ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2013

Asupra recursului de față ;

Prin sentința penală nr. 513 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1507/2/2011 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpata P.M.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpată la pedeapsa de șase luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de șase luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 192 din 09 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

În baza art. 36 alin. (1), art. 34 și 35 C. pen. a dispus contopirea celor trei pedepse, cinci ani închisoare, șase luni închisoare și șase luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

A luat act că partea vătămată A.A.M.A. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligată inculpata la 1500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 7 februarie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei P.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a se dispune astfel, în fapt s-a reținut că, partea vătămată A.A.M.A. a formulat plângere penală și a învederat că, P.M.C., notar public, împreună cu A.W.M. și A.S.F.F., l-au lăsat fără locuință, vânzându-i apartamentul din București, sector 2 în baza unei procuri false, în care se menționează că el l-a împuternicit pe A.W.M. să vândă imobilul. Partea vătămată a precizat mai multe argumente în sensul că această procură este falsă, însă cel mai relevant și frapant în acest sens este că pe procura în limba arabă, pe verso sunt aplicabile două ștampile din 2007, iar mandatarul A.W.M. este individualizat ca fiind posesor al pașaportului iraqian eliberat la data de 17 martie 2008. Practic, această procură ce a stat la baza încheierii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare între A.A.M.A. în calitate de vânzător, prin mandatar A.W.M., și cumpărătorul A.S.F.F. apărea ca fiind întocmită în Republica Iraq, în anul 2007, iar persoana împuternicită la vânzarea imobilului este trecută ca având pașaport emis în anul 2008, situație imposibilă. Or, este fără dubii că o persoană nu poate fi individualizată în prezent, într-un înscris cu act de identitate eliberat în viitor.

Intre timp, de la momentul sesizării din dosar, A.A.M.A. a obținut în instanță nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 03 septembrie 2008 la B.N.P. „P.M.C." în sentința civilă nr. 8014 din data de 04 noiembrie 2009, rămasă definitivă prin neapelare, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, a mai dispus admiterea excepției de necompetență a instanțelor române privitor la capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a procurii speciale înregistrată în Dosarul nr. 43 de notar public A.M.G.A.A. din Bagdad. În schimb, analizând pe cale incidentală această procură în vederea soluționării capătului de cerere, la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că aceasta este falsă, întrucât nu are dată, iar pe verso este aplicată ștampila Ministerului de Externe al Republicii Iraq la data de 17 martie 2007, mandatarul are pașaport eliberat la data de 17 martie 2008, iar procura este dată în 2007. Instanța nu a reținut în argumentare, pe cale incidentală, a caracterului fals al procurii, că pe reclamant îl cheamă A.A.M.A. și este născut la data de ...1948, iar pe procură și contract este trecut ca fiind A.A M.A.

În procura specială ce a fost avută în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare desființat de instanța civilă, se menționează formular nr. 4, număr de înregistrare și Dosar nr. 43 și că a fost întocmită în Republica Iraq, la notariatul public A. din Bagdad. Se arată că A.A.M.A. a împuternicit pe M.W.A., cetățean iraqian, să vândă imobilul din București, sector 2. Procura a fost tradusă din limba arabă în limba română de traducător autorizat E.K., a cărei semnătură a fost legalizată la data de 19 iunie 2008 la B.N.P. „R.M.", din București. în traducerea efectuată, s-a făcut precizarea că procura are pe verso aplicate ștampila Ministerului de Externe al Republicii Iraq din data de 10 septembrie 2007 și ștampila rotundă a secției Consulare a Ambasadei Iraq de la București, din data de 13 octombrie 2007.

Prin adresa din 13 octombrie 2008, Ambasada Republicii Iraq la București a precizat că nu a eliberat și nici înregistrat procura specială, iar ștampila aplicată pe originalul din limba arabă nu aparține ambasadei.

În plângerea formulată, partea vătămată A.A.M.A. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 10 000 de euro-daune morale și 10 000 de euro - daune materiale suferite prin cheltuielile efectuate în procesul civil cu plata taxei de timbru, onorariu avocat, expert, traducător, bilete de avion, etc.

La data de 21 octombrie 2010, A.A.M.A. a fost audiat în prezenta apărătorului ales și a traducătorului. A precizat că se constituie parte civilă pentru suma de 50 000 de euro și că soția și cei doi copii minori, în prezent unul în vârsta de 3 ani și 6 luni, iar celălalt de 2 ani și 6 luni au suferit daune morale în urma infracțiunilor pentru care s-au efectuat cercetări în cauză, A declarat și aspecte necunoscute până la data audierii cu privire la sistarea energiei electrice la apartament în urma insistențelor celor care i-au înstrăinat fraudulos imobilul și relativ la vârsta fragedă a ambilor copii, în perioada când s-a încercat evacuarea lor din imobil. A mai arătat că în timp ce el se afla în Gaza, în luna septembrie 2008, a aflat de la soție că persoane necunoscute au învederat că au cumpărat apartamentul și vor să-i dea afară din casă, context în care a suferit un atac de cord, iar la spital i s-a montat un dispozitiv pe un vas de sânge de la inimă. A.A.M.A. a mai declarat că nu a fost vreodată în Iraq și că lipsa vizelor din pașaport confirmă acest aspect, având în vedere că pentru deplasarea în această țară vizele sunt obligatorii (la data audierii acesta avea pașaport emis ulterior anului 2008). Totodată, a infirmat că ar fi dat vreo împuternicire sau declarație cu privire la imobilul său din București.

