ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 388 din 20 iulie 2012 a Tribunalului Galați,
secția penală a fost condamnat
inculpatul B.D. la:
- 7 (șapte) ani închisoare și 5
(cinci) ani pedeapsa
complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a ll-a, b), d)
și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la
infracțiunea la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174
alin. (1), art. 175 alin. (1), lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen.
Conform art. 71 C. pen., a fost
aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.
Conform art. 350
C. proc. pen., a fost
menținută starea de
arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen.,
a fost dedusă din pedeapsa aplicată
acestuia perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30
martie 2012 la zi.
S-a constatat că partea vătămată B.M.
nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art. 14
C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să
plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Apostol
Andrei" Galați suma de 3534,35 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare
ocazionate de internarea părții vătămate B.M.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a
dispus confiscarea de la inculpat a 3 (trei) colete ce conțineau fragmente de
material plastic și fragmente din lemn de lungimea de 18 cm. și 58 cm. ce au
folosit inculpatului la comiterea faptei infracționale.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.D. în
vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice
Judiciare (S.N.D.G.J.)
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr.
76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice recoltate vor
fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
Conform art. 189 - 191 C. proc. pen. a
fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul
desemnat din oficiu către Baroul Galați, fiind avansată din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut următoarele:
Inculpatul B.D. locuia cu mama sa, B.M.,
în comuna Smulți, județul Galați, dar datorită ocupației sale, aceea de cioban,
era plecat de la domiciliu o anumită perioadă de timp și revenea pentru a-și
lua cele necesare traiului.
La 07 martie 2012,
inculpatul s-a întors la locuința sa pentru a-și procura alimente, ocazie cu
care a cumpărat și 10 litri de vin de la numita H.M., pentru a-l lua la stână,
urmând să se întoarcă la locul de muncă la 9 martie 2012, întrucât inculpatul
„are probleme cu alcoolul", conform propriei declarații, a început să
consume alcool în exces, până a ajuns în stare de ebrietate .ajungând încât la
10 martie 2012 era tot acasă, moment în care partea vătămată a început să-l
certe, reproșându-i că nu se duce să muncească.
În urma acestor certuri și datorită
comportamentului violent, inculpatul a luat o găleată din material plastic, cu
care a aplicat părții vătămate numeroase lovituri în zona capului, până când
găleata respectivă s-a spart, apoi a lovit-o pe partea vătămată cu un băț din
lemn în diferite zone ale corpului, de asemenea, până când bățul respectiv s-a
rupt; urmare a numeroaselor lovituri, partea vătămată B.M. a căzut în zăpadă în
curtea locuinței și nu s-a mai putut ridica, inculpatul abandonând-o, fără să
acorde un minim ajutor mamei sale.
Partea vătămată a fost găsită de fiul
său, B.G., în jurul orelor 17
00
; acesta i-a acordat ajutor, apoi, a
doua zi, întrucât partea vătămată B.M. nu și-a revenit și se simțea rău, a fost
transportată și internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol
Andrei" Galați, unde s-a intervenit operator de urgență.
Ulterior partea vătămată a fost
examinată medico-legal, din concluziile, raportului de constatare medico-legală
rezultând următoarele:
- numita B.M. a prezentat
politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut grav cu hematom subdural acut
emisferic drept, dilacerare cerebrală temporală dreapta, ce a impus intervenție
chirurgicală de urgență, precum și multiple echimoze, excoriații, hematoame
subcutanate la nivelul feței, membrelor superioare și inferioare, leziuni ce pot
data din seara zilei de 15 februarie 2012;
- leziunile cranio-cerebrale și
faciale au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri contondente,
echimozele membrelor prin loviri cu corpuri și mijloace contondente;
- leziunile ce pot data din 10 martie 2012;
- traumatismul cranio-cerebral grav a
pus în primejdie viața victimei;
- a necesitat 65-70 (șaizeci și cinci
- șaptezeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe parcursul
urmăririi penale inculpatul B.D. a avut o atitudine oscilantă, nu a recunoscut
inițial săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă mai sus, dar cu ocazia
prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului desemnat
din oficiu, acesta a recunoscut învinuirea.
Astfel, cu ocazia audierii, inculpatul
a declarat că, de fapt,doar a izbit-o pe mama sa cu capul de ușă, după care
aceasta ar fi fugit în afara locuinței (declarație inculpat, fila 43). Această
versiune a oferit-o și cu ocazia reconstituirii faptei.
