ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2679/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2679/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale

de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 13 februarie 2012

a Tribunalului Giurgiu a fost condamnată inculpata T.M. astfel:

În baza art. 4 din Legea

nr. 241/2005 a condamnat pe inculpata T.M., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele

aplicate, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 14 și art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea

civilă formulată de A.N.A.F. în calitate de reprezentant al Statului Român.

A fost obligată inculpata

T.M., în solidar cu SC H.E.I. SRL cu sediul în orașul P., județul Ilfov (fostă SC

M.C.M. SRL) să plătească părții civile suma de 5.314.221 RON cu titlu de despăgubiri

civile pentru prejudiciul produs bugetului consolidat al statului prin neplata impozitului

pe profit de 2.411.774 RON și TVA în sumă de 2.902.447 RON, la care se vor adăuga

accesorii.

S-au menținut măsurile

asiguratorii dispuse prin ordonanța nr. 290/P/2010 din 2 noiembrie 2010 și pusă

în executare prin procesul-verbal din 4 noiembrie 2010, prin care s-a aplicat sechestrul

asigurător asupra imobilului cu destinația locuință cu care inculpata figurează

în evidențele Primăriei B.V., în suprafață de 69 mp și teren aferent construcției

suprafață de 530 mp, cu o valoare impozabilă de 65.964 RON și de Ministerul Finanțelor,

Garda Financiară, secția Giurgiu, prin Decizia de Instituire a Măsurilor Asiguratorii

din 25 februarie 2010, prin poprirea asiguratorie pentru disponibilitățile din conturile

bancare.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiului Național al Registrului

Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă

a acesteia.

Inculpata a fost obligată

la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință penală Tribunalul Giurgiu a reținut următoarele:

SC M.C.M. SRL a fost înființată

la data de 18 decembrie 2008, în orașul B.V., județul Giurgiu, la adresa inculpatei

din str. C. Societatea avea la momentul înființării un singur asociat, ce cumula

și calitatea de administrator, respectiv inculpata T.M. Obiectul principal de activitate,

comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor, având însă o serie întreagă de activități

secundare. În acest sens, afacerile derulate de învinuită prin societate, au constatat

în cumpărarea și vânzarea fierului vechi și cerealelor.

În această formulă, societatea

a funcționat până la data de 20 noiembrie 2009, când prin decizia asociatului unic

din aceeași dată și a Contractului de cesiune de părți sociale încheiat între inculpata

T.M. și cetățenii irakieni F.O., domiciliat în Irak, orașul M. și E.S.T.O.A., domiciliat

în Ungaria, orașul D. au fost cedate părțile sociale în valoare de 200 RON, reprezentând

sută la sută din capitalul social al firmei.

Activitatea societății

a fost controlată de comisari din cadrul Gărzii Financiare, secția Giurgiu în data

de 25 august 2009, când a fost încheiată nota de constatare din 25 august 2009,

verificându-se realitatea și legalitatea tranzacțiilor comerciale desfășurate între

SC M.C.M. SRL și SC P.A. SRL Constanța, pe întreaga perioadă de la înființarea societății

până la momentul controlului. Astfel, la 17 iulie 2009 organele de control s-au

deplasat în B.V., județul Giurgiu la sediul societății, constatarea de la acea dată

fiind că administratorul T.M. nu se află în localitate. Activitatea de control a

continuat, iar la 24 iulie 2009 reprezentantul societății s-a prezentat la sediul

Gărzii Financiare Giurgiu fără a prezenta însă documentele de evidență primară și

contabilă. Astfel, în nota de constatare a Gărzii Financiare s-a indicat faptul

că a fost transmisă invitația din data de 10 iulie 2009, prin aceasta solicitându-se

prezentarea de către reprezentantul legal al societății a documentelor de mai sus.

