ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1449/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1449/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
437 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 5402/121/2012
a fost condamnat inculpatul G.G. la o pedeapsă de 16 (șaisprezece) ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen pe o durată de 6 (șase) ani pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen în ref. la art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen (faptă din 31 decembrie 2011).
Potrivit art. 71 C. pen
a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc.
pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen a
dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 26
ianuarie 2012, la zi.
A constatat că
părțile vătămate G.A.D. și G.N. nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 14 C. proc.
pen. rap la art. 1.349 C. civ. în ref. la art. 1.357 C. civ. a obligat pe
inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf.
Apostol Andrei” Galați suma de 4.897,47 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 113 alin.
(3) C. pen. a aplicat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la
tratament medical, pe timpul executării pedepsei, până la însănătoșire.
Potrivit art. 429
alin. (3) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie de pe
dispozitivul hotărârii și o copie de pe raportul de noua expertiză medico-legală
psihiatrică vor fi comunicate administrației locului de deținere.
Conform art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în
vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice
Judiciare (S.N.D.G.J).
În baza art. 5 alin. (5)
din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce
vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a
profilului genetic.
În temeiul art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească către stat suma de
2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă
onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza urmăririi penale, onorariu
ce se va avansa către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin
rechizitoriul nr. 9/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost
trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G.G., pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) – art.
175 alin. (1) lit. c) C. pen, reținându-se că la data de 31 decembrie 2011, în
timp ce se afla în locuința comună, pe fondul consumului de alcool, a aplicat
victimei G.I. (mama sa), mai multe lovituri cu corpuri contondente, inclusiv în
zone vitale, producându-i un traumatism cranio-cerebral grav cu comă profundă,
fractură malară dreapta, sinus maxilar dreapta temporală și sfenoidală dreapta,
hemoragie tetraventriculară, contuzii cerebrale hemoragice multiple, cu
fractură arc C4, fractură bază craniu, ce au dus la decesul acesteia.
Actele
de urmărire penală efectuate în cauză s-au materializat în următoarele mijloace
de probă: procesul-verbal de sesizare a infracțiunii (fila 2); raportul de
sesizare a infracțiunii (fila 3); procesul-verbal de fixare a locului faptei
(filele 5-7); planșele fotografice efectuate cu ocazia fixării locului faptei
(filele 9-21); procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 22-23);
planșele fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (filele
25-36); procesul-verbal de verificare a gradului de rudenie dintre inculpat și
victimă (fila 37); procesul-verbal de ridicare obiecte (fila 40); fișa de
constatări preliminare privind starea de sănătate a victimei G.I. (fila 42);
raportul de constatare medico-legală privind starea de sănătate a victimei
(fila 43); fișa de constatări preliminare privind decesul victimei G.I. (fila
46); raportul medico-legal de necropsie privind victima (fila 47); planșe
fotografice efectuate cu ocazia necropsiei victimei (filele 51-58); adresă de
constituire parte civilă (fila 59); declarațiile inculpatului G.G. (filele 61,
62, 67, 71, 72); procesul-verbal de reconstituire a săvârșirii infracțiunii
(filele 73-75); planșe fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii
infracțiunii (filele 77-84); raportul de constatare medico-legală privindu-l pe
inculpat (fila 85); avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L.
București (fila 88); raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică
privindu-l pe inculpat (filele 89-94); avizul Comisiei de Avizare și Control al
actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași (fila 95); raportul de expertiză
medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat (filele 97-98); acte medicale
privindu-l pe inculpat (filele 99-107); procesul-verbal de redare a
convorbirilor telefonice efectuate prin SNUAU 112 (filele 108-112);
declarațiile martorilor G.A.D. (filele 113, 117); B.I. (filele 122, 125); G.N.
(filele 127, 130, 132); L.M. (fila 133) și B.I. (filele 134, 135).
De
asemenea, la dosarul de urmărire penală a fost atașată fișa de cazier judiciar
a inculpatului (fila 136).
Inculpatului
i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 29 iunie 2012, în
prezența apărătorului ales, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la
fila 175 din dosarul de urmărire penală.
Prin
actul de inculpare s-au reținut următoarele:
Victima
G.I. și inculpatul G.G. erau rude (mamă și fiu), așa cum reiese din procesul de
verificare a gradului de rudenie și aceștia locuiau în domiciliul victimei din
comuna Barcea, județul Galați.