La momentul la care martora G.B. I-a
întrebat pe inculpat ce i s-a întâmplat părții vătămate, inculpatul a răspuns
că de fapt
partea
vătămată a căzut pe gheață (declarație martor, fila 67),
afirmație nereală, întrucât în curtea locuinței
nu era gheață deoarece zona fusese curățată, aspect confirmat de martorul B.C.,
(declarație martor, fila 74).
Lipsa de gheață
pe aleea din beton din curtea părții vătămate a
fost constatată și de către organele
de poliție imediat sesizate, acest
aspect fiind consemnat în cuprinsul procesului verbal de
cercetare la
fata locului.
Partea
vătămată însăși a declarat că a fost lovită în zona
capului cu o găleată din material plastic și cu un băț, fiindu-i
aplicate
mai multe lovituri. Acest aspect a fost relatat de către partea
vătămată și fiicei sale, martora G.B.. Martora G.B. a
declarat că mama sa, partea vătămată B.M., i-a spus, imediat
după faptă, că „a fost bătută de D. cu un băț și
cu găleata din
plastic".
Mai mult, partea
vătămată a declarat că a fost lovită în cap cu
căldarea din plastic până ce aceasta s-a spart.
Fragmentele de material plastic și
bucățile de lemn găsite la
fața locului
probează că partea vătămată a fost lovită până când
obiectele respective s-au spart, respectiv,s-au
rupt.
În cauză s-a
dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică
asupra corpurilor delicte ridicate de
către
organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului. Din
concluziile raportului au rezultat următoarele:
„fragmente de material
plastic, nu prezintă urme de sânge; fragment de
lemn, cu lungimea de 18 cm - nu prezintă urme de sânge, fragment de lemn cu
lungimea de 58 cm - prezintă urme de sânge uman;
grupa sanguină
nu s-a putut stabili
datorită cantității reduse de probă".
Partea vătămată B.M. a declarat că nu
se constituie parte civilă în cauză.
Prima instanță a constatat că situația de fapt, astfel prezentată, este
dovedită cu declarația părții vătămate B.M., planșele foto
efectuate cu
ocazia fixării locului faptei ( filele
9-13
dosar urmărire penală), proces-verbal de fixare
a locului faptei filele (5-19) dosar
urmărire
penală, raport de constatare medico-legală privind partea vătămată (filele
30-33 dosar urmărire penală), declarația martorilor B.G., G.B. și B.C., audiați
în faza de urmărire
penală (filele 60-75 dosar urmărire penală), toate
coroborate cu
declarația inculpatului, care,
fiind audiat în fața instanței, în prezenta
apărătorului ales, a
recunoscut fapta infracțională în modalitatea
descrisă de către procuror și a înțeles să se prevaleze
de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
În drept, s-a reținut că fapta
inculpatului B.D., care, la data de 10 martie 2012, pe fondul unui conflict și
al consumului de alcool, a aplicat mamei sale, partea vătămată B.M., multiple
lovituri cu corpuri contondente (găleată din plastic și băț din lemn) în zona
vitală (cap) producându-i traumatisme cranio - cerebrale ce i-au pus în
primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin.
(1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,
privind recidiva postexecutorie.
La individualizarea pedepsei, prima
instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. referitoare la limitele
de pedeapsă stabilite în partea specială a codului, gradul de pericol social al
infracțiuni comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (actele de
violență au fost săvârșite în cadrul familial asupra mamei inculpatului),
persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală, fapta din
prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, precum și
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva
sentinței penale nr. 388 din 20 iulie 2012 a Tribunalului Galați a declarat
apel inculpatul B.D., criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării
pedepsei.
În dezvoltarea
motivelor de apel, apărătorul inculpatului a susținut că se justifică reținerea
în favoarea acestuia a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin.
(1) lit. c) C. pen., constând în conduita personală sinceră - circumstanță
care, în opinia sa, impune reducerea pedepsei sub limita minimă specială
prevăzută de lege.
Prin decizia penală nr. 245/A din 8
noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori,
a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.D. împotriva
sentinței penale nr. 388 din 20 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în
dosarul nr. 4221/121/2012.
În baza art. 383 alin. (1
1
),
cu ref. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.D.
