ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1449/2013

Numita G.I. prezintă traumatism cranio-cerebral grav cu comă profundă - CGS4 - 4p - tumefacție echimotică parieto-temporală zigomatico-malară și palpebrală dreapta, fisură temporo-sfenoidală dreapta, hemoragie subarahnoidiană, contuzii cerebrale multiple, inundație ventriculară, fracturi de os malar și sinus maxilar, contuzie pavilion auricular stâng, fractură arc posterior vertebră cervicală C4, echimoză pumn stâng;

Leziunile cranio-cerebrale și faciale au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, echimoza pumnului e posibil să fie produsă prin legarea victimei inconștiente în secția ATI;

Leziunile pot data din 31 decembrie 2011;

Necesită 70-80 (șaptezeci-optzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

Leziunile cranio-cerebrale au pus în primejdie viața victimei (raport de constatare medico-legală, fila 43 verso). Din cauza gravității leziunilor produse, la data de 19 ianuarie 2012 ora 08 30 , s-a înregistrat decesul victimei G.I. la unitatea spitalicească. Victima a fost apoi examinată medico-legal, iar din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că: 1. Moartea numitei G.I. a fost violentă; 2. Ea s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral grav, cu fractură fronto-parietală dreapta iradiată pe temporal în baza craniului, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzii cerebrale frontale bilaterale și temporale stângi, hemoragie intraventriculară; 3. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse : - contuziile de la nivelul feței și leziunile cranio-cerebrale drepte, prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, infiltratul hemoragic occipital stâng, cu leziuni cerebrale de contralovitură, prin cădere cu impact occipital sau izbire de plan dur; - fractura arcului posterior vertebral cervical C4, prin extensie forțată a gâtului; - escoriațiile de pe șoldul stâng și de pe fața posterioară a hemitoracelui stâng, posibil prin cădere; - echimozele de pe antebrațul drept și din regiunea pectorală stânga sunt ulterioare celorlalte leziuni, posibil produse în spital de personalul medical, prin comprimare cu degetele (stabilirea gradului comei sau manipulare); 4. Leziunile cranio - cerebrale pot data din 30/31 decembrie 2011; 5. Între traumatismul cranio - cerebral grav și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate;

Leziunile cranio - faciale au putut fi produse prin lovirea victimei aflate în ortostatism sau decubit dorsal de către autorul aflat în fața acesteia;

În sângele recoltat la internare în spital nu s-a evidențiat alcool;

