ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 454 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 12325.12/30/2005, în al doilea ciclu procesual, în baza art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații F.I.D., V.M., G.I., R.L., L.V. prin apărători. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.I.D., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b), pct. 12 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.I.D., la 5 ani închisoare.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 78/2001 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.I.D., la 10 ani închisoare.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus ca inculpatul F.I.D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe toată durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 05 septembrie 2005 la 15 noiembrie 2007. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.M., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b), pct. 12 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M., la 10 ani închisoare.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani. În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 864 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 71/2002 a Judecătoriei Oravița, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2005 la 15 noiembrie 2007. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.I., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, a fost condamnat inculpatul G.I., la 10 ani închisoare.

În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 05 septembrie 2005 la 15 noiembrie 2007. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. a fost achitată inculpata R.L., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata R.L., la 10 ani închisoare. În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 859 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiș, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpata să execute pedeapsa totală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 11 iulie 2005 la 15 noiembrie 2007. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. a fost achitată inculpata L.V., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, a fost condamnată inculpata L.V., la 7 ani închisoare. În baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei principale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.F., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat prin decesul inculpatului F. (fost D.) F., decedat la 03 ianuarie 2010 procesul penal pornit împotriva inculpatului D.F., pentru infracțiunile prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 678/2001, art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul F.I.D. suma de 7.300 euro, iar de la inculpata L.V. suma de 3.100 euro. A fost respinsă ca nedovedită cererea de introducere în cauză a moștenitorilor inculpatului D.F., decedat în cursul procesului penal. S-a constatat că părțile civile C.M. și M.P.S. au renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților.

S-a constatat că partea vătămată S.A.P. nu s-a constituit parte civilă. Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile C.D.C., P.M., Ș.A.S. și M.G.V. privind obligarea inculpaților la plata despăgubiri civile cu titlu de prejudiciu material suferit. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 17 C. proc. pen., au fost obligați inculpații V.M. și R.L., în solidar, să plătească părților civile D.D.T.A., P.L., Z.L.M., T.A. câte 10.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, iar pe inculpații F.I.D., să plătească părții civile Ș.A.S. suma de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. În temeiul art. 191 C. proc. pen.

au fost obligați inculpații F.I., V.M., G.I., R.L. și L.V. la câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare față de stat; s-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând plata onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 212 din 25 martie 2009, pronunțată în Dosar nr. 12325.12/30/2005 al Tribunalului Timiș, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpaților D.F., F. (fost F.) I.D., G.I., V.M., R.L. și L.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3), cu referire la art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 678/2001 au fost condamnați aceiași inculpați la pedepse de câte 10 ani închisoare și, respectiv, 7 ani închisoare în cazul inculpatei L.V., cu executare în regim privativ de libertate. Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații D.F., V.M., G.I., L.V., R.L. și F.I. Prin decizia penală nr. 25/A/19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 12325.12/30/2005, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și al inculpatului D.F., dispunându-se respingerea pretențiilor formulate de partea civilă M.G.V., și constatându-se că partea vătămată S.P.A.

nu s-a constituit parte civilă și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.F.; au fost respinse apelurile celorlalți inculpați. Împotriva deciziei din apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpații V.M., L.V., F.I.D., G. (M.) I. și R.L. În motivele invocate în recursul parchetului s-a criticat greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, probele administrate în cauză demonstrând vinovăția și pentru această faptă; s-a arătat că în apel trebuia să se dispună introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului D.F., decedat la data de 03 ianuarie 2010. În recursul inculpatului V.M.

s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001. Inculpații L.V. și F.I.D. în recurs au invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 4, 18 și 14 C. proc. pen. Sub aspectul primului caz de casare, recurenții inculpați au invocat nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză, fiind invocate dispozițiile legale privitoare la publicitatea ședinței de judecată, arată că ședința de judecată la instanța de fond a fost nepublică. în subsidiar, s-a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau reducerea pedepselor, dacă celelalte critici nu vor fi însușite.

În motivele recursurilor inculpaților G.I. și R.L. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c), d) C. proc. pen. Prin decizia nr. 250 din 26 ianuarie 2011, pronunțată în Dosar nr. 12325.12/30/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate în cauză, a casat decizia și sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, fiind menținute actele îndeplinite în cauză până la data de 23 aprilie 2008. În motivarea deciziei de casare s-a arătat că, în cauză nu a fost respectată condiția publicității ședinței de judecată, întrucât instanța de fond până la termenul din 28 mai 2008 a judecat cauza în ședință publică, după care, fără a pune în discuția părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 290 C. proc.

pen., judecarea cauzei în ședință secretă, a judecat cauza în ședință nepublică, pronunțând o hotărâre lovită de nulitate absolută. De asemenea, și dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință nepublică. în apel, instanța a respectat regula publicității, această nulitate absolută a hotărârii instanței de fond nu poate fi înlăturată decât prin casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. S-a dispus ca instanța de fond să respecte dispozițiile art. 290 C. proc. pen. și să examineze toate celelalte critici invocate în recursurile parchetului și ale părților, inclusiv introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului D.F.

