ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2854/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2854/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 173 din 10 noiembrie
2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 4143/86/2011, în baza art.
20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 alin. (2), art. 75 lit.
a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.V., pentru
săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o
pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C.
pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea
art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 alin. (2), 75 lit. a) și art. 76
lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă de 4
ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o
perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C.
pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 20 C.
pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea
art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 alin. (2), 75 lit. a) și art. 76
lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.P., pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă de 4
ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2
ani.
În baza art. 71 C.
pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a luat act că
partea vătămată C.D.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6
alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligați inculpații, în solidar, la
plata sumei de 9.302,03 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență
„S.I.N.” Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate
C.D.M.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6
alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligați inculpații în solidar la plata
sumei de 56,01 RON către partea civilă Spitalul Municipal Câmpulung
Moldovenesc, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.D.M.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6
alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligați inculpații în solidar la
plata sumei de 1.161,44 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean
Suceava, reprezentând cheltuieli cu transportul sanitar și asistența medicală
de urgență prespitalicească a părții vătămate C.D.M.
În fapt, s-a reținut
că în dimineața zilei de 27 noiembrie 2010, în jurul orelor 10:00, partea
vătămată C.D.M. s-a deplasat cu atelajul hipo de la locuința sa la gaterul
aparținând SC C.J. SRL din satul Dragoșa, comuna Frumosu, pentru a încărca
material lemnos, mai exact deșeuri rășinoase. C.D. a efectuat un prim transport
de rășinoase, iar în jurul amiezii, în intervalul orar 13:30 - 14:00, în timp
ce a încărcat și s-a pregătit să efectueze cel de-al doilea transport, i-a
observat pe inculpați stând în dreptul locuinței tatălui lor, H.F., având
credința că aceștia îl așteaptă. Atât locuința inculpaților, cât și a tatălui
lor este situată vis-a-vis de gaterul sus amintit.
În timp ce s-a
deplasat cu faetonul pe drumul comunal „D.”, partea vătămată a fost urmărită de
către cei trei inculpați care erau înarmați cu bâte din lemn, aceștia
năpustindu-se asupra lui C. și, încercând, totodată să-l lovească cu acele
bâte. Partea vătămată a reușit inițial să se apere de loviturile celor trei, eschivându-se
după cal, astfel că o mare parte a loviturilor au fost aplicate animalului. La
un moment dat, din direcția gaterului, spre centrul comunei Frumosu, s-a
deplasat cu autoturismul proprietate personală numitul H.M., care în momentul
în care a ajuns în dreptul părții vătămate și a încercat să efectueze manevra
de depășire a fost oprit de aceasta și rugat să îl anunțe pe fratele său H.Ș.,
spunându-i că trei agresori intenționează să îl lovească. În tot acest timp,
pentru a nu da în vileag intențiilor lor, inculpații au încetinit pasul și s-au
deplasat în spatele atelajul hipo pentru a nu fi văzuți de H.Ș. După ce
sus-numitul s-a îndepărtat de partea vătămată, ei au grăbit pasul, l-au ajuns
pe C.D. și au început să-l lovească cu bâtele pe care le aveau asupra lor la
nivelul corpului, dar și al capului. În timp ce încerca să treacă dintr-o parte
în alta a calului în speranța de a nu fi lovit de agresori, C.D. a recepționat
o lovitură puternică de par în zona cefei, aplicată de inculpatul H.I., care
venise „prin învăluire”, în spatele victimei. Urmare a puternicei lovituri,
victima a căzut la pământ, pe marginea drumului, într-un șanț. În timp ce era
prăbușit la pământ și într-o stare de semi-inconștiență, C.D.M. a fost lovit în
continuare de către inculpații H.V. și P., recepționând multiple lovituri peste
corp, dar în special în zona capului. Conform declarației, H.V. i-a aplicat o
lovitură puternică în partea dreaptă a capului. Incidentul a durat maximum trei
minute, timp în care inculpații i-au aplicat multiple lovituri de intensitate
ridicată părții vătămate, după care au abandonat-o în șanțul drumului comunal,
îndreptându-se către locuințele lor. C.D.M. s-a ridicat cu greu de jos,
îndreptându-se încet spre domiciliul său. Pe drum s-a intersectat cu agentul de
poliție P.A. din cadrul Postului de poliție Frumosu căruia i-a relatat cele
petrecute în urmă cu câteva minute, spunându-i totodată că acuză dureri la
nivelul capului și al spatelui. Polițistul l-a îndrumat să se prezinte la un
medic legist pentru a fi examinat din punct de vedere medico-legal, iar mai
apoi să depună plângere penală împotriva agresorilor. În timp ce stătea de
vorbă cu polițistul, la fața locului a apărut și H.R., fratele lui C., ultimul
fiind transportat de către fiul lui, H.V., la domiciliul său.