Inculpatul
locuia împreună cu mama sa deoarece soția acestuia, numita G.L., a plecat din
țară de aproximativ 6 ani, fiica inculpatului, G.A.D., locuia de aproximativ 3
ani și jumătate cu bunica ei din comuna Drăgănești, județul Galați, iar fiul
inculpatului, numitul G.N. este posibil să fie arestat în Italia.
Din
cauza acestei situații, comportamentul inculpatului s-a schimbat în timp, în
sensul că acesta a început să consume alcool în exces, iar problemele de
sănătate s-au accentuat, inculpatul fiind internat de mai multe ori în spitale
de psihiatrie.
Ca
urmare a consumului de alcool și a afecțiunilor medicale, inculpatul devenea
violent, în primul rând verbal și, din acest motiv, victima G.I. i-a cerut
martorului G.N. să-l ia din casă pe inculpat, deoarece „aista a înnebunit”. Cu
toate că era supus unui tratament medical, inculpatul a continuat să consume
alcool și a început să-și lovească mama.
Din
cauza violențelor la care era supusă, victima G.I. mergea la vecina sa, martora
B.I., zisă „N.”, căreia îi spunea cele întâmplate. Acest lucru s-a întâmplat și
cu trei zile înaintea decesului victimei, când aceasta a relatat martorei că
fiul ei G. o amenință că o omoară pentru că „acesta consideră că are un demon
în ea care vrea să-l atace”.
La
data de 30 decembrie 2011 inculpatul se afla în locuință împreună cu mama sa,
victima G.I., nemaifiind prezente și alte persoane. Conform propriei
declarații, în acea seară inculpatul a consumat aproximativ 3 litri de vin, ajungând în stare de ebrietate. Din acest motiv dar și din cauza problemelor de
sănătate, inculpatul a declarat că nu putea să adoarmă și că „aveam demoni în
mine care nu mă lăsau în pace”.
Din
cauza acestor tulburări, inculpatul a început să o amenințe cu moartea pe
victimă și a încercat să o lovească cu un clește metalic, motiv pentru care, în
jurul orei 03
30
, victima, profitând de neatenția inculpatului, a
fugit pur și simplu din locuință și s-a refugiat în locuința martorei B.I.
Inculpatul
nu a recunoscut exercitarea de violențe asupra victimei, dar a declarat că știe
că mama sa a plecat din locuință și „s-a dus la o vecină pe nume tanti N.,
deoarece bănuiesc că acesteia îi era frică de mine”.
Victima
G.I. a rămas în locuința martorei până în jurul orei 07
30
, așteptând
ca inculpatul să se liniștească. Deși sfătuită de martora B.I. să nu plece,
victima s-a reîntors în locuința sa.
Întoarcerea
victimei în locuință a fost percepută în mod direct de către inculpat, care a
precizat și intervalul orar în care mama sa a revenit acasă.
În
continuare, inculpatul a mers la o anexă a locuinței pentru a lua vin, având
intenția de a consuma alcool. Întrucât inculpatul a găsit un cep al unui butoi
desfăcut și o cantitate de vin scursă, a mers la victimă și i-a reproșat
acesteia acest lucru.
La
un moment dat, pe acest fond al consumului de alcool și al tulburărilor
organice, inculpatul i-a cerut victimei „să scoată demonul din casă”, moment în
care victima a fugit spre camera ei, unde a încercat să închidă ușa de acces,
fără să reușească însă acest lucru. Inculpatul s-a opus închiderii ușii, punând
pur și simplu mâna într-un ochi de geam, în acest mod inculpatul tăindu-se la
mâna dreaptă.
În
cele din urmă, inculpatul a pătruns în camera victimei și i-a smuls acesteia un
batic de pe cap pentru a opri sângerarea de la mână. Apoi a început să aplice
victimei lovituri în zona feței și a capului, cu pumnii și cu alte corpuri
dure, victima căzând la pământ cu fața în jos, în fața ușii dormitorului său.
Nu s-a putut stabili pe cale de anchetă succesiunea loviturilor aplicate
victimei sau numărul de lovituri, inculpatul nerecunoscând exercitarea de
violențe asupra mamei sale.
Inculpatul
a declarat că a văzut că victima era căzută la pământ, că era conștientă și că
aceasta sângera în zona gurii. Inculpatul a mai declarat că a început să o
strige pe victimă adresându-i cuvintele „mamaie, mamaie”, cuvinte auzite și
confirmate de către martora B.I., aceasta aflându-se în acel timp în curtea
locuinței sale.
