ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2334/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față constată:

Prin

sentința penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de

Tribunalul Maramureș, în dosarul nr.

9096/100/2010, s-a dispus:

Î

n

baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4)

C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea inculpatului G.V. la

pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor.

În

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) și

art. 73 lit. b) - art. 76 lit. c) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru tentativă la infracțiunea de tentativă de omor.

În

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost

contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea, de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită la 15 ani închisoare și 5

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În

temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării

pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus, din

durata pedepsei aplicate,

perioada reținerii și arestării preventive, de la data de

13 decembrie 2010

la zi.

În

temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat

a bunurilor folosite la săvârșirea

infracțiunilor, respectiv, un topor și un scaun

de lemn, bunuri aflate

la camera de corpuri delicte a Serviciului de Investigații Criminale din cadrul

IPJ Maramureș.

În

temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe

biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilului genetic în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare, după

rămânerea definitivă a sentinței.

În

temeiul art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea

civilă formulată de părțile civile P.M., și P.I.

Î

n

temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea

nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata

următoarelor sume, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată

părții vătămate P.I.:

-

1254,

81 lei, precum și dobânda legală aferentă, începând cu data

rămânerii definitive a sentinței și până la

achitarea efectivă, către partea civilă

Serviciul de Ambulanță Județean

Maramureș;

-

2991,12 lei, precum și dobânda legală, începând cu data rămânerii

definitive a sentinței și până la achitarea

efectivă, către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență "Dr.

Constantin Opriș" Baia Mare;

-

185 lei, către partea civilă Spitalul

Municipal Sighetu Marmației.

Î

n temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul

la plata sumei de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut în fapt

următoarele:

La data de 20 noiembrie 2010, victima P.Ș. și

partea vătămată P.I.

s-au deplasat la locuința inculpatului G.V.,

situată în județ Maramureș, unde se afla și martorul T.C. Aceștia au consumat

împreună băuturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vătămată și victima P.Ș.

au început să-i reproșeze

inculpatului

faptul că ar fi avut o relație cu o femeie din localitate.

La un moment dat, discuția dintre inculpat,

partea vătămată și victimă a

devenit

mai agresivă, fără apariția unor acte de violență.

Urmare discuțiilor contradictorii dintre părți și

pe fondul consumului

excesiv de alcool, partea vătămată P.I. s-a ridicat

de la masă și l-a prins

de braț pe

inculpatul G.V., încercând să îl lovească.

Atitudinea brutală manifestată de partea

vătămată i-a creat inculpatului

temerea

că va fi lovit, astfel că s-a ridicat și a luat un topor pe care îl ținea în

cameră.

Inculpatul a revenit lângă masă și le-a aplicat

mai multe lovituri în zona capului cu acel topor, atât părții vătămate P.I.,

cât și victimei P.Ș.

După ce coada toporului s-a rupt, inculpatul a

continuat să lovească victima cu un scaun de lemn, aplicând mai multe lovituri

de mare intensitate.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală nr. 387/179 din 2 decembrie 2010

întocmit de Cabinetul de Medicină Legală Sighetu Marmației, moartea numitului P.Ș.

a fost violentă și s-a datorat unei dilacerări

cerebrale post traumatism cranio-cerebral acut, cu fractură de bază a

craniului,

hematom subdural bazai și hemoragie subarahnoidiană extinsă.

De

asemenea, s-a constatat că victima prezenta multiple leziuni la nivelul capului

și toracelui, produse prin loviri active, repetate, cu corpuri dure cu

suprafețe limitate și proiectare ulterioară la sol cu loviri de planuri dure,

rol tanato-generator.

Totodată,

din raportul de constatare medico-legală nr. 1175 din 6

decembrie 2010 întocmit de Serviciul Medico - Legal Județean Baia Mare,

s-a

constatat că partea vătămată P.I. a suferit leziuni traumatice în

zona

parietal stângă și care au necesitat

pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, putând fi

produse prin lovire cu un corp contondent, posibil

tăietor-despicător.

S-a concluzionat că leziunile pot data din 23 noiembrie 2010, fără a fi pusă în

primejdie viața victimei.

In

raport de starea de fapt reținută și de probele administrate, instanța de fond

a apreciat că faptele inculpatului G.V. realizează elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen. și tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap.

la art. 174 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul G.V., solicitând

desființarea acesteia și reținerea stării de provocare pentru ambele

infracțiuni,

cu consecința reducerii pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

Instanța

de apel a reținut, în esență, că nu pot fi reținute dispozițiile

art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la fapta

săvârșită de inculpat asupra victimei

P.Ș., nefiind îndeplinite

condițiile legale.

Împotriva

ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.V., invocând incidența cazului

de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.

și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de

tentativă

de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. (parte

vătămată P.I.), întrucât leziunile produse nu i-au pus viața în primejdie.

