ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 388 din 20 iulie 2012 a Tribunalului Galați,

secția penală a fost condamnat

inculpatul B.D. la:

- 7 (șapte) ani închisoare și 5

(cinci) ani pedeapsa

complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a, b), d)

și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1), lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

Conform art. 71 C. pen., a fost

aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.

Conform art. 350

C. proc. pen., a fost

menținută starea de

arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen.,

a fost dedusă din pedeapsa aplicată

acestuia perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30

martie 2012 la zi.

S-a constatat că partea vătămată B.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 14

C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să

plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Apostol

Andrei" Galați suma de 3534,35 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare

ocazionate de internarea părții vătămate B.M.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a

dispus confiscarea de la inculpat a 3 (trei) colete ce conțineau fragmente de

material plastic și fragmente din lemn de lungimea de 18 cm. și 58 cm. ce au

folosit inculpatului la comiterea faptei infracționale.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.D. în

vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare (S.N.D.G.J.)

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr.

76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice recoltate vor

fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.

Conform art. 189 - 191 C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul

desemnat din oficiu către Baroul Galați, fiind avansată din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele:

Inculpatul B.D. locuia cu mama sa, B.M.,

în comuna Smulți, județul Galați, dar datorită ocupației sale, aceea de cioban,

era plecat de la domiciliu o anumită perioadă de timp și revenea pentru a-și

lua cele necesare traiului.

La 07 martie 2012,

inculpatul s-a întors la locuința sa pentru a-și procura alimente, ocazie cu

care a cumpărat și 10 litri de vin de la numita H.M., pentru a-l lua la stână,

urmând să se întoarcă la locul de muncă la 9 martie 2012, întrucât inculpatul

„are probleme cu alcoolul", conform propriei declarații, a început să

consume alcool în exces, până a ajuns în stare de ebrietate .ajungând încât la

10 martie 2012 era tot acasă, moment în care partea vătămată a început să-l

certe, reproșându-i că nu se duce să muncească.

În urma acestor certuri și datorită

comportamentului violent, inculpatul a luat o găleată din material plastic, cu

care a aplicat părții vătămate numeroase lovituri în zona capului, până când

găleata respectivă s-a spart, apoi a lovit-o pe partea vătămată cu un băț din

lemn în diferite zone ale corpului, de asemenea, până când bățul respectiv s-a

rupt; urmare a numeroaselor lovituri, partea vătămată B.M. a căzut în zăpadă în

curtea locuinței și nu s-a mai putut ridica, inculpatul abandonând-o, fără să

acorde un minim ajutor mamei sale.

Partea vătămată a fost găsită de fiul

său, B.G., în jurul orelor 17

00

; acesta i-a acordat ajutor, apoi, a

doua zi, întrucât partea vătămată B.M. nu și-a revenit și se simțea rău, a fost

transportată și internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol

Andrei" Galați, unde s-a intervenit operator de urgență.

Ulterior partea vătămată a fost

examinată medico-legal, din concluziile, raportului de constatare medico-legală

rezultând următoarele:

- numita B.M. a prezentat

politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut grav cu hematom subdural acut

emisferic drept, dilacerare cerebrală temporală dreapta, ce a impus intervenție

chirurgicală de urgență, precum și multiple echimoze, excoriații, hematoame

subcutanate la nivelul feței, membrelor superioare și inferioare, leziuni ce pot

data din seara zilei de 15 februarie 2012;

- leziunile cranio-cerebrale și

faciale au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri contondente,

echimozele membrelor prin loviri cu corpuri și mijloace contondente;

- leziunile ce pot data din 10 martie 2012;

- traumatismul cranio-cerebral grav a

pus în primejdie viața victimei;

- a necesitat 65-70 (șaizeci și cinci

- șaptezeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Pe parcursul

urmăririi penale inculpatul B.D. a avut o atitudine oscilantă, nu a recunoscut

inițial săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă mai sus, dar cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului desemnat

din oficiu, acesta a recunoscut învinuirea.

Astfel, cu ocazia audierii, inculpatul

a declarat că, de fapt,doar a izbit-o pe mama sa cu capul de ușă, după care

aceasta ar fi fugit în afara locuinței (declarație inculpat, fila 43). Această

versiune a oferit-o și cu ocazia reconstituirii faptei.