Cercetările au stabilit că la data de 03 septembrie 2008, la B.N.P. „P.M.C." s-au prezentat M.W.A. și A.S.F.F., precum și alți cetățeni arabi ce nu au fost identificați până în prezent, un anume doctor G. care a avut rolul de interpret pentru părțile din contract și O.F.A., văr cu M.A. Notarului public i-a fost adresată cererea de autentificare contract de vânzare-cumpărare al imobilului din București, sector 2, cererea fiind semnată de M.W.A. și A.S.F.F. La cerere s-au atașat certificat de atestare fiscală pentru imobil și extras de carte funciară, precum și procura descrisă mai sus. In contract (filele 193-194, vol. 1) s-a menționat că imobilul se vinde pentru 81 000 de euro, către A.A.M.A., prin mandatar M.W.A., cumpărătorului A.S.F.F.. Acest contract de vânzare-cumpărare a fost autentificat de inculpata P.M.C. prin încheierea din 03 septembrie 2008, ulterior efectuând demersurile pentru formalitățile de publicitate imobiliară.

Conform art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în vigoare atât în prezent cât și la data comiterii faptelor pentru care s-a început urmărirea penală, birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autoritățile altui stat, decât dacă semnăturile și sigiliile acelor autorități sunt supra-legalizate de către misiunea diplomatică, sau oficiul consular al României din acest stat sau de către M.A.E. al României.

Prin Convenția de la Haga din 05 octombrie 1961 la care România a aderat la data de 16 martie 2001, formalitatea supra-legalizării de către M.A.E. este înlocuită de procedura simplificată a apostilării, evitându-se supra-legalizarea ce constă în aplicarea unei ștampile (apostila de la Haga) pe documente pentru a le autentifica/legaliza internațional. Republica Iraq nu într-un figurează printre statele pentru care se aplică formalitatea apostilării.

Din actele cauzei a rezultat, fără îndoială, că procura ce a stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nu avea îndeplinită această condiție stabilită în legea privitoare la activitatea notarilor publici. Nu s-a realizat o supra legalizare a procurii de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din Iraq sau de către M.A.E. al României. Dat fiind că la art. 57 al. 3 se exceptează de la această cerință statele cu care România a încheiat convenții în acest sens, la data de 12 august 2010 s-au cerut informații de la M.A.E. al României. Prin adresa din 23 august 2010, M.A.E. al României - D.G.A.C. a precizat că între România și Republica Iraq nu exista vreo convenție prin care se derogă de la prev. art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, astfel încât birourile notariale nu pot lua în considerare actele ce emană de la autoritățile acestui stat decât dacă semnăturile și sigiliile sunt supra-legalizate de autorități române.

Inculpata P.M.C. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A., prin mandatar A.W.M., și cumpărătorul A.S.F.F. în baza unei procuri în care se menționează că a fost întocmită în Republica Iraq, cu privire la care nu s-a îndeplinit condiția prev.de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, act normativ care reglementează ulterior activitatea notarială, iar cerințele stabilite pentru autentificarea de acte reprezintă obligații de serviciu pentru notarii publici. Nerespectarea disp. art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 de către notarul public P.M.C. constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu realizată de inculpată cu ocazia întocmirii încheierii de autentificare din data de 03 septembrie 2008.

Tot cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A., prin mandatar A.W.M., și cumpărătorul A.S.F.F., inculpata P.M.C. a încălcat attibutiile de serviciu, prin neefectuarea unui minim de verificări a procurii, conform prev. art. 5 și 45 din Legea nr. 36/1995. In cuprinsul acesteia mandatarul este individualizat cu pașaport emis în 2008, iar pe verso procura are aplicate două ștampile din 2007. Nu este cu putință ca într-un act întocmit la o anumită dată, una din persoanele ale cărei date de identificare sunt menționate în acest act să fie individualizată cu act de identitate emis în viitor. In general, în activitatea notarială nu se cere ca notarii publici să constate actele false ce le sunt înfățișate și nu li se poate imputa vreo faptă penală când autentifică înscrisuri în baza unor procuri sau altor acte falsificate anterior. Insă, în cazul de față o minimă verificare, firească la vânzarea unui imobil în baza unei procuri întocmite în străinătate, ar fi putut evita încheierea unui contract de vânzare-cumpărare și transferarea dreptului de proprietate în mod fraudulos. Din fericire, partea vătămată a fost activă și a avut diligenta și posibilitățile necesare pentru obținerea în justiție a constatării nulității absolute a contractului încheiat în dauna intereselor sale, fără știința sa, de un fals mandatar. Numai la o simplă verificare a procurii în exercitarea corectă a atribuțiilor de serviciu, inculpata ar fi putut să observe că sunt suficiente suspiciuni de fals. Mai mult, alături de acest element frapant de individualizare persoană cu act emis în viitor, notarul public putea să constate că datele de identitate ale mandantului din procură nu coincid cu datele de identitate ale proprietarului imobilului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Conform art. 5 din Legea nr. 36/1995, persoanele care desfășoară activitatea notarială, au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. In cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. De asemenea, la art. 45 din aceeași legea ce reglementează activitatea notarială, se stabilește că notarii publici au obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care să-1 încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrurnările necesare asupra efectelor lui juridice. Inculpata a nesocotit aceste obligații de serviciu la autentificarea contractului de vânzare-cump arare.