La Tribunalul Timiș, dosarul a fost înregistrat sub nr. 12325.12/30/2005 la data de 28 februarie 2011. La rejudecarea cauzei, după casare cu trimitere, conform deciziei de casare a instanței supreme, s-a dispus rejudecarea în ședința de judecată publică iar la termenul de judecată din 18 mai 2011, a fost audiat inculpatul G.I. și s-a dispus reaudierea martorei T.A., efectuarea expertizei medico-legale asupra părții vătămate M.P.S. (pentru a se stabili dacă afecțiunile constatate la 25 august 2005, la internarea acesteia în Spitalul Județean de Urgență Reșița - secția psihiatrie, sunt consecința faptelor din dosar) și solicitarea de la Primăria Brădești, jud. Dolj de informații privind moștenitorii defunctului inculpat D.F.

Deși s-au acordat mai multe termene de judecată în cauză pentru a fi realizate activitățile dispuse de instanța supremă, nu s-au putut efectua reaudierea martorei T.A., dovedindu-se imposibilitatea audierii (din procesul verbal de executare a mandatului de aducere rezultând că martora nu mai locuiește la adresa la care a fost citată, fiind plecată în străinătate), fiind aplicate dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Referitor la proba constând în expertiza medico-legală a părții vătămate M.P.S., această probă nu a putut fi administrată datorită imposibilității prezentării acestei părți vătămate și a actelor medicale de care aceasta dispune, la I.M.L Timișoara pentru efectuarea expertizei, întrucât partea vătămată nu a răspuns la citațiile trimise de instanță, iar din procesul verbal de executare a mandatelor de aducere, rezultă că nu a mai fost găsită la cele două adrese la care a fost citată și mama ei declarând că de doi ani de zile nu știe unde locuiește.

În ceea ce privește moștenitorii legali ai inculpatului D.F., deși s-au depus diligente pentru identificarea acestor moștenitori în vederea introducerii în cauză, se constată că prin demersurile făcute de instanță nu s-au identificat moștenitori ai acestui inculpat, iar prin adresa din 17 iunie 2011 Primăria comunei Brădești, jud. Dolj, a comunicat instanței că nu s-au înregistrat cereri de dezbatere a succesiunii lui F. (D.) F. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș nr. 389/D/P/2005, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 12325/30/2005 la data de 21 decembrie 2005, au fost trimiși în judecată inculpații D.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv inițierea unui grup infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; F.I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv inițierea unui grup infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen.; V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv aderarea la grupul infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv aderarea la grupul infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.L., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori și respectiv aderarea la grupul infracțional organizat pentru comiterea acestei fapte prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 7 rap.

la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și L.V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și aderarea la grupul infracțional organizat în vederea comiterii acestei fapte, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut în sarcina acestora că au constituit un grup infracțional organizat în scopul exploatării mai multor persoane de sex feminin, în sensul obligării acestora la practicarea prostituției și însușirii sumelor de bani obținute de acestea din respectiva activitate.

Astfel, în anul 2002 inculpații D.F. și F.I. au trimis-o pe minora C.D. în Italia și prin acte de amenințare cu moartea au obligat-o pe aceasta să le trimită banii pe care îi obținea în urma practicării prostituției, bani care le-au parvenit prin Wester-Union pe numele inculpaților D.F., F.I., și F.M., suma totală ajungând în decurs de 2 ani la suma de 80.000 euro. Pentru ca afacerea să le aducă foloase financiare, s-a mai arătat în rechizitoriu, că inculpatul D.F. și-a trimis în Italia în regiunea M. și pe concubina sa de atunci și anume inculpata R.L. care, folosind același mod de corespondență, a trimis acestuia din urmă fiecare sumă de bani pe care o obținea din practicarea prostituției.

