ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 816/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 648 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, a fost condamnat inculpatul S.B. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 73 lit. b) C. pen., acesta optând pentru judecarea potrivit art. 320 l C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,b) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 4 ianuarie 2011 la zi . În conformitate cu art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate-parte civilă T.F. 50 % din suma de 8 000 lei, adică 4 000 lei cu titlu de daune materiale, și 50 % din suma de 20.000 lei, adică 10.000 lei cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sf.Apostol Andrei" Galați 50 % din suma de 27.775,47 lei adică suma de 13.887,73 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea medicală a părții vătămate T.F.

S-a constatat că din această sumă inculpatul a achitat în contul Spitalului Sf. Apostol Andrei Galați suma de 1 000 lei cu chitanța nr. 0087172 din 24 august 2011 (fila 61 dosar instanță). Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a obiectului tăietor înțepător (cuțit) de care s-a folosit la comiterea faptei . În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.). Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J.

a profilului genetic. Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul S.B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la omor calificat, în stare de provocare, respectiv, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se următoarele: La data de 19 noiembrie 2010, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J.

Galați - Postul de Poliție Ivești, preluând un apel al S.N.U.A.U. 112, au sesizat un eveniment, și anume faptul că „la data de 27 decembrie 2010, pe raza comunei Ivești, județul Galați, numitul T.F. a fost înjunghiat în zona abdominală de către autorul S.B.". La data de 27 decembrie 2010, în jurul orelor 19 00 - 20 00 , partea vătămată T.F., zisă „V.", a mers la o pizzerie de pe raza localității Ivești, județul Galați, însoțită de către vărul său, martorul T.F., zis „B." (declarație martor, fila 30, verso). În localul respectiv, în afară de alte persoane, se aflau și martorii B.M. (fiica inculpatului), martorul G.M. (fiul inculpatului) și martorul G.I. (cumnat al inculpatului, declarație martor, fila 55, verso).

Ambele grupuri de persoane au stat la mese separate, și unii și ceilalți consumând alcool, conform propriilor declarații. La un moment dat, între martorul T.F. și martorul G.I. a izbucnit un conflict, generat de discuții anterioare, martorul fiind lovit cu pumnul în zona feței de către G.I. La rândul lui, martorul G.I. a fost și el lovit cu palma peste fața și apoi cu o sticlă în zona gurii, de către martorul T.F. (declarație martor, fila 46, verso). În apărarea martorului T.F. a intervenit partea vătămată T.F., care a fost lovită de către martorul G.I., precum și de alte persoane, O. și T., care au rămas neidentificate (declarație martor, fila 30, verso). Acest conflict a durat circa un sfert de oră ș,i în urma acestui scandal, partea vătămată și martorii arătați mai sus au fost dați afară din local de către proprietarul localului, numitul M.I.

Întrucât conflictul nu s-a stins în această fază, partea vătămată și martorii arătați mai sus au plecat să solicite ajutor rudelor lor. Astfel, partea vătămată T.F., în jurul orelor 22 00 - 22 30 , a mers la locuința vărului său, martorul T.P., zis „P.", spunându-i acestuia că a fost bătut de mai multe persoane, fără să le nominalizeze, precum și faptul că fratele acestuia, T.F., a fost lovit de către aceleași persoane. în continuare, partea vătămată T.F. și martorii T.P. și T.C., zis „L." (fratele părții vătămate) au plecat spre zona pizzeriei, scopul declarat fiind acela de a-1 lua acasă pe martorul T.F., în realitate apreciem că au mers să se răzbune pe grupul advers. în acest sens este declarația martorului F.V., care a declarat că „B., era băut bine și supărat că luase bătaie și voia să se răzbune". în drum spre pizzerie, partea vătămată și martorii T.P.

și T.C. s-au întâlnit cu alte rude ale acestora, respectiv cu martorii T.F., F.V., zis „V." și T.V., zis „Ț.". Deși toate persoanele de mai sus au declarat că nu erau înarmate, din declarațiile inculpatului S.B. și ale martorilor G.I., G.M. a reieșit contrariul. S-a arătat că martorii T.C., zis „L." (fratele părții vătămate) și T.V., zis „Ț." (vărul părții vătămate), nu au putut fi audiați. La rândul lor, martorii G.I., G.M. și B.M. au mers la domiciliul inculpatului B.Ș., spunându-i acestuia că au fost urmăriți de către partea vătămată T.F. și de către martorul T.F., pentru a fi bătuți. în acel moment în locuință se mai aflau martora B.L.M. (soția inculpatului) și ginerele acestuia, numitul M.C.

