ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2854/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 173 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 4143/86/2011, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (2), 75 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. și art. 74 alin. (2), 75 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.P., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a luat act că partea vătămată C.D.M. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 9.302,03 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „S.I.N.” Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.D.M.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 56,01 RON către partea civilă Spitalul Municipal Câmpulung Moldovenesc, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate C.D.M. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1.161,44 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, reprezentând cheltuieli cu transportul sanitar și asistența medicală de urgență prespitalicească a părții vătămate C.D.M.

În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 27 noiembrie 2010, în jurul orelor 10:00, partea vătămată C.D.M. s-a deplasat cu atelajul hipo de la locuința sa la gaterul aparținând SC C.J. SRL din satul Dragoșa, comuna Frumosu, pentru a încărca material lemnos, mai exact deșeuri rășinoase. C.D. a efectuat un prim transport de rășinoase, iar în jurul amiezii, în intervalul orar 13:30 - 14:00, în timp ce a încărcat și s-a pregătit să efectueze cel de-al doilea transport, i-a observat pe inculpați stând în dreptul locuinței tatălui lor, H.F., având credința că aceștia îl așteaptă. Atât locuința inculpaților, cât și a tatălui lor este situată vis-a-vis de gaterul sus amintit. În timp ce s-a deplasat cu faetonul pe drumul comunal „D.”, partea vătămată a fost urmărită de către cei trei inculpați care erau înarmați cu bâte din lemn, aceștia năpustindu-se asupra lui C. și, încercând, totodată să-l lovească cu acele bâte.

Partea vătămată a reușit inițial să se apere de loviturile celor trei, eschivându-se după cal, astfel că o mare parte a loviturilor au fost aplicate animalului. La un moment dat, din direcția gaterului, spre centrul comunei Frumosu, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală numitul H.M., care în momentul în care a ajuns în dreptul părții vătămate și a încercat să efectueze manevra de depășire a fost oprit de aceasta și rugat să îl anunțe pe fratele său H.Ș., spunându-i că trei agresori intenționează să îl lovească. În tot acest timp, pentru a nu da în vileag intențiilor lor, inculpații au încetinit pasul și s-au deplasat în spatele atelajul hipo pentru a nu fi văzuți de H.Ș. După ce sus-numitul s-a îndepărtat de partea vătămată, ei au grăbit pasul, l-au ajuns pe C.D.

și au început să-l lovească cu bâtele pe care le aveau asupra lor la nivelul corpului, dar și al capului. În timp ce încerca să treacă dintr-o parte în alta a calului în speranța de a nu fi lovit de agresori, C.D. a recepționat o lovitură puternică de par în zona cefei, aplicată de inculpatul H.I., care venise „prin învăluire”, în spatele victimei. Urmare a puternicei lovituri, victima a căzut la pământ, pe marginea drumului, într-un șanț. În timp ce era prăbușit la pământ și într-o stare de semi-inconștiență, C.D.M. a fost lovit în continuare de către inculpații H.V. și P., recepționând multiple lovituri peste corp, dar în special în zona capului. Conform declarației, H.V. i-a aplicat o lovitură puternică în partea dreaptă a capului.

Incidentul a durat maximum trei minute, timp în care inculpații i-au aplicat multiple lovituri de intensitate ridicată părții vătămate, după care au abandonat-o în șanțul drumului comunal, îndreptându-se către locuințele lor. C.D.M. s-a ridicat cu greu de jos, îndreptându-se încet spre domiciliul său. Pe drum s-a intersectat cu agentul de poliție P.A. din cadrul Postului de poliție Frumosu căruia i-a relatat cele petrecute în urmă cu câteva minute, spunându-i totodată că acuză dureri la nivelul capului și al spatelui. Polițistul l-a îndrumat să se prezinte la un medic legist pentru a fi examinat din punct de vedere medico-legal, iar mai apoi să depună plângere penală împotriva agresorilor. În timp ce stătea de vorbă cu polițistul, la fața locului a apărut și H.R., fratele lui C., ultimul fiind transportat de către fiul lui, H.V., la domiciliul său.