La momentul la care martora G.B. I-a

întrebat pe inculpat ce i s-a întâmplat părții vătămate, inculpatul a răspuns

că de fapt

partea

vătămată a căzut pe gheață (declarație martor, fila 67),

afirmație nereală, întrucât în curtea locuinței

nu era gheață deoarece zona fusese curățată, aspect confirmat de martorul B.C.,

(declarație martor, fila 74).

Lipsa de gheață

pe aleea din beton din curtea părții vătămate a

fost constatată și de către organele

de poliție imediat sesizate, acest

aspect fiind consemnat în cuprinsul procesului verbal de

cercetare la

fata locului.

Partea

vătămată însăși a declarat că a fost lovită în zona

capului cu o găleată din material plastic și cu un băț, fiindu-i

aplicate

mai multe lovituri. Acest aspect a fost relatat de către partea

vătămată și fiicei sale, martora G.B.. Martora G.B. a

declarat că mama sa, partea vătămată B.M., i-a spus, imediat

după faptă, că „a fost bătută de D. cu un băț și

cu găleata din

plastic".

Mai mult, partea

vătămată a declarat că a fost lovită în cap cu

căldarea din plastic până ce aceasta s-a spart.

Fragmentele de material plastic și

bucățile de lemn găsite la

fața locului

probează că partea vătămată a fost lovită până când

obiectele respective s-au spart, respectiv,s-au

rupt.

În cauză s-a

dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică

asupra corpurilor delicte ridicate de

către

organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului. Din

concluziile raportului au rezultat următoarele:

„fragmente de material

plastic, nu prezintă urme de sânge; fragment de

lemn, cu lungimea de 18 cm - nu prezintă urme de sânge, fragment de lemn cu

lungimea de 58 cm - prezintă urme de sânge uman;

grupa sanguină

nu s-a putut stabili

datorită cantității reduse de probă".

Partea vătămată B.M. a declarat că nu

se constituie parte civilă în cauză.

Prima instanță a constatat că situația de fapt, astfel prezentată, este

dovedită cu declarația părții vătămate B.M., planșele foto

efectuate cu

ocazia fixării locului faptei ( filele

9-13

dosar urmărire penală), proces-verbal de fixare

a locului faptei filele (5-19) dosar

urmărire

penală, raport de constatare medico-legală privind partea vătămată (filele

30-33 dosar urmărire penală), declarația martorilor B.G., G.B. și B.C., audiați

în faza de urmărire

penală (filele 60-75 dosar urmărire penală), toate

coroborate cu

declarația inculpatului, care,

fiind audiat în fața instanței, în prezenta

apărătorului ales, a

recunoscut fapta infracțională în modalitatea

descrisă de către procuror și a înțeles să se prevaleze

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpatului B.D., care, la data de 10 martie 2012, pe fondul unui conflict și

al consumului de alcool, a aplicat mamei sale, partea vătămată B.M., multiple

lovituri cu corpuri contondente (găleată din plastic și băț din lemn) în zona

vitală (cap) producându-i traumatisme cranio - cerebrale ce i-au pus în

primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin.

(1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

privind recidiva postexecutorie.

La individualizarea pedepsei, prima

instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. referitoare la limitele

de pedeapsă stabilite în partea specială a codului, gradul de pericol social al

infracțiuni comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (actele de

violență au fost săvârșite în cadrul familial asupra mamei inculpatului),

persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală, fapta din

prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, precum și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Împotriva

sentinței penale nr. 388 din 20 iulie 2012 a Tribunalului Galați a declarat

apel inculpatul B.D., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării

pedepsei.

În dezvoltarea

motivelor de apel, apărătorul inculpatului a susținut că se justifică reținerea

în favoarea acestuia a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen., constând în conduita personală sinceră - circumstanță

care, în opinia sa, impune reducerea pedepsei sub limita minimă specială

prevăzută de lege.

Prin decizia penală nr. 245/A din 8

noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.D. împotriva

sentinței penale nr. 388 din 20 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în

dosarul nr. 4221/121/2012.