Grupa sanguină a victimei este A II, Rh pozitiv (raport medico-legal de necropsie, fila 49). Întrucât a existat îndoială asupra stării de sănătate psihică a inculpatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, din concluziile raportului de expertiză rezultând că numitul G.G. prezintă diagnosticul: „dependență etanolică. Discernământul la momentul săvârșirii faptei a fost prezent”. (raport, fila 98). Opinia separată a fost în sensul că: 1. În momentul săvârșirii faptei numitul G.G. a avut discernământ diminuat, mobilul faptei sale constând într-un conflict preexistent între agresor și victimă, împletindu-se cu un mobil imaginar, constând în halucinațiile prezentate la momentul inițierii actului heteroagresiv, pe fondul intoxicației etanolice acute. 2. Dat fiind diagnosticul de dependență etanolică precum și internarea anterioară în spitalul de psihiatrie din 2009, cu diagnosticul de psihoză alcoolică, nu pot fi ignorate afirmațiile sale cu privire la halucinațiile prezentate la data săvârșirii faptei. 3. Decompensările comportamentale cu potențial antisocial, întreținute de consumul de alcool, impun măsura preventivă de obligare a susnumitului la tratament, conform art. 113 C. pen. (raport de expertiză medico-legală psihiatrică, fila 98). Acest raport a fost înaintat spre avizare Institutului de Medicină Legală Iași care a comunicat că „în urma documentației înaintate recomandă efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice …”. (adresă, fila 95). În cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, din ale cărei concluzii au rezultat următoarele : „Corelând datele probatorii, medicale și nonmedicale înaintate de către instituția care a solicitat prezenta lucrare cu examinarea psihiatrică actuală, Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică constată că pacientul G.G. a prezentat la data comiterii faptei – intoxicație etanolică acută; dependență etanolică; tulburare organică de personalitate de tip mixt cu manifestări heteroagresive – fond toxic, ciroză hepatică, carențe de vitamine grup B, hepatopatie toxică ”. Susnumitul a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei pentru care este cercetat și față de care discernământul a fost păstrat. Dată fiind periculozitatea socială se recomandă aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzute de art. 113 C. pen., măsuri ce în cazul pedepsirii prin privare de libertate vor fi aplicate în condiții de ambulatoriu, prin rețeaua sanitară a A.N.P., în cazul în care va fi găsit nevinovat sau nu va fi pedepsit prin privare de libertate, aceste măsuri vor fi aplicate prin rețeaua teritorială de psihiatrie a M.S.”. (raport, fila 94 verso). Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a fost avizat din punct de vedere științific de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București. (fila 88). În legătură cu mijlocul sau corpul contondent ce a produs fractura fronto-parietală dreapta a craniului victimei, nu s-a putut stabili pe cale de anchetă care a fost acesta. Raportul medico-legal a stabilit în mod corect că este fie un corp contondent, fie un mijloc contondent (raport, fila 49 verso). Plecând de la declarația martorei B.I. care a declarat că victima G.I. i-a spus că fiul acesteia a încercat să o lovească cu un clește de la sobă, s-a procedat la căutarea de asemenea obiecte în locuința victimei. Au fost ridicate de către organele de anchetă două asemenea obiecte, respectiv un vătrai tip clește, confecționat din tablă de culoare gri-negru și a unui vătrai tip cârlig, confecționat tot din metal (proces-verbal de ridicare obiecte, fila 40). Inculpatul a fost întrebat dacă a lovit victima cu asemenea obiecte, răspunsul acestuia fiind textual: „nu-mi aduc aminte să o fi lovit pe mama cu pumnii, cu picioarele, vătraiul din camera mea sau alte obiecte”. (declarație inculpat, fila 68). În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine oscilantă. Astfel, în declarația inițială consemnată de către lucrătorii de poliție în prezența unui martor asistent, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe mama sa, motivând că „ea vroia să mă omoare” și că „…eu am dat în mama ca să se oprească o dată”. (declarație inculpat, fila 71). Ulterior, a revenit asupra acestei declarații și nu a mai oferit aceeași versiune, negând că ar fi aplicat vreodată vreo lovitură mamei sale. (declarație inculpat, fila 69). După punerea sub învinuire, inculpatul a retractat declarația dată în fața lucrătorilor de poliție și a declarat că aceasta nu-i aparține și că „nu-mi amintesc s-o fi lovit pe mama mea, deoarece eu nu am lovit-o pe aceasta de când sunt eu”. (declarații inculpat, filele 63, 66). Prin actul de inculpare s-a conchis că fapta inculpatului G.G., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. După sesizarea instanței, la termenul din 06 septembrie 2012, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul G.G., în prezența apărătorului ales, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (încheierea de ședință din 06 septembrie 2012 – fila 12). Totodată, inculpatul a solicitat să fie audiat, recunoscând în totalitate infracțiunea reținută prin actul de sesizare a instanței. A declarat inculpatul că nu era în relații conflictuale cu mama sa, dar că în momentul săvârșirii faptei ce i se impută era sub influența băuturilor alcoolice și văzuse demoni. A mai precizat inculpatul că este de acord să achite suma cu care Spitalul Județean s-a constituit parte civilă (fila 41). Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv cu declarația inițială a acestuia. În raport de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. (introdus prin legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor) și având în vedere poziția procesuală a inculpatului,prima instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor anterior arătate (respectiv, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că fapta dedusă judecății constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat). Instanța de fond a reținut că,în drept, fapta inculpatului G.G. care, la data de 31 decembrie 2011, în timp ce se afla în locuința comună, pe fondul consumului de alcool, a aplicat mamei sale (victima G.I.), mai multe lovituri cu corpuri contondente, inclusiv în zone vitale, producându-i un traumatism cranio-cerebral grav cu comă profundă, fractură malară dreapta, sinus maxilar dreapta temporală și sfenoidală dreapta, hemoragie tetraventriculară, contuzii cerebrale hemoragice multiple, cu fractură arc C4, fractură bază craniu, ce au dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform alin. (7) al art. 320 1 C. proc. pen, gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, natura și importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Având în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gradul de rudenie dintre victimă și inculpat (mamă și fiu), precum și atitudinea oscilantă a inculpatului în faza urmăririi penale, prima instanță a apreciat că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., chiar dacă după sesizarea instanței a avut o atitudine sinceră și a regretat comiterea infracțiunii și este la primul impact cu legea penală (conform fișei de cazier judiciar - fila 79 dosar urmărire penală). În raport de criteriile sus menționate, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa principală de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen pe o durată de 6 ani. