ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2679/2013

Asupra recursurilor penale de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnată inculpata T.M. astfel: În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpata T.M., la o pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

a contopit pedepsele aplicate, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. în calitate de reprezentant al Statului Român. A fost obligată inculpata T.M., în solidar cu SC H.E.I.

SRL cu sediul în orașul P., județul Ilfov (fostă SC M.C.M. SRL) să plătească părții civile suma de 5.314.221 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul produs bugetului consolidat al statului prin neplata impozitului pe profit de 2.411.774 RON și TVA în sumă de 2.902.447 RON, la care se vor adăuga accesorii. S-au menținut măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța nr. 290/P/2010 din 2 noiembrie 2010 și pusă în executare prin procesul-verbal din 4 noiembrie 2010, prin care s-a aplicat sechestrul asigurător asupra imobilului cu destinația locuință cu care inculpata figurează în evidențele Primăriei B.V., în suprafață de 69 mp și teren aferent construcției suprafață de 530 mp, cu o valoare impozabilă de 65.964 RON și de Ministerul Finanțelor, Garda Financiară, secția Giurgiu, prin Decizia de Instituire a Măsurilor Asiguratorii din 25 februarie 2010, prin poprirea asiguratorie pentru disponibilitățile din conturile bancare.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia. Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință penală Tribunalul Giurgiu a reținut următoarele: SC M.C.M. SRL a fost înființată la data de 18 decembrie 2008, în orașul B.V., județul Giurgiu, la adresa inculpatei din str. C. Societatea avea la momentul înființării un singur asociat, ce cumula și calitatea de administrator, respectiv inculpata T.M. Obiectul principal de activitate, comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor, având însă o serie întreagă de activități secundare.

În acest sens, afacerile derulate de învinuită prin societate, au constatat în cumpărarea și vânzarea fierului vechi și cerealelor. În această formulă, societatea a funcționat până la data de 20 noiembrie 2009, când prin decizia asociatului unic din aceeași dată și a Contractului de cesiune de părți sociale încheiat între inculpata T.M. și cetățenii irakieni F.O., domiciliat în Irak, orașul M. și E.S.T.O.A., domiciliat în Ungaria, orașul D. au fost cedate părțile sociale în valoare de 200 RON, reprezentând sută la sută din capitalul social al firmei. Activitatea societății a fost controlată de comisari din cadrul Gărzii Financiare, secția Giurgiu în data de 25 august 2009, când a fost încheiată nota de constatare din 25 august 2009, verificându-se realitatea și legalitatea tranzacțiilor comerciale desfășurate între SC M.C.M.

SRL și SC P.A. SRL Constanța, pe întreaga perioadă de la înființarea societății până la momentul controlului. Astfel, la 17 iulie 2009 organele de control s-au deplasat în B.V., județul Giurgiu la sediul societății, constatarea de la acea dată fiind că administratorul T.M. nu se află în localitate. Activitatea de control a continuat, iar la 24 iulie 2009 reprezentantul societății s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Giurgiu fără a prezenta însă documentele de evidență primară și contabilă. Astfel, în nota de constatare a Gărzii Financiare s-a indicat faptul că a fost transmisă invitația din data de 10 iulie 2009, prin aceasta solicitându-se prezentarea de către reprezentantul legal al societății a documentelor de mai sus.

Neprezentarea documentelor cerute în mod legal de organul de control au condus la emiterea altor două invitații transmise către inculpata T.M., semnate și primite de către aceasta, din 24 iulie 2009 și, respectiv, din 27 iulie 2009, conținând solicitări similare celei dintâi, și anume: prezența la sediul Gărzii Financiare cu documentele de autorizare și funcționare ale societății comerciale și documentele de evidență primară de la înființare până la momentul invitațiilor. Inculpata nu s-a conformat solicitărilor, neprezentându-se, deși fusese legal înștiințată și, plecând de la această premisă organul de control Garda Financiară a concluzionat că T.M. se sustrage de la verificarea financiar fiscală.

Pentru aceasta s-a reținut în nota Gărzii Financiare refuzul nejustificat de a prezenta documentele solicitate, iar pentru faptul că în sensul celor de mai sus, a fost somată de trei ori, iar inculpata nu a găsit de cuviință să întreprindă demersurile necesare spre a veni în întâmpinarea solicitărilor organelor de control, au fost reținute în actul Gărzii încălcarea dispozițiilor art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ulterior fiind sesizate organele de urmărire penală. Într-o a doua fază a verificărilor, comisarii Gărzii Financiare au analizat realitatea înregistrării în evidența contabilă de către SC M.C.M. SRL, în calitate de furnizor, a patru facturi fiscale, emise de către SC P.A.