În
continuare, inculpatul a apelat de pe telefonul personal SNUAU 112, anunțând
cele întâmplate, iar la scurt timp la domiciliul său au venit un echipaj al
ambulanței și apoi un echipaj de poliție.
Victima
G.I. a fost apoi transportată la Spitalul Municipal Tecuci și ulterior, în
aceiași zi, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați, fiind în stare de
comă profundă.
Victima
a fost supusă ulterior unei examinări medico-legale și s-au constatat
următoarele :
1.
Numita G.I. prezintă traumatism cranio-cerebral grav cu comă profundă - CGS4 -
4p - tumefacție echimotică parieto-temporală zigomatico-malară și palpebrală
dreapta, fisură temporo-sfenoidală dreapta, hemoragie subarahnoidiană, contuzii
cerebrale multiple, inundație ventriculară, fracturi de os malar și sinus
maxilar, contuzie pavilion auricular stâng, fractură arc posterior vertebră
cervicală C4, echimoză pumn stâng;
2.
Leziunile cranio-cerebrale și faciale au putut fi produse prin loviri cu
corpuri sau mijloace contondente, echimoza pumnului e posibil să fie produsă
prin legarea victimei inconștiente în secția ATI;
3.
Leziunile pot data din 31 decembrie 2011;
4.
Necesită 70-80 (șaptezeci-optzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru
vindecare;
5.
Leziunile cranio-cerebrale au pus în primejdie viața victimei (raport de
constatare medico-legală, fila 43 verso).
Din
cauza gravității leziunilor produse, la data de 19 ianuarie 2012 ora 08
30
,
s-a înregistrat decesul victimei G.I. la unitatea spitalicească.
Victima
a fost apoi examinată medico-legal, iar din concluziile raportului medico-legal
de necropsie a rezultat că:
1.
Moartea numitei G.I. a fost violentă;
2.
Ea s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio-cerebral grav, cu
fractură fronto-parietală dreapta iradiată pe temporal în baza craniului,
hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzii cerebrale frontale bilaterale și
temporale stângi, hemoragie intraventriculară;
3.
Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse :
-
contuziile de la nivelul feței și leziunile cranio-cerebrale drepte, prin
loviri cu corpuri sau mijloace contondente, infiltratul hemoragic occipital
stâng, cu leziuni cerebrale de contralovitură, prin cădere cu impact occipital
sau izbire de plan dur;
-
fractura arcului posterior vertebral cervical C4, prin extensie forțată a
gâtului;
-
escoriațiile de pe șoldul stâng și de pe fața posterioară a hemitoracelui
stâng, posibil prin cădere;
-
echimozele de pe antebrațul drept și din regiunea pectorală stânga sunt
ulterioare celorlalte leziuni, posibil produse în spital de personalul medical,
prin comprimare cu degetele (stabilirea gradului comei sau manipulare);
4.
Leziunile cranio - cerebrale pot data din 30/31 decembrie 2011;
5.
Între traumatismul cranio - cerebral grav și decesul victimei există legătură
directă de cauzalitate;
6.
Leziunile cranio - faciale au putut fi produse prin lovirea victimei aflate în
ortostatism sau decubit dorsal de către autorul aflat în fața acesteia;
7.
În sângele recoltat la internare în spital nu s-a evidențiat alcool;
8.
Grupa sanguină a victimei este A II, Rh pozitiv (raport medico-legal de
necropsie, fila 49).
Întrucât
a existat îndoială asupra stării de sănătate psihică a inculpatului, în cauză
s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, din concluziile
raportului de expertiză rezultând că numitul G.G. prezintă diagnosticul:
„dependență etanolică. Discernământul la momentul săvârșirii faptei a fost
prezent”. (raport, fila 98).
Opinia
separată a fost în sensul că:
1.
În momentul săvârșirii faptei numitul G.G. a avut discernământ diminuat,
mobilul faptei sale constând într-un conflict preexistent între agresor și
victimă, împletindu-se cu un mobil imaginar, constând în halucinațiile
prezentate la momentul inițierii actului heteroagresiv, pe fondul intoxicației
etanolice acute.
2.
Dat fiind diagnosticul de dependență etanolică precum și internarea anterioară
în spitalul de psihiatrie din 2009, cu diagnosticul de psihoză alcoolică, nu
pot fi ignorate afirmațiile sale cu privire la halucinațiile prezentate la data
săvârșirii faptei.
3.
Decompensările comportamentale cu potențial antisocial, întreținute de consumul
de alcool, impun măsura preventivă de obligare a susnumitului la tratament,
conform art. 113 C. pen. (raport de expertiză medico-legală psihiatrică, fila
98).