Martorii B.M. și M.C. nu au putut fi audiați de către procuror. Între timp, în apropierea locuinței inculpatului, era prezenți partea vătămată T.F. și rudele acestuia, fără să se poată stabili cu exactitate care dintre acestea, cu precizarea că aceștia erau înarmați și „căutau să facă scandal". Martorul G.M. a declarat că din grupul de persoane i-a recunoscut doar pe partea vătămată T.F., pe „V." adică pe martorul F.V. și pe martorul T.F. În urma celor auzite și fiind și sub influența alcoolului, inculpatul S.B. a luat un cuțit de bucătărie și a ieșit afară în drum, unde i-a recunoscut pe partea vătămată T.F. și pe martorii T.V. și T.F.

Întrucât, conform declarației inculpatului, aceste persoane erau agresive și violente, le-a amenințat, în sensul că-i va tăia cu cuțitul, spunându-le chiar „băi fugiți, că vă tai". Această amenințare a fost percepută de către partea vătămată și de către martori, moment în care grupul părții vătămate a început să fugă în direcția opusă. În acest scop, inculpatul S.B. a început să alerge persoanele din grupul arătat, pe o distanță de aproximativ 200 de metri. La un moment dat, partea vătămată T.F. care rămăsese mai în urmă, l-a lovit pe inculpat cu un obiect alungit, posibil coadă de lopată, în zona abdomenului. În aceste condiții, inculpatul S.B. a aplicat părții vătămate T.F. o singură lovitură de cuțit în zona abdominală, urmare căreia aceasta a căzut la pământ, după alți „3-4 pași". în continuare, inculpatul a alergat după celelalte persoane, cam 20-30 de metri, fără să reușească să mai prindă pe cineva și implicit fără să mai lovească pe cineva.

Martorul F.V. a declarat că inculpatul a încercat să-1 lovească cu cuțitul și pe numitul T.C., aspect neconfirmat de probele cauzei. De asemenea nu se confirmă nici faptul că inculpatul S.B. ar fi fost înarmat cu două cuțite. În urma loviturii, partea vătămată T.F. a căzut la pământ și i s-a acordat un prim-ajutor de către alte persoane, fără să se poată stabili care au fost acestea. În continuare, martorul F.V. a fost cel care a sunat la SNUAU 112 și a anunțat evenimentul, solicitând o ambulanță. La fața locului a sosit o ambulanță care a transportat-o pe partea vătămată T.F. la Spitalul Clinic Județean de Urgență Galați, unde a și fost internată în intervalul 28 decembrie 2010 - 19 februarie 2011. Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat că : - numitul T.F.

a prezentat o plagă înțepat-tăiată penetrantă abdominal cu plagă gastrică și hematom ligament gastro-colic, leziune de violență ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit; - leziunea poate data din 27 decembrie 2010; - a necesitat 27-30 (douăzecișișapte-treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicații; - plaga înțepat-tăiată penetrantă abdominal cu eviscerare de colon și epiplon, cu plagă gastrică și hematom ligament gastro-colic i-a pus în primejdie viața. - în ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, s-a reținut că inculpatul S.B. a avut o atitudine de recunoaștere în ceea ce privește aplicarea loviturii cu cuțitul, cu precizările făcute în declarațiile sale.

Inculpatul S.B. a fost examinat medico-legal, avându-se în vedere declarațiile acestuia, conform cărora a fost lovit la rândul lui de către partea vătămată T.F. Din concluziile raportului de constatare medico-legală a rezultat că : - numitul S.B., pe cap, corp și membre, nu prezintă leziuni de violență care să poată data din 27 decembrie 2010; - nu a necesitat îngrijiri medicale; S-a menționat că examinarea medico-legală a inculpatului s-a făcut la data de 05 ianuarie 2011, la un interval de timp mai mare de la agresiunea exercitată asupra sa. Față de cele expuse, s-a apreciat că inculpatul S.B. a săvârșit, cu vinovăție, fapta pentru care a fost pus sub acuzare, că acesta răspunde penal, că infracțiunea este probată și că încadrarea juridică a fost corect reținută în rechizitoriu.

În opinia instanței de fond, situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, este dovedită cu procesul - verbal de fixarea locului faptei (fila 2 dosar urmărire penală); planșe foto efectuate cu ocazia fixării locului faptei (filele 5-7); planșa foto a corpului delict (fila 10), raportul de constatare medico-legală privind pe partea vătămată T.F. (fila 19 dosar urmărire penală), declarația părții vătămate T.F. audiat atât în faza de urmărire penală, cât și cea de judecată, declarația martorilor T.F., T.P., G.I., G.M., F.V., B.L., B.M. și S.B., toate coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului. Inculpatul, prin recunoașterea faptei sale, a înțeles să se prevaleze de disp. art. 320 1 C. proc.

