ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2616/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2616/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr.

5210 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosarul nr.

9645/107/2011, s-a dispus:

inculpatul C.C.V., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o

perioadă de 7 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare stabilit conform art.

86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.C.V. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe durata

și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71 alin.

(5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

inculpatul C.V., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni

închisoare aplicată inculpatului C.V. prin sentința penală nr. 226/2010

pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 1180/191/2010 și dispune executarea

acesteia alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în

prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C.

pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o

perioadă de 8 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.V. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., în

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71

alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a pus în vedere celor doi inculpați că pe durata termenului de

încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

În baza art. 86

4

C. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 și 84 C.

pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în

cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și în cazul neexecutării obligațiilor

civile stabilite prin prezenta sentință precum și asupra prevederilor art. 86

4

alin. (2) C. pen., privind neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de

supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și

arestării preventive începând cu 14 aprilie 2011 și până în 10 februarie 2012.

În baza art. 350 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului C.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 21/2011

și a inculpatului C.C.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/2011

dacă nu sunt arestați în altă cauză.

S-a admis acțiunea

civilă formulată de părțile civile Spitalul Municipal Sebeș, Spitalul Municipal

Blaj și Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia și în baza art. 313 din Legea

95/2006, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ.,

nemodificat, obligă inculpații în solidar să plătească Spitalului Municipal

Sebeș suma de 1226,25 lei, Spitalului Municipal Blaj suma de 1420,30 lei și

Spitalului Județean de Urgență Alba Iulia suma de 999,06 lei reprezentând

cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate B.Șt. în cele trei

unități spitalicești.

S-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă B.Șt. și în baza art. 346 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 998, 1003 C. civ., nemodificat obligă inculpații în

solidar să-i plătească acestei părți civile suma de 40.000 lei despăgubiri

pentru daune morale; respinge ca nedovedite pretențiile pentru daune materiale.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi

inculpați și în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 aduce la cunoștință

inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea

și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În baza art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat să plătească câte 700 lei

cheltuieli judiciare către stat în care sunt incluse și cele din faza de

urmărire penală(400 lei) iar în baza art. 190 alin. (5) raportat la art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la câte 50 lei cheltuieli acordate

martorului G.I.

În considerente

instanța de fond a reținut următoarele:

S-a constatat că prin

Rechizitoriul nr. 514/ P din 05 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Alba s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv,

a inculpaților C.V. și C.C.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C.

pen.

În actul de sesizare

a instanței, s-a reținut în fapt, că în data de 25 martie 2011, partea vătămată

B.Șt. a avut un incident cu numitul V.I. care este fiul vitreg al inculpatului

C.V. Întrucât incidentul s-a soldat cu agresarea fizică a numitului V., iar

despre cele întâmplate au aflat mai multe persoane, între care și inculpații,

aceștia au hotărât să nu lase nepedepsită fapta părții vătămate, astfel încât

în jurul orei 23,00, au așteptat-o pe strada pe care trecea pentru a ajunge la

saivan și au atacat-o, lovind-o repetat cu un topor și cu o bâtă peste cap și

restul corpului, apoi au abandonat-o în locul respectiv. Prin actele de

violență exercitate asupra părții vătămate, acesteia i-au fost cauzate leziuni

grave care i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare 70-80

zile de îngrijiri medicale.

Examinând actele și

lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele: inculpații, tată și fiu

locuiesc în aceeași localitate Ungurei și se cunosc cu partea vătămată B.Șt.

Deși de-a lungul

anilor au existat între părți diferite incidente, acestea nu au generat o stare

de dușmănie astfel încât inculpații, partea vătămată și membrii familiilor lor

să nu-și vorbească sau să nu colaboreze în activitățile specifice ocupației lor,

aceea de crescători de ovine.