Acest
raport a fost înaintat spre avizare Institutului de Medicină Legală Iași care a
comunicat că „în urma documentației înaintate recomandă efectuarea unei noi
expertize medico-legale psihiatrice …”. (adresă, fila 95).
În
cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de
către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, din ale
cărei concluzii au rezultat următoarele :
„Corelând
datele probatorii, medicale și nonmedicale înaintate de către instituția care a
solicitat prezenta lucrare cu examinarea psihiatrică actuală, Comisia de nouă
expertiză medico-legală psihiatrică constată că pacientul G.G. a prezentat la
data comiterii faptei – intoxicație etanolică acută; dependență etanolică; tulburare
organică de personalitate de tip mixt cu manifestări heteroagresive – fond
toxic, ciroză hepatică, carențe de vitamine grup B, hepatopatie toxică ”.
Susnumitul a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului
și consecințelor social negative ale faptei pentru care este cercetat și față
de care discernământul a fost păstrat. Dată fiind periculozitatea socială se
recomandă aplicarea măsurilor de siguranță medicală prevăzute de art. 113 C.
pen., măsuri ce în cazul pedepsirii prin privare de libertate vor fi aplicate
în condiții de ambulatoriu, prin rețeaua sanitară a A.N.P., în cazul în care va
fi găsit nevinovat sau nu va fi pedepsit prin privare de libertate, aceste
măsuri vor fi aplicate prin rețeaua teritorială de psihiatrie a M.S.”. (raport,
fila 94 verso).
Raportul
de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a fost avizat din punct de vedere
științific de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul
Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București. (fila 88).
În
legătură cu mijlocul sau corpul contondent ce a produs fractura
fronto-parietală dreapta a craniului victimei, nu s-a putut stabili pe cale de
anchetă care a fost acesta. Raportul medico-legal a stabilit în mod corect că
este fie un corp contondent, fie un mijloc contondent (raport, fila 49 verso).
Plecând
de la declarația martorei B.I. care a declarat că victima G.I. i-a spus că fiul
acesteia a încercat să o lovească cu un clește de la sobă, s-a procedat la
căutarea de asemenea obiecte în locuința victimei. Au fost ridicate de către
organele de anchetă două asemenea obiecte, respectiv un vătrai tip clește,
confecționat din tablă de culoare gri-negru și a unui vătrai tip cârlig,
confecționat tot din metal (proces-verbal de ridicare obiecte, fila 40).
Inculpatul
a fost întrebat dacă a lovit victima cu asemenea obiecte, răspunsul acestuia
fiind textual: „nu-mi aduc aminte să o fi lovit pe mama cu pumnii, cu
picioarele, vătraiul din camera mea sau alte obiecte”. (declarație inculpat,
fila 68).
În
cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine oscilantă.
Astfel,
în declarația inițială consemnată de către lucrătorii de poliție în prezența
unui martor asistent, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe mama sa, motivând
că „ea vroia să mă omoare” și că „…eu am dat în mama ca să se oprească o dată”.
(declarație inculpat, fila 71).
Ulterior,
a revenit asupra acestei declarații și nu a mai oferit aceeași versiune, negând
că ar fi aplicat vreodată vreo lovitură mamei sale. (declarație inculpat, fila
69).
După
punerea sub învinuire, inculpatul a retractat declarația dată în fața
lucrătorilor de poliție și a declarat că aceasta nu-i aparține și că „nu-mi
amintesc s-o fi lovit pe mama mea, deoarece eu nu am lovit-o pe aceasta de când
sunt eu”. (declarații inculpat, filele 63, 66).
Prin
actul de inculpare s-a conchis că fapta inculpatului G.G., astfel cum a fost
descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1)
lit. c) C. pen.
După
sesizarea instanței, la termenul din 06 septembrie 2012, până la începerea
cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul
G.G., în prezența apărătorului ales, a solicitat ca judecata să se facă în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală (încheierea de ședință din 06
septembrie 2012 – fila 12).
Totodată,
inculpatul a solicitat să fie audiat, recunoscând în totalitate infracțiunea
reținută prin actul de sesizare a instanței. A declarat inculpatul că nu era în
relații conflictuale cu mama sa, dar că în momentul săvârșirii faptei ce i se
impută era sub influența băuturilor alcoolice și văzuse demoni.
A
mai precizat inculpatul că este de acord să achite suma cu care Spitalul
Județean s-a constituit parte civilă (fila 41).