Conform concluziilor certificatului medico-legal din data de 21 decembrie 2010 întocmit de Cabinetul de Medicină Legală Câmpulung Moldovenesc, C.D.M. a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fractură transversală biparietală, hematom intracerebral temporal drept, complicate cu o monopareză brahială. Leziunile au fost produse prin lovire cu un corp contondent dur, urmată de căderea victimei de la același nivel și au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 zile de îngrijiri medicale. Legiștii au concluzionat, de asemenea, că traumatismul cranio-cerebral a determinat o stare morbidă gravă cu potențial tanato-generator, putând duce la deces în lipsa intervenției neurochirurgicale și, ca urmare, leziunile i-au pus în primejdie viața.

În perioada 28 noiembrie 2010 - 20 decembrie 2010, victima a fost internată în Spitalul județean de urgențe „S.I.N.” Suceava, secția Neurochirurgie. Actul medico-legal de C.M.L. Câmpulung Moldovenesc a fost avizat de către Serviciul de Medicină Legală Suceava, medicii specialiști stabilind că timpul de îngrijiri medicale a fost corect apreciat, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: memoriu adresat Ministerului Administrației și Internelor; plângere penală și declarații parte vătămată; proces-verbal de conducere în teren cu victima și planșa foto aferentă; proces-verbal de conducere în teren și efectuarea unui experiment judiciar cu numitul H.M.; certificat sanitar-veterinar nr. x/2010; certificate medico-legale eliberate victimei și acte medicale; declarații martori; note de relații ale agenților de poliție S.M.

și P.A.; raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat din 1 martie 2011; declarațiile învinuitului H.V.; declarațiile învinuitului H.I.; declarațiile învinuitului H.P. S-a reținut de către organul de urmărire penală că, în drept, fapta inculpaților H.I., H.V. și H.P. care, la data de 27 noiembrie 2010 în jurul orelor 13:30 - 14:00, într-un loc public, cu intenție și pe fondul unui conflict preexistent, au exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra părții vătămate C.D.M., lovind-o pe aceasta cu corpuri contondente dure (bâte din lemn) la nivelul corpului, în special al capului, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat intervenție neurochirurgicală de urgență și i-au pus în primejdie viața au întrunit elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus, prin încheierea din data de 5 octombrie 2011, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul reținerii circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) - săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Au fost audiați toți cei trei inculpați (la termenul din data de 5 octombrie 2011), aceștia recunoscând săvârșirea faptelor astfel cum au fost consemnate în rechizitoriu și solicitând judecata în baza procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, a fost audiată partea vătămată C.D.M. cu privire la pretențiile civile și s-a dispus, la solicitarea apărătorului inculpatului întocmirea unui raport de anchetă socială cu privire la toți cei trei inculpați.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța de fond a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost deplin dovedită. Referitor la solicitarea inculpaților de judecare a cauzei în baza procedurii speciale reglementate de art. 320 1 C. proc. pen., Tribunalul a reținut că în speță a fost îndeplinită cerința esențială a acestui text de lege, dând curs manifestării lor de voință. Cu privire la situația de fapt, Tribunalul a reținut că cei trei inculpați au acționat în mod coordonat în vederea exercitării de violențe asupra părții vătămate, înarmându-se în acest scop cu obiecte contondente (resturi de la debitarea materialului lemnos - conform declarației martorului H.M.).

Loviturile aplicate au fost multiple, violente și au vizat în mod special o zonă vitală - cea a capului (din actele medico-legale nu rezultă constatarea de leziuni ale părții vătămate și la nivelul altor zone ale corpului). De asemenea și urmările medico-legale ale agresiunii au fost dintre cele mai severe, iar în ciuda antecedentului chirurgical cranian, medicii au concluzionat constant că traumatismul suferit în circumstanțele din prezenta cauză, prin gravitatea lui și prin el însuși, a pus în primejdie viața părții vătămate și ar fi putut duce la deces în lipsa intervenției chirurgicale. Având în vedere aceste date ale speței, tribunalul a reținut că inculpații au acționat cu intenția directă de a o ucide pe partea vătămată, rezultat pe care l-au prevăzut și urmărit.

