ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2010

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 1039 din 14 decembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000,

condamnarea inculpatei P.C.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată aceeași

inculpată la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpata să

execute sancțiunea cea mai grea,

de 6 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

Conform art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei

exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale, ca pedeapsă accesorie.

Conform

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și a arestării

preventive, de la 7 mai 2009 la zi.

î

n baza

art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la

art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de 38,23

grame pulbere conținând heroină și griseofulvin, 2,53 grame

pulbere conținând heroină, cofeină și paracetamol, 385

comprimate de methadonă, ridicate de la inculpată, rămase în

urma analizelor de laborator și distrugerea acestora.

Conform

art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui telefon mobil Nokia 3120 C

și a unei cartele SIM.

Pentru

a dispune astfel, tribunalul a examinat probatoriile administrate pe parcursul

soluționării cauzei și a reținut în esență

că:

-

în

primăvara anului 2009, inculpata a vândut în mod repetat doze de

heroină denunțătorului P.M.S., la locuința sa cu 50 lei

doza;

-

la

percheziția domiciliară efectuată la data de 6 mai 2009, asupra

inculpatei s-au găsit 45 doze de heroină și 405 comprimate

methadonă, despre care inculpata a arătat că erau destinate

comercializării;

-

inculpata

i-a permis numitului P.M.S., la data de 27 aprilie 2009, să consume în

locuința ei heroina pe care i-o vânduse;

-

inculpata

este recidivistă în condițiile art. 37 lit. b) C. pen., primul termen

al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în baza

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin sentința

penală nr. 479 din 15 mai 2003 a Tribunalului București,

rămasă definitivă;

-

pe

parcursul urmăririi penale, inculpata l-a denunțat, în

condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pe numitul B.C.M., pentru

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

denunț care s-a materializat în prinderea acestuia în flagrant și,

ulterior, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv.

B.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpata.

Î

n

apelul său, parchetul a criticat sentința sub aspectul

individualizării pedepsei rezultante, despre care a arătat că

este prea blândă în raport de amploarea activității

infracționale, starea de recidivă și circumstanțele

personale nefavorabile ale inculpatei.

Inculpata

a solicitat, la rândul său, reaprecierea pedepselor, arătând că

regretă faptele și că Ie-a săvârșit datorită

situației familiale foarte dificile.

Prin

decizia penală nr. 12/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția

I

l-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și de inculpata P.C.A. împotriva sentinței penale atacate,

apreciindu-se criticile nefondate; s-a menținut starea de arest a

inculpatei.

C.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs inculpata, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie,

solicitând reducerea pedepsei, arătând că aceasta este excesivă

în raport cu atitudinea sa procesuală, întrucât a dat dovadă de

sinceritate și regret, a contribuit la depistarea altor făptuitori,

beneficiind de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

este văduvă, are în îngrijire doi copii

minori, are HIV și nu se poate încadra în muncă.

Examinând recursul declarat, prin prisma cazului

de casare invocat,

prevăzut

de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că circumstanțele personale

invocate de inculpată - constând în atitudinea

sa pe

parcursul procesului penal,

în sensul că a dat

dovadă de sinceritate și regret, a contribuit la depistarea altor

făptuitori, beneficiind de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000, este văduvă, are în îngrijire doi copii minori, are HIV

și nu se poate încadra în muncă, au fost deja avute în vedere de

instanța de fond care a orientat cuantumul pedepselor cu puțin peste

minimul special prevăzut de lege, obținut după aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000 [5 ani pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, 1 an și 6 luni

pentru infracțiunea prev de art. 5 din aceeași lege], o reducere a

acestor pedepse nefiind justificată în condițiile existenței

unor stări de agravare a pedepsei (recidiva și forma continuată

a infracțiunii), precum și față de pericolul social concret

al activității infracționale.

Ca

atare, prima instanță și cea de apel au aplicat

corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., astfel că nu se justifică modificarea pedepsei principale nici

în ceea ce privește cuantumul și nici modalitatea de executare.

Pentru

aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385/9 alin. (3)C. proc. pen., Înalta Curte, în baza

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul formulat

de inculpată ca nefondat, constatând

că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se

justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea

de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatei, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere

corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C.

proc. pen. se va

computa durata arestării preventive,

la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurenta -

inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata P.C.A.

împotriva deciziei penale nr. 12/A din 20

ianuarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reținerii și

arestării preventive de la 07 mai 2009 la 28 aprilie 2010.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.