Conform concluziilor
certificatului medico-legal din data de 21 decembrie 2010 întocmit de Cabinetul
de Medicină Legală Câmpulung Moldovenesc, C.D.M. a suferit un traumatism
cranio-cerebral cu fractură transversală biparietală, hematom intracerebral
temporal drept, complicate cu o monopareză brahială. Leziunile au fost produse
prin lovire cu un corp contondent dur, urmată de căderea victimei de la același
nivel și au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 zile de îngrijiri
medicale. Legiștii au concluzionat, de asemenea, că traumatismul
cranio-cerebral a determinat o stare morbidă gravă cu potențial
tanato-generator, putând duce la deces în lipsa intervenției neurochirurgicale
și, ca urmare, leziunile i-au pus în primejdie viața. În perioada 28 noiembrie
2010 - 20 decembrie 2010, victima a fost internată în Spitalul județean de
urgențe „S.I.N.” Suceava, secția Neurochirurgie. Actul medico-legal de C.M.L.
Câmpulung Moldovenesc a fost avizat de către Serviciul de Medicină Legală
Suceava, medicii specialiști stabilind că timpul de îngrijiri medicale a fost
corect apreciat, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei.
În cursul urmăririi
penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: memoriu adresat
Ministerului Administrației și Internelor; plângere penală și declarații parte
vătămată; proces-verbal de conducere în teren cu victima și planșa foto
aferentă; proces-verbal de conducere în teren și efectuarea unui experiment
judiciar cu numitul H.M.; certificat sanitar-veterinar nr. x/2010; certificate
medico-legale eliberate victimei și acte medicale; declarații martori; note de
relații ale agenților de poliție S.M. și P.A.; raport de constatare
tehnico-științifică asupra comportamentului simulat din 1 martie 2011;
declarațiile învinuitului H.V.; declarațiile învinuitului H.I.; declarațiile
învinuitului H.P.
S-a reținut de către
organul de urmărire penală că, în drept, fapta inculpaților H.I., H.V. și H.P.
care, la data de 27 noiembrie 2010 în jurul orelor 13:30 - 14:00, într-un loc
public, cu intenție și pe fondul unui conflict preexistent, au exercitat acte
de violență repetate și de mare intensitate asupra părții vătămate C.D.M.,
lovind-o pe aceasta cu corpuri contondente dure (bâte din lemn) la nivelul
corpului, în special al capului, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat
intervenție neurochirurgicală de urgență și i-au pus în primejdie viața au
întrunit elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor
calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit.
i) C. pen.
În cursul cercetării
judecătorești, instanța a dispus, prin încheierea din data de 5 octombrie 2011,
schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în
sensul reținerii circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) -
săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
Au fost audiați toți
cei trei inculpați (la termenul din data de 5 octombrie 2011), aceștia
recunoscând săvârșirea faptelor astfel cum au fost consemnate în rechizitoriu
și solicitând judecata în baza procedurii simplificate prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen. De asemenea, a fost audiată partea vătămată C.D.M. cu privire la
pretențiile civile și s-a dispus, la solicitarea apărătorului inculpatului
întocmirea unui raport de anchetă socială cu privire la toți cei trei
inculpați.
Analizând materialul
probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța de fond a
reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost deplin dovedită.
Referitor la solicitarea
inculpaților de judecare a cauzei în baza procedurii speciale reglementate de
art. 320
1
C. proc. pen., Tribunalul a reținut că în speță a fost
îndeplinită cerința esențială a acestui text de lege, dând curs manifestării
lor de voință.
Cu privire la
situația de fapt, Tribunalul a reținut că cei trei inculpați au acționat în mod
coordonat în vederea exercitării de violențe asupra părții vătămate,
înarmându-se în acest scop cu obiecte contondente (resturi de la debitarea
materialului lemnos - conform declarației martorului H.M.).
Loviturile aplicate
au fost multiple, violente și au vizat în mod special o zonă vitală - cea a
capului (din actele medico-legale nu rezultă constatarea de leziuni ale părții
vătămate și la nivelul altor zone ale corpului). De asemenea și urmările
medico-legale ale agresiunii au fost dintre cele mai severe, iar în ciuda
antecedentului chirurgical cranian, medicii au concluzionat constant că
traumatismul suferit în circumstanțele din prezenta cauză, prin gravitatea lui
și prin el însuși, a pus în primejdie viața părții vătămate și ar fi putut duce
la deces în lipsa intervenției chirurgicale.
