeosebi inculpata Ț.A.M., așa cum rezultă din depoziția martorului R.I., dată atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de apel. Martorul a relatat, de asemenea, că inculpata și partea vătămată se deplasau împreună, iar într-o zi din toamna anului 2010, l-au întrebat dacă știe un băiat din zonă cu care să meargă să servească o cafea.

Prima instanță, a evaluat în mod corespunzător materialul probator administrat in cauză, atunci când a stabilit că asupra părții vătămate, inculpații nu au exercitat nici un fel de acte de violență și nici nu au profitat de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, relațiile sexuale întreținându-se cu acordul părții vătămate. De fapt, chiar partea vătămată învederează instanței această stare de fapt în declarația dată la instanța de fond la 23 mai 2011 (fila 70 - dosar instanță de fond).

Martorul R. precizează, de asemenea, că după ce partea vătămată s-a aflat împreună cu inculpatul G.G.P. pe un vapor acostat în zona debarcaderului Drobeta Turnu Severin (piciorul Podului Traian), cei doi se țineau de mână, partea vătămată era bine dispusă și nu i-a relatat martorului nimic cu privire la eventuale acte de agresiune la care ar fi fost suspusă de către inculpat.

Prin urmare, Curtea a constatat că în mod legal s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în varianta prev de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., în infracțiunea prev de art. 198 alin. (1) C. pen.

Însă raport de probele administrate în cauză a apreciat că soluția de achitare a celor doi inculpați este nelegală.

Astfel, a reținut că inculpata Ț.M. preciza în fața inculpaților că partea vătămată este în vârstă de 18 ani, le cerea acestora să nu poarte discuții cu minora, ambii inculpați făcând referiri pe parcursul cercetării judecătorești la aspectul fizic al părții vătămate, în sensul că aceasta avea vârsta de 15 ani.

Prin urmare, motivația primei instanțe, în sensul că inculpații s-au aflat într-o eroare de fapt vizând vârsta părții vătămate, nu poate fi primită, iar soluția de achitare a inculpaților cu motivarea că nu există nicio probă din care să rezulte că aceștia au cunoscut vârsta reală a părții vătămate, nu corespunde materialului probator administrat în cauză.

Concluzionând, Curtea a apreciat că cel de-al treilea motiv de apel al parchetului este fondat, urmând să fie admis, cu consecința desființării sentinței și condamnării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 198 alin. (1) C. pen.

Având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, contextul în care acestea au fost comise, activitatea concretă desfășurată de inculpata Ț.M., dar și acceptarea tacită a părții vătămate privind întreținerea de raporturi sexuale cu cei doi inculpați, în scopul dobândirii de foloase materiale, poziția procesuală a inculpaților, vârsta acestora și lipsa antecedentelor penale, instanța de apel a apreciat că scopul sancționator și educativ al pedepselor poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acestora. Referitor la apelurile inculpaților, instanța de prim control judiciar le-a apreciat ca neîntemeiate, având în vedere că din probatoriul administrat este evident faptul că inculpata Ț.A.M. cunoștea vârsta părții vătămate, între acestea existând raporturi de prietenie, atât inculpații cât și martorii audiați de instanța de fond, dar și de instanța de control judiciar, făcând mențiuni exprese cu privire la faptul că inculpata înlesnea practicarea prostituției de către partea vătămată, în sensul că se afla în căutarea unor persoane ce ar fi acceptat să întrețină relații intime cu aceasta, negocia prețul, primea banii respectivi și le cerea să nu poarte discuții cu minora vizând aspectele de ordin material.

Mai mult, inculpata le spunea că partea vătămată are vârsta de 18 ani.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpată cu privire la schimbarea încadrării juridice, instanța de prim control judiciar s-a limitat la a constata că argumentele se referă la agravanta de alin. (2) al art. 329 C. pen., deși inculpata a fost condamnată de instanța de fond în baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., încadrare juridică corectă în opinia instanței de apel în raport cu materialul probator administrat în cauză, raportat la starea de minoritate a părții vătămate.

Cu privire la criticile inculpatului G.G.P., a constatat că pe parcursul urmăririi penale, apelantul a recunoscut că a întreținut raporturi intime cu partea vătămată, recunoaștere care se coroborează cu declarația acesteia, dar și cu depoziția martorului R.I., dată nemijlocit în fața instanței de apel.