Neprezentarea documentelor cerute în mod legal de organul de control au condus la

emiterea altor două invitații transmise către inculpata T.M., semnate și primite

de către aceasta, din 24 iulie 2009 și, respectiv, din 27 iulie 2009, conținând

solicitări similare celei dintâi, și anume: prezența la sediul Gărzii Financiare

cu documentele de autorizare și funcționare ale societății comerciale și documentele

de evidență primară de la înființare până la momentul invitațiilor. Inculpata nu

s-a conformat solicitărilor, neprezentându-se, deși fusese legal înștiințată și,

plecând de la această premisă organul de control Garda Financiară a concluzionat

că T.M. se sustrage de la verificarea financiar fiscală. Pentru aceasta s-a reținut

în nota Gărzii Financiare refuzul nejustificat de a prezenta documentele solicitate,

iar pentru faptul că în sensul celor de mai sus, a fost somată de trei ori, iar

inculpata nu a găsit de cuviință să întreprindă demersurile necesare spre a veni

în întâmpinarea solicitărilor organelor de control, au fost reținute în actul Gărzii

încălcarea dispozițiilor art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005

privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ulterior fiind sesizate organele

de urmărire penală.

Într-o a doua fază a verificărilor,

comisarii Gărzii Financiare au analizat realitatea înregistrării în evidența contabilă

de către SC M.C.M. SRL, în calitate de furnizor, a patru facturi fiscale, emise

de către SC P.A. SRL Constanța precum și calculul, înregistrarea și virarea către

bugetul de stat a taxelor și impozitelor aferente cestora.

În vederea efectuării

controlului s-au transmis administratorului agentului economic, inculpata T.M.,

invitațiile din 2 februarie 2010, din 9 februarie 2010 și din 17 februarie 2010,

cu confirmări de primire spre a se prezenta la organul de control în zilele de 9

februarie 2010, 16 februarie 2010 și 24 februarie 2010 cu documentele necesare efectuării

verificărilor.

Toate aceste chestiuni

au fost consemnate în nota de constatare din 25 februarie 2010 a Ministerului Finanțelor

Publice, Garda Financiară, secția Giurgiu, din care a reieșit și faptul că organul

de control a solicitat Administrație Financiare B.V. declarațiile cu privire la

obligațiile de plată depuse de agentul economic, neregăsindu-le pe cele aferente

perioadei iunie-decembrie 2009.

Ca urmare a acestui fapt,

a fost estimat un prejudiciu total de 39.976,98 RON compus din impozit pe profit:

18.275,19 RON (114.219,93x16%=18.275,19 RON și TVA de plată 21.701,79 calculat pe

baza celor patru facturi din 18 iunie 2009 în valoare de 42.464,08 RON, din 22

iunie 2009 în valoare de 33.569,21 RON, din 26 iunie 2009 în valoare de 19.573,60

RON și 587 din 17 iulie 2009 în valoare de 40.314,81 RON, valoarea totală a celor

patru facturi fiind de 114.219,93 RON.

Pe baza documentelor din

dosarul cauzei, s-a analizat de către specialistul D.N.A. situația economică a SC

M.C.M. SRL., fiind identificate patru contracte de vânzare-cumpărare încheiate între

firma reprezentată de inculpata T.M. și SC P.A. SRL, toate având ca obiect comerțul

de cereale.

Urmărind desfășurarea

celor patru contracte și a sumelor încasate de vânzător, în perioada iunie-august

2009, a rezultat că societatea administrată de inculpată a desfășurat acte de comerț,

vânzare de cereale, pentru care nu a procedat la înregistrarea, calculul, declararea,

plata TVA și a impozitului pe profit aferent veniturilor încasate.

Din raportul de constatare

din 4 octombrie 2010, întocmit de specialistul D.N.A. S.L., a rezultat că SC

M.C.M. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 5.314.221 (echivalentul a 1.296.151

euro la un curs mediu de 4,1 RON/euro), din care TVA 2.902.447 RON și impozit pe

profit 2.411.774 RON prin nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate.

Revenind la nota de constatare

a Gărzii Financiare Giurgiu 27 mai 2010 în cuprinsul căreia organul de control a

decelat „modalitatea de estimare a prejudiciului adus bugetului de stat de către

societatea administrată de învinuită în perioada ianuarie-noiembrie 2009, ca urmare

a activității economice desfășurate, se reține că totalul prejudiciului se ridică

la 5.328.341,78 RON, compus din TVA de plată în sumă de 2.892.529,72 RON și impozit

pe profit în sumă de 2.434.812,06 RON.