Această intenție de a ucide s-a dedus din materialitatea acțiunii, respectiv din mai multe împrejurări de fapt cum ar fi înarmarea inculpaților cu obiecte contondente apte a produce leziuni grave, numărul mare de lovituri aplicate, zona vitală vizată, acțiunea coordinată a acestora și perseverența infracțională reliefată de continuarea agresiunii după intervenția martorului H.M. Cu toate aceste date s-au coroborat atât concluziile constatărilor medico-legale (punerea în primejdie a vieții părții vătămate - rezultat produs în prezenta speță atât în accepțiunea sa medico-legală cât și în cea juridică), cât și natura raporturilor dintre părți. Aceștia s-au aflat într-o relație conflictuală de mai multă vreme, obiectivată inclusiv în existența mai multor dosare penale și care era cunoscută atât de către organele de poliție, cât și la nivelul comunității.

De altfel, partea vătămată a arătat prin declarațiile sale că inculpații s-au încurajat reciproc cu strigăte de genul „omorâți-l băi, omoară-l!”, aspect ce concordă, de asemenea, în relevarea poziției lor subiective față de agresiunea comisă. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv dispozițiile art. 20 C. pen. și apoi ale art. 320 1 C. proc. pen., rezultând limite de pedeapsă de la 5 ani la 8 ani și 4 luni închisoare. Au fost avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Cererea inculpaților de reținere în favoarea lor de circumstanțe atenuante judiciare nu a fost primită de către Tribunal.

Inculpații au fost cunoscuți ca fiind într-o stare conflictuală cu partea vătămată, au fost angrenați în numeroase dosare penale în contradictoriu cu familia acesteia, având inclusiv calitatea de persoane suspecte de săvârșirea unor infracțiuni. De asemenea, în prezenta cauză, au avut în tot timpul urmăririi penale o atitudine nesinceră și chiar au încercat să influențeze probatoriul administrat în acuzare. Față de cele reținute mai sus, coroborat cu caracterul grav al infracțiunii reținute, tribunalul a concluzionat că aspectele relevate în raportul de anchetă socială nu au putut avea efectul circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. A reținut însă dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere eforturile depuse de inculpați în vederea ajungerii la o împăcare cu partea vătămată, stingând astfel orice pretenție.

Acest aspect a avut o relevanță cu atât mai mare în prezenta cauză, cu cât starea de dușmănie dintre părți anterior săvârșirii faptei a fost una manifestă și de notorietate, iar eforturile depuse în vederea unei împăcări au fost într-adevăr deosebite și îndelungate. De asemenea, dincolo de reținerea circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., au fost și alte circumstanțe care au atribuit un caracter grav infracțiunii comise, reținându-se aici starea conflictuală dintre părți, dar și declarația martorului H.M., care a susținut în mod constant că toți cei trei inculpați au exercitat presiuni și amenințări asupra sa în vederea influențării declarațiilor pe care ar fi urmat a le susține în prezenta cauză.

Această atitudine a inculpaților a fost raportată și la conduita procesuală nesinceră pe care au avut-o în cursul urmăririi penale, astfel că în mod cert aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, cel puțin în prima parte a desfășurării urmăririi penale. Starea conflictuală dintre părți și, mai ales, caracterul grav al infracțiunii săvârșite, la fel ca și încercarea inculpaților de influențare a probatoriului, au reprezentat motivele pentru care tribunalul nu și-a însușit punctul de vedere al apărării cu privire la aplicarea unui cuantum redus al pedepselor, cu suspendarea executării acestora. Referitor la situația fiecăruia dintre cei trei inculpați, tribunalul a reținut că se impune aplicarea unui tratament sancționator mai sever față de inculpatul H.I.

