ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de revizuire de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Prin decizia penală nr. 3219 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 38097/3/2010 s-a respins, ca
nefondat, recursul declarat de inculpata C.R.E. împotriva deciziei penale din 14
februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Pentru a decide în acest sens, instanța
de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința penală din 26
noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, în baza art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată inculpata C.R.E., la o pedeapsă
de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatei
pe o durată de 5 ani, exercitarea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a-ll-a,
b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.
143/2000 a condamnat-o pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b)
C. pen. s-a contopit cele două pedepse urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea
mai grea, aceea de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis
inculpatei pe o durată de 5 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) teza a-ll-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.
a) teza a-ll-a, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa
aplicată inculpatei reținerea preventivă de 24 de ore din data de 15 ianuarie 2008.
În baza art. 17 alin. (1) și art. 18
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantităților
de 0,23 grame heroină și a 40 comprimate ce conțin substanță activă clorhidrat de
methadonă.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus
restituirea către inculpată a sumei de 200 RON consemnată la C.E.C. conform recipisei
din 24 ianuarie 2008, a unui telefon mobil marca N. cu o cartelă depus la Camera
Corpuri Delicte a Politiei sector 4, conform dovezii din 30 ianuarie 2008.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată
inculpata la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond
a reținut următoarea situație de fapt:
La 12 ianuarie 2008, lucrătorii de poliție
din cadrul B.C.C.O. București -Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4 s-au sesizat
din oficiu cu privire la faptul că inculpata C.R.E. comercializează heroină în sectorul
3, în zona adresei unde locuiește.
La 14 ianuarie 2008, a fost consemnat denunțul
prin care martorul P.C.O. arăta că este consumator de heroină, drog de mare risc
pe care-l cumpără de la inculpata C.R.E. cu 50 RON/doză, declarând totodată că dorește
să colaboreze cu organele de urmărire penală la prinderea în flagrant a acesteia.
Urmare a denunțului formulat, organele
de urmărire penală au procedat la efectuarea activităților necesare realizării acțiunii
de prindere în flagrant a inculpatei C.R.E.
La 15 ianuarie 2008, în prezența martorului
asistent O.I.L., denunțătorul P.C.O. a fost percheziționat corporal amănunțit, fără
a se găsi asupra sa bani, bunuri sau substanțe interzise la deținere după care,
i-a fost înmânată suma de 150 RON, compusă din 3 bancnote de 50 RON, bancnote ce
anterior au fost înseriate, pentru a cumpăra de la inculpata C.R.E. trei doze de
heroină.
Lucrătorii de poliție, denunțătorul P.C.O.
și martorul asistent O.I.L. s-au deplasat pe B-dul C.R., unde locuia inculpata C.R.E.
în drum spre B-dul C.R., în timp ce se afla în autoturismul din dotarea M.A.I.,
denunțătorul P.C.O. a sunat-o pe inculpată, ocazie cu care a aceasta i-a spus denunțătorului
că-l așteaptă. De asemenea, inculpata C.R.E. i-a cerut denunțătorului să-i aducă
o folie de obiect necesar la consumarea heroinei. Astfel, de la un magazin situat
pe str. F., un lucrător de poliție a cumpărat o ciocolată, pe care i-a înmânat-o
denunțătorului, ciocolata fiind cumpărată pentru obținerea staniolului. Denunțătorul
P.C.O. a intrat în scara blocului, fiind urmat îndeaproape de lucrători de poliție
și martorului asistent O.I.L. Denunțătorul P.C.O., fiind invitat în apartament de
inculpată, i-a dat acesteia suma de 150 RON, compusă din bancnotele înseriate, în
schimbul căreia inculpata C.R.E. i-a vândut trei punguțe ce conțineau o substanță
pulverulentă. De asemenea, denunțătorul i-a dat inculpatei și ciocolata primită
anterior de la lucrătorii de poliție.
După încheierea tranzacției, denunțătorul
P.C.O. a ieșit din apartamentul inculpatei și, în prezența martorului asistent,
a predat unui lucrător de poliție, cele trei punguțe cu substanță, pe care le cumpărase
de la inculpata C.R.E. cu suma de 150 RON, provenită din fondurile M.A.I. Proba
a fost introdusă într-un plic ce a fost sigilat cu sigiliu și predată Laboratorului
Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori în vederea efectuării de
analize.