Aceeași soartă au avut-o și părțile vătămate R.D., O.A.M. și C.M. care au fost „expediate" în Italia de către F.I.D., în cursul anului 2003 cu scopul de a-l finanța cu banii obținuți din practicarea prostituției . În ceea ce o privește pe partea vătămată C.M., pentru a o sili să se prostitueze, inculpatul F.I. o șantaja cu obținerea custodiei copilului minor, lăsat în grija mamei sale F.M. astfel că, aceasta a fost nevoită să practice prostituția, expediind pe numele inculpatului F.I. și a mamei sale F.M., respectiv a surorii sale, învinuita L.V. sume cuprinse între 200 și 1000 euro/lună. De-a lungul celor trei ani în care a fost exploatată sexual în Italia de către inculpatul F.I.D., partea vătămată C.M.

l-a finanțat pe acesta cu suma de 13.000 euro, cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal. S-a mai menționat în actul de inculpare că din datele obținute de ofițerii BCCO Timișoara s-a stabilit că victima A.A.M., plecată în Italia în cursul anului 2004 își continuă și acum munca de „producătoare", expediind pe numele mamei inculpaților, respectiv F.M. sume de bani cu care aceasta își „întreține" fiii în închisoare. De asemenea, s-a demonstrat faptul că inculpatul F.I.D. avea permanent controlul psihic asupra victimelor aflate în Italia. Faptul că inculpatul G.I. uza de violență rezultă din discuția purtată cu fratele său, dar și din declarațiile martorelor H.G.A. și S.G.M. care arată că, au fost martore la actele de violență pe care acesta le-a aplicat altor victime, cum ar fi A. și A.X., (rămase încă neidentificate) care au refuzat să mai continue practicarea prostituție în folosul lui.

Aceleași martore confirmă faptul că, inculpatul G.I. avea și el rolul de „colector" de tinere cu probleme sociale pe care le atrăgea prin promisiuni de protecție și susținere financiară,propunere ce le-a fost și lor adresată de acesta. Deoarece oferta i-a fost respinsă, inculpatul le-a amenințat cu plata unei datorii regulate și restricționarea deplasării prin oraș. În ceea ce-l privește pe inculpatul V.M. s-a reținut faptul că, în cursul lunii februarie 2005 după eliberarea din Penitenciarul Timișoara, unde a executat o condamnare pentru furt calificat, acesta s-a cazat la locuința inculpatei R.L. pe care o cunoscuse în timpul detenției, prin fratele său aflat și el în aceeași situație. Văzând că inculpata se ocupă cu practicarea prostituției, racolând și ea la rândul ei tinere minore cu probleme familiale pe care le aducea în locuința sa, inculpatul a hotărât să se alieze cu inculpata R.L.

și să-și procure banii de trai prin exploatarea acestor victime. Activitatea sa infracțională a început cu partea vătămată S.P.A., în vârstă de 17 ani, ce se deplasa împreună cu inculpata R.L. pe strada C.L. și în zona P.V. din Timișoara, unde acesta din urmă îi racola clienții, iar apoi primea banii pentru serviciul prestat de aceasta. Deoarece locuința inculpatei R.L. constituia un adăpost bun pentru victime, inculpatul V.M. a hotărât să-și extindă afacerea, astfel că în seara zilei de 02 iulie 2005 s-a deplasat la Gara de Nord, unde le-a depistat pe părțile vătămate P.L. și Z.L., plecate de acasă ca urmare a unor neînțelegeri avute cu părinții. Inculpatul V.M.

le-a promis condiții deosebite de trai dacă îl vor urma la locuința amicei lui R.L., iar pentru a le demonstra că este sincer, inculpatul le-a oferit o cina la restaurantul „L.B." din Timișoara, iar apoi le-a cazat la locuința inculpatei pentru ca, a doua zi să le trimită împreună cu R.L., pe post de supraveghetor, în zona stației Peco B. din Timișoara să-și racoleze clienții, în vederea practicării prostituției. După fiecare act sexual consumat, inculpata R.L. aduna banii de la clienți și de la cele două victime, pe care îi dădea inculpatului V.M. și din care își păstra și ea o parte. La rândul ei, aceasta își susținea financiar și concubinul de atunci, respectiv D.F., care o vizita frecvent pentru încasarea banilor obținuți de ea și celelalte victime.

Deoarece în urma unei razii efectuate de organele de poliție, victimele P.L. și Z.L. au făcut declarații cu privire la modul de partajare a banilor obținuți prin prostituție, inculpatul D.F. le-a aplicat o „corecție violentă", convingându-le în acest mod să-i continue „munca". Între timp, inculpatul V.M. a reușit să racoleze și pe minorele T.A. și D.D.T.A. în vârstă de 14 ani, pe care le-a cazat la aceeași inculpată, iar ulterior împreună cu aceasta le supravegheau în timp ce-și practicau munca. S-a mai susținut că toți banii obținuți de cele 5 victime, respectiv S.P., P.L., Z.L., T.A. și D.D. reveneau inculpatei R.L. care, după ce-și lua partea, le distribuia și celorlalți, respectiv inculpaților D.F.