Martorul a învederat instanței că, la solicitarea inculpatei T.M. (care frecventa plaja din zona piciorului Podului Traian), l-a apelat telefonic pe inculpat, aceasta a venit cu un taxi și a plecat cu partea vătămată în cabina unui vapor dezafectat, ancorat în zonă. După o perioadă de timp, inculpatul a coborât de pe vapor împreună cu partea vătămată, aceștia se țineau de mână și se aflau într-o bună dispoziție.

Coroborând aceste probe și cu raportul medico-legal vizând examinarea părții vătămate, a constatat că inculpatul a întreținut raporturi intime cu victima, contrar celor susținute de inculpatul apelant.

Pentru toate aceste considerente, a admis apelul Parchetului și a dispus condamnarea celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

Împotriva deciziei

au declarat recurs, în termen legal, inculpații T.A.M. și G.G.P. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Inculpata T.A.M. în susținerea cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât din probele nu a rezultat cu certitudine recrutarea vreunei persoane, traficul de persoane sau constrângerea în vederea practicării prostituției iar recurenta nu a cunoscut vârsta persoanei vătămate, singura dovadă incriminatoare fiind declarația inculpatului D.S., care nu se coroborează însă cu celelalte probe.

În subsidiar, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei având în vedere circumstanțele reale ale infracțiunii și de cele personale ale inculpatei, respectiv vârsta fragedă, faptul că este la primul contact cu legea penală și a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. în ceea ce

privește modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Inculpatul G.G.P. întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. a criticat hotărârile sub aspectul greșitei încadrări juridice datei faptei, prin schimbarea încadrării în infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., nefiind îndeplinită cerința legală.

În susținerea cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. a criticat hotărârile sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de corupție sexuală cu un minor, întrucât din probele administrate nu rezultă că ar fî întreținut vreun raport sexual cu partea vătămată P.D.A. sau că ar ii cunoscut vârsta acesteia, prin

urmare

, se impune achitarea inculpatului întrucât, fapta reținută în sarcina sa nu există.

Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.

- cât și din oficiu

- potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - apreciază decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică și recursurile declarate de inculpați ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.

Se constată că cele două instanțe au stabilit, în baza probatoriului administrat, respectiv, declarațiile părții vătămate P.D.A. (filele 31-37, 107-112 d.u.p. și fila 70 dos. instanță), declarațiile martorilor R.I., D.M. D.A.D., B.A.M. și N.E.M. (filele 25-26, 38-39,40-46,115-188 și 123-124 d.u.p, filele 200,168 și 91 dos.instanță), ale inculpaților G.G.P. și D.S. (filele 54-56, 58-59, 79-80 și 82-83 d.u.p. și filele 60-70 dos. instanță), în mod corect situația de fapt.

S-a reținut că, în perioada 16-19 noiembrie 2010, inculpata Ț.A.M. a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată minoră, P.D.A., în vârstă de 12 ani și a tras foloase de pe urma practicării prostituției, obținând suma de 165 lei, iar fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

Se constată că nici în actul de sesizare și nici cele două instanțe nu au reținut că partea vătămată ar fi fost racolată sau traficată de inculpata Ț.A.M., întrucât lipsește constrângerea acesteia la practicarea prostituției, prin urmare, argumentele apărării nu sunt justificate sub acest aspect și o analiză acestor critici nu se impune a fi realizată de către instanța de recurs.

Înalta Curte reține însă, că din analiza probelor administrate rezulta fără putință de tăgadă că inculpata a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată P.D.A., cunoscând că este minoră, și a obținut foloase de pe urma practicării prostituției, prin urmare, actele săvârșite de către inculpată corespund formei agravate a infracțiunii de proxenetism, prev. de alin. (1) și (3) ale art. 329 C. pen.

Astfel, din declarațiile martorului D.M., B.A.M., N.E.M. și D.A.D. rezultă că, la data de 16 noiembrie 2011 inculpata Ț.A.M. s-a întâlnit cu partea vătămată și martora D., împreună au mers la domiciliul martorului D., unde inculpata i-a propus martorului N. să întrețină raporturi sexuale cu P.D.A. contra unei sume de bani, însă acesta a refuzat pe motiv că este prea mică, situație în care martorul l-a sunat pe inculpatul D.S.

În aceste împrejurări, inculpata împreună cu D.S. și partea vătămată minoră s-au deplasat la locuința martorului D.M. și de acolo spre localitatea Banovița, iar la ieșirea din loc.Drobeta-Turnu Severin, pe un teren viran, inculpatul D.S. a întreținut un raport sexual cu partea vătămată minoră, pe care nu a reușit să-l finalizeze, plătind inculpatei Ț. suma de 30 lei.