pen., în sensul de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S.B., care la data de 27 decembrie 2010, în loc public, și în urma unui conflict, a aplicat părții vătămate T.F. o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit) în zona abdominală, producându-i o plagă înțepat-tăiată penetrantă abdominal, cu eviscerare de colon și epiplon cu plagă gastrică și hematom ligament gastro-colic, care a pus în primejdie viața acestuia, întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor calificat, cu reținerea recidivei postexecutorii și a stării de provocare, prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

și art. 73 lit. b) C. pen. Inculpatul, prin avocat, a solicitat a mai fi reținute în favoarea sa, pe lângă circumstanța scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., și circumstanțele atenuante prev. de art. 74-76 C. pen. având în vedere recunoașterea faptei și stăruința în recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate. În opinia instanței de fond, cererea inculpatului nu a putut fi admisă deoarece acesta a comis o faptă de un ridicat pericol social, chiar dacă a fost săvârșită în condiții de provocare, iar recunoașterea faptei și stăruința de a recupera o parte din prejudiciu se circumscriu disp. art. 320 indice 1 C. proc. pen., text de lege de care a înțeles să se prevaleze inculpatul.

Mai mult de atât, acesta este recidivist postexecutoriu, starea de recidivă intrând în concurs cu circumstanța atenuantă a scuzei provocării, instanța de fond apreciind că existând un concurs între circumstanțe atenuante și agravante, pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Reținerea de circumstanțe atenuante, prev. de art. 74-76 C. pen., se aplică în anumite împrejurări care se raportează la întregul ansamblu probator administrat în cauză, dar care nu sunt aplicabile în speță inculpatului. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului B.S. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

referitoare la dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise (infracțiune contra vieții), de persoana acestuia (care are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie) și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (în apărarea inculpatului fiind reținută circumstanța atenuantă a scuzei provocării). S-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II b), c) C. pen. după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii faptelor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a și b) C. pen.

În conformitate cu art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 04 ianuarie 2011 la zi. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 lei, pentru daune materiale reprezentând contravaloare medicamente pentru vindecare, și cu suma de 20.000 lei, pentru daune morale (fila 21 dosar instanță). Inculpatul, prin declarația sa, a fost de acord să o despăgubească pe partea vătămată cu jumătate (1/2) din sumele pretinse având în vedere faptul că, în favoarea acestuia, a fost reținută circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

(fila 43 dosar fond). Spitalul Clinic de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați s-a constituit parte civilă cu suma de 27.775, 47 lei, reprezentând contravaloare medicamentație acordată părții vătămate T.F. cu ocazia internării la această unitate spitalicească. Prin reținerea scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat la plata a jumătate din această sumă, urmând ca pentru recuperarea diferenței unitatea spitalicească să se adreseze în justiție printr-o acțiune civilă îndreptată împotriva părții vătămate T.F. care s-a făcut vinovat de comiterea faptei de către inculpat și care a determinat internarea sa. Din suma pretinsă de spital inculpatul a achitat 1000 lei cu recipisa depusă la dosar ( fila 61). Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI (criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul nereținerii dispozițiilor art. 80 C. pen.

și, respectiv, netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului) și inculpatul S.B. [care a criticat-o ca nelegală privind aplicarea disp. art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. și, respectiv, netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestuia]. Prin decizia penală nr. 300 A din 16 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, a fost admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, a fost desființată, în parte, sentința penală nr. 648 din 23 septembrie 2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale. De asemenea, a fost menținută starea de arest a inculpatului S.B.

și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 4 ianuarie 2011 la zi. Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.B. împotriva sentinței penale nr. 648 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați. A fost obligat apelantul - inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim-control judiciar a reținut următoarele: Examinând sentința apelată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor apelanților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, pe baza probelor administrate, vinovăția inculpatului și a aplicat o pedeapsă în condițiile art. 72 C. pen., inclusiv prin aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc.

pen., reținând pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală, însă a recunoscut și regretat fapta comisă. S-a reținut, în sinteză, că inculpatul S.B., la data de 27 decembrie 2010, în loc public și în urma unui conflict, a aplicat părții vătămate T.F. o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit), în zona abdominală, producându-i o plagă înțepat-tăiată penetrantă abdominal cu eviscerare de colon și epiplon cu plagă gastrică și hematom ligament gastro-colic, leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia. Instanța de apel a apreciat, în consens cu ce de fond, că fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.