În prezența aceluiași martor asistent,
denunțătorul a fost percheziționat corporal amănunțit, fără a fi găsite asupra sa
bani, bunuri sau substanțe interzise la deținere.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică
din 16 ianuarie 2008, cele trei punguțe cu substanță, cumpărate de denunțătorul
P.C.O. de la inculpata C.R.E., cântăreau 0,30 grame heroină. Cantitatea de 0,23
grame heroină, rămasă din proba litigiu, a fost sigilată cu sigiliul tip M.A.I.
și depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O, conform dovezii
din 30 ianuarie 2008.
Heroina (diacetilmorfina) face parte din
tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului
și consumului ilicit de droguri.
În continuare, în baza autorizației de
percheziție din 14 ianuarie 2008, emisă Tribunalul București, secția I penală în
Dosarul nr. 1406/3/2008, lucrătorii de poliție și martorul asistent O.I.L. au intrat
în apartamentul unde, a fost găsită inculpata C.R.E.
Întrucât inculpata C.R.E. era îmbrăcată
sumar (purtând doar lenjerie intimă) nu a mai fost necesară efectuarea unei percheziții
corporale.
Fiind percheziționată locuința, în bucătărie,
pe masă, s-a găsit suma de 150 RON, compusă din trei bancnote de 50 RON. Verificându-se
bancnotele ce compuneau această sumă de bani, s-a constatat că aveau seriile identice
cu cele consemnate în procesul verbal întocmit anterior la sediul Biroului Sector
4.
De asemenea, tot pe masa din bucătărie
s-au găsit: un praf de culoare bej, un blister inscripționat „sintalgon" ce
conținea 25 comprimate, o țeava cu urme de arsură și două capete de doza ce conțineau
urme de substanță.
Pe frigiderul din bucătărie, s-a găsit
un praf sub formă de granule, de culoare deschisă.
În dormitorul inculpatei C.R.E., în geanta
acesteia, s-a găsit un blister inscripționat „sintalgon" ce conținea 25 comprimate.
Din aceeași cameră s-a mai ridicat o folie din aluminiu ce prezenta urme de arsură.
Tot în dormitorul folosit de către inculpată, s-a mai găsit suma de 200 RON, sumă
ce a fost ridicată și consemnată la C.E.C., conform recipisei din 24 ianuarie 2008
Din locuință s-au mai ridicat telefonul
mobil marca N., ce conținea cartelă, bunuri ce au fost depuse la camera de corpuri
delicte a Poliției Sector 4, conform dovezii din 30 ianuarie 2008.
Toate substanțele și obiectele ce conțineau
urme de materie au fost, găsite în locuința inculpatei C.R.E., au fost sigilate
în plicuri diferite și predate laboratorului pentru analize.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică
din 16 ianuarie 2008, s-au stabilit următoarele:
substanța găsită pe masa din bucătărie
cântărea 0,08 grame heroină;
pe segmentul de tub, ridicat de pe masa
din bucătărie, s-a pus în evidență heroină;
cele 50 comprimate din cele două blistere
(un blister cu 25 comprimate găsit în geanta inculpatei și un blister cu 25 comprimate
găsit pe masa din bucătărie), conțineau ca substanța activă clorhidrat de metadonă;
restul substanțelor și obiectelor ridicate
nu conțineau substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conf. Legii
nr. 143/2000.
Cantitatea de 40 comprimate metadonă, rămasă
din proba litigiu, a fost sigilată sigiliul tip M.A.I. și depusă la camera de corpuri
delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 30 ianuarie 2008.
În fața instanței de fond a fost audiată
inculpata C.R.E. și martorul denunțător P.C.O.
Inculpata a recunoscut parțial faptele,
respectiv numai deținerea drogurilor pentru consum propriu, arătând că martorul
este cel care a sunat-o și i-a spus să consume droguri, pe care acesta Ie-a adus
în locuința sa și că, astfel, este victima unei înscenări pusă la cale de martorul
denunțător, care, în declarația sa a arătat că menține ceea ce a declarat la urmărirea
penală.
La individualizarea pedepsei, instanța
a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, gradul de pericol
social al faptelor, împrejurările și urmările acestora, dar și atitudinea nesinceră
a inculpatei pe parcursul cercetărilor, aplicând o pedeapsă orientată la minimul
special prevăzut de lege, pentru atingerea scopului preventiv și educativ.
împotriva acestei sentințe a declarat
apel C.R.E., criticând soluția sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că
pedeapsa aplicată este prea mare și nejustificat de severă, în raport de contextul
în care a comis faptele, de vârsta și perspectivele pe care le are de a se reintegra
în societate, beneficiind și de sprijinul familiei și fiind absolventă de învățământ
superior.