și V.M. Văzând că banii primiți nu se ridicau la așteptările sale, inculpatul D.F. a trecut la acte violență repetate asupra inculpatei R.L., pe care o agresa și în prezența celor 5 victime, astfel că tratamentul la care asistaseră le-au determinat pe părțile vătămate P.L., Z.L., T.A. și D.D. să părăsească locuința inculpatei R.L. în data de 08 iulie 2005. Inculpații R., D. și V. au plecat în urmărirea lor. Cele patru victime au reușit să se ascundă în locuința unei cunoștințe pentru ca, ulterior, în dimineața zilei de 09 iulie 2005, să își continue drumul până în orașul Reșița, la locuința părinților uneia din victime. Deoarece în stația CFR P. trebuiau să coboare pentru a lua alt tren, acestea au fost depistate de către organele de poliție, care, după stabilirea stării de fapt care le-a determinat pe victime să fugă, au fost preluate de ofițerii BCCO Timișoara și adăpostite la Centrul de Minori „T.G." Timișoara.

O altă victimă a clanului F. a fost și partea vătămată P.M., care în cursul lunii februarie a părăsit domiciliul părinților, stabilindu-se în Timișoara împreună cu partea vătămată M.V., unde au început să practice prostituția în zona centrală a orașului și în Complexul Studențesc. Aici l-a cunoscut pe inculpatul D.F., care a racolat-o și cazat-o la locuința inculpatei R.L., cu promisiunea oferirii unei protecții. Deoarece victima nu era de acord ca toți banii proveniți din prostituție să fie încasați de cei doi inculpați, aceasta a fost agresată fizic atât de inculpata R.L. cât și de inculpatul D.F., tratament ce urma să-i diminueze răzvrătirea. Chiar și în aceste condiții, victima s-a opus, reușind să fugă din locuința inculpatei și să se adreseze ofițerilor BCCO Timișoara, care au procedat la adăpostirea ei în Centrul de Minori „T.G." din Timișoara.

Partea vătămată P.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 250.000.000 ROL reprezentând sumele pe care aceasta a fost silită să le producă prin exploatare sexuală în folosul inculpaților R.L. și D.F. S-a mai reținut că o altă victimă a inculpaților, și anume M.P.S. în vârstă de 17 ani, care a fost racolată de inculpatul D.F. de la barul „D.R." din Timișoara și cazată la locuința surorii lui L.V., împreună cu o altă minoră în vârstă de 16 ani pe nume P.R. Atragerea în cursă a părții vătămate M.P. nu a fost o problemă pentru inculpat, deoarece acesta i-a promis că-i va rezolva problema avută cu patroana localului unde lucrase anterior, respectiv recuperarea cărții de identitate și a sumei de 1.200 euro pe care victima i-a lăsat în custodie.

Partea vătămată M.P. împreună cu P.R. se ocupau de atragerea clienților, în medie circa 3-4 pe noapte și întreținerea de acte sexuale contra sumei de 150 euro/noapte iar banii îi dădeau acestuia, crezând că în acest mod își va putea recupera suma de 1.200 euro, însă nu a fost să fie așa întrucât inculpatul, folosindu-și autoritatea însoțită de acte de violență, nu avea de gând să-și onoreze promisiunea de înapoiere a banilor, exploatându-le în continuare. Mai mult, din discuțiile purtate cu inculpatul, victima M.P. a aflat că acesta se pregătește să-i obțină ei și celeilalte victime P.R., pașapoarte pentru a le expedia în Belgia să practice prostituția. Acest lucru a înspăimântat-o în așa măsură pe partea vătămata M.P., încât și-a pus în practică strategia de a fugi de la locuința inculpatei L.V., reușind în final să ajungă la locuința părinților săi din Reșița, cu multiple sechele psihice și fizice vizibile.

În urma actelor de violență și a amenințărilor pe care inculpatul D.F. i le-a aplicat, a dus la internarea acesteia la Spitalul Județean Reșița - secția psihiatrie cu diagnosticul de tulburare psihotică acută poliformă cu simptome schizofrenice. Promisiunea de recuperare a sumei de 1.200 euro și a cărții de identitate a fost realizată ulterior de inculpații F.F.I.D. și D.F. de la numita C.A.E. în prezența martorei G.A., dar fără a fi restituite victimei, așa cum susțin inculpații în declarațiile de la dosarul de urmărire penală. În perioada cât aceasta a practicat prostituția pentru inculpatul D.F., a realizat un câștig de 8.000 euro, pentru care partea vătămată M.P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă, împreună cu suma de 1.200 euro, prejudiciul total ridicându-se la suma de 9.200 euro.