Conform art. 383 alin. (2) C. proc.
pen. cu ref. la art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată
inculpatului B.D., durata reținerii și arestării preventive cu începere de la
30 martie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., inculpatul B.D. a fost obligat pe la plata sumei de 280 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de
control judiciar a apreciat că, ținând cont de gradul ridicat de pericol social
al infracțiunii (prin care s-a adus atingere celei mai importante valori
ocrotite de lege - dreptul la viață), de modalitatea și de împrejurările în
care fapta a fost săvârșită, care denotă lipsa oricăror repere morale și o
puternică predispoziție spre acte de violență - precum și de împrejurarea că
inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci este recidivist (în
antecedența penală a acestuia regăsindu-se și o infracțiune săvârșită prin
folosirea violenței-respectiv o infracțiune de tâlhărie), nu se justifică
reținerea în favoarea acestuia, drept circumstanță atenuantă, a vreunei
împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen.
Contrar celor susținute prin motivele
de apel, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului nu a fost ignorată de
prima instanță, care, luând act de recunoașterea vinovăției, a făcut aplicarea
prevederilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., reducând cu o treime
limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii inculpatul B.D.
a declarat, în termen legal, recursul de față și, invocând cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat
casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, să se procedeze la o
reindividualizare a pedepsei principale în sensul reducerii acesteia, sub minimul
special, cu circumstanțe atenuante judiciare (art. 74 C. pen.).
Înalta Curte
de Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul
B.D. în raport cu motivul de casare
invocat cât și în raport cu prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa
este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește
formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față
de regulile de conviețuire socială.
Potrivit art. 72
C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile
părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, de gradul de pericol
social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
alte
împrejurări
care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la
împiedicarea condamnatului de a comite
alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți
destinatari ai legii
penale de a nu comite
astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât
scopul imediat cât și
scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei
înțelegând prin aceasta numai
dezideratul
împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni,
ignorându-se
valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți
membri ai societății.
Reeducarea sau îndreptarea
condamnatului constă în
aptitudinea pedepsei
de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale
acestuia și a inocula valențe comportamentale în
strictă concordanță
cu cerințele de
respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept
penal.
Trebuie subliniat
că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată
împrejurările care constituie
circumstanțe atenuante judiciare, instanța
având însă posibilitatea, și nu
obligația, să decidă, în raport cu toate
împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu ca anumite
împrejurări
să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul
prevăzut
de art. 76 C.
pen.
Recunoașterea
unor date sau împrejurări ale realității ca fiind
circumstanțe
atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele
avute în vedere
de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea
faptei, în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o
asemenea
manieră pe inculpat, încât numai
aplicarea unei pedepse sub minimul
special prevăzut de lege pentru
infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a
pedepsei.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au
reținut în mod corect, pe baza
probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare
corespunzătoare în
dispozițiile legii penale
și au făcut aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
, aplicând acestuia o pedeapsă principală de 7
ani
închisoare.
În cauză însă
inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate
extremă, fapta sa aducând atingere
relațiilor sociale care se constituie
și se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la
viață al fiecărei
persoane, constând în aceea că pe fondul consumului de
alcool, a
aplicat victimei - mama sa - mai multe lovituri cu o găleată din
plastic și cu un băț, inclusiv în zona
capului, până când cele doua obiecte contondente s-au rupt, provocându-i părții
vătămate traumatisme cranio-cerebrale care i-au pus în primejdie viața, după
care a abandonat-o în zăpadă fără a-i acorda unu minim de ajutor.
Ținând cont de
gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de modalitatea și de
împrejurările în care fapta a fost săvârșită, precum și de împrejurarea că
inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, ci este recidivist (în
antecedența penală a acestuia regăsindu-se și o infracțiune săvârșită prin
folosirea violenței-respectiv, o infracțiune de tâlhărie), de faptul că pe
parcursul urmăririi penale a avut o atitudine oscilantă declarând că victima ar
fi căzut pe gheață, înalta Curte, constată că în mod corect instanța de apel a
apreciat că nu se justifică acordarea de circumstanțe atenuate astfel că 7 ani
închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei
finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.
Avându-se în vedere și faptul că,
verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din
oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarate în cauză să fi respins,
ca nefondat, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.
pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 245/A din 8 noiembrie
2012 a Curții de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2012, la
20 februarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând
onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 februarie 2013