În aceeași zi, inculpata Ț. a determinat-o pe partea vătămată minoră P.D.A. să întrețină un raport sexual cu martorul R.I., primind de la acesta suma de 65 lei, deși actul sexual nu s-a finalizat, datorită stării de ebrietate a martorului. Relevante în acest sens, sunt declarațiile martorului R.I., ale părții vătămate și martorei D.A.D.

În seara de 17 noiembrie 2010, inculpata Ț.A.M. împreună cu partea vătămată au mers la baraca martorului R.I., iar la scurt timp a plecat spre zona pontonului din Drobeta Tr. Severin cu inculpatul G.G.P., contactat telefonic de martorul R.I., după ce, în prealabil; a fost de acord cu propunerea inculpatei de a întreține relații sexuale cu acesta. în aceste împrejurări,

inculpatul G., sângerând în timpul actului sexual. Pentru serviciile sexuale oferite de partea vătămată, inculpatul G. a plătit inculpatei Ț.A.M. suma de 50 lei. Sub aspect probator relevante sunt declarațiile părții vătămate, ale martorului R.I., inculpatului G.G.P. și concluziile raportului medico-legal din 25 noiembrie 2010 întocmit de S.M.L. Mehedinți care a stabilit că la data examinării partea vătămată prezenta o deflorare veche și o ruptură hîmenală recentă, consecința unui raport sexual de cel mult 10-14 zile.

Susținerile recurentei inculpate că nu a cunoscut vârsta părții vătămate sunt infirmate de declarațiile martorilor din prezenta cauză și ale inculpaților D.S. și G.G.P. care au arătat în declarațiile lor, atât din faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești că partea vătămată se cunoștea cu inculpata, cea care căuta clienți pentru partea vătămată și stabilea prețul pentru serviciile sexuale oferite de aceasta din urmă era inculpata Ț., primea banii și le cerea clienților să nu discute prea mult cu partea vătămată. în acest sens, martora D.A.D. a arătat că inculpata Ț. cunoștea vârsta lui P.D.A. și le spunea persoanelor cărora le-o oferea pe partea vătămată pentru a întreține relații sexuale că are 17 ani, dar să nu vorbească cu partea vătămată prea mult,

banii fiind remiși numai inculpatei. De altfel, chiar și inculpata în declarația olografă și declarația dată în fața organelor de urmărire penală (filele 59-70 d.u.p.) arată că partea vătămată i-a spus că are vârsta de 13 ani și urmează să facă 14 ani peste puțin timp.

În susținerea acestei aprecieri sunt și planșele foto aflate la dosarul cauzei din care se poate constata o constituție fizică firavă a părții vătămate și aspecte anatomice care nu pot fi apreciate ca fiind ale unei minore de 17 sau 18 ani, așa cum a încercat să susțină inculpata în apărare.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază, astfel cum în mod corect au stabilit și cele două instanțe, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în forma agravată, prev. de art. 329 alin. (1) și (3) Cod nenal.

Neîntemeiate sunt și criticile recurentei inculpate Ț.A.M. circumscrise cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei Ț.A.M., Înalta Curte apreciază că instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatei care nu are antecedente penale, vârsta fragedă a acesteia și poziția procesuală parțial sinceră, faptul că nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, stabilind o pedeapsă în limitele legale pentru infracțiunea de proxenetism în forma agravată reținută în sarcina inculpatei, după schimbarea încadrării juridice.

Felul și natura faptei comise, modalitatea de comitere formează convingerea Înaltei Curți că pedeapsa aplicată inculpatei de către instanța de fond și menținută de instanța de prim control judiciar (de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.), îndeplinește atât scopul preventiv educativ al pedepsei, cât și caracterul de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta comisă, cât și cu privire la

comportamentul inculpatei (care nu au recunoscut comiterea faptei în totalitate, nu s-a prezentat în fața instanței, nu este la primul contact cu legea penală fiind sancționată administrativ pentru o infracțiune contra patrimoniului).

Totodată, raportat la criteriile menționate, Înalta Curte în acord cu cele două instanțe, apreciază că modalitatea de executare stabilită de prima instanță, cu executare în regim privativ de libertate, este singura în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de toate aceste considerente, apreciază criticile recurentei inculpate ca neîntemeiate și urmează să respingă recursul ca nefondat.

reținute în actul de sesizare, de către instanța de fond, respectiv, din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., nu vor fi analizate de către instanța de recurs, întrucât, pe de o parte, prin schimbarea încadrării juridice s-a creat inculpatului o situație juridică mai favorabilă iar, pe de altă parte, fiind în calea de atac a recursului declarat de inculpat, nu se poate agrava situația acestuia, deoarece s-ar încălca principiul nori reformatio inpejus.