În după-masa zilei de

25 martie 2011, partea vătămată, văzându-l pe consăteanul său V.I. pe stradă și

fiind o zi de sărbătoare, l-a invitat în casă, la un pahar de băutură. Pe

fondul consumului de alcool, după un timp, între cei doi s-au ivit discuții mai

tensionate, partea vătămată a început să-l acuze pe numitul V.I. că ar avea

legături amoroase cu soția sa după care a început să-i aplice lovituri repetate

cu pumnii.

Incidentul a luat

sfârșit prin plecarea lui V.I. Datorită atât alcoolului consumat, cât și

loviturilor pe care le-a primit, acesta nu a reușit să ajungă la locuința sa,

ci a căzut la pământ, în stradă, unde a fost găsit la scurt timp de mai mulți

locuitori printre care se aflau și inculpații.

Între timp, în locul

unde se afla V.I. căzut la pământ și unde cei adunați așteptau ambulanța,

cineva a anunțat că B.Șt. este acasă la un alt localnic, numitul B.I.

Întrucât V.I. este fiul

vitreg al inculpatului C.V., acesta, împreună cu coinculpatul C.C.V. și cu alți

câțiva localnici au plecat la locuința indicată pentru a-i cere socoteală lui B.Șt.

pentru ceea ce i-a făcut lui V., dar nu l-au găsit. Partea vătămată B., aflând

că este căutată și temându-se pentru siguranța sa, nu s-a dus în seara

respectivă acasă, ci a rămas ascunsă prin grădinițe și viile unor localnici iar

când s-a întâlnit cu martorul D.D. l-a rugat pe acesta să sune la poliție.

În continuare, în

jurul orelor 23, partea vătămată B.Șt. s-a hotărât să meargă la stâna sa de oi

deoarece trebuia să vadă de animale și totodată era un loc unde putea să rămână

peste noapte; dar, la ieșirea din sat, pe strada Deal, partea vătămată a fost

așteptată de către cei doi inculpați, care, înarmați cu un topor și o bâtă au

atacat-o și i-au aplicat mai multe lovituri peste cap și trunchi, cauzându-i

leziuni grave ce i-au pus viața în pericol.

După ce a primit mai

multe lovituri, partea vătămată l-a auzit pe unul dintre inculpați spunându-i

celuilalt să nu mai lovească pentru că o poate omorî, astfel că cei doi au

abandonat-o în locul respectiv. Partea vătămată a reușit să se deplaseze la

stâna sa, aflată la mică distanță unde a fost găsită a doua zi de către soția

sa și de către numitul R.B.I. care au dus-o la domiciliu. În aceeași zi partea

vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal Blaj apoi transferată la

Spitalul de Urgență Alba Iulia unde a fost operată de urgență. Actele de

violență exercitate de către inculpați i-au cauzat părții vătămate plăgi ale

scalpului, fractură craniană, hematom extradural, hemoragie subarahnoidiană,

pneumocefalie, echimoze și escoriații la nivelul toracelui, coapsei drepte,

antebrațului stâng și bazinului, toate aceste leziuni punându-i viața în

primejdie.

Inculpații în

declarațiile date au negat faptul că ar fi autorii agresiunii, susținând că în

jurul orelor 23,00, se aflau la domiciliile lor, iar în ceea ce privește petele

de sânge grupa AII găsite pe încălțămintea inculpatului C.V., ar fi de la

numitul V.I. care are tot grupa AII și care a fost pus în ambulanță de către

tatăl său vitreg.

Chiar dacă V.I. are

grupa de sânge AII susținerile inculpatului C.V. nu au fost confirmate de

martorii care au fost de față în momentul urcării numitului V. în ambulanță.

Nici chiar soția inculpatului C.V., martora C.M. nu a declarat că soțul său a ajutat

la urcarea lui V. în salvare, deși a fost întrebată expres cu privire la acest

fapt.