Având în vedere
aceste date ale speței, tribunalul a reținut că inculpații au acționat cu
intenția directă de a o ucide pe partea vătămată, rezultat pe care l-au
prevăzut și urmărit. Această intenție de a ucide s-a dedus din materialitatea
acțiunii, respectiv din mai multe împrejurări de fapt cum ar fi înarmarea
inculpaților cu obiecte contondente apte a produce leziuni grave, numărul mare
de lovituri aplicate, zona vitală vizată, acțiunea coordinată a acestora și
perseverența infracțională reliefată de continuarea agresiunii după intervenția
martorului H.M. Cu toate aceste date s-au coroborat atât concluziile
constatărilor medico-legale (punerea în primejdie a vieții părții vătămate -
rezultat produs în prezenta speță atât în accepțiunea sa medico-legală cât și
în cea juridică), cât și natura raporturilor dintre părți. Aceștia s-au aflat
într-o relație conflictuală de mai multă vreme, obiectivată inclusiv în
existența mai multor dosare penale și care era cunoscută atât de către organele
de poliție, cât și la nivelul comunității. De altfel, partea vătămată a arătat
prin declarațiile sale că inculpații s-au încurajat reciproc cu strigăte de
genul „omorâți-l băi, omoară-l!”, aspect ce concordă, de asemenea, în relevarea
poziției lor subiective față de agresiunea comisă.
Sub aspectul
individualizării judiciare a pedepselor aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv
dispozițiile art. 20 C. pen. și apoi ale art. 320
1
C. proc. pen.,
rezultând limite de pedeapsă de la 5 ani la 8 ani și 4 luni închisoare. Au fost
avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute
de art. 72 C. pen.
Cererea inculpaților
de reținere în favoarea lor de circumstanțe atenuante judiciare nu a fost
primită de către Tribunal. Inculpații au fost cunoscuți ca fiind într-o stare
conflictuală cu partea vătămată, au fost angrenați în numeroase dosare penale
în contradictoriu cu familia acesteia, având inclusiv calitatea de persoane
suspecte de săvârșirea unor infracțiuni. De asemenea, în prezenta cauză, au
avut în tot timpul urmăririi penale o atitudine nesinceră și chiar au încercat
să influențeze probatoriul administrat în acuzare. Față de cele reținute mai sus,
coroborat cu caracterul grav al infracțiunii reținute, tribunalul a
concluzionat că aspectele relevate în raportul de anchetă socială nu au putut
avea efectul circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. A
reținut însă dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere eforturile
depuse de inculpați în vederea ajungerii la o împăcare cu partea vătămată,
stingând astfel orice pretenție. Acest aspect a avut o relevanță cu atât mai
mare în prezenta cauză, cu cât starea de dușmănie dintre părți anterior
săvârșirii faptei a fost una manifestă și de notorietate, iar eforturile depuse
în vederea unei împăcări au fost într-adevăr deosebite și îndelungate.
De asemenea, dincolo
de reținerea circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C.
pen., au fost și alte circumstanțe care au atribuit un caracter grav
infracțiunii comise, reținându-se aici starea conflictuală dintre părți, dar și
declarația martorului H.M., care a susținut în mod constant că toți cei trei
inculpați au exercitat presiuni și amenințări asupra sa în vederea influențării
declarațiilor pe care ar fi urmat a le susține în prezenta cauză. Această
atitudine a inculpaților a fost raportată și la conduita procesuală nesinceră
pe care au avut-o în cursul urmăririi penale, astfel că în mod cert aceștia au
încercat să zădărnicească aflarea adevărului, cel puțin în prima parte a
desfășurării urmăririi penale.
Starea conflictuală
dintre părți și, mai ales, caracterul grav al infracțiunii săvârșite, la fel ca
și încercarea inculpaților de influențare a probatoriului, au reprezentat
motivele pentru care tribunalul nu și-a însușit punctul de vedere al apărării
cu privire la aplicarea unui cuantum redus al pedepselor, cu suspendarea
executării acestora.
Referitor la situația
fiecăruia dintre cei trei inculpați, tribunalul a reținut că se impune
aplicarea unui tratament sancționator mai sever față de inculpatul H.I. - având
în vedere că acesta a fost cel care a aplicat părții vătămate prima lovitură de
mare intensitate, prin surprindere, lovitură după care partea vătămată a
încetat a se mai apăra (deși o făcuse cu succes anterior acelui moment).
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel inculpații H.V., H.P. și H.I. și prin Decizia penală
nr. 24 din 5 martie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze
cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații H.V., H.P. și H.I.
împotriva Sentinței penale nr. 173 din data de 10 noiembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Suceava în Dosar nr. 4143/86/2011.
A desființat în parte
sentința penală apelată și în totalitate încheierea de îndreptare eroare
materială pronunțată la data de 15 decembrie 2011 de Tribunalul Suceava în
același dosar și în rejudecare:
A condamnat pe
inculpatul H.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,
prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.,
cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art.
74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani și 6
luni închisoare (în loc de 4 ani și 6 luni închisoare).
A condamnat pe
inculpatul H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,
prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.,
cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art.