De asemenea, a invocat și cazul de casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 14

C. proc. pen., solicitând reținerea

stării de provocare și în ceea ce privește infracțiunea de omor săvârșită

asupra victimei P.Ș.

S-a arătat că inculpatul fusese amenințat în

locuința sa de către victimă,

fapta fiind comisă pe fondul unei

puternice tulburări.

Examinând

cauza în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul inculpatului este fondat, în limita considerentelor ce

urmează:

Din

probele administrate în dosarul cauzei rezultă că incidentul din

23 noiembrie 2010 a avut loc la locuința

inculpatului G.V., acesta fiind vizitat

de victima P.Ș. și de partea

vătămată P.I.

Pe

fondul consumului de alcool și a discuțiilor contradictorii, partea vătămată P.I.

s-a ridicat de la masă, l-a prins pe inculpat de braț și a încercat să îl

lovească.

În

acest context, inculpatul a reacționat, pe fondul stării de teamă provocată de

partea vătămată P.I., lovind ambele victime cu toporul.

Reacția

inculpatului a fost spontană, exercitând acte de violență în același timp, fără

întrerupere, asupra ambelor victime.

Ca

atare, în mod nejustificat, instanțele au reținut starea de provocare numai în

ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor săvârșită asupra părții

vătămate P.I., dispozițiile art. 73 lit. b) fiind pe deplin aplicabile și în

raport de infracțiunea de omor.

Sub

acest aspect, este de menționat că trimiterea în judecată a

inculpatului a avut loc cu reținerea stării de

provocare în privința ambelor

infracțiuni descrise în rechizitoriu, în

dispozitivul actului de sesizare nefăcându-se nicio mențiune în ceea ce

privește săvârșirea numai a uneia dintre infracțiuni în stare de provocare.

Se

constată, astfel, că după încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

către inculpat, procurorul a menționat incidența

în cauză a prevederilor art. 73 lit. b), fără a restrânge aplicabilitatea

circumstanței legale la una din cele două

infracțiuni reținute în

sarcina inculpatului.

Ca

urmare, în condițiile în care judecata s-a desfășurat după procedura

simplificată, iar din probele administrate la urmărirea penală, cu referire la

declarațiile inculpatului și ale martorului ocular T.C., rezulta că

și victima omorului exercitase acte de violență

anterior ripostei inculpatului, instanțele anterioare nu erau în drept să

înlăture din beneficiul inculpatului

circumstanța atenuantă legală, în

absența unei cercetări judecătorești care să modifice starea de fapt reținută

prin rechizitoriu.

Ca

atare, hotărârile sunt criticabile și urmează a fi reformate prin reținerea

stării de provocare pentru ambele infracțiuni comise de inculpatul G.V.

Î

n ceea ce privește critica inculpatului privind

schimbarea de încadrare

juridică a faptei din infracțiunea de tentativă

de omor în infracțiunea de

vătămare

corporală - parte vătămată P.I., Înalta Curte constată că aceasta

este

neîntemeiată.

Inculpatul a lovit partea vătămată P.I. cu un

topor - obiect apt să

producă moartea unei persoane - de la o distanță

mică și într-o zonă vitală.

Toate

aceste elemente justifică încadrarea faptei în infracțiunea de

tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174 C. pen.

Sub

aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte constată că nu

există temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, limitele stabilite de

prima instanță având corespondent în gravitatea faptelor comise și

periculozitatea socială a inculpatului.

Raportat

însă la cuantumul pedepselor stabilite și la toate cele circumstanțe ale

comiterii faptelor, precum și buna conduită a inculpatului înainte și după

formularea acuzațiilor, consideră că se impune înlăturarea

sporului de 1 an și 8 luni închisoare, pedeapsa

rezultantă de 13 ani și 4 luni

închisoare fiind suficientă pentru

atingerea scopului pedepsei.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385/15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen.

, Înalta Curte va admite recursul

declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 3 martie

2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va casa decizia și, în parte, sentința penală nr.

48 din 25 ianuarie 2011 a

Tribunalului Maramureș, secția penală, numai

în ceea ce privește omisiunea aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. și adăugarea sporului de

pedeapsă.

Rejudecând

în aceste limite, se va face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 320/1 C. proc. pen.

, menținând pedeapsa de 13 ani și 4 luni

închisoare aplicată de prima

instanță.

Va

înlătura sporul de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa

rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare.

Vor

fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Se

va deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 13 decembrie

2010 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva

deciziei

penale nr. 34/A

din 3 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează

decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a

Tribunalului Maramureș, secția penală, numai în ceea ce privește omisiunea

reținerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin.

(4) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și adăugarea sporului de

pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare la pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4

luni închisoare.

Rejudecând, în aceste limite.

Face

aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. și

art. 320 C. proc. pen. și menține pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare

aplicată de prima instanță.

Înlătură

sporul de pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.V. să

execute pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 13 decembrie 2010 la 9 iunie 2011.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se

suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 iunie 2011.