A mai arătat că, în declarația dată în
fața instanței de apel, a recunoscut și regretă faptele, iar împrejurarea că nu
a recunoscut de la început se datorează faptului că a fost sfătuită în acest sens.
A apreciat că poate beneficia de disp.
art. 320
1
C. proc. pen. și a solicitat a se face aplicarea art. 86
1
C. pen.
Prin decizia penală nr. 44/2011 a Curții
de Apel București, s-a admis apelul declarat de inculpata C.R.E. împotriva sentinței
penale nr. 829/F din data de 26 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București,
secția a ll-a penală în Dosarul nr. 38097/3/2010, s-a desființat, în parte, sentința
penală apelată și, în fond, rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de
10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii,
în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) rap. la art. 76
alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa principală de 5
ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3
ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic
de droguri de mare risc.
În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) rap. la art. 76
alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa principală de 1
an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc
pentru consumul propriu.
În temeiul art. 33 lit. a) rap. la
art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate
inculpatei și a dispus ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis
inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a
dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii durata reținerii preventive a inculpatei,
din data de 15 din 16 ianuarie 2008.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței
penale apelate.
Instanța de apel a constatat că situația
de fapt reținută de prima instanță se bazează pe ansamblul probelor ce au fost administrate,
iar inculpata, în fața instanței de apel, a recunoscut faptele așa cum au fost reținute,
astfel că, nemaifiind contestate, nu mai face obiectul analizei, ca motiv de apel.
Recunoașterea faptelor așa cum au fost
reținute fiind făcută în apel, deci după începerea cercetării judecătorești, nu
mai poate constitui temei al aplicării disp. art. 320
1
C. proc. pen.
Instanța de fond, la individualizarea pedepsei,
a avut în vedere o serie de împrejurări, respectiv lipsa antecedentelor penale,
vârsta inculpatului, conduita sa anterioară comiterii acesteia, preocuparea pentru
pregătirea sa profesională, dar și nesinceritatea acesteia pe parcursul cercetărilor,
împrejurări care au avut ca efect aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut
de lege.
În apel, s-au depus înscrisuri în circumstanțiere,
inculpata arătând că are loc de muncă și urmează tratamente de dezintoxicare, manifestând
dorința evidentă de a se reeduca și a se reintegra în societate.
În aceste condiții, s-a constatat că scopul
pedepsei poate fi atins într-un timp mai scurt decât durata pedepsei aplicată de
instanța de fond, motiv pentru care s-a admis apelul declarat, s-a casat parțial
sentința și, pe fond, după descontopirea pedepsei rezultante, s-a făcut aplicarea
disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu efectele art. 76 alin.
(1) lit. a) C. pen., aplicând câte o pedeapsă sub minimul special ținând seama de
disp. art. 72 C. pen.
S-au contopit pedepsele aflate în concurs,
inculpata având de executat pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii
unor drepturi.
În ceea ce privește modalitatea de executare,
s-a constatat că regimul de detenție asigură atingerea scopului prev. de art. 52
C. pen. suspendarea executării solicitată nefiind întemeiată.
împotriva deciziei, în termen legal,
s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpată care a solicitat reindividualizarea
pedepsei, arătând că sancțiunea aplicată - de 5 ani închisoare pentru infracțiunile
săvârșite în concurs real, de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului
propriu, o doză de heroină și trafic de droguri de mare risc, trei doze de heroină
-, este prea mare și nejustificat de severă, în raport de contextul în care au fost
comise, dar mai ales de persoana inculpatei, de vârsta acesteia, de perspectivele
pe care le are, de a se reintegra în societate, având și dorința subiectivă de a
se întâmpla acest lucru.
Ca și caz de casare prevăzut de pct. 17
2
de la art. 385
9
C. proc. pen., a solicitat a se reține atitudinea procesuală
manifestată de inculpată în prezent, iar împrejurarea că nu a recunoscut fapta de
la început se datorează faptului că a fost sfătuită în acest sens. Așadar, a apreciat
că poate beneficia de disp.art. 320
1
C. proc. pen., reducându-i-se pedeapsa
așa încât să se facă aplicarea disp. art. 86
1
C. pen., cu stabilirea
de obligații și a unui termen de încercare.
Instanța de recurs a reținut că situația
de fapt reținută de instanța de fond se bazează pe ansamblul probelor ce au fost
administrate, iar inculpata, în fața instanței de apel, a recunoscut faptele așa
cum au fost reținute în actul de sesizare. Inclusiv în fața instanței de recurs
aceasta a înțeles a reitera poziția juridică de recunoaștere.