74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani și 6
luni închisoare (în loc de 4 ani și 6 luni închisoare).
A condamnat pe
inculpatul H.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,
prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.,
cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art.
74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani
închisoare (în loc de 4 ani închisoare).
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței care au fost contrare prezentei decizii.
Cheltuielile
judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
A reținut instanța de
apel că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre
inculpații H.V. și H.I. și de 3 ani închisoare pentru inculpatul H.P., cu
executare în regim privativ de libertate au fost necesare, dar totodată și
suficiente pentru a-și atinge, față de aceștia, scopul lor educativ și de
prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte.
Date fiind aceleași
argumente care au fost anterior analizate, relativ la faptele săvârșite și la
persoana inculpaților, avându-se totodată în vedere și importanța valorii
sociale ocrotite de lege, respectiv dreptul la viață al fiecărei ființe umane,
și căreia, prin manifestările lor agresive, inculpații i-au adus atingere, a
apreciat curtea că reeducarea acestora și crearea unei conduite sociale
corespunzătoare nu au putut fi asigurate prin suspendarea condiționată/sub supraveghere
a executării pedepselor aplicate lor.
Împotriva acestei
decizii au formulat recurs inculpații H.V., H.P. și H.I. și au solicitat, în
esență, aplicarea disp. art. 86
1
C. pen., invocând cazul de casare
prev. de art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen.
Examinând decizia
recurată, în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați
H.V., H.P. și H.I., dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații
H.V., H.P. și H.I. sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Inculpații, la data
de 27 noiembrie 2010, într-un loc public, cu intenție și pe fondul unei stări
conflictuale mai vechi, au exercitat acte de violență repetate și de mare
intensitate asupra părții vătămate C.D.M., lovind-o pe aceasta cu corpuri
contondente (bâte din lemn) la nivelul corpului, în special al capului,
cauzându-i leziuni grave ce au necesitat intervenție neurochirurgicală de
urgență și i-au pus în primejdie viața.
Situația de fapt și
vinovăția inculpaților H.V., H.P. și H.I. au fost corect stabilite cu probele
administrate în cauză, inculpații recunoscând săvârșirea faptei și beneficiind
de disp. art. 320
1
C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază
în raport de faptele săvârșite, faptul că au beneficiat de disp. art. 320
1
C. proc. pen., circumstanțele personale ale inculpaților că scopul pedepsei
prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de
detenție și pot fi aplicate inculpaților prevederile art. 86
1
C.
pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Astfel, Înalta Curte
apreciază că prin executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de
încercare de 8 ani și 6 luni pentru inculpații H.V. și H.I. și un termen de
încercare de 8 ani pentru inculpatul H.P., se va realiza reeducarea
inculpaților în scopul ca aceștia să nu mai săvârșească alte infracțiuni și
pentru îndreptarea atitudinii inculpaților față de ordinea de drept, având în
vedere faptele comise, circumstanțele personale ale inculpaților și atitudinea
acestora.
Ținând seama de
aceste împrejurări, Înalta Curte în conformitate cu prevederile date de art.
385
15
alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile
declarate de inculpații H.V., H.P. și H.I. împotriva Deciziei penale nr. 24 din
5 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Va casa în parte
decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor
aplicate inculpaților H.V., H.P. și H.I. și, rejudecând în baza art. 86
1
alin. (2) C. pen. și art. 86
2
C. pen. va dispune suspendarea
executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare, după
cum va urma:
- pentru inculpații
H.V. și H.I. de 8 ani și 6 luni;
- pentru inculpatul
H.P. de 8 ani, termene care se vor socoti de la data rămânerii definitive a
hotărârii.
În baza art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare inculpații vor trebui să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de
probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Va atrage atenția
inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86
4
C. pen. și art. 86
5
C. pen. privind revocarea suspendării executării
pedepsei sub supraveghere, respectiv anularea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii,
se va suspenda executarea pedepsei accesorii.
Se vor menține
celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Onorariul parțial al
apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 75 RON, se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de inculpații H.V., H.P. și H.I. împotriva Deciziei penale nr. 24 din
5 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Casează, în parte,
decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor
aplicate inculpaților H.V., H.P. și H.I.
În baza art. 86
1
alin. (2) C. pen. și art. 86
2
C. pen. dispune suspendarea executării
pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare, după cum urmează:
- pentru inculpații
H.V. și H.I. de 8 ani și 6 luni;
- pentru inculpatul
H.P. de 8 ani;
termene care se
socotesc de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor
măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de
probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Atrage atenția
inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86
4
C. pen. și art. 86
5
C. pen. privind revocarea suspendării executării
pedepsei sub supraveghere, respectiv anularea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii, se suspendă executarea pedepsei accesorii.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârii atacate.
Onorariul parțial al
apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 75 RON, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AS