Analizând
actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că declarația de
recunoaștere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă
administrate în cauză, inclusiv cu declarația inițială a acestuia.
În
raport de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. (introdus prin legea
nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor)
și având în vedere poziția procesuală a inculpatului,prima instanța a apreciat
că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor anterior arătate
(respectiv, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că
fapta dedusă judecății constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat).
Instanța
de fond a reținut că,în drept, fapta inculpatului G.G. care, la data de 31
decembrie 2011, în timp ce se afla în locuința comună, pe fondul consumului de
alcool, a aplicat mamei sale (victima G.I.), mai multe lovituri cu corpuri
contondente, inclusiv în zone vitale, producându-i un traumatism cranio-cerebral
grav cu comă profundă, fractură malară dreapta, sinus maxilar dreapta temporală
și sfenoidală dreapta, hemoragie tetraventriculară, contuzii cerebrale
hemoragice multiple, cu fractură arc C4, fractură bază craniu, ce au dus la
decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat, prev de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
La
individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în
vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile
părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse
cu o treime, conform alin. (7) al art. 320
1
C. proc. pen, gradul de
pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și
împrejurările concrete în care a fost săvârșită, natura și importanța valorii
sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana
inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Având
în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gradul de
rudenie dintre victimă și inculpat (mamă și fiu), precum și atitudinea
oscilantă a inculpatului în faza urmăririi penale, prima instanță a apreciat că
nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute
de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., chiar dacă după sesizarea instanței
a avut o atitudine sinceră și a regretat comiterea infracțiunii și este la
primul impact cu legea penală (conform fișei de cazier judiciar - fila 79 dosar
urmărire penală).
În
raport de criteriile sus menționate, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa
principală de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen pe o
durată de 6 ani.
Cu
privire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite s-a constatat că
aceasta nu poate fi decât în regim de detenție.
În
privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 C. pen., tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale
ale acestuia conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și e) C. pen.
Inculpatul
G.G. a fost reținut pe o perioadă de 24 ore, prin ordonanța nr. 3 din 26
ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați (fila 138), iar prin
încheierea de ședință din 27 ianuarie 2012 a Tribunalul Galați s-a dispus
arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis
mandatul de arestare preventivă nr. 15/U/2012 (fila 143).
Întrucât
inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv (măsura arestării fiind
verificată periodic, în conformitate cu art. 300
1
C. proc. pen. și respectiv art. 300
2
C. proc. pen. în referire la art. 160
b
C. proc. pen.), potrivit art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de
arest a acestuia, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată
durata reținerii și a arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la zi.
Sub
aspectul laturii civile s-a reținut că rudele victimei G.I., care au suportat
cheltuielile ocazionate cu înmormântarea acesteia, respectiv părțile vătămate G.A.D.
(nepoata victimei, fiica inculpatului) și G.N. (fiul victimei, fratele
inculpatului), nu s-au constituit părți civile în cauză, astfel că s-a
constatat acest aspect.
Spitalul
Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați, prin adresa nr. 6192
din 28 februarie 2012 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de
4.897,47 de lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată
victimei G.I. în perioada 31 decembrie 2011 – 19 ianuarie 2012 (până la
momentul decesului acesteia) - fila 59 dosar urmărire penală.
La
termenul de judecată din data de 06 septembrie 2012, întrebat fiind, inculpatul
a arătat că este de acord să achite suma cu care Spitalul Județean s-a
constituit parte civilă.
Astfel
fiind, constatând îndeplinite condițiile specifice răspunderii civile
delictuale și luând act de poziția procesuală a inculpatului față de acțiunea
civilă formulată în cauză, s-a dispus, în temeiul art. 14 C. proc. pen rap. la
art. 1.349 C. civ. în ref la art. 1.357 C. civ., obligarea inculpatului la
plata sumei de 4.897,47 de lei cu titlu de despăgubiri civile către partea
civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați.
Având
în vedere că inculpatul G.G. a fost expertizat din punct de vedere psihiatric
și că prin concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică
întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” s-a
recomandat aplicarea măsurii de siguranță medicală prev de art. 113 C. pen.
(raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică – filele 89 – 94 dosar de
urmărire penală), inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranță a obligării la
tratament medical, pe timpul executării pedepsei, până la însănătoșire, în baza
art. 113 alin. (3) C. pen.
Conform
art. 429 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus la rămânerea definitivă a
prezentei, o copie de pe dispozitivul hotărârii și o copie de pe raportul de
noua expertiză medico-legală psihiatrică, să fie comunicate administrației
locului de deținere.