Documentele transmise

Gărzii Financiare de către Administrația Financiară B.V., respectiv Declarația 100,

întocmită pentru luna martie 2009, din cuprinsul căreia a reieșit obligație de plată

zero și Decontul de TVA pentru luna martie 2009, de asemenea pe zero la toate rubricile,

coroborate cu extrasele de cont curent de la Banca R., Agenția B.V. pentru perioada

9 ianuarie 2009-30 noiembrie 2009 în care sunt evidențiate încasările și plățile

efectuate de către SC M.C.M. SRL, au relevat venituri în sumă totală de 8.116.355,15

RON.

Pornind de la aceste venituri,

organele Gărzii Financiare, au stabilit prejudiciul de mai sus rezultat din neplata

TVA-ului și a impozitului pe profit.

Explicațiile inculpatei

la întrebările comisarilor Gărzii Financiare, consemnate în nota explicativă a administratorului

și asociatului unic T.M., au fost, cităm: „nu îmi aduc aminte”, cu precizarea că

aceste întrebări se refereau la nedeclararea și neplata la bugetul de stat a impozitelor

și taxelor datorate.

S-a arătat că, în raportul

de constatare întocmit de specialistul D.N.A. atașat dosarului cauzei s-a prezentat

situația încasărilor și plăților din contul curent al societății SC M.C.M. SRL,

deschis la Banca R., Agenția B.V., pentru perioada 9 ianuarie-30 noiembrie 2009,

după cum urmează:

- venituri încasate au

fost în sumă de 18.178.483 RON;

- plățile efectuate cu

titlu de plată factură au fost în sumă 103.200 RON, nefiind luate în calcul la stabilirea

impozitului profit (plățile efectuate de societate în contul unor facturi nu fost

luate în calcul la stabilirea TVA de plată și a impozitului profit, nefiind considerate

cheltuieli deductibile, întrucât, în decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, se stipulează că taxa pe valoarea adăugată nu poate

dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe

profit în situația în care, documentele justificative prezentate, nu conțin sau

nu furnizează toate informațiile prevăzute în dispozițiile legale vigoare la data

efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA);

- plățile efectuate cu

titlu „comision” au fost în sumă de 2.449,36 RON și sunt luate în considerare la

calculul impozitului profit, întrucât există documenta bancar în acest sens;

- retrageri de numerar

efectuate de T.S., fiul inculpatei, au fost în sumă de 17.872.834 RON, echivalentul

a 59.228 euro, calculat la 4,1 RON/euro.

În cursul urmăririi penale,

sus-numitul a fost citat în calitate de martor în cauză, dar a refuzat să dea declarație

prevalându-se de dispoziția art. 80 alin. (1) C. proc. pen. întrucât inculpata T.M.

este mama sa.

Astfel, s-a constatat

că la baza producerii prejudiciului au stat nedeclararea în totalitate a veniturilor

realizate, refuzul nejustificat al inculpatei de a prezenta organelor de control,

fiind somată de 3 ori, documentele financiar-contabile cu scopul vădit a împiedica

verificările Gărzii Financiare și depunerea deconturilor de TVA și a Declarației

cod 100 la organele fiscale, având inserate date nereale privind condițiile economice

ale societății.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., inculpata T.M. și partea civilă Direcția Națională a Finanțelor Publice

Giurgiu.

Parchetul critică sentința

penală, sub aspectul individualizării pedepsei, care trebuie îndreptată către maxim

și să fie aplicată ca pedeapsă accesorie interdicția de a ocupa o funcție din cea

de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii reținută de dispozițiile art. 64

alin. (1) lit. c) C. pen.

Inculpata T.M. solicită

respingerea celor două apeluri și executarea pedepsei sub supraveghere.

Direcția Finanțelor Publice

Giurgiu solicită să se rețină în sarcina inculpatei un prejudiciu stabilit la suma

de 5.328.314,78 RON și la care să fie obligată la restituire.