În baza art. 383 alin. (1

1

),

cu ref. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.D.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc.

pen. cu ref. la art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată

inculpatului B.D., durata reținerii și arestării preventive cu începere de la

30 martie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul B.D. a fost obligat pe la plata sumei de 280 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că, ținând cont de gradul ridicat de pericol social

al infracțiunii (prin care s-a adus atingere celei mai importante valori

ocrotite de lege - dreptul la viață), de modalitatea și de împrejurările în

care fapta a fost săvârșită, care denotă lipsa oricăror repere morale și o

puternică predispoziție spre acte de violență - precum și de împrejurarea că

inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci este recidivist (în

antecedența penală a acestuia regăsindu-se și o infracțiune săvârșită prin

folosirea violenței-respectiv o infracțiune de tâlhărie), nu se justifică

reținerea în favoarea acestuia, drept circumstanță atenuantă, a vreunei

împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen.

Contrar celor susținute prin motivele

de apel, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului nu a fost ignorată de

prima instanță, care, luând act de recunoașterea vinovăției, a făcut aplicarea

prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., reducând cu o treime

limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Împotriva acestei decizii inculpatul B.D.

a declarat, în termen legal, recursul de față și, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat

casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, să se procedeze la o

reindividualizare a pedepsei principale în sensul reducerii acesteia, sub minimul

special, cu circumstanțe atenuante judiciare (art. 74 C. pen.).

Înalta Curte

de Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul

B.D. în raport cu motivul de casare

invocat cât și în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește

formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față

de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72

C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

alte

împrejurări

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la

împiedicarea condamnatului de a comite

alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți

destinatari ai legii

penale de a nu comite

astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât

scopul imediat cât și

scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei

înțelegând prin aceasta numai

dezideratul

împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni,

ignorându-se

valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți

membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea

condamnatului constă în

aptitudinea pedepsei

de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale

acestuia și a inocula valențe comportamentale în

strictă concordanță

cu cerințele de

respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept

penal.

Trebuie subliniat

că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată

împrejurările care constituie

circumstanțe atenuante judiciare, instanța

având însă posibilitatea, și nu

obligația, să decidă, în raport cu toate

împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu ca anumite

împrejurări

să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul

prevăzut

de art. 76 C.

pen.

Recunoașterea

unor date sau împrejurări ale realității ca fiind

circumstanțe

atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele

avute în vedere

de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea

faptei, în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o

asemenea

manieră pe inculpat, încât numai

aplicarea unei pedepse sub minimul

special prevăzut de lege pentru

infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a

pedepsei.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au

reținut în mod corect, pe baza

probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare

corespunzătoare în

dispozițiile legii penale

și au făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

, aplicând acestuia o pedeapsă principală de 7

ani

închisoare.

În cauză însă

inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate

extremă, fapta sa aducând atingere

relațiilor sociale care se constituie

și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la

viață al fiecărei

persoane, constând în aceea că pe fondul consumului de

alcool, a

aplicat victimei - mama sa - mai multe lovituri cu o găleată din

plastic și cu un băț, inclusiv în zona

capului, până când cele doua obiecte contondente s-au rupt, provocându-i părții

vătămate traumatisme cranio-cerebrale care i-au pus în primejdie viața, după

care a abandonat-o în zăpadă fără a-i acorda unu minim de ajutor.

Ținând cont de

gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de modalitatea și de

împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și de împrejurarea că

inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci este recidivist (în

antecedența penală a acestuia regăsindu-se și o infracțiune săvârșită prin

folosirea violenței-respectiv, o infracțiune de tâlhărie), de faptul că pe

parcursul urmăririi penale a avut o atitudine oscilantă declarând că victima ar

fi căzut pe gheață, înalta Curte, constată că în mod corect instanța de apel a

apreciat că nu se justifică acordarea de circumstanțe atenuate astfel că 7 ani

închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei

finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Avându-se în vedere și faptul că,

verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din

oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarate în cauză să fi respins,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 245/A din 8 noiembrie

2012 a Curții de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2012, la

20 februarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 februarie 2013