La data de 01 septembrie 2008 (cu două zile anterior autentificării contractului) inculpata P.M.C. a solicitat relații de la R.N.E.R.P., interesându-se dacă a fost revocată procura din data de 01 iulie 2008, întocmită de către notarul public M.G.A. din Iraq. In primul rând, această autoritate din cadrul U.N.N.P. nu are evidență pentru procurile întocmite în străinătate. In al doilea rând, procura la care s-a făcut referire în cererea de informații a notarului public, nu are datele de identificare ale procurii în temeiul căreia a fost vândut apartament părții vătămate (în Dosar nr. 43, ce are aplicate pe verso stampilă din data de 10 septembrie 2007 și o altă ștampilă din 13 octombrie 2007). Nu coincid numerele și s-au cerut relații cu privire la procură emisă la o anumită dată în condițiile în care procura nu are data întocmirii, iar datele menționate că cele două ștampile de pe verso sunt altele decât data de 01 iulie 2008.

Această verificare a revocării procurii, nu a vizat nici cea de-a doua procură (fila 186), respectiv cea prin care A.A.M.A. l-a împuternicit pe M.W.A. să obțină extrasul de C.F. Această procură are ca elemente de identificare formular, Dosar nr. 43, notariatul public Alrusafa din Bagdad, emisă la data de 30 iunie 2008 și este diferită de procura în Dosar nr. 43, ce are aplicate o ștampilă din data de 10 septembrie 2007 și o altă ștampilă din 13 octombrie 2007, neavând imprimată vreo ștampilă a vreunei autorități publice iraqiene sau române.

Multiplele disfuncționalități în desfășurarea atribuțiilor de serviciu de către inculpata P.M.C., solicitarea de informații a inculpatei, anterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, cu privire la procură cu date total diferite de cea relevantă la vânzarea prin mandatar și respectarea de către aceasta, la autentificare de acte similare în aceeași perioadă de timp, a condițiilor în care procuri emise în străinătate pot fi luate în considerarea de birouri notariale îndreptățesc formarea convingerii că aceasta a acționat cu intenție.

Ca notă aparte ce se coroborează cu reținerea intenției ca formă de vinovăție, se află și menționarea de către inculpată, în încheierea de autentificare din 03 septembrie 2008 că mandatarul M.W.A. este individualizat în pașaport ca având reședința în B. Într-adevăr, în fotocopia de pe pașaport mandatarul are inserată această adresă, însă această locație nu există în București și este de notorietate că cele două denumiri vizează două importante șosele și zone ale orașului. În concret, este o stație de metrou și nu există vreo stradă sau cartier cu această denumire, fiind imposibilă situarea vreunui imobil în stația de metrou. Un minim, de diligente ar fi permis notarului public, dacă dorea o îndeplinire conștiincioasă a atribuțiilor de serviciu, să devină suspicios doar prin citirea acestei adrese ce vizează zone diferite și îndepărtate între ele din București și să adopte o poziție mai atentă la perfectarea înstrăinării de imobil. Insă, datele cauzei plasează atitudinea subiectivă a inculpatei în zona intenției infracționale, aceasta nedepunând eforturi pentru evitarea unei înstrăinări frauduloase de imobil. Mai mult, dat fiind că mandatarul și cumpărătorul din al contract de vânzare-cumpărare sunt cetățeni străini, la momentul autentificării, notarul public trebuia să aibă în vedere că aceștia nu înțeleg limba română și justifica folosirea de interpret.

Spre aceeași ipoteză a intenției ca formă de vinovăție a încălcării atribuțiilor de serviciu de către inculpata P.M.C. cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin încheierea din data de 03 septembrie 2008 converg și verificările efectuate cu privire la contracte de înstrăinare imobile, în bază de procuri emise în străinătate, autentificate de inculpată în anul 2008. S-au obținut fotocopii de pe actele ce au stat la baza autentificării din 04 decembrie 2008 imobil vândut în baza de procură întocmită în Israel; la 14 februarie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în Franța; la 24 martie 2 imobil vândut cu procură întocmită în Suedia; la 07 aprilie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în California-USA; din 09 mai 2008 imobil vândut cu procură întocmită în California-USA; din 19 iunie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în Liban; la 17 decembrie 2008 imobil vândut cu procură întocmită în Canada către P.M.C. de contracte de vânzare-cumpărare imobile în 2008. Se relevă că aceasta a respectat exigențele art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, cont la autentificare contracte de vânzare-cumpărare imobile de procuri emise de ambasade sau consulate ale României în străinătate sau în privința cărora s-au îndeplinit formalități de apostilare conform Convenției de la Haga din 05 octombrie 1961, la care România a aderat la data de 16 martie 2001. De remarcat că pentru procura în Dosar nr. 43, pretins emisă la notariatul public A. din Bagdad Republica Iraq de care inculpata a ținut cont la autentificarea însttăinării imobilul părții vătămate din cauză, nu s-au îndeplinit formalități de supra-legalizare apostilare, iar ca emitent nu figura vreo autoritate română din străinătate.