SRL Constanța precum și calculul, înregistrarea și virarea către bugetul de stat a taxelor și impozitelor aferente cestora. În vederea efectuării controlului s-au transmis administratorului agentului economic, inculpata T.M., invitațiile din 2 februarie 2010, din 9 februarie 2010 și din 17 februarie 2010, cu confirmări de primire spre a se prezenta la organul de control în zilele de 9 februarie 2010, 16 februarie 2010 și 24 februarie 2010 cu documentele necesare efectuării verificărilor. Toate aceste chestiuni au fost consemnate în nota de constatare din 25 februarie 2010 a Ministerului Finanțelor Publice, Garda Financiară, secția Giurgiu, din care a reieșit și faptul că organul de control a solicitat Administrație Financiare B.V.

declarațiile cu privire la obligațiile de plată depuse de agentul economic, neregăsindu-le pe cele aferente perioadei iunie-decembrie 2009. Ca urmare a acestui fapt, a fost estimat un prejudiciu total de 39.976,98 RON compus din impozit pe profit: 18.275,19 RON (114.219,93x16%=18.275,19 RON și TVA de plată 21.701,79 calculat pe baza celor patru facturi din 18 iunie 2009 în valoare de 42.464,08 RON, din 22 iunie 2009 în valoare de 33.569,21 RON, din 26 iunie 2009 în valoare de 19.573,60 RON și 587 din 17 iulie 2009 în valoare de 40.314,81 RON, valoarea totală a celor patru facturi fiind de 114.219,93 RON. Pe baza documentelor din dosarul cauzei, s-a analizat de către specialistul D.N.A. situația economică a SC M.C.M.

SRL., fiind identificate patru contracte de vânzare-cumpărare încheiate între firma reprezentată de inculpata T.M. și SC P.A. SRL, toate având ca obiect comerțul de cereale. Urmărind desfășurarea celor patru contracte și a sumelor încasate de vânzător, în perioada iunie-august 2009, a rezultat că societatea administrată de inculpată a desfășurat acte de comerț, vânzare de cereale, pentru care nu a procedat la înregistrarea, calculul, declararea, plata TVA și a impozitului pe profit aferent veniturilor încasate. Din raportul de constatare din 4 octombrie 2010, întocmit de specialistul D.N.A. S.L., a rezultat că SC M.C.M. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 5.314.221 (echivalentul a 1.296.151 euro la un curs mediu de 4,1 RON/euro), din care TVA 2.902.447 RON și impozit pe profit 2.411.774 RON prin nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate.

Revenind la nota de constatare a Gărzii Financiare Giurgiu 27 mai 2010 în cuprinsul căreia organul de control a decelat „modalitatea de estimare a prejudiciului adus bugetului de stat de către societatea administrată de învinuită în perioada ianuarie-noiembrie 2009, ca urmare a activității economice desfășurate, se reține că totalul prejudiciului se ridică la 5.328.341,78 RON, compus din TVA de plată în sumă de 2.892.529,72 RON și impozit pe profit în sumă de 2.434.812,06 RON. Documentele transmise Gărzii Financiare de către Administrația Financiară B.V., respectiv Declarația 100, întocmită pentru luna martie 2009, din cuprinsul căreia a reieșit obligație de plată zero și Decontul de TVA pentru luna martie 2009, de asemenea pe zero la toate rubricile, coroborate cu extrasele de cont curent de la Banca R., Agenția B.V.

pentru perioada 9 ianuarie 2009-30 noiembrie 2009 în care sunt evidențiate încasările și plățile efectuate de către SC M.C.M. SRL, au relevat venituri în sumă totală de 8.116.355,15 RON. Pornind de la aceste venituri, organele Gărzii Financiare, au stabilit prejudiciul de mai sus rezultat din neplata TVA-ului și a impozitului pe profit. Explicațiile inculpatei la întrebările comisarilor Gărzii Financiare, consemnate în nota explicativă a administratorului și asociatului unic T.M., au fost, cităm: „nu îmi aduc aminte”, cu precizarea că aceste întrebări se refereau la nedeclararea și neplata la bugetul de stat a impozitelor și taxelor datorate. S-a arătat că, în raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A.

atașat dosarului cauzei s-a prezentat situația încasărilor și plăților din contul curent al societății SC M.C.M.