De asemenea,

inculpații au mai susținut în apărare, că partea vătămată ar fi fost agresată

de alte persoane întrucât era în relații conflictuale cu mai mulți localnici;

însă aceste susțineri sunt contrazise de declarațiile martorilor B.A. și R.B.I.

care au găsit-o pe partea vătămată după incident și aceasta le-a relatat cum a

fost bătută și de către cine.

Constatând că

vinovăția inculpaților a fost dovedită, Tribunalul le-a aplicat acestora, în

raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

Tribunalul a reținut

ca circumstanțe atenuante personale faptul că inculpatul C.C.V. este o persoană

tânără, nu a mai fost condamnat anterior, iar în ceea ce-l privește pe

inculpatul C.V. că este capul unei familii, în comunitatea din care face parte

este cunoscut ca un om așezat care-și vede de familie și gospodăria sa fără a

avea conflicte cu alți localnici, astfel că săvârșirea faptei din prezenta

cauză se explică doar printr-o stare de tensiune și nemulțumire cauzată de

faptul că fiul său vitreg a fost bătut de către partea vătămată.

Față de datele din

fișa de cazier judiciar a acestui inculpat, Tribunalul a făcut aplicarea art. 83

C. pen. și a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de

6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 226/2010 a

Judecătoriei Blaj și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea dedusă judecății.

In baza art. 86

1

C. pen., Tribunalul a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni

închisoare aplicată inculpatului C.C.V., sub supraveghere pe o perioadă de 7

ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform art. 86

2

C.

pen., iar în cazul inculpatului C.V. a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare pe

o perioadă de 8 ani ce constituie termen de încercare.

Tribunalul a apreciat

că sunt întrunite cerințele art. 86

1

C. pen. și în cazul inculpatului

C.V. întrucât acesta nu este recidivist, iar pedeapsa pe care o are de executat

nu este mai mare de 4 ani.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., Tribunalul le-a aplicat celor doi inculpați și pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C.

pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86

3

C. pen., Tribunalul a pus în vedere celor doi inculpați că pe durata termenului

de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

În baza art. 86

4

C. pen., a atras atenția inculpaților asupra prevederilor de art. 83, 84, 86

4

alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepselor aplicate.

În baza art. 88 C.

pen., Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata

reținerii și arestării preventive din 14 aprilie 2011 și până în 10 februarie 2012

și în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată

în libertate a celor doi inculpați dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Sub aspectul laturii

civile, Tribunalul a reținut că s-au constituit părți civile în cauză: Spitalul

Municipal Sebeș, Spitalul Municipal Blaj, Spitalul Județean de Urgență Alba

Iulia și partea vătămată B.Șt.

În ceea ce privește

cele trei unități medicale constituite părți civile, Tribunalul a admis

pretențiile acestora și în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 346 alin.

(1) C. proc. pen. și art. 998, 1003 C. civ., nemodificat a obligat inculpații

în solidar să plătească Spitalului Municipal Sebeș suma de 1226,25 lei,

Spitalului Municipal Blaj suma de 1420,30 lei și Spitalului Județean de Urgență

Alba Iulia suma de 999,06 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de

spitalizarea părții vătămate B.Șt. în urma agresiunii.

În ceea ce privește

pretențiile părții civile B.Șt. Tribunalul a reținut că acesta a solicitat 4500

lei despăgubiri pentru daune materiale și 100.000 lei despăgubiri pentru daune

morale.

Întrucât partea

civilă nu a dovedit prejudiciul material prin nicio probă, Tribunalul a respins

ca nedovedite pretențiile pentru daune materiale. In schimb, a fost de

necontestat că partea civilă B.Șt. a trecut prin suferințe necuantificabile în

bani dar care trebuie oarecum compensate prin acordarea de despăgubiri pentru

daune morale.

În acest sens

Tribunalul a apreciat că se impune acordarea sumei de 40.000 lei proporțională

cu prejudiciul moral cauzat, sumă la plata căreia au fost obligați inculpații

tot în solidar.