Dacă pentru acte autentificate în aceeași perioadă de timp se respectă dispoziții legale, iar la autentificarea cu privire la care a fost începută urmăriri penală au fost nesocotite aceleași dispoziții legale, se justifică versiunea că inculpata a încălcat cu intenție atribuțiile de serviciu. Cu excepția contractului de înstrăinare a imobilului părții vătămate, actele de vânzare-cumpărare imobile, prin mandatar cu procură întocmită în străinătate, autentificate de inculpată în anul 2008 sunt conforme cerințelor de recunoaștere a procurilor emise în străinătate, motiv pentru c are s-a reținut că aceasta a acționat cu intenție. Nu poate fi primită versiunea că pentru situații similare a respectat anumite cerințe iar pentru autentificarea relativ la care a fost începută urmărirea penală a nesocotit aceleași cerințe, fără să cunoască condițiile în care se ține cont de procuri emise în străinătate.

Prin adresa din 19 noiembrie 2010 C.N.P. București a comunicat că P.M.C. a fost numită notar public prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 248/C din 21 februarie 1996, astfel că la data faptelor pentru care a fost începută urmărirea penală, inculpata avea o experiență de 12 ani în activitatea notarială.

Aceste date privind respectarea dispozițiilor legale referitoare la procuri întocmite în străinătate, în coroborare cu argumentele arătate mai sus (multiple și frapante încălcări atribuții de serviciu, solicitarea de informații a inculpatei, anterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, cu privire la revocare procură cu date total diferite de cea relevantă la vânzarea prin mandatar, mod de lucru al inculpatei în situații similare, experiența acesteia în activitatea notarială), conduc spre versiunea că inculpata, la momentul întoemirii încheierii de autentificare din data de 03 septembrie 2008, a avut reprezentarea faptului că era posibil să nu existe o împuternicire vânzare imobil pentru persoana menționată ca mandatar al părții vătămate. în această încheiere de autentificare, inculpata P.M.C. a menționat, neconform cu realitatea, că M.W.A. are calitatea de mandatar al lui A.A.A. conform procurii speciale în Dosar nr. 43, de notar public A.M.G.A.A. din Bagdad, împuternicit să vândă imobilul din București, sector 2.

Pentru obținerea unui extras al cărții funciare a imobilului, a fost folosită o altă procură prin care A.A.M. l-a împuternicit pe M.W.A.. Această procură are ca elemente de identificare formular nr. 4, Dosar nr. 43, notariatul public A. din Bagdad, emisă la data de 30 iunie 2008. Această procură ce nu are imprimată vreo ștampilă a vreunei auto publice iraqiene sau române, este diferită de procura, în Dosar nr. 43,1 are aplicate o ștampilă din data de 10 septembrie 2007 și o altă ștampilă din 13 octombrie 2 între cele două procuri există asemănări interesante cu privire la nr. dosar și formular, precum și coincidența cifrelor ce compun numerele tot din șase cifre, așezate diferit. Dat fiind afirmațiile lui A.A.A. că nu a dat vreo împuternicire, necorelările cu privire la datele identitate ale mandantului și lipsa vreunei supra-legalizări, se justifică suspiciuni asupra validității ei. Nici acest act prezentat la notarul public cu ocazia autentifici contractului de vânzare-cumpărare, nu poate constitui apărare pe fond pentru inculpată, nefiind respectată condiția prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.

La actele atașate la dosarul notarial în care s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 03 septembrie 2008, se află și o declarație pretins dată A.A.M.A., la data de 23 august 2008, în Republica Iraq, în care a precizat că este proprietarul imobilului din București, sector 2, că nu a înstrăinat și nu a încheiat vreun antecontract cu privire la apartament. În aceeași declarație s-a mai arătat că A.A.A. a solicitat radierea interdicției de vânzare-cumpărare din 2001 în vederea înstrăinării imobilului lui F.F.A.S. Această declarație a fost supra-legalizată de Ministerul de Externe al României, la dosar existând confirmare î acest sens, însă nu are cuprins și rol specific unei împuterniciri pentru vânzare de imobil. Nu cuprinde împuternicire ori date ale mandatarului și face referiri doar lai intenție de vânzare, neputând fi considerată ca scuză a notarului public - autentificare contract de vânzare-cumpărare. Partea vătămată a precizat că nu a dat această declarație și că nu a fost vreodată în Iraq.