SRL, deschis la Banca R., Agenția B.V., pentru perioada 9 ianuarie-30 noiembrie 2009, după cum urmează: - venituri încasate au fost în sumă de 18.178.483 RON; - plățile efectuate cu titlu de plată factură au fost în sumă 103.200 RON, nefiind luate în calcul la stabilirea impozitului profit (plățile efectuate de societate în contul unor facturi nu fost luate în calcul la stabilirea TVA de plată și a impozitului profit, nefiind considerate cheltuieli deductibile, întrucât, în decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se stipulează că taxa pe valoarea adăugată nu poate dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care, documentele justificative prezentate, nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute în dispozițiile legale vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA); - plățile efectuate cu titlu „comision” au fost în sumă de 2.449,36 RON și sunt luate în considerare la calculul impozitului profit, întrucât există documenta bancar în acest sens; - retrageri de numerar efectuate de T.S., fiul inculpatei, au fost în sumă de 17.872.834 RON, echivalentul a 59.228 euro, calculat la 4,1 RON/euro.

În cursul urmăririi penale, sus-numitul a fost citat în calitate de martor în cauză, dar a refuzat să dea declarație prevalându-se de dispoziția art. 80 alin. (1) C. proc. pen. întrucât inculpata T.M. este mama sa. Astfel, s-a constatat că la baza producerii prejudiciului au stat nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate, refuzul nejustificat al inculpatei de a prezenta organelor de control, fiind somată de 3 ori, documentele financiar-contabile cu scopul vădit a împiedica verificările Gărzii Financiare și depunerea deconturilor de TVA și a Declarației cod 100 la organele fiscale, având inserate date nereale privind condițiile economice ale societății. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., inculpata T.M.

și partea civilă Direcția Națională a Finanțelor Publice Giurgiu. Parchetul critică sentința penală, sub aspectul individualizării pedepsei, care trebuie îndreptată către maxim și să fie aplicată ca pedeapsă accesorie interdicția de a ocupa o funcție din cea de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii reținută de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. Inculpata T.M. solicită respingerea celor două apeluri și executarea pedepsei sub supraveghere. Direcția Finanțelor Publice Giurgiu solicită să se rețină în sarcina inculpatei un prejudiciu stabilit la suma de 5.328.314,78 RON și la care să fie obligată la restituire.

Prin decizia penală nr. 296 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând: S-au interzis inculpatei T.M., ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa funcția de administrator al vreunei societăți comerciale. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64. lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen., adică dreptul de a ocupa funcția de administrator al vreunei societăți comerciale, ca pedeapsă accesorie. S-au menținut celelalte dispoziții.

S-au respins apelurile declarate de inculpata T.M. și partea civilă A.N.A.F. Instanța de prim control judiciar a reținut că apelul Parchetului este întemeiat numai cu privire la omisiunea primei instanțe, de a se reține ca pedeapsă accesorie și interdicția inculpatei de a ocupa o funcție din cea de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a interzis astfel ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen., dreptul de a ocupa funcția de administrator al vreunei societăți comerciale, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei, care corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., iar apelul declarat de inculpată este nefondat atâta vreme cât prin executarea pedepsei se urmărește realizarea scopului coercitiv dar și cel al unei corecții sociale.

Împotriva deciziei penale nr. 296 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,D.N.A., partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Giurgiu și inculpata T.M. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., critică hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie sub două aspecte: 1. Nelegalitatea hotărârii judecătorești sub aspectul omisiunii de a obliga inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat. Față de soluționarea acțiunii civile, prin care instanța de fond a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H.E.I.

SRL (fostă SC M.C.M. SRL) la plata sumei de 5.314.221 RON și a accesoriilor fiscale, erau incidente dispozițiile art. 191 alin. (3) C. proc. pen. în materia cheltuielilor judiciare avansate de stat. 2. Netemeinicia hotărârilor sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, inculpata săvârșind fapte cu un grad ridicat de pericol social, cu consecința producerii unui prejudiciu în sumă de 5.314.221 RON ce nu este acoperit, iar inculpata a manifestat perseverență în activitatea infracțională. Partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Giurgiu a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 5.328.314,78 RON, prejudiciu stabilit prin nota de constatare din 27 mai 2010 întocmită de organele de control ale Gărzii Financiare Giurgiu.

Inculpata T.M. a criticat hotărârile recurate pentru netemeinicie sub două aspecte: - netemeinicia soluției de condamnare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa. Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 nu există un refuz nejustificat al inculpatei în sensul prevăzut de lege, aceasta a prezentat toate actele de care dispune, astfel că lipsește elementul material. De asemenea, nu există nici latura subiectivă sub forma intenției directe, iar fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiuni, aceasta nefiind săvârșită în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.