Întrucât infracțiunea

din prezenta cauză este cuprinsă în anexa la Legea nr. 76/2008, Tribunalul, în

baza art. 7 din această lege a dispus prelevarea de probe biologice de la cei

doi inculpați și conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la

cunoștința acestora că probele biologice vor fi utilizate pentru obținerea și

stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.

În baza art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., Tribunalul a obligat pe fiecare inculpat la câte 700 lei

cheltuieli judiciare către stat în care sunt incluse și cele de la urmărirea

penală (400 lei), iar în baza art. 190 alin. (5) raportat la art. 191 alin. (2)

C. proc. pen., va obliga fiecare inculpat la câte 50 lei cheltuieli acordate martorului

G.I.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba arătând următoarele:

- în sentință nu sunt

indicate circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului C.V.

rezumându-se doar a menționa incidenta art. 74 C. pen. și efectele acestuia,

prevăzute de art. 76 lit. d) C. pen.; consecutiv, instanța nu a motivat

reținerea circumstanțelor atenuante și oricum aplicarea acestora nu se

justifică în condițiile în care ambii inculpați au antecedente penale și

contravenționale.

- pedepsele aplicate

inculpaților sunt prea reduse având în vedere modul de comitere al faptelor,

atitudinea inculpaților în timpul procesului penal, antecedentele penale; în

acest context se impune și aplicarea de pedepse în regim de detenție.

Împotriva sentinței

au declarat apel și inculpații C.V. și C.C.V. solicitând Curții achitarea în

temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu se fac vinovați de comiterea

infracțiunii de tentativă de omor. La dosar nu există nici probe directe, nici

indirecte care să demonstreze că inculpații au săvârșit fapte, acuzarea

bazându-se pe simple supoziții. De asemenea, inculpații solicită respingerea

acțiunii civile ca nefondată.

Împotriva sentinței a

declarat apel și partea vătămată B.Șt., atât pe latura penală (în sensul

majorării pedepselor inculpaților și înlăturarea suspendării condiționate) cât

și pe latura civilă (în sensul majorării daunelor morale acordate).

Prin decizia penală nr.

147/ A din 04 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a

dispus:

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,

inculpații C.V. și C.C.V. și partea civilă B.Șt. împotriva sentinței penale nr.

52 din 10 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 9645/107/2011.

Au fost obligați apelanții

C.V., C.C.V. și B.Șt. la plata către stat a sumelor de câte 200 de lei fiecare,

cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariile parțiale

ale apărătorului din oficiu în sumă totală de 100 lei s-a stabilit a fi

avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând apelurile

formulate, Curtea le-a respins, ca nefondate, reținând următoarele:

Referitor la apelul

inculpaților cu privire la faptul că nu sunt vinovați de comiterea faptei, Curtea

a arătat că dovedirea certă a unei infracțiuni nu presupune administrarea în

mod necesar de probe directe, de multe ori acest lucru fiind imposibil tocmai

datorită abilității făptuitorului de alegere a modalității de comitere și de

ascundere a probelor incriminante. În speță, inculpații au acționat noaptea,

urmărind partea vătămată în locuri inaccesibile publicului și având grijă să nu

fie alte persoane prin preajmă. De asemenea, loviturile au fost aplicate pe

neașteptate, fără avertisment sau discuții preliminare, îngreunând

identificarea făptuitorilor. În acest context, existența unor probe directe

este aproape imposibilă, organele judiciare având obligația analizării

temeinice a acuzaților formulate de partea vătămată pentru atingerea scopului

fundamental al procesului penal (art. 1 C. proc. pen.) în sensul ca orice

persoană vinovată să fie pedepsită și nici o persoană nevinovată să nu fie

trasă la răspundere.

În speța de față,

Curtea a plecat de la următoarele aspecte certe ale cauzei:

- partea vătămată a

fost lovită cu obiecte contondente în seara zilei de 25 martie 2011 de cel

puțin o persoană, iar leziunile i-au pus în pericol viața.