- având în vedere că acesta a fost cel care a aplicat părții vătămate prima lovitură de mare intensitate, prin surprindere, lovitură după care partea vătămată a încetat a se mai apăra (deși o făcuse cu succes anterior acelui moment). Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații H.V., H.P. și H.I. și prin Decizia penală nr. 24 din 5 martie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații H.V., H.P. și H.I. împotriva Sentinței penale nr. 173 din data de 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 4143/86/2011. A desființat în parte sentința penală apelată și în totalitate încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 15 decembrie 2011 de Tribunalul Suceava în același dosar și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul H.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare (în loc de 4 ani și 6 luni închisoare). A condamnat pe inculpatul H.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare (în loc de 4 ani și 6 luni închisoare).

A condamnat pe inculpatul H.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare). S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care au fost contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. A reținut instanța de apel că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre inculpații H.V. și H.I. și de 3 ani închisoare pentru inculpatul H.P., cu executare în regim privativ de libertate au fost necesare, dar totodată și suficiente pentru a-și atinge, față de aceștia, scopul lor educativ și de prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte.

Date fiind aceleași argumente care au fost anterior analizate, relativ la faptele săvârșite și la persoana inculpaților, avându-se totodată în vedere și importanța valorii sociale ocrotite de lege, respectiv dreptul la viață al fiecărei ființe umane, și căreia, prin manifestările lor agresive, inculpații i-au adus atingere, a apreciat curtea că reeducarea acestora și crearea unei conduite sociale corespunzătoare nu au putut fi asigurate prin suspendarea condiționată/sub supraveghere a executării pedepselor aplicate lor. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații H.V., H.P. și H.I. și au solicitat, în esență, aplicarea disp. art. 86 1 C. pen., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Examinând decizia recurată, în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați H.V., H.P. și H.I., dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații H.V., H.P. și H.I. sunt întemeiate pentru următoarele considerente: Inculpații, la data de 27 noiembrie 2010, într-un loc public, cu intenție și pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, au exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra părții vătămate C.D.M., lovind-o pe aceasta cu corpuri contondente (bâte din lemn) la nivelul corpului, în special al capului, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat intervenție neurochirurgicală de urgență și i-au pus în primejdie viața.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților H.V., H.P. și H.I. au fost corect stabilite cu probele administrate în cauză, inculpații recunoscând săvârșirea faptei și beneficiind de disp. art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază în raport de faptele săvârșite, faptul că au beneficiat de disp. art. 320 1 C. proc. pen., circumstanțele personale ale inculpaților că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție și pot fi aplicate inculpaților prevederile art. 86 1 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Astfel, Înalta Curte apreciază că prin executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani și 6 luni pentru inculpații H.V.

și H.I. și un termen de încercare de 8 ani pentru inculpatul H.P., se va realiza reeducarea inculpaților în scopul ca aceștia să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpaților față de ordinea de drept, având în vedere faptele comise, circumstanțele personale ale inculpaților și atitudinea acestora. Ținând seama de aceste împrejurări, Înalta Curte în conformitate cu prevederile date de art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpații H.V., H.P. și H.I. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa în parte decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților H.V., H.P.

și H.I. și, rejudecând în baza art. 86 1 alin. (2) C. pen. și art. 86 2 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare, după cum va urma: - pentru inculpații H.V. și H.I. de 8 ani și 6 luni; - pentru inculpatul H.P. de 8 ani, termene care se vor socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpații vor trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Va atrage atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 5 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda executarea pedepsei accesorii. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații H.V., H.P. și H.I. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților H.V., H.P. și H.I. În baza art. 86 1 alin. (2) C. pen. și art. 86 2 C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare, după cum urmează: - pentru inculpații H.V. și H.I. de 8 ani și 6 luni; - pentru inculpatul H.P. de 8 ani; termene care se socotesc de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 86 3 C. pen.

pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. Atrage atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 5 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă executarea pedepsei accesorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AS