În legătură cu cea de-a doua critică a recurentului inculpat, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., privind grava eroare de fapt a instanței de apel care a dispus condamnarea sa, pentru infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost bine stabilită de instanțele de fond și apel, în urma unei analize coroborate a întregului material probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației de fapt reținute, în mod corect, apreciind instanța de apel că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii de raport sexual cu un minor reținută în sarcină, prin schimbarea încadrării juridice.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanța de apel a comis grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, nu este incident în cauză. Pentru a fi reținută „eroarea gravă de fapt" trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate consecințele care decurg din aceasta pentru inculpat și pentru celelalte părți din proces, inclusiv, cu privire la soluționarea laturii civile.

Înalta Curte constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Examinând probatoriul administrat în

cauză prin prisma apărărilor formulate de inculpat, apreciază ca nefondate apărările recurentului inculpat G.G.P., în sensul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor comisă asupra părții vătămate P.D.A. și că s-a comis o gravă eroare de fapt.

Probele administrate în cauză, corect evaluate și interpretate de către instanța de apel, dovedesc că la data de 17 noiembrie 2010 inculpatul G.G.P. a fost sunat de martorul R.I., s-a deplasat la baraca acestuia de pe malul Dunării, a luat-o pe partea vătămată minoră cu un taxi și s-au deplasat împreună pe un ponton, unde au întreținut raporturi sexuale. în timpul actului sexual minora a sângerat, iar după întreținerea raportului sexual, consimțit de către partea vătămată, inculpatul G. a fost sunat de inculpata T.A.M., care înlesnea practicarea prostituției de către minora P.D.A., care a venit la ponton, a luat-o pe minoră și a primit de la inculpat suma de 50 lei.

în susținerea vinovăției inculpatului sunt declarațiile părții vătămate P.D.A. (filele 107-112 d.u.p.) care a arătat că a întreținut de bună voie un raport sexual cu inculpatul, indicând organelor judiciare și locul de pe ponton unde au întreținut actul sexual și recunoscându-l pe inculpat din planșele foto prezentate de organele judiciare.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorului R.I. (filele 98-100, 102-103 d.u.p.) care a precizat că la data de 17 noiembrie 2010 l-a contactat pe inculpatul G. care lucra la ponton și acesta a venit cu taxi, a luat-o pe partea vătămată minoră și au plecat, după ce, în prealabil, a discutat cu inculpata Ț., precum și cu declarațiile inculpatei Ț.A.M. care, deși nu recunoaște că a primit vreo sumă de bani de la inculpat a arăta că inculpatul a fost cu partea vătămată pe ponton și au întreținut raporturi sexuale consimțite de partea vătămată.

În stabilirea vinovăției inculpatului nu pot ignorate nici concluziile raportului de constatare medico-legală din 25 noiembrie 2010 întocmit de S.M.L. Mehedinți, care a stabilit că la data examinării partea vătămată prezenta o deflorare vecine și o ruptura liinienaia recenta consecința unui raport sexual de cel mult 10-14 zile (fila 91 d.u.p.), fapt ce confirmă susținerile părții vătămate că la momentul realizării raportului sexual cu inculpatul, a sângerat.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că nu cunoștea vârsta părții vătămate, întrucât din declarațiile acestuia chiar în varianta negării întreținerii unui raport sexual și acreditării ipotezei purtării unor discuții în care cele două îi cereau o cafea și să le dea bani, se constată că a perceput starea de minorat a părții vătămate, fiind o persoană de 15 ani, iar în condițiile întreținerii unui raport sexual cu aceasta, a putut constata constituția fizică și anatomică a părții vătămate, relevată și de sangerarea în timpul actului sexual fapt ce confirmă o imaturitate a organelor genitale, în condițiile în care deflorarea părții vătămate s-a stabilit că era anterioară acelui moment.

Toate aceste probe dovedesc și în opina Înaltei Curți, în mod indubitabil, că inculpatul G.G.P. a întreținut un raport sexual cu partea vătămată minoră P.D.A., consimțit de aceasta, astfel că, solicitarea recurentului inculpat în sensul achitării, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu este întemeiată, recursul acestuia urmând a fi respins.

Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare invocate de

inculpați, circumscrise art. 385

9

alin. (1) pct. 14,17 și 18 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Având în vedere că recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.A.M. și G.G.P.

Împotriva Deciziei penale nr. 332 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2013.