- partea vătămată a

recunoscut prezența lui C.C.V. la momentul agresiunii și a auzit vocea

celuilalt inculpat.

- anterior agresiunii

partea vătămată a lovit pe numitul V.I., ruda inculpaților, oferind acestora un

motiv să se răzbune.

- această încercare

de răzbunare este evidentă pentru că inculpații împreună cu mai multe persoane

s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, amenințând în mai multe rânduri că

o omoară, fapt auzit de martori.

- partea vătămată

pentru a evita agresiunea a părăsit locuința și s-a îndreptat spre

împrejurimile satului.

- la scurt timp după

aceea, după lăsarea nopții, partea vătămată în încercarea de a se întoarce

acasă a simțit că este urmărită și în cele din urmă a și fost lovită fiind

aproape să-și piardă viața.

- nu există dovezi la

dosar ori măcar indicii că partea vătămată se afla în conflict cu alte persoane

decât inculpații.

- între partea

vătămată și inculpați exista un conflict mai vechi, o stare tensionată

recunoscută atât de părți cât și de martori.

Toate aceste

certitudini a oferit instanței de prim control judiciar argumente suficiente în

a concluziona asupra vinovăției inculpaților. Aceștia aveau un mobil al

comiterii faptei (doreau să se răzbune pe partea vătămată pentru lovirea lui V.I.,

pe fondul stării tensionate anterioare); nu mai există alte persoane care să

aibă un mobil să agreseze partea vătămată; inculpații au fost auziți amenințând

cu moartea pe B.Șt. și văzuți îndreptându-se spre domiciliul său cu câteva ore

înainte de agresiune; partea vătămată a recunoscut pe C.C.V. în momentul

agresiunii și l-a auzit pe tatăl său vorbind.

În ce privește

sângele de pe cizma inculpatului C.V., s-a arătat că acesta nu reprezintă o

probă nici pentru acuzare, nici pentru apărare, atâta timp cât expertiza

efectuată în apel nu este relevantă. Eliminarea acestei probe nu schimbă însă

situația de fapt, probele indicate enumerate și prezumțiile deduse de instanță

fiind suficiente pentru reținerea vinovăției.

Sub aspectul

individualizării pedepselor, Curtea a apreciat că instanța de fond a făcut o

judicioasă apreciere. Chiar dacă în speță este vorba despre o tentativă de

omor, fapta nu trebuie privită în abstract, scoasă din context. Nu trebuie

omisă astfel atitudinea părții vătămate anterioară agresiunii, aceasta lovind o

rudă a inculpaților, V.I. Deși nu se poate reține starea de provocare, având în

vedere intervalul de timp mare între cele doua incidente, totuși comportamentul

părți vătămate trebuie să fie luat în seamă la aprecierea gradului de vinovăție

a inculpaților.

Din aceleași

considerente, dar și raportat la obiectul prezumat folosit în comiterea faptei

(o bucată sau mai multe bucăți de lemn), Curtea a apreciat că instanța de fond

în mod corect a suspendat condiționat executarea pedepsei. Inculpații nu au

profilul specific unor infractori periculoși și Curtea a considerat că aceștia

pot fi reeducați prin supravegherea și obligațiile din timpul termenului de

încercare. Antecedența penală și contravențională a acestora indică săvârșirea

unor fapte anterioare în special infracțiuni economice, dar fără o gravitate

deosebită. De asemenea, Curtea a mai apreciat că perioada de 10 luni de

arestare preventivă este suficientă pentru a conștientiza inculpații asupra

gravității faptei.

În ce privește

reținerea art. 74 C. pen., pentru inculpatul C.V. fără indicarea în concret, în

dispozitiv a cazului de reducere corespunzător, Curtea a reținut următoarele:

Situațiile ce atrag

reducerea pedepsei sub minimul special sunt prevăzute în art. 74 C. pen. și au

caracter exemplificativ. În acest sens pot fi reținute ca circumstanțe

atenuante orice aspecte considerate relevante de instanță.