Deoarece hotărârea de a le expedia în Belgia pentru practicarea prostituției nu a abandonat-o, după dispariția victimei M.P., inculpatul D.F. a luat-o în data de 14 iulie 2005 pe minora P.R., în vârstă de 16 ani, și a „îmbarcat-o" în autoturismul amicului său, R.P., îndreptându-se spre PCTF Cenad cu scopul de a ajunge în Belgia. Planul inculpatului însă nu s-a mai putut materializa, deoarece ofițerii BCCO Timișoara, în urma consemnului solicitat la organele vamale, l-au reținut și condus la sediu pentru cercetări, pentru ca ulterior în data de 15 iulie 2005 Tribunalul Timiș să emită pe numele acestuia un mandat de arestare preventivă sub acuzația de trafic de persoane.

S-a mai arătat că în cauză există dovezi (declarația părții vătămate M.P.) cu privire la faptul că scopul călătoriei efectuate de inculpat și victimă era cel de a ajunge în Belgia, atât inculpatul și șoferul R.P., cât și victima susțin contrariul, și anume cel de vizitare a orașului Szeged pentru un control medical. Se observă cu ușurință că apărarea formulată de aceștia nu este altceva decât încercarea de a convinge organele de anchetă de nevinovăția lor, deși întregul material de urmărire penală conține probe indubitabile de vinovăție a întregului clan F., sub acuzația de constituirea a grupului infracțional organizat pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori. De asemenea, s-a remarcat credulitatea și lipsa de discernământ a victimei P.R.

care, crezând în „declarațiile de iubire" ale inculpatului, nu-și poate da seama de faptul că, în realitate nu este altceva decât una din multele victime ale exploatării sexuale, dirijate de inculpatul D.F.. În continuare, în considerentele actului de inculpare s-a mai precizat că pe parcursul urmăririi penale, organele de poliție au depistat și alte victime care, contrar voinței lor au fost silite de inculpați să practice prostituția în folosul lor. În această situație s-a găsit și partea vătămată Ș.A.S. care, în primăvara anului 2004, a fost racolată de pe strada C.L. de către inculpatul F.I.D. și cazată la locuința inculpatei R.L., silită apoi de acesta să întrețină relații sexuale cu clienții sub supravegherea atentă a inculpatei, pentru ca ulterior banii să intre în posesia acesteia din urmă și în final în buzunarele inculpatului.

Aflând că victima este raliată într-o relație de concubinaj cu numitul R.G., inculpații D.F. și F.I. s-au simțit amenințați cu „invadarea teritoriului de activitate", astfel că au recurs la acte de violență și amenințare împotriva victimei și a concubinului său, și pentru a fi siguri că acesta din urmă a înțeles mesajul i-au solicitat suma de 1.000 euro pentru a le permite accesul în zona lor de influență. Conform declarației victimei Ș.A.S., în perioada aprilie 2004 - martie 2005, F.I.D. s-a ales cu suma de 100.000.000 ROL de pe urma exploatării ei sexuale, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal. O altă victimă a exploatării sexuale, a fost și partea vătămată M.G.V., care în cursul lunii martie 2005 a fost racolată de inculpatul D.F.

din zona P.V. din Timișoara și cazată de asemenea la locuința inculpatei R.L. pentru a fi supravegheată de aceasta, atunci când își caută clienții și-și încasa banii, care aveau un alt traseu decât cel al buzunarelor ei, respectiv R.L., iar apoi spre contul inculpatului D.F. În situația în care victimele căutau sa­și oprească din bani sau chiar îndrăzneau să se „răscoale", inculpatul își scotea în evidență autoritatea violentă cu care era înzestrat. În acest mod partea vătămată a predat inculpaților R.L. și D.F. suma de 50.000.000 ROL, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal. Faptul că inculpatul își manifesta în mod vizibil autoritatea fizică și psihică a fost confirmată și de părinții victimelor M.G., D.I.

și P.A., respectiv M.G., D.G. și L.I.A., care descriu în declarațiile depuse la dosar starea critică în care și-au găsit copiii (ex: cu urme de lovituri vizibile pe corp), găzduiți la locuințele inculpaților și imposibilitatea recuperării lor ca urmarea temerii profunde pe care aceștia le-au insuflat-o. S-a arătat în rechizitoriu că, în cursul urmăririi penale, ofițerii BCCO Timișoara în baza ordonanței de delegare emisă de procurorul D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Timiș și a autorizației de percheziție din 6 septembrie 2005 emisă de Tribunalul Timiș, au procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința învinuitei L.V., găsind dovezi incriminatoare pentru aceasta și frații săi.