Prin decizia penală

nr. 296 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată

și, rejudecând:

S-au interzis inculpatei

T.M., ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa funcția de administrator

al vreunei societăți comerciale.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64. lit. a) teza a II-a

și lit. b) și lit. c) C. pen., adică dreptul de a ocupa funcția de administrator

al vreunei societăți comerciale, ca pedeapsă accesorie.

S-au menținut celelalte

dispoziții.

S-au respins apelurile

declarate de inculpata T.M. și partea civilă A.N.A.F.

Instanța de prim control

judiciar a reținut că apelul Parchetului este întemeiat numai cu privire la omisiunea

primei instanțe, de a se reține ca pedeapsă accesorie și interdicția inculpatei

de a ocupa o funcție din cea de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a

interzis astfel ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen., dreptul de a ocupa funcția de administrator

al vreunei societăți comerciale, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei,

care corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de

art. 72 C. pen., iar apelul declarat de inculpată este nefondat atâta vreme cât

prin executarea pedepsei se urmărește realizarea scopului coercitiv dar și cel al

unei corecții sociale.

Împotriva deciziei penale

nr. 296 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție,D.N.A., partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Giurgiu și inculpata T.M.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., critică hotărârile recurate pentru

nelegalitate și netemeinicie sub două aspecte:

judecătorești sub aspectul omisiunii de a obliga inculpata în solidar cu partea

responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Față de soluționarea acțiunii

civile, prin care instanța de fond a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC H.E.I. SRL (fostă SC M.C.M. SRL) la plata sumei de 5.314.221 RON și

a accesoriilor fiscale, erau incidente dispozițiile art. 191 alin. (3) C. proc.

pen. în materia cheltuielilor judiciare avansate de stat.

sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, inculpata săvârșind fapte cu

un grad ridicat de pericol social, cu consecința producerii unui prejudiciu în sumă

de 5.314.221 RON ce nu este acoperit, iar inculpata a manifestat perseverență în

activitatea infracțională.

Partea civilă A.N.A.F.,

D.G.F.P. Giurgiu a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 5.328.314,78

RON, prejudiciu stabilit prin nota de constatare din 27 mai 2010 întocmită de organele

de control ale Gărzii Financiare Giurgiu.

Inculpata T.M. a criticat

hotărârile recurate pentru netemeinicie sub două aspecte:

- netemeinicia soluției

de condamnare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Astfel, în ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 nu există un refuz nejustificat

al inculpatei în sensul prevăzut de lege, aceasta a prezentat toate actele de care

dispune, astfel că lipsește elementul material.

De asemenea, nu există

nici latura subiectivă sub forma intenției directe, iar fapta nu prezintă gradul

de pericol social al unei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, faptei

îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiuni, aceasta nefiind

săvârșită în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.

Pentru aspectele arătate,

inculpata solicită achitarea sa pentru ambele infracțiuni în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

- netemeinicia pedepselor

aplicate, inculpata solicitând coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut

de lege și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

În drept s-au invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, pct. 14, pct. 17

1

și pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile

declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea

sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Referitor la critica formulată

de procuror ce vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei, Înalta Curte

apreciază că aceasta este nefondată.

Astfel, la individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată

a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr.

241/2005, prejudiciul cauzat care este într-un cuantum ridicat și nu a fost acoperit,

persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o poziție

procesuală parțial sinceră și are un nivel scăzut de instrucție, astfel că nu se

impune majorarea pedepsei.

Cea de a doua critică

formulată de procuror și întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. nu poate fi analizată direct în recurs, din examinarea actelor dosarului

rezultând că aceasta nu a constituit și motiv de apel.

Într-adevăr potrivit

art. 191 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care

este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod

solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Parchetul nu a formulat

un astfel de motiv de apel, iar instanța de recurs nu poate examina această critică,

atât timp cât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Recursul declarat de inculpată

este, de asemenea, nefondat.

Instanțele au reținut

corect în sarcina acesteia săvârșirea celor două infracțiuni prevăzute de art. 4

și art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală,

cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

În fapt, inculpata, în

calitate de administrator la SC M.C.M. SRL nu s-a prezentat în fața organelor de

control cu documentele solicitate, după ce a fost somată de trei ori, respectiv

în datele de 20, 24 și 27 iulie 2009, cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile.