În speță, în

considerentele hotărârii, Tribunalul a reținut că numitul C.V. este capul unei

familii, în comunitatea din care face parte este cunoscut ca un om așezat

care-și vede de familie și gospodăria sa, fără a avea conflicte cu alți localnici.

Aceste aspecte au fost apreciate de instanța de fond ca fiind circumstanțe

atenuante, altele decât cele din enumerarea de la lit. a) - e) din art. 74 C. pen.

Curtea a apreciat că

în mod corect instanța de fond a dat eficiență acestor împrejurări, reducând

pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Referitor la apelul

părții vătămate, acesta solicită majorarea cuantumului daunelor morale. Curtea a

apreciat că suma acordată este justă raportat la suferința părții vătămate. Nu

trebuie omis că, deși numărul de zile de îngrijiri este destul de mare, partea

vătămată a fost internată în spital o perioadă relativ scurtă și nu a rămas cu

nici un fel de sechele în urma agresiunii. În plus, nu trebuie omisă atitudinea

sa anterioară agresiunii, constând în lovirea fiului vitreg al lui C.V.,

numitul V.I.

Față de

considerentele expuse mai sus, Curtea a respins ca nefondate apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpații C.V. și C.C.V. și

partea civilă B.Șt. împotriva sentinței penale nr. 52 din 10 februarie 2012

pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 9645/107/2011.

A obligat apelanții C.V.,

C.C.V. și B.Șt. la plata către stat a sumelor de câte 200 de lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariile parțiale

ale apărătorului din oficiu în sumă totală de 100 lei a stabilit a fi avansate

din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpații

C.V. și C.C.V.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct.

2, lit. d) cu referire la art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C.

proc. pen., referitoare la greșita individualizare a pedepsei și la greșita

aplicare a legii a solicitat casarea în parte a hotărârilor judecătorești

pronunțate în cauză și în rejudecare aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen.,

în sensul că instanța să dispună revocarea pedepsei de 6 luni în închisoare cu

privire la inculpatul C.V. și înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

și

următoarele C. pen., urmând a fi aplicate dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și

b) C. pen., adică instanța să dispună executarea unei pedepse rezultante finale

de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Cu privire la

inculpatul C.C.V., reprezentantul Parchetului a solicitat înlăturarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Inculpații C.V. și C.C.V.

și-au întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., au arătat că nu sunt autorii infracțiunii reținută în sarcina

lor pentru care au fost cercetați și condamnați în prezenta cauză,întrucât în

cauză nu există nici o probă directă sau indirectă, dar certă care să

dovedească vinovăția acestora și anume că în noaptea de 25-26 martie 2011 ar fi

agresat-o pe partea vătămată B.Șt.,sens în care au solicitata achitarea în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., cu consecința prevăzută de dispozițiile art. 346 alin. (3) C. proc.

pen., în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Înalta Curte,

analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, apreciază ca

fondat recursul parchetului, însă doar prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 17

1

C. proc. pen.

Inculpatul C.V., a

fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit.

b) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni

închisoare aplicată inculpatului C.V. prin sentința penală nr. 226/2010

pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 1180/191/2010 și s-a dispus

executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă

judecății în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen.

Ca modalitate de

executare instanța de fond a ales aplicarea dispozițiilor art. 86

1

ș.u. C. pen., modalitate menținută de instanța de apel în

pofida dispozițiilor legale care reglementează condițiile în care

poate fi dispusă suspendare pedepsei și implicit a dispozițiilor

decizie nr. 1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, pedeapsă ce în mod

nelegal a fost menținută și de instanța de apel.