Astfel, în urma percheziției s-au găsit și ridicat mai multe cărți de identitate aparținând părților vătămate R.D., M.M. și N.M., aflate în Italia, mai multe notițe conținând numere de telefon mobil, cartea de identitatea a părții vătămate M.G.V., pașapoarte aparținând inculpatului F.F., cartea de identitate a victimei M.P.S., copii xerox după pașaportul victimei P.R. și M.D.E. plecată în Italia (vezi convorbiri telefonice interceptate), mai multe notițe și plicuri de corespondență expeditor „E.C., via R.B., pentru destinatar F.S. zis „S.". De asemenea, s-a stabilit, potrivit procurorului, că victimele trimise în Italia de către inculpații D.F., F.I.D. și G.I. (cazul p.v. M.D.) și anume A.A., C.M., R.D.

și R.L., au expediau în mod regulat bani prin West-Union inculpaților F.I.D., L.V., V.M. și F.M., mama inculpaților și că aceștia au recurs și la alte metode de intimidare atât a victimelor cât și a părinților lor, cu scopul retractării acuzațiile care le-au fost aduse. În acest mod se explică revenirea la declarații, în data de 05 august 2005 și 08 august 2005, a victimelor Z.L., D.D. și P.L. cu argumentarea că, declarațiile anterioare le-au dat sub presiunea ofițerilor BCCO Timișoara și în lipsa părinților. Argumentele invocate de victime, sfătuite la rândul lor de către inculpați, nu au puterea de a înlătura valoarea incriminatorie a plângerilor formulate, deoarece acestea au fost făcute cu respectarea dispozițiilor legale și în prezența unui asistent social care și-a depus semnătura pe fiecare filă a plângerii și declarației făcute de victime.

Tatăl părții vătămate P.L., respectiv L.I.A., a dezvăluit vizita inculpatului F.I.D. spre sfârșitul lunii iulie 2005, la domiciliul său și încercarea acestuia de a-l intimida atât pe el cât și pe fiica sa Lavinia, pentru a-și retracta declarațiile compromițătoare făcute împotriva sa și a fraților săi. Ca urmare acestui fapt, cei doi s-au deplasat la cabinetul de avocatură aparținând avocatului ales al inculpatului, unde au solicitat o nouă reaudiere. Cu toate acestea, la data de 21 noiembrie 2005, martorul L.A. a făcut o nouă declarație la organele competente din cadrul D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Timiș în care demască strategia de intimidare adoptată de inculpat pentru exonerarea de răspundere penală.

Cei cinci inculpați împreună cu inculpata L.V., conștienți de învinuirile care li se aduc, au încercat prin toate mijloacele chiar și cele de constrângere psihică, să înlăture orice implicare a lor în comiterea faptelor, părțile vătămate enumerate în prezentul act de inculpare fiind într-adevăr, victime ale infracțiunii de trafic de persoane și minori reținute în sarcina lor. Din coroborarea ansamblului probelor administrate pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de rejudecare a reținut că aceste probe în raport de care se stabilește starea de fapt, sunt de natură a duce la reținerea în sarcina inculpaților D.F., F.I.D., V.M., G.I., R.L., L.V., a infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, iar la alin. 2 lit. a) din aceluiași art. este prevăzută forma agravată, constând în traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, iar potrivit alin. (2), forma agravantă constă în săvârșirea faptei prevăzută la alin. (1) prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului. În alin. (3) al aceluiași art. este prevăzută pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) și (2) săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) din aceeași lege.

Nu a putut fi reținută în sarcina inculpaților existența infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 31/2003, de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea la un astfel de grup pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv pentru inițierea unui astfel de grup inculpații D.I. și F.I.D., iar ceilalți pentru aderarea la acest grup, în condițiile în care probele dosarului nu dovedesc îndeplinirea cerințelor necesare pentru existența unui grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni. Astfel, prima instanță a reținut că nu există probe certe în sensul că inculpații D.I. și F.I.D.

ar fi inițiat grupul și ar fi stabilit reguli după care să funcționeze, au stabilit o anumită ierarhie, adică ar fi stabilit că una sau mai multe persoane vor coordona activitatea altora în scopul realizării unui obiectiv ilicit în contextul în care art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 în definirea grupului infracțional organizat, face referire la grup „structurat". Nu există probe nici că ceilalți inculpați au aderat la un grup inițiat de alte persoane. Or, potrivit art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

De asemenea, potrivit aceluiași art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

În raport de aceste dispoziții legale și de starea de fapt, s-a apreciat că probele dosarului dovedesc doar că inculpații D. (F.) I. și F.I.D., au acționat împreună în virtutea relațiilor apropiate existente între ei, determinate de legătura de rudenie (frați), nerezultând că aceștia ar fi fost conducători ai vreunui grup infracțional, și chiar din expunerea faptelor din actul de sesizare, reiese că ceilalți inculpați aveau autonomie privitor la acțiunile lor iar cei doi interveneau doar ocazional prin diferite moduri, fie pentru a încasa o parte din banii realizați de părțile vătămate, iar alteori pentru a racola pe unele dintre ele, ori pentru a le aplica unele „corecții" ori amenințări.