Pentru aspectele arătate, inculpata solicită achitarea sa pentru ambele infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005. - netemeinicia pedepselor aplicate, inculpata solicitând coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen. În drept s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, pct. 14, pct. 17 1 și pct. 18 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Referitor la critica formulată de procuror ce vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

Astfel, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, prejudiciul cauzat care este într-un cuantum ridicat și nu a fost acoperit, persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală parțial sinceră și are un nivel scăzut de instrucție, astfel că nu se impune majorarea pedepsei. Cea de a doua critică formulată de procuror și întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. nu poate fi analizată direct în recurs, din examinarea actelor dosarului rezultând că aceasta nu a constituit și motiv de apel.

Într-adevăr potrivit art. 191 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Parchetul nu a formulat un astfel de motiv de apel, iar instanța de recurs nu poate examina această critică, atât timp cât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acesteia. Recursul declarat de inculpată este, de asemenea, nefondat. Instanțele au reținut corect în sarcina acesteia săvârșirea celor două infracțiuni prevăzute de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

În fapt, inculpata, în calitate de administrator la SC M.C.M. SRL nu s-a prezentat în fața organelor de control cu documentele solicitate, după ce a fost somată de trei ori, respectiv în datele de 20, 24 și 27 iulie 2009, cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile. Din probele administrate rezultă că, în cadrul activității de control, desfășurată de Garda Financiară, secția Giurgiu, la data de 17 iulie 2009 organele de control s-au deplasat la sediul societății SC M.C.M. SRL Giurgiu constatând că administratorul T.M. nu se afla în localitate. La data de 24 iulie 2009 inculpata s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare fără însă a avea supra sa documentele de evidență contabilă și primară.

La data de 20 iulie 2009 a fost trimisă invitația prin care se solicita prezentarea de către reprezentantul legal al societății a documentelor. Pentru că inculpata nu a dat curs acestei invitații, au fost emise alte două invitații, respectiv din 24 iulie 2009 și din 27 iulie 2009, pe care inculpata le-a semnat și le-a primit, dar nu s-a prezentat la Garda Financiară, deși fusese legal înștiințată. Inculpata nu a prezentat nicio explicație plauzibilă pentru a justifica neprezentarea sa la organele de control. Aspectele relatate în declarațiile date legate de moartea soțului ce a avut loc în urmă cu 1 an nu pot fi reținute ca un motiv întemeiat pentru neprezentarea sa. De asemenea, problemele medicale invocate în motivele de recurs nu au fost dovedite de aceasta, iar pe de altă parte aceste probleme medicale nu au împiedicat-o pe inculpată să desfășoare în continuare activități în cadrul societății ce au adus profituri considerabile acesteia.

Totodată, chiar dacă inculpata are un nivel scăzut de instrucție nu se poate reține că lipsește latura subiectivă, așa cum solicită aceasta, chiar și în condițiile unei instrucții scăzute inculpata a realizat că se solicită prezența sa la organele de control cu documentele solicitate și a refuzat să dea curs acestor invitații. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inculpata nu a evidențiat în documentele financiare, respectiv, declarația privind impozitul pe profit cod 100 și decontul de T.V.A. operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate în perioada ianuarie-noiembrie 2009 cauzând un prejudiciu însemnat bugetului de stat, în sumă de 5.314.221 RON.

Nici în cazul acestei infracțiuni nu se poate invoca de către inculpată nivelul scăzut de instrucție, ce a determinat-o să nu înțeleagă fapta și mecanismul fiscal, astfel că ar lipsi scopul cerut de legiuitor și anume sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. De altfel, acest nivel scăzut de instrucție nu a împiedicat-o pe inculpată să desfășoare prin societatea sa activități comerciale producătoare de venituri importante. Inculpata, în calitate de administrator la SC M.C.M. SRL nu și-a îndeplinit obligația legală de a evidenția în documentele contabile toate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate și a avut reprezentarea că în acest mod se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată, așa cum s-a arătat și în analiza recursului declarat de procuror, faptele acesteia prezintă pericol social, iar față de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat, de perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională și forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 nu se impune reducerea pedepsei și suspendarea executării acesteia.

Cât privește recursul declarat de partea civilă, instanțele au dispus corect obligarea inculpatei la plata sumei de 5.314.221 RON, având în vedere concluziile raportului de constatare întocmit în cursul urmăririi penale, potrivit cărora plățile efectuate cu titlu „plată factură” au fost în sumă de 103.800 RON și nu au fost luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit, conform prevederilor deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar plățile efectuate cu titlu de „comision” au fost în sumă de 202.449,36 RON și au fost luate în considerare la calculul impozitului pe profit. Plățile efectuate de societate în contul unor facturi nu au fost luate în considerare la stabilirea T.V.A.

de plată și a impozitului pe profit pentru că nu au fost considerate cheltuieli deductibile. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Giurgiu și de inculpata T.M. împotriva deciziei penale nr. 296/A din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenta intimată inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 septembrie 2013.