Din actele dosarului a rezultat că, prin autentificarea contractului de vânzare-cumpărare în baza procurii, în Dosar nr. 43, ce avea aplicată ștampila din data de 10 septembrie 2007 și altă ștampilă din 13 octombrie 2007, inculpata P.M.C., cu intenție, a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu specifice profesiei de notar public, nesocotind cerințe și obligații incidente în materia autentificării de acte, atât prin ignorarea condiției prev. de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, cât și prin neefectuarea unui minim de verificări a procurii, conform art. 5 și art. 45 din Legea nr. 36/1995, având ca rezultat vătămarea drepturilor părții civile care a fost deposedat fraudulos de dreptul de proprietate asupra imobilului. Redobândirea dreptului de proprietate de către partea civilă s-a realizat prin actul de dispoziție al instanței civile care a anulat contractul de vânzare-cumpărare.

Aceasta a menționat, neconform cu realitatea, în încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008, că M.W.A. are calitatea de mandatar al lui A.A.M.A. conform procurorii speciale, în Dosar nr. 43, de notarul public A.M.G.A.A. din Bagdad, împuternicit să vândă imobilul din București, sector 2.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiată inculpata care a susținut că nu se consideră vinovată de săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcină și pentru care a fost trimisă în judecată și a arătat că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare mandatarul i-a prezentat două procuri emise de un notar din Irak, care aveau numere apropiate și care aveau același conținut, a observat că într-o procură mandatarul a fost legitimat cu un pașaport emis în anul 2008, dar părțile i-au relatat că este o greșeală de redactare la traducere și nu avea posibilitatea de a verifica un act oficial emis în Irak.

Curtea, examinând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația inculpatei dată în cursul cercetării judecătorești, a constatat că, în cauză, a fost dovedită pe deplin vinovăția acestuia în săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată.

Inculpata, în calitate de notar public a încălcat cu intenție atribuțiile de serviciu la data de 3 septembrie 2008 cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare, prin luarea în considerare ca legală a procurii care are ca elemente de identificare, Dosar nr. 43, notariatul public Alrusafa din Bagdad, Republica Irak, tradusă în limba română, în sensul că avea aplicate o ștampilă din data de 10 septembrie 2007 și o ștampilă din 13 octombrie 2007, în condițiile în care mandatarul era individualizat în această procură cu pașaport emis la data de 17 martie 2008.

Inculpata, așa cum a recunoscut în fața instanței de judecată, care a observat că în procura legalizată în anul 2007, mandatarul a fost legitimat cu un pașaport emis în anul 2008, a prevăzut astfel că există posibilitatea ca M.W.A. să nu aibă calitatea de mandatar al lui A.A.M.A. și a acceptat posibilitatea de înstrăinare a imobilului, astfel că se reține că a acționat cu intenție indirectă la momentul mtocmirii încheierii de autentificare din 3 septembrie 2008 în care s-au consemnat date neconforme cu realitatea.

Cu această formă de vinovăție, inculpata a încălcat atribuțiile de serviciu prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 care stabilesc că birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autoritățile altui stat, decât dacă semnăturile și sigiliile' acelor autorități sunt supra-legalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acel stat sau de către M.A.E. al României, condiții care nu erau îndeplinite de procura, Dosar nr. 43, notariatul public Alrusafa din Bagdad.

În cursul anului 2008, inculpata și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu cu ocazia autentificării a nouă contracte ce au avut ca obiect înstrăinări de imobile efectuate pe baza unor procuri emise și autentificate în străinătate, contracte depuse la dosar în cursul urmăririi penale și care formează conținutul vol.II din dosarul de urmărire penală.

În speță, vinovăția inculpatei, sub forma intenției indirecte, fiind dovedită pe deplin, s-a dispus condamnarea acesteia pentru cele două infracțiuni săvârșite la data de 3 septembrie 2008, dată la care s-au și consumat, astfel că, în cauză, nu a avut relevanță modalitatea în care partea vătămată și-a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului său.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpată, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, Curtea a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., întrucât fapta inculpatei a avut consecințe deosebit de grave, prin prejudiciul cauzat părții vătămate care a pierdut, în mod nelegal, dreptul de proprietate asupra unui imobil în valoare de 81.000 euro, echivalentul a 286.294,50 lei la data de 3 septembrie 2008, valoare care nu a fost contestată niciodată de părțile contractuale sau părțile din prezentul proces penal.

La stabilirea pedepselor ce s-au aplicat inculpatei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., criterii față de care pedepsele aplicate au fost orientate la minimul special iar cu privire la modalitatea de executare, se constată că se impune executarea acestora în regim de detenție, avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, concretizat prin consecințele deosebit de grave avute asupra patrimoniului unei persoane fizice, care și-a pierdut dreptul de proprietate asupra unui imobil, casă de locuit, de persoana inculpatei, a tergiversat finalizarea urmăririi penale prin formularea mai multor cereri de amânare a audierii în mod nejustificat, a refuzat să dea declarație olografă sau pe formular tipizat după luarea la cunoștință a materialului de urmărire penală, nu a formulat cereri legale în apărare și s-a declarat, constant pe tot parcursul procesului penal că este nevinovată în legătură cu acuzațiile care i s-au adus, are antecedente penale.

