ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2010

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 1039 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnarea inculpatei P.C.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpata să execute sancțiunea cea mai grea, de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. Conform art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive, de la 7 mai 2009 la zi.

î n baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de 38,23 grame pulbere conținând heroină și griseofulvin, 2,53 grame pulbere conținând heroină, cofeină și paracetamol, 385 comprimate de methadonă, ridicate de la inculpată, rămase în urma analizelor de laborator și distrugerea acestora. Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui telefon mobil Nokia 3120 C și a unei cartele SIM.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a examinat probatoriile administrate pe parcursul soluționării cauzei și a reținut în esență că: - în primăvara anului 2009, inculpata a vândut în mod repetat doze de heroină denunțătorului P.M.S., la locuința sa cu 50 lei doza; - la percheziția domiciliară efectuată la data de 6 mai 2009, asupra inculpatei s-au găsit 45 doze de heroină și 405 comprimate methadonă, despre care inculpata a arătat că erau destinate comercializării; - inculpata i-a permis numitului P.M.S., la data de 27 aprilie 2009, să consume în locuința ei heroina pe care i-o vânduse; - inculpata este recidivistă în condițiile art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin sentința penală nr. 479 din 15 mai 2003 a Tribunalului București, rămasă definitivă; - pe parcursul urmăririi penale, inculpata l-a denunțat, în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pe numitul B.C.M., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, denunț care s-a materializat în prinderea acestuia în flagrant și, ulterior, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv.

B. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata. Î n apelul său, parchetul a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei rezultante, despre care a arătat că este prea blândă în raport de amploarea activității infracționale, starea de recidivă și circumstanțele personale nefavorabile ale inculpatei. Inculpata a solicitat, la rândul său, reaprecierea pedepselor, arătând că regretă faptele și că Ie-a săvârșit datorită situației familiale foarte dificile. Prin decizia penală nr. 12/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I l-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpata P.C.A.

împotriva sentinței penale atacate, apreciindu-se criticile nefondate; s-a menținut starea de arest a inculpatei. C. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei, arătând că aceasta este excesivă în raport cu atitudinea sa procesuală, întrucât a dat dovadă de sinceritate și regret, a contribuit la depistarea altor făptuitori, beneficiind de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, este văduvă, are în îngrijire doi copii minori, are HIV și nu se poate încadra în muncă. Examinând recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că circumstanțele personale invocate de inculpată - constând în atitudinea sa pe parcursul procesului penal, în sensul că a dat dovadă de sinceritate și regret, a contribuit la depistarea altor făptuitori, beneficiind de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, este văduvă, are în îngrijire doi copii minori, are HIV și nu se poate încadra în muncă, au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a orientat cuantumul pedepselor cu puțin peste minimul special prevăzut de lege, obținut după aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 [5 ani pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, 1 an și 6 luni pentru infracțiunea prev de art. 5 din aceeași lege], o reducere a acestor pedepse nefiind justificată în condițiile existenței unor stări de agravare a pedepsei (recidiva și forma continuată a infracțiunii), precum și față de pericolul social concret al activității infracționale.

Ca atare, prima instanță și cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se justifică modificarea pedepsei principale nici în ceea ce privește cuantumul și nici modalitatea de executare. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3)C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpată ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenta - inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 07 mai 2009 la 28 aprilie 2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.