Așadar, având în vedere că nu s-a dovedit existența unor activități de inițiere a unui grup infracțional organizat în sarcina inculpaților D. (F.) I. și F.I.D., instanța de fond a considerat că nu poate reține nici existența acțiunilor de aderare a celorlalți inculpați la un grup infracțional inexistent. Întrucât inexistența faptei constituie un impediment pentru continuarea exercitării acțiunii penale, s-a reținut ca fiind incidente în cauză dispoz. art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. - achitare, pentru fapta prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Referitor la celelalte fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, s-a constatat că probele dosarului sunt concludente în sensul stării de fapt stabilite în dosar.

Astfel, declarațiile părții vătămate C.D.C. confirmă că în primăvara anului 2002 partea vătămată a plecat în Italia, iar la aproximativ o lună de zile a fost contactată de inculpatul D.F. care, sub amenințări, i-a impus acesteia să-i trimită diferite sume de bani, situație care s-a perpetuat până în luna septembrie 2004. În această perioadă, partea vătămată a trimis diferite sume de bani, atât pe numele inculpatului D.F., cât și pe cel al inculpatului F.I.D. Afirmațiile acestei părți vătămate se coroborează cu declarația părții vătămate C.M., dată în cursul urmăririi penale în cuprinsul căreia aceasta a arătat că partea vătămată C.D.C. a plecat în Italia la solicitarea inculpaților F.I.D. și D.F., de unde le trimitea bani, pe care aceștia îi utilizau pentru susținerea materială a fratelui lor, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.

Din aceeași declarație, rezultă că în perioada în care partea vătămată C.D.C., se afla în Italia cei doi inculpați au mai trimis și alte persoane de sex feminin, în scopul realizării unor venituri din practicarea prostituției, printre care și partea vătămată C.M. Aceasta din urmă a confirmat, în faza urmăririi penale, că a fost trimisă în Italia de inculpatul F.I.D. pentru a se prostitua și a-i trimite bani. Pentru a o determina să acționeze în acest mod inculpatul a amenințat-o că nu-și va mai vedea copilul, aflat în grija mamei inculpatului. Deși, ulterior, în declarația dată la data de 18 decembrie 2006, în fața notarului public S.S., partea vătămată C.M. a revenit asupra afirmațiilor inițiale, arătând că nu a fost, niciodată, forțată de inculpații F.I.D.

și D.F. în sensul practicării prostituției și că banii pe care i-a trimis din Italia erau destinați îngrijiri copilului ei, această revenire a părții vătămate este nejustificată, fiind contrară probelor dosarului, iar declarațiile inițiale, se coroborează cu alte probe ale dosarului, inclusiv cu declarația părții vătămate C.D.C. Totodată, s-a reținut că din declarația inițială a părții vătămate C.M., coroborată cu mențiunile din cuprinsul proceselor-verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul F.I.D., din dosarul parchetului, rezultă că acesta din urmă a trimis-o în Italia în scopul de a se prostitua și de a-i trimite bani, și pe A.A.M.

În cuprinsul acelorași procese-verbale sunt redate atât pretențiile clare și neechivoce ale inculpatului față de persoanele aflate în străinătate de a se prostitua și de a-i trimite o parte însemnată din banii astfel câștigați, cât și modalitățile de control încrucișat ale inculpaților asupra sumelor de bani obținute. Este de observat că, în aceeași zi în care inculpatul F.I.D. purta discuții cu persoane aflate în Italia, a discutat și cu inculpatul G.I., discuție din cuprinsul căreia rezultă în mod clar stăruința acestora în a obține diverse sume de bani de la femeile care se prostituau, precum și modalitatea în care le țineau sub control - este consemnată o afirmație a inculpatului G.I. în sensul că a bătut-o pe una dintre fete pentru că „are ifose de șefă". Această ultimă remarcă a inculpatului G. duce la concluzia că în situația în care victimele nu i se supuneau, erau supuse unor atacuri fizice.