Astfel, deși în

mod corect, s-a procedat la revocarea pedepsei cu închisoarea de 6 luni

aplicată inculpatului prin sentința penală 226 din 6 decembrie 2010 a

Judecătoriei Blaj, definitivă prin nerecurare la data de 17 decembrie 2010 în

temeiul art. 83 C. pen. și adăugarea acesteia la pedeapsa stabilită pentru

fapta supusă judecății în prezentul dosar, în mod greșit ambele

instanțe au ignorat dispozițiile obligatorii ale deciziei de recurs

în interesul legii nr. 1/2011 care instituie în sarcina instanțelor

obligativitatea dispunerii executării pedepsei în regim de detenție atunci

când sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen.

Neprocedând în acest

mod, ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale sens în care în

raport de incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen., Înalta Curte urmează a le reforma, urmând a fi înlăturate dispozițiile

art. 86

1

ș.u. C. pen., referitoare la executarea în astfel de

situații a pedepsei fără privare de libertate.

Cât privește

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 în

sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților și a executării lor

în regim de detenție pentru ambii inculpați, Înalta Curte apreciază

că nu se impune reconsiderarea pedepselor aplicate celor doi

inculpați,exceptând aspectul de nelegalitate arătat,în raport de

următoarele aspecte.

Ambele instanțe

au valorificat și au dat eficiență în mod corect atât

circumstanțelor reale cât și celor personale și au creat un just

echilibru între gradul de pericol social concret al faptelor comise de cei doi

inculpați cât și prin raportare la circumstanțele reale ale comiterii faptelor

și conduita acestora în comunitate și societate.

Majorarea pedepselor

sub aspectul cuantumului și a modalității de executare pentru

inculpatul C.V. nu ar face altceva decât să se acorde o valoare nepermisă

funcției de coerciție a pedepsei în defavoarea celei de reeducare

și astfel scopul și funcția pedepsei nu ar ai putea fi atinsă

astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Din analiza

considerentelor hotărârilor judecătorești se desprinde concluzia potrivit

căreia instanțele au apreciat raportat la cele expuse în mod corect că se

impune valorificarea circumstanțelor personale ca și

circumstanțelor atenuante judiciare.

În cazul concret față

de toate aspectele expuse, Înalta Curte apreciază că nu se impune

reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpaților sub aspectul

înlăturării circumstanțelor atenuante solicitate respectiv al majorării

pedepselor și înlocuirea modalității de executare prin operațiunea de

individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată asigură sub

acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa

încât constată că pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care va

față de toate considerentele expuse și analizate în cauză va respinge

solicitarea de reformare a hotărârilor sub acest aspect.

Analizând

incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

invocat de inculpați și în susținerea căruia au arătat că nu

sunt autorii infracțiunii reținută în sarcina lor pentru care au fost cercetați

și condamnați în prezenta cauză, întrucât în cauză nu există nici o probă

directă sau indirectă, dar certă care să dovedească vinovăția, Înalta Curte

apreciază că nu este incident acest caz de casare în raport de următoarea

argumentare:

Inculpații

recurenți și-au susținut nevinovăția, invocând lipsa

oricăror probe directe în sprijinul reținerii vinovăției lor, fără

însă a argumenta și proba care sunt motivele pentru care probele care în

mod legal au stat la baza condamnării lor nu sunt legale sau temeinice.

Lipsa vreunui martor

ocular la momentul agresiunii aspect invocat de către inculpați ca și

probă determinantă a nevinovăției lor reprezintă în opinia Înaltei

Curți un mod simplist și nerealist de a denatura de fapt adevărul

juridic și care astfel cum corect au stabilit ambele instanțe, vinovăția

a fost pe deplin dovedit sub aspectul implicării celor doi inculpați în

activitatea infracțională ce a atras condamnarea lor.

