ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2011

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. 9096/100/2010, s-a dispus: Î n baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpatului G.V. la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) și art. 73 lit. b) - art. 76 lit. c) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de tentativă de omor.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 13 decembrie 2010 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv, un topor și un scaun de lemn, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Serviciului de Investigații Criminale din cadrul IPJ Maramureș. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a sentinței. În temeiul art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă formulată de părțile civile P.M., și P.I. Î n temeiul art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată părții vătămate P.I.: - 1254, 81 lei, precum și dobânda legală aferentă, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Maramureș; - 2991,12 lei, precum și dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. Constantin Opriș" Baia Mare; - 185 lei, către partea civilă Spitalul Municipal Sighetu Marmației. Î n temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 20 noiembrie 2010, victima P.Ș. și partea vătămată P.I. s-au deplasat la locuința inculpatului G.V., situată în județ Maramureș, unde se afla și martorul T.C. Aceștia au consumat împreună băuturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vătămată și victima P.Ș. au început să-i reproșeze inculpatului faptul că ar fi avut o relație cu o femeie din localitate. La un moment dat, discuția dintre inculpat, partea vătămată și victimă a devenit mai agresivă, fără apariția unor acte de violență. Urmare discuțiilor contradictorii dintre părți și pe fondul consumului excesiv de alcool, partea vătămată P.I. s-a ridicat de la masă și l-a prins de braț pe inculpatul G.V., încercând să îl lovească.

Atitudinea brutală manifestată de partea vătămată i-a creat inculpatului temerea că va fi lovit, astfel că s-a ridicat și a luat un topor pe care îl ținea în cameră. Inculpatul a revenit lângă masă și le-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu acel topor, atât părții vătămate P.I., cât și victimei P.Ș. După ce coada toporului s-a rupt, inculpatul a continuat să lovească victima cu un scaun de lemn, aplicând mai multe lovituri de mare intensitate. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 387/179 din 2 decembrie 2010 întocmit de Cabinetul de Medicină Legală Sighetu Marmației, moartea numitului P.Ș. a fost violentă și s-a datorat unei dilacerări cerebrale post traumatism cranio-cerebral acut, cu fractură de bază a craniului, hematom subdural bazai și hemoragie subarahnoidiană extinsă.

De asemenea, s-a constatat că victima prezenta multiple leziuni la nivelul capului și toracelui, produse prin loviri active, repetate, cu corpuri dure cu suprafețe limitate și proiectare ulterioară la sol cu loviri de planuri dure, rol tanato-generator. Totodată, din raportul de constatare medico-legală nr. 1175 din 6 decembrie 2010 întocmit de Serviciul Medico - Legal Județean Baia Mare, s-a constatat că partea vătămată P.I. a suferit leziuni traumatice în zona parietal stângă și care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, putând fi produse prin lovire cu un corp contondent, posibil tăietor-despicător. S-a concluzionat că leziunile pot data din 23 noiembrie 2010, fără a fi pusă în primejdie viața victimei.

In raport de starea de fapt reținută și de probele administrate, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului G.V. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.V., solicitând desființarea acesteia și reținerea stării de provocare pentru ambele infracțiuni, cu consecința reducerii pedepsei. Prin decizia penală nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, în esență, că nu pot fi reținute dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la fapta săvârșită de inculpat asupra victimei P.Ș., nefiind îndeplinite condițiile legale. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.V., invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. (parte vătămată P.I.), întrucât leziunile produse nu i-au pus viața în primejdie. De asemenea, a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reținerea stării de provocare și în ceea ce privește infracțiunea de omor săvârșită asupra victimei P.Ș. S-a arătat că inculpatul fusese amenințat în locuința sa de către victimă, fapta fiind comisă pe fondul unei puternice tulburări. Examinând cauza în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este fondat, în limita considerentelor ce urmează: Din probele administrate în dosarul cauzei rezultă că incidentul din 23 noiembrie 2010 a avut loc la locuința inculpatului G.V., acesta fiind vizitat de victima P.Ș. și de partea vătămată P.I. Pe fondul consumului de alcool și a discuțiilor contradictorii, partea vătămată P.I.

s-a ridicat de la masă, l-a prins pe inculpat de braț și a încercat să îl lovească. În acest context, inculpatul a reacționat, pe fondul stării de teamă provocată de partea vătămată P.I., lovind ambele victime cu toporul. Reacția inculpatului a fost spontană, exercitând acte de violență în același timp, fără întrerupere, asupra ambelor victime. Ca atare, în mod nejustificat, instanțele au reținut starea de provocare numai în ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor săvârșită asupra părții vătămate P.I., dispozițiile art. 73 lit. b) fiind pe deplin aplicabile și în raport de infracțiunea de omor. Sub acest aspect, este de menționat că trimiterea în judecată a inculpatului a avut loc cu reținerea stării de provocare în privința ambelor infracțiuni descrise în rechizitoriu, în dispozitivul actului de sesizare nefăcându-se nicio mențiune în ceea ce privește săvârșirea numai a uneia dintre infracțiuni în stare de provocare.

Se constată, astfel, că după încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpat, procurorul a menționat incidența în cauză a prevederilor art. 73 lit. b), fără a restrânge aplicabilitatea circumstanței legale la una din cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului. Ca urmare, în condițiile în care judecata s-a desfășurat după procedura simplificată, iar din probele administrate la urmărirea penală, cu referire la declarațiile inculpatului și ale martorului ocular T.C., rezulta că și victima omorului exercitase acte de violență anterior ripostei inculpatului, instanțele anterioare nu erau în drept să înlăture din beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă legală, în absența unei cercetări judecătorești care să modifice starea de fapt reținută prin rechizitoriu.

Ca atare, hotărârile sunt criticabile și urmează a fi reformate prin reținerea stării de provocare pentru ambele infracțiuni comise de inculpatul G.V. Î n ceea ce privește critica inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală - parte vătămată P.I., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Inculpatul a lovit partea vătămată P.I. cu un topor - obiect apt să producă moartea unei persoane - de la o distanță mică și într-o zonă vitală. Toate aceste elemente justifică încadrarea faptei în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte constată că nu există temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, limitele stabilite de prima instanță având corespondent în gravitatea faptelor comise și periculozitatea socială a inculpatului.

Raportat însă la cuantumul pedepselor stabilite și la toate cele circumstanțe ale comiterii faptelor, precum și buna conduită a inculpatului înainte și după formularea acuzațiilor, consideră că se impune înlăturarea sporului de 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. , Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Va casa decizia și, în parte, sentința penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureș, secția penală, numai în ceea ce privește omisiunea aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. și adăugarea sporului de pedeapsă. Rejudecând în aceste limite, se va face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen. , menținând pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată de prima instanță. Va înlătura sporul de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Se va deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 13 decembrie 2010 la zi. Văzând și dispozițiile art. 193 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Maramureș, secția penală, numai în ceea ce privește omisiunea reținerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. și adăugarea sporului de pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare la pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare. Rejudecând, în aceste limite. Face aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. și menține pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată de prima instanță. Înlătură sporul de pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2010 la 9 iunie 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2011.