Ca și aspect procesual, recunoașterea faptelor
așa cum au fost reținute fiind făcută în apel, deci după începerea cercetării judecătorești,
nu mai poate constitui temei al aplicării efective a disp. art. 320
1
C. proc. pen.
Cu toate acestea, instanța de fond, la
individualizarea pedepsei, a avut în vedere o serie de împrejurări, respectiv lipsa
antecedentelor penale, vârsta inculpatului, conduita sa anterioară comiterii acesteia,
preocuparea pentru pregătirea sa profesională, dar și nesinceritatea acesteia pe
parcursul cercetărilor, împrejurări care au avut ca efect aplicarea unei pedepse
la minimul special prevăzut de lege. în apel, s-au depus înscrisuri în circumstanțiere,
inculpata arătând că are loc de muncă și urmează tratamente de dezintoxicare, manifestând
dorința evidentă de a se reeduca și a se reintegra în societate. O situație asemănătoare
pozitivă inculpatei s-a constatat a fi funcțională și în calea de atac a recursului.
În aceste împrejurări, declarația de recunoaștere
a faptelor, cu arătarea motivului nerecunoașterii de la început, declarație care
face parte din aceeași conduită de dorință de îndreptare, a dobândit o eficacitate
concretă și efectivă.
În astfel de circumstanțe concrete, instanța
de recurs a constatat că pedepsele au fost just calibrate de către prima instanță
de control judiciar iar în ceea ce privește modalitatea de executare, în contextul
faptic dat, s-a constatat că regimul de detenție asigură atingerea scopului prev.
de art. 52 C. pen., suspendarea executării solicitată nefiind întemeiată.
II. La data de 29 februarie 2012, condamnata
C.R.E. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 408
2
C. proc. pen., având în vedere că art. 320
1
a fost declarat neconstituțional
în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit Deciziei
Curții Constituționale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 publicată în M. Of. nr.
853/2.12.2011.
În motivarea cererii de revizuire, condamnata
a arătat că și-a recunoscut vinovăția în faza de apel, însă cererea de aplicare
a dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., formulată inclusiv în fața instanței
de recurs, a fost respinsă cu motivarea că a fost depășit stadiul procesual în care
se putea face o astfel de recunoaștere.
Examinând cererea de revizuire formulată
de condamnata C.R.E., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 408
2
C. proc. pen.:„Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională
a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția
pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională
sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot
fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Pot cere revizuirea:
a) oricare parte din proces, în limitele
calității sale procesuale;
b) soțul și rudele apropiate ale condamnatului,
chiar și după moartea acestuia;
c) procurorul.
Cererea de revizuire se introduce la instanța
care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se cere.
Cererea de revizuire se poate face în termen
de 3 luni de la publicarea în M. Of. al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.
Dispozițiile art. 408
1
alin. (5)-(11) se aplică în mod corespunzător. Hotărârea instanței de revizuire
este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea supusă revizuirii".
Înalta Curte apreciază că prezenta cerere
de revizuire întrunește cerințele art. 408
2
, respectiv vizează o hotărâre
definitivă pronunțată într-o cauză în care s-a invocat dispoziția legală declarată
neconstituțională și a fost formulată de inculpată în termen de 3 luni de
la publicarea în M. Of. al României a deciziei
Curții Constituționale.
În ceea ce privește instanța competentă,
Curtea constată că formularea alin. (3) al textului de lege invocat nu este suficient
de clară, referirea la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei
revizuire se cere trebuind coroborată cu dispozițiile alin. ultim, potrivit cărora
hotărârea instanței de revizuire este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea
supusă revizuirii. Ca atare, având în vedere și considerentul de a nu priva partea
de gradele de jurisdicție de care ar fi beneficiat dacă s-ar fi judecat după procedura
reglementată de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., Curtea apreciază
că instanța competentă este Tribunalul București, care a soluționat cauza în fond.
De asemenea, Curtea constată că nu sunt
incidente dispozițiile art. 399 C. proc. pen. întrucât, în cauză, nu se impune efectuarea
actelor de cercetare de către procuror, nefiind vorba de o cerere de revizuire întemeiată
pe motivele de la art. 394, unde este necesară verificarea temeiniciei cererii.
În consecință, Înalta Curte va trimite
cererea de revizuire formulată de revizuienta C.R. la Tribunalul București, spre
competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
În temeiul art. 408
2
alin.
(3) C. proc. pen., trimite cererea de revizuire formulată de revizuienta C.R. la
Tribunalul București spre competentă soluționare.
Onorariul parțial în sumă de 25 RON, cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va suporta
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 iunie
2012.