În ceea ce o privește pe partea vătămată S.A.P. (minoră în perioada de referință), aceasta a practicat prostituția în zona C.L. din Municipiul Timișoara împreună cu R.L., căreia îi oferea toate sumele de bani abținute. Aceasta (S.A.P.) a arătat în declarații că, deși dădea banii inculpatei R. pentru că o găzduia, iar o parte pentru a-i fi păstrați de aceasta, tot partea vătămată a mai arătat că inculpatul D.F. colecta periodic bani de la R., uneori acesta fiind supusă unor agresiuni fizice, pentru motivul că nu-i dădea toți banii inculpatului.

Din declarațiile părții vătămate instanța a mai reținut că aceasta a fost bătută de inculpatul D.F., pentru motivul că, uneori, ea întrerupea activitatea de prostituție, plecând de la domiciliul inculpatei R. (această stare de fapt este confirmată de partea vătămată Z.L.M., precum și de partea vătămată Ș.A.S., care în declarația din dosarul de urmărire penală a arătat că în primăvara-vara anului 2004, în timp ce practica prostituția pe C.L. - Zona P.V. din Municipiul Timișoara, a cunoscut-o pe partea vătămată S., care „cotiza" cu diverse sume de bani către frații F., prin intermediul inculpatei R.L., care îi cere să stea „permanent la produs", sub amenințarea cu acte de violență din partea inculpaților).

În ceea ce o privește pe Z.L.M., din conținutul declarației, instanța a reținut că, prin reținerea actelor de identitate ale părții vătămate, a obligat-o pe aceasta, indirect, să practice prostituția. În perioada în care partea vătămată S.A.P. era cazată la inculpata R.L., adică în vara anului 2005, în aceeași locuință a venit și inculpatul V.M. În data de 25 iunie 2005, acesta din urmă le-a cunoscut, la o terasă din zona gării de nord, pe părțile vătămate Z.L.M. și P.L., ambele minore la acea dată. S-a reținut că declarațiile acestor două părți vătămate se coroborează cu cea a părții vătămate S.A.P. în ceea ce privește modalitățile în care acționau inculpații. În perioada în care se afla la inculpata R., partea vătămată Z.L.M.

a asistat, la un moment dat, la un incident în cadrul căruia (așa cum deja s-a arătat mai sus) inculpatul D.F. a bătut-o pe inculpata S.A.P. În aceeași împrejurare, același inculpat a adresat amenințări părții vătămate Z.L.M., motiv pentru care aceasta a plecat de la locuința inculpatei, loc în care însă s-a reîntors împreună cu partea vătămată P.L., de frica amenințărilor cu bătaia proferate de inculpatul V.M., care le-a întâlnit în oraș. În ceea ce o privește pe partea vătămată P.L., și ea a fost agresată de inculpatul D.F., confirmând că a plecat de la R. unde însă s-a reîntors după câteva zile, urmare a amenințărilor inculpatului V.M. Deși în declarație, victima P.L. a arătat că nu a spus adevărul în declarațiile sale anterioare, instanța a constatat că această susținere este neîntemeiată și nu poate fi reținută, întrucât revenirea la declarația inițială nu se justifică, iar din declarația dată de tatăl părții vătămate, numitul L.I.A.

rezultă că declarația de retractare a fiicei sale a fost făcută în urma presiunilor exercitate de către unul dintre inculpați (care avea părul legat în coadă) inclusiv asupra martorului care în acest fel a fost determinat să o convingă pe fiica sa (care a fost și amenințată și asupra căreia s-au făcut și presiuni psihice), să-și schimbe declarația. De asemenea, și părțile vătămate Z.L.M. și P.L. au arătat că remiteau banii obținuți din practicarea prostituției inculpatei R.L., care, la rândul ei, în dădea lui V.M. Acestea au mai arătat că inculpatul D.F. se prezenta periodic și constant la locuința inculpatei pentru a colecta diverse sume de bani. Deși partea vătămată Z.L.M.

a revenit asupra declarațiilor inițiale, instanța a înlăturat declarația acesteia din faza de judecată, având în vedere că pretinsele presiuni exercitate de organele de cercetare penală nu au putut fi dovedite, iar primele declarații se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, așa cum deja s-a arătat mai sus. După ce s-au reîntors în locuința inculpatei, cele două părți vătămate minore le-au întâlnit pe minorele D.D.T.A. și T.A., ambele din Reșița, care le-au relatat că au fost și ele racolate de inculpatul V. Astfel, D.D.T.A. a relatat că după ce s-au instalat (ea împreună cu partea vătămată T.A.) la inculpata R., s-au deplasat împreună cu aceasta pe C.L. din Municipiul Timișoara, unde, amenințate fiind de inculpată cu bătaia inculpaților D.F.

și V.M., au racolat clienți cu care au întreținut acte sexuale