Ambele instanțe

au argumentat riguros și au explicat detaliat mecanismul inculpaților

care deși au sperat că nu vor fi descoperiți tocmai pe aspectul

lipsei unui martor direct, au omis aspecte de detaliu esențiale și

care coroborate riguros îi plasează pe aceștia în câmpul infracțional

și îi indică drept autori ai infracțiunii prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

Înalta Curte

apreciază că în cauză nu pot fi ignorate o multitudine de aspecte certe ale

cauzei de natură să confere argumente suficiente în a concluziona asupra

vinovăției inculpaților relevante în acest sens fiind procesele verbale de

redare în scris a convorbirilor telefonice ale inculpaților și care au fost

interceptate de organele de urmărire penală în baza autorizației date de

instanță care relevă și demontează apărarea potrivit căreia la data

săvârșirii faptei inculpații se aflau la domiciliul sau la stână, și

de asemenea nu pot fi ignorate sau înlăturate în vreun mod procesele verbale de

redare a interceptărilor în care inculpații lasă de înțeles într-un

mod destul de explicit faptul că sunt implicați în comiterea faptei,

- declarațiile

martorilor B.A., R.B.I., D.D., B.M., L.F., B.I., B.P., D.F., B.I., V.I., C.M.,

S.A., M.R., L.F., G.I., D.F., S.F. și V.I.

- raportul de

expertiză medico legală biocriminalistică întocmit de S.M.L. Alba prin care s-a

stabilit că partea vătămată are grupa de sânge AII, inculpatul C.V. are BIII, inculpatul

C.C.V. are AIV iar sângele recoltat de pe cizma stângă a inculpatului C.V.

aparține grupei AII, însă apărările acestuia sub acest aspect prezentate în

două variante, respectiv că petele de sânge grupa AII găsite pe încălțămintea

inculpatului C.V., ar fi de la numitul V.I. care are tot grupa AII și care a

fost pus în ambulanță de către tatăl său vitreg iar în cea de-a doua variantă

că în ziua respectivă anterior agresiunii partea vătămată a lovit pe numitul V.I.,

denotă tocmai încercarea acestora de a disimula realitatea faptică a cauzei.

În opinia Înaltei

Curți, toate aceste probe, reprezintă doar o parte din întreg materialul

probator amplu administrat în cauză, tocmai pentru a înlătura orice îndoială, probe

ce converg clar spre vinovăția celor doi inculpați, fără

existența vreunui dubiu din acest punct de vedere sub aspectul necomiterii

faptei de către ei.

Faptul că

aceștia au avut constant o atitudine de nerecunoaștere reprezintă

doar o reacție a modului în care aceștia au înțeles să se apere

în momentul în care probele administrate în cauză au căpătat caracter de

certitudine și nu poate fi interpretată ca o dovadă a nevinovăției

lor, atâta timp cât s-a dovedi fără putință de tăgadă că aceștia aveau un

mobil al comiterii faptei (doreau să se răzbune pe partea vătămată pentru

lovirea lui V.I., pe fondul stării tensionate anterioare); nu mai există alte

persoane care să aibă un mobil să agreseze partea vătămată; că au fost auziți

amenințând cu moartea pe B.Șt. și văzuți îndreptându-se spre domiciliul său cu

câteva ore înainte de agresiune iar partea vătămată a recunoscut pe C.C.V. în

momentul agresiunii și l-a auzit pe tatăl său vorbind.

În raport de toate

aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi admisă

ipoteza unei erori de fapt,cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 nefiind incident în cauză.

Pentru toate

considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 147/ A din

04 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va casa în parte

decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 52 din 10

februarie 2012 a Tribunalului Alba și în rejudecare:

Va înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

și art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul C.V.

Va face aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. și dispune față de inculpatul C.V. ca acesta să execute pedeapsa

de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Va menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și C.C.V. împotriva aceleeași

decizii penale.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei

penale nr. 147/ A din 04 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează în parte

decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 52 din 10

februarie 2012 a Tribunalului Alba și în rejudecare:

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

și art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul C.V.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și

dispune față de inculpatul C.V. ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani

închisoare în regim de detenție.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și C.C.V. împotriva aceleeași

decizii penale.

Obligă recurenții

intimați inculpați la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

06

septembrie

2013.