Potrivit
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice
de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național
de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) iar în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr.
76/2008 i s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce vor fi
recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului
genetic.
În temeiul art. 191 alin.
(1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile
judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat
din oficiu în faza urmăririi penale.
Împotriva acestei
sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul G.G., apreciind-o
ca netemeinică, din perspectiva neaplicării corespunzătoare a dispozițiilor art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen. A susținut că pedeapsa aplicată este
prea mare raportat la situația sa materială, la atitudinea după săvârșirea
faptei, la lipsa antecedentelor penale și mai ales față de recunoașterea
acesteia.
Prin decizia penală nr.
10/A din 10 ianuarie 2013 Curtea de Apel Galați –Secția penală și pentru cauze
cu minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.G. împotriva
sentinței penale nr. 437 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul
Galați.
A dedus din pedeapsa
aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive cu începere de
la 26 ianuarie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Hotărârea instanței
de fond este legală și temeinică, motivată corespunzător în fapt și în drept.
Prima instanță,
analizând și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală și cele
administrate în faza de cercetare judecătorească a stabilit o corectă situație
de fapt, dând faptei reținută în sarcina inculpatului încadrarea juridică
corespunzătoare.
S-a mai reținut că
instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate
inculpatului în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată
fiind în limite legale, raportat la aplicarea disp. art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen.
Împotriva acestei
decizii inculpatul G.G. a declarat în termen legal recursul de față, solicitând
reducerea pedepsei invocând cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14
C. proc. pen.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul
G.G.
în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu
prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta
este nefondat.
Potrivit art.
52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului.
Scopul
pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea
pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de
ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Potrivit art.
72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile
părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului
de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea
celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări,
fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei.
Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai
dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni,
ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de
ceilalți membri ai societății.
Reeducarea
sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura
relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe
comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a
dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
În cauză însă inculpatul a comis o
infracțiune de o gravitate extremă, fapta sa aducând atingere relațiilor
sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului fundamental
la viață al fiecărei persoane,
constând în aceea că la data 31 decembrie 2011, în timp
ce se afla în locuința comună, pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei
G.I. (mama sa), mai multe lovituri cu corpuri contondente, inclusiv în zone vitale,
producându-i un traumatism cranio-cerebral ce a condus la decesul acesteia,
fapta săvârșită întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit.
c) C. pen.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei
reflectat în modul în care inculpatul a conceput-o și a săvârșit-o, la modul și
mijloacele prin care a fost comisă, în raport de urmarea produsă (decesul
victimei), de atitudinea sinceră a inculpatului care a înțeles să se prevaleze
de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., recunoscând săvârșirea
faptei reținută în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală precum și avându-se în vedere
persoana inculpatului care nu are antecedente penale, rezultă că instanța de
fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și a apreciat
corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art.
72 C. pen. că pedeapsa principală de 16 ani închisoare reprezintă un cuantum
necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei prev. de art. 52 C.
pen., reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel cum a reținut și prima instanță de control
judiciar, raportat la gravitatea faptei comise, la relația de rudenie existentă
între inculpat și victimă (mamă și fiu) precum și la atitudinea oscilantă a
inculpatului în faza urmăririi penale, prima instanță corect a apreciat că nu
pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.
74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., chiar dacă după sesizarea instanței acesta
a avut o atitudine sinceră și a regretat comiterea infracțiunii.
Susținerile inculpatului referitoare la situația sa
medicală nu pot constitui un temei pentru reducerea pedepsei aplicate.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică
efectuat în cauză rezultă că inculpatul a avut capacitate psihică de apreciere
critică asupra conținutului și consecințelor sociale negative ale faptei pentru
care este cercetat și față de care discernământul a fost păstrat.
Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a
fost avizat de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML Mina
Minovici București iar în raport de concluziile expertizei medico-legale
psihiatrice, instanța de fond, în mod corect, a aplicat inculpatului G.G.
măsura de siguranță a obligării la tratament medical, în timpul executării
pedepsei, până la însănătoșire, în baza art. 113 alin. (3) C. pen.
Avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia
atacată în raport cu prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
nu se identifică existența altor motive, care analizate din oficiu să ducă la
casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în
temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 10/A
din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, Secția Penală și pentru Cauze cu
Minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26
ianuarie 2012 la 26 aprilie 2013.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 aprilie 2013.