În raport de toate aceste împrejurări și calitatea de notar public a inculpatei, care agravează răspunderea penală a acesteia, se constată că pentru a se realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., se impune executarea pedepselor cu privare de libertate.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatei și pentru care s-a dispus condamnarea acesteia, conform actelor de la dosar, se află în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu infracțiunea de fals intelectual pentru care aceasta a fost condamnată definitiv la pedeapsa închisorii de 6 luni cu suspendarea executării, prin sentința penală nr. 192 din 9 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, situație în care, în baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării acestei pedepse, iar în baza art. 36 alin. (1), art. 34 și 35 C. pen., s-au contopit toate cele trei pedepse, urmând ca inculpată să o execute pe cea mai mare.

Pe lângă pedeapsa aplicată inculpatei în baza art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen., în baza art. 65 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la momentul terminării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

La ultimul termen de judecată acordat în cauză, partea vătămată a depus o declarație autentificată de un notar public, act care nu a fost luat în considerare în soluționarea prezentei cauze penale, fiind o probă extrajudiciară și având în vedere că, până la citirea actului de sesizare a instanței, partea vătămată nu a formulat pretenții civile față de inculpată, se va lua act de către instanță în acest sens.

Împotriva sentinței penale nr. 513 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a declarat recurs inculpata P.M.C. Apărarea a susținut în esență, următoarele: partea vătămată a arătat că nu a suferit nici un prejudiciu și și-a retras plângerea prealabilă; inculpata și-a îndepBnit corect atribuțiile de serviciu; infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârșește numai cu intenție directă, or, inculpata a acționat fără vinovăție și a verificat dacă procura a fost revocată.

În concluzie, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În urma analizării materialului probator administrat s-a reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatei P.M.C., constatând că vinovăția acesteia a fost dovedită și întrunite condițiile legale pentru răspunderea legală a inculpatei pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și fals intelectual prev.de art. 289 C. pen.

Acțiunea infracțională a inculpatei a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere declarațiile părții vătămate A.A.M.A. coroborate cu declarațiile martorilor R.M., M.W.A. - audiați în recurs - și înscrisurile- constând în adresa din 13 octombrie 2008 a Ambasadei Republicii Iraq din București, relațiile comunicate de R.N.E.R.P., contract de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A. prin mandatar M.W.A. și F.F.A.S., încheiere de autentificare din 3 septembrie 2008 a B.N.P., P.M.C., ce au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare din 3 septembrie 2008, extrase de carte funciară cu privire la imobilul din București, sector 2, adresa din 23 august 2010 emisă de M.A.E. al României - D.G.A.C.; adresa din 24 septembrie 2010 a C.N.P. București.

Din probe a rezultat că partea vătămată A.A.M.A. a formulat plângere penală împotriva inculpatei - notar public - și a sesizat că împreună cu A.W.M. și A.S.F.F. i-au înstrăinat apartamentul situat în București, sectorul 2. în baza unei procuri false în care s-a menționat nereal că 1-a împuternicit pe A.W.M. să-i vândă imobilul.

Distinct de aceasta, partea vătămată s-a adresat și instanței civile, care a dispus nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 3 septembrie 2008 la B.N.P., P.M.C., prin sentința civilă nr. 8014 din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare.

Prin aceeași hotărâre s-a admis excepția de necompetență a instanțelor române cu referire la capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a procurii speciale înregistrată în Dosarul nr. 43 de notar public A.M.G.A.A. din Bagdad. Analizând pe cale incidentală procura, instanța a constatat că este falsă, întrucât nu are dată, iar pe verso are aplicată ștampila Ministerului de Externe a Republicii Iraq la data de 14 martie 2007, mandatarul are pașaport eliberat la 17 martie 2008, iar procura este dată în 2007. S-a mai reținut că pe reclamant îl cheamă A.A.M.A., iar în procură și contract este menționat A.A.M.A.

În procura specială avută în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 3 septembrie 2008 la B.N.P., P.M.C. se atestă formularul nr. 4, număr Dosar 43 și că a fost întocmită în Republica Iraq la notariatul public A. din Bagdad.

Se menționează că A.A.M.A. l-a împuternicit pe M.W.A., cetățean iraqian, să vândă imobilul din București, sectorul 2.

Procura a fost tradusă din limba arabă în limba română de traducător autorizat E.K., a cărei semnătură a fost legalizată la 19 iunie 2008 la B.N.P. R.M.

În traducerea efectuată, s-a precizat că procura are pe verso aplicate ștampila Ministerului de Externe al Republicii Iraq din 10 septembrie 2007 și ștampila rotundă a secției Consulare a Ambasadei Iraq de la București din 13 octombrie 2007.

Prin adresa din 13 octombrie 2008, Ambasada Republicii Iraq la București a precizat că nu a eliberat și nici înregistrat procura specială, iar ștampila aplicată pe originalul din limba arabă nu aparține ambasadei.

La data de 3 septembrie 2008, la B.N.P., P.M.C. s-au prezentat M.W.A. și F.F.A.S., precum și alți cetățeni arabi (neidentificați în cauză).