în referire la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Fapta și vinovăția inculpatului a fost dovedită cu procesul verbal de fixare a faptei, planșele foto, raportul de constatare medico - legală, aflat la fila 19 dosar urm. penală, declarația părții vătămate T.F., declarațiile martorilor T.F., T.P., G.I., G.M., F.V., B.L., B.M., precum și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului S.B.. întrucât fapta a fost săvârșită în stare de provocare din partea victimei, a fost corect reținute și prevederile art. 73 lit. b) C. pen., iar datorită faptului că inculpatul este recidivist postexecutoriu, au fost corect reținute și prevederile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. împrejurarea că inculpatul S.B.

a săvârșit infracțiunea în stare de provocare, reiese din declarația martorului F.V., care a declarat că partea vătămată, însoțită de T.F. și T.P., se aflau sub influența băuturilor alcoolice și au mers către inculpat pentru a se răzbuna. împrejurarea că inculpatul este recidivist postexecutoriu rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, aflată la fila 109 din dosarul de urmărire penală. În aceste condiții, a menționat instanța de apel că și chiar dacă instanța de fond ar fi ținut cont de faptul că inculpatul, pe de o parte, este recidivist, iar pe de altă parte, că a recunoscut și regretat fapta comisă, situație reflectată în cuantumul pedepsei aplicate, se impunea a fi reținute dispozițiile art. 80 C. pen.

care reglementează concursul dintre circumstanțele atenuante și cele agravante. Din acest motiv, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și au fost reținute dispozițiile art. 80 C. pen. În opinia instanței de prim-control judiciar, față de gravitatea faptei săvârșite, de urmările acesteia, rezultate din raportul de constatare medico-legală care relevă pericolul deosebit al faptei săvârșite, coroborate cu atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, instanța de fond a aplicat o pedeapsă în concordanță cu limitele legale și cu reținerea stării de provocare din partea părții vătămate. De asemenea, faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a condus la reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă aplicabile cu o treime. S-a mai arătat de instanța de apel că reținerea și a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pe lângă dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., întrucât acesta a recunoscut săvârșirea faptei, ar conduce la o dublă eficiență juridică dată aceleiași situații, coborând nelegal pedeapsa aplicată de două ori, pentru aceeași împrejurare. Având în vedere această opinie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.B. Întrucât inculpatul S.B. se află arestat preventiv, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, în baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a acestuia, iar în baza alin. (2) al aceluiași articol de lege, a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 04 ianuarie 2011 la zi.

Împotriva deciziei instanței de prim control judiciar, inculpatul S.B. a declarat recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii. În sinteză, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 389/9 pct. 14 C. proc. pen., s-au criticat ambele hotărâri judecătorești cu privire la individualizarea pedepsei. S-a solicit reducerea cuantumului pedepsei ce va fi executată, prin acordarea unei eficiente mai mari criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv prin reținerea împrejurării că inculpatul a achitat o parte din prejudiciul cauzat (depunând o chitanță de plată a sumei de 500 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență din Galați). Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înalta Curte apreciază corectă concluzia ambelor instanțe că, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.B., nu se poate face abstracție de existența împrejurărilor care, potrivit legii, sunt de natură să agraveze răspunderea penală a acestuia (antecedența penală care a atras starea de recidivă postexecutorie - cazier fil.

109 d.u.p.). Potrivit fișei de cazier, inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, cu începere din anul 1990, la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217, art. 321, art. 180, art. 192, art. 208-209, art. 211 C. pen., cele mai multe dintre acestea fiind infracțiuni ce presupun folosirea violenței fizice ori morale. Or, în aceste condiții critica apărării privind individualizarea pedepsei și, mai ales, cererea de reducere a pedepsei de 4 ani închisoare este neîntemeiată. Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă pentru tentativă de omor calificat [acestea, la rândul lor fiind deja reduse cu 1/2 având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen.], în conformitate cu dispozițiile art. 320/1 C. pen.

În final, s-a optat pentru pedeapsa de 4 ani închisoare, egală cu minimul pedepsei reduse, în două etape (1/2 și apoi cu 1/3), instanțele stabilind, potrivit art. 80 C. pen., că este nejustificată reducerea acesteia sub acest minim, chiar în raport de concursul între starea de recidivă [art. 37 lit. b) C. pen.] și starea de provocare [art. 73 lit. b) C. pen.], fiind de asemenea reținută, în sensul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., și împrejurarea plății unor sume de bani către unitatea spitalicească. În consecință, se apreciază că pedeapsa ce o va executa inculpatul, redusă deja la minimul de 4 ani închisoare, este de natură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind incident cazul de casare invocat.

Nu în ultimul rând, acest cuantum al pedepsei - de 4 ani închisoare - răspunde și criteriului proporționalității între gravitatea faptei/infracțiunii și, respectiv, datele personale ale acuzatului care, în prezenta cauză, nu este la prima încălcare a legii penale (fișa de cazier - fil. 109 d.u.p.), chiar dacă a manifestat sinceritate în fața organelor judiciare, solicitând aplicarea procedurii prevăzută de art. 320/1 C. proc. pen. - beneficiind astfel de reducerea limitelor de pedeapsă - și a achitat o parte a sumei către partea civilă (unitatea medicală). Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În temeiul art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva deciziei penale nr. 300/A din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 04 ianuarie 2011 la 20 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2012.