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite s-a constatat că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție. În privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 C. pen., tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și e) C. pen. Inculpatul G.G. a fost reținut pe o perioadă de 24 ore, prin ordonanța nr. 3 din 26 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați (fila 138), iar prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2012 a Tribunalul Galați s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 15/U/2012 (fila 143). Întrucât inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv (măsura arestării fiind verificată periodic, în conformitate cu art. 300 1 C. proc. pen. și respectiv art. 300 2 C. proc. pen. în referire la art. 160 b C. proc. pen.), potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a acestuia, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la zi. Sub aspectul laturii civile s-a reținut că rudele victimei G.I., care au suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea acesteia, respectiv părțile vătămate G.A.D. (nepoata victimei, fiica inculpatului) și G.N. (fiul victimei, fratele inculpatului), nu s-au constituit părți civile în cauză, astfel că s-a constatat acest aspect. Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați, prin adresa nr. 6192 din 28 februarie 2012 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 4.897,47 de lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată victimei G.I. în perioada 31 decembrie 2011 – 19 ianuarie 2012 (până la momentul decesului acesteia) - fila 59 dosar urmărire penală. La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2012, întrebat fiind, inculpatul a arătat că este de acord să achite suma cu care Spitalul Județean s-a constituit parte civilă. Astfel fiind, constatând îndeplinite condițiile specifice răspunderii civile delictuale și luând act de poziția procesuală a inculpatului față de acțiunea civilă formulată în cauză, s-a dispus, în temeiul art. 14 C. proc. pen rap. la art. 1.349 C. civ. în ref la art. 1.357 C. civ., obligarea inculpatului la plata sumei de 4.897,47 de lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați. Având în vedere că inculpatul G.G. a fost expertizat din punct de vedere psihiatric și că prin concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranță medicală prev de art. 113 C. pen. (raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică – filele 89 – 94 dosar de urmărire penală), inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, pe timpul executării pedepsei, până la însănătoșire, în baza art. 113 alin. (3) C. pen. Conform art. 429 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei, o copie de pe dispozitivul hotărârii și o copie de pe raportul de noua expertiză medico-legală psihiatrică, să fie comunicate administrației locului de deținere. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) iar în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 i s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza urmăririi penale. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.G., apreciind-o ca netemeinică, din perspectiva neaplicării corespunzătoare a dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. A susținut că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la situația sa materială, la atitudinea după săvârșirea faptei, la lipsa antecedentelor penale și mai ales față de recunoașterea acesteia. Prin decizia penală nr. 10/A din 10 ianuarie 2013 Curtea de Apel Galați –Secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.G. împotriva sentinței penale nr. 437 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 26 ianuarie 2012 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motivată corespunzător în fapt și în drept. Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală și cele administrate în faza de cercetare judecătorească a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținută în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare. S-a mai reținut că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind în limite legale, raportat la aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii inculpatul G.G. a declarat în termen legal recursul de față, solicitând reducerea pedepsei invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul G.G. în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal. În cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului fundamental la viață al fiecărei persoane, constând în aceea că la data 31 decembrie 2011, în timp ce se afla în locuința comună, pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei G.I. (mama sa), mai multe lovituri cu corpuri contondente, inclusiv în zone vitale, producându-i un traumatism cranio-cerebral ce a condus la decesul acesteia, fapta săvârșită întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei reflectat în modul în care inculpatul a conceput-o și a săvârșit-o, la modul și mijloacele prin care a fost comisă, în raport de urmarea produsă (decesul victimei), de atitudinea sinceră a inculpatului care a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală precum și avându-se în vedere persoana inculpatului care nu are antecedente penale, rezultă că instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și a apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. că pedeapsa principală de 16 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei prev. de art. 52 C. pen., reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel cum a reținut și prima instanță de control judiciar, raportat la gravitatea faptei comise, la relația de rudenie existentă între inculpat și victimă (mamă și fiu) precum și la atitudinea oscilantă a inculpatului în faza urmăririi penale, prima instanță corect a apreciat că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., chiar dacă după sesizarea instanței acesta a avut o atitudine sinceră și a regretat comiterea infracțiunii. Susținerile inculpatului referitoare la situația sa medicală nu pot constitui un temei pentru reducerea pedepsei aplicate. Din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză rezultă că inculpatul a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor sociale negative ale faptei pentru care este cercetat și față de care discernământul a fost păstrat. Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a fost avizat de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML Mina Minovici București iar în raport de concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, instanța de fond, în mod corect, a aplicat inculpatului G.G. măsura de siguranță a obligării la tratament medical, în timpul executării pedepsei, până la însănătoșire, în baza art. 113 alin. (3) C. pen. Avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.