Din probele administrate

rezultă că, în cadrul activității de control, desfășurată de Garda Financiară, secția

Giurgiu, la data de 17 iulie 2009 organele de control s-au deplasat la sediul societății

SC M.C.M. SRL Giurgiu constatând că administratorul T.M. nu se afla în localitate.

La data de 24 iulie 2009 inculpata s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare fără

însă a avea supra sa documentele de evidență contabilă și primară.

La data de 20 iulie 2009

a fost trimisă invitația prin care se solicita prezentarea de către reprezentantul

legal al societății a documentelor. Pentru că inculpata nu a dat curs acestei invitații,

au fost emise alte două invitații, respectiv din 24 iulie 2009 și din 27 iulie 2009,

pe care inculpata le-a semnat și le-a primit, dar nu s-a prezentat la Garda Financiară,

deși fusese legal înștiințată.

Inculpata nu a prezentat

nicio explicație plauzibilă pentru a justifica neprezentarea sa la organele de control.

Aspectele relatate în

declarațiile date legate de moartea soțului ce a avut loc în urmă cu 1 an nu pot

fi reținute ca un motiv întemeiat pentru neprezentarea sa.

De asemenea, problemele

medicale invocate în motivele de recurs nu au fost dovedite de aceasta, iar pe de

altă parte aceste probleme medicale nu au împiedicat-o pe inculpată să desfășoare

în continuare activități în cadrul societății ce au adus profituri considerabile

acesteia.

Totodată, chiar dacă inculpata

are un nivel scăzut de instrucție nu se poate reține că lipsește latura subiectivă,

așa cum solicită aceasta, chiar și în condițiile unei instrucții scăzute inculpata

a realizat că se solicită prezența sa la organele de control cu documentele solicitate

și a refuzat să dea curs acestor invitații.

Referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inculpata

nu a evidențiat în documentele financiare, respectiv, declarația privind impozitul

pe profit cod 100 și decontul de T.V.A. operațiunile comerciale efectuate și veniturile

realizate în perioada ianuarie-noiembrie 2009 cauzând un prejudiciu însemnat bugetului

de stat, în sumă de 5.314.221 RON.

Nici în cazul acestei

infracțiuni nu se poate invoca de către inculpată nivelul scăzut de instrucție,

ce a determinat-o să nu înțeleagă fapta și mecanismul fiscal, astfel că ar lipsi

scopul cerut de legiuitor și anume sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

De altfel, acest nivel

scăzut de instrucție nu a împiedicat-o pe inculpată să desfășoare prin societatea

sa activități comerciale producătoare de venituri importante.

Inculpata, în calitate

de administrator la SC M.C.M. SRL nu și-a îndeplinit obligația legală de a evidenția

în documentele contabile toate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate

și a avut reprezentarea că în acest mod se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Pedeapsa aplicată inculpatei

a fost just individualizată, așa cum s-a arătat și în analiza recursului declarat

de procuror, faptele acesteia prezintă pericol social, iar față de cuantumul ridicat

al prejudiciului cauzat bugetului de stat, de perioada în care s-a desfășurat activitatea

infracțională și forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 nu se impune reducerea pedepsei și suspendarea

executării acesteia.

Cât privește recursul

declarat de partea civilă, instanțele au dispus corect obligarea inculpatei la plata

sumei de 5.314.221 RON, având în vedere concluziile raportului de constatare întocmit

în cursul urmăririi penale, potrivit cărora plățile efectuate cu titlu „plată factură”

au fost în sumă de 103.800 RON și nu au fost luate în calcul la stabilirea impozitului

pe profit, conform prevederilor deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, iar plățile efectuate cu titlu de „comision” au fost în

sumă de 202.449,36 RON și au fost luate în considerare la calculul impozitului pe

profit.

Plățile efectuate de societate

în contul unor facturi nu au fost luate în considerare la stabilirea T.V.A. de plată

și a impozitului pe profit pentru că nu au fost considerate cheltuieli deductibile.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Giurgiu și de inculpata T.M. împotriva

deciziei penale nr. 296/A din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta intimată

inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 11 septembrie 2013.