Inculpatei - notar public - i-a fost adresată cererea de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare al imobilului din București, sectorul 2, cererea fiind semnată de M.W.A. și F.F.A.S. La cereres-au atașat certificat de atestare fiscală, extras de carte funciară și procura specială. In contract, s-a atestat că imobilul se vinde cu suma de 81.000 euro de către A.A.M.A., prin mandatar M.W.A., cumpărătorului F.F.A.S. Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat de inculpată prin încheiereadin 3 septembrie 2008.

În conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 (în vigoare la data faptelor), birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autoritățile altui stat, decât dacă semnăturile și sigiliile acelor autorități sunt supra-legalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către M.A.E. al României.

Prin Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961, la care România a aderat la 16 martie 2001, formalitatea supra-legalizării de către M.A.E. este înlocuită de procedura simplificată a apostilării, evitându-se supra-legalizarea și constă în aplicarea unei ștampile (apostila de la Haga) pe documente pentru a le autentifica/legaliza internațional. Republica Iraq nu figurează printre statele pentru care se aplică formalitatea apostilării.

În speță, procura ce a stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nu era supra-legalizată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din Iraq sau de către M.A.E. al României, contrar prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. Dispozițiile art. 57 alin. (3) exceptează de la această cerință statele cu care România a încheiat convenții în acest sens. Insă, prin adresa din 23 august 2010, M.A.E. al României - D.G.A.C. a comunicat că între România și Republica Irak nu există vreo convenție prin care se derogă de la prevederile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, astfel încât birourile notariale nu pot lua în considerare actele ce emană de la autoritățile acestui stat decât dacă semnăturile și sigiliile sunt supra-legalizate de autoritățile române.

Așadar, inculpata P.M.C. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.A.M.A., prin mandatar A.W.M. și cumpărătorul F.F.A.S. în baza unei procuri cu privire la care nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.

În conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 36/1995 (în vigoare la data faptelor) persoanele care desfășoară activitate notarială au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, sa ceară și să dea lămuriți părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. În cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. De asemenea, potrivit art. 45 din același act normativ, notarii publici au obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

Inculpata a încălcat dispozițiile legale enunțate, întrucât nu a realizat o verificare a procurii speciale, avându-se în vedere că în cuprinsul acesteia mandatarul era individualizat cu pașaport emis în 2008, iar pe verso procura avea aplicate două ștampile din 2007. Or, nu este posibil ca într-un act întocmit în anul 2007, una din persoanele menționate în cuprinsul înscrisului să figureze ca posesoarea unui act de identitate emis în anul viitor - 17 martie 2008.

La data de 1 septembrie 2008, inculpata a solicitat relații de la R.N.E.R.P., pentru a verifica dacă a fost revocată procura din 1 iulie 2008 întocmită de notarul public M.G.A. din Irak.

În fapt, solicitarea inculpatei era inutilă, contrar susținerilor apărării, întrucât R.N.E.R.P. nu deține o evidență a procurilor întocmite în străinătate. Apoi, procura la care s-a făcut referire în cererea de informații a inculpatei, nu avea datele de identificare ale procurii în temeiul căreia a fost vândut apartamentul părții vătămate, respectiv procura în Dosar nr. 43, ce are aplicată pe verso ștampilă din 10 septembrie 2007 și o altă ștampilă din 13 octombrie 2007).

În încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008 a contractului de vânzare-cumpărare al . imobilului părții vătămate, inculpata a menționat că mandatarul M.W.A. este individualizat în pașaport ca având reședința în B. În fotocopia de pe pașaport, mandatarul avea inserată această adresă. Or, în București, o asemenea locație nu există, Dristor 2 este o stație de metrou, iar Rahova un cartier. Verificările efectuate de organele de urmărire penală cu privire la contractele de vânzare a altor imobile în baza unor procuri emise în străinătate, autentificate de inculpată în anul 2008, au relevat că aceasta a respectat dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. În acest sens, la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare respective a avut în vedere procuri emise de ambasade sau consulate ale României în străinătate sau în privința cărora s-au îndeplinit formalități de apostilare conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961, la care România a aderat la 16 martie 2001.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizează fie printr-o acțiune ce constă în îndeplinirea defectuoasă a unui act, fie printr-o inacțiune ce constă în neîndeplinirea unui act Acțiunea sau inacțiunea făptuitorului se referă la un act, la o atribuțiune de serviciu a acestuia.

În speță, inculpata P.M.C., notar public, la data de 3 septembrie 2008 cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție a încălcat dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 care-i interziceau să ia în considerare o procură emisă de autoritățile altui stat, în condițiile în care nu era supra-legalizată de misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din Irak ori de către M.A.E. al României.

De asemenea, inculpata în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție a încălcat dispozițiile art. 5 și 45 din Legea nr. 36/1995, care o obligau să realizeze o verificare a procurii speciale pe baza căreia s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului părții vătămate.

În acest sens, procura specială nu avea dată, mandatarul figura în cuprinsul acesteia cu pașaport emis la 17,03.2008, deși procura avea aplicată pe verso ștampila Ministerului de Externe al Republicii Irak din 10 septembrie 2007 și ștampila rotundă a secției Consulare a Ambasadei Irak la București din 13 octombrie 2007. Pe partea vătămată o cheamă A.A.M.A., iar în procură este menționat A.A.M.A.

Latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune intenția, chiar și atunci când elementul material se realizează printr-o inacțiune. Cerința intenției rezultă din expresia „cu știință" folosită de legiuitor.

Așadar, infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., nu se săvârșește numai cu intenție directă, cum susține apărarea pentru că latura subiectivă nu include vreun motiv sau scop special.

Inculpata a acționat cu intenție indirectă și a prevăzut rezultatul faptei sale, anume că prin autentificarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către o persoană cu privire la care existau suficiente și serioase suspiciuni referitoare la calitatea sa de mandatar - date fiind mențiunile înscrise în procura specială - cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, mandantul. Vătămarea intereselor legale a constat în pierderea dreptului de proprietate de către partea vătămată asupra imobilului până la anularea contractului de vânzare-cumpărare de instanța civilă.

Intenția indirectă, ca formă a vinovăției cu care inculpata a acționat, a reieșit și din anumite împrejurări. Astfel, pentru acte autentificate în aceeași perioadă, inculpata a respectat întocmai dispozițiile legale prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. Contractul de vânare-cumpărare s-a încheiat în absența unui interpret autorizat de limba arabă, în condițiile în care mandatarul și cumpărătorul erau cetățeni arabi (T.V.W.A. mandatarul a relatat că la acel moment tocmai venise în România, nu cunoștea limba română și încheierea contractului nu s-a făcut în prezența unui traducător autorizat, ci a unei persoane arabe - numitul G., cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei). Mandatarul M.W.A. figura în pașaport cu reședința în B., iar inculpata în încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008 a contractului de vânzare-cumpărare l-a menționat cu adresa respectivă în condițiile în care în București, nu există o asemenea locație. Dristor 2 este stație de metrou, iar Rahova, cartier.

Urmarea imediată a infracțiunii prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., a constat în pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului de către partea vătămată din 3 septembrie 2008 până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 8014 din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, prin care s-a admis, în parte, acțiunea formulată de A.A.A. în contradictoriu cu pârâții M.W.A. și F.F.A.S. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 3 septembrie 2008 la B.N.P., P.M.C.

Potrivit art. 111 alin. (2) din Ordinul nr. 710/c din 5 din iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale din 1995 "până la anularea în justiție, actul notarial atacat se socotește valabil".

Împrejurarea relevată de apărare, anume că partea vătămată și-a retras plângerea penală și a renunțat la pretențiile civile nu are nicio relevanță pentru răspunderea penală a inculpatei. In primul rând, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave nu operează retragerea plângerii prealabile pentru înlăturarea răspunderii penale a inculpatei. In acest sens, dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen., prevăd că numai pentru faptele prevăzute de art. 246, 247 și 250 alin. (1)-(4), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană.dintre cele prevăzute la art. 147 alin. (1).

Or, încadrarea juridică a faptei inculpatei este aceea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248/1 C.pen, având în vedere că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a produs consecințe deosebit de grave - vânzarea unui imobil în valoare de 81.000 euro, echivalentul a 286.294,50 lei la data de 3 septembrie 2008, necontestată de părțile contractului sau inculpată.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 289 C. pen., elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului de către inculpată în încheierea de autentificare din 3 septembrie 2008, în sensul că M.W.A. are calitatea de mandatar al părții vătămate A.A.A. în baza procurii speciale în Dosar nr. 43 de notarul public A.M.G.A.A. din Bagdad.

Faptul că inculpata a sesizat neconcordanța cu privire la anii menționați în procură denotă că a autentificat contractul cu știință, în sensul dispozițiilor art. 289 C. pen. în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii.

Încălcarea repetată a dispozițiilor legale ce reglementează activitatea notarială, în exercitarea atribuțiilor sale de notar public, solicitarea de informații cu privire la revocarea procurii, R.N.E.R.P. în condițiile în care, în cererea de informații inculpata a menționat nereal datele de identificare ale procurii în temeiul căreia a fost vândut apartamentul părții vătămate; respectarea întocmai a dispozițiilor legale notariale pentru acte autentificate în aceeași perioadă; conduc la concluzia certă că la momentul întocmirii încheierii de autentificare a avut reprezentarea că nu exista împuternicire reală de vânzare a imobilului pentru persoana menționată ca mandatar al părții civile.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire orice înscris oficial.

Referitor la individualizarea pedepselor inculpatei P.M.C., se apreciază că în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatei - de profesie notar cu o experiență de 20 de ani, în vârstă de 53 ani, dar și de faptul că partea vătămată a precizat că nu are pretenții materiale se impune reținerea circumstanței atenuante prev.de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special conform dispozițiilor art. 76 lit. b) și e) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpata P.M.C.

Va casa sentința penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei și la modalitatea de executare a acestora.

Va reduce de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen., prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Va reduce de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Va menține pedeapsa complementară aplicată inculpatei prin sentința penală atacată.

Va menține dispoziția privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 192 din 9 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

În baza art. 33-35 și art. 36 C. pen., va contopi cele trei pedepse și va aplica inculpatei pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. și v