ÎCCJ, decizie (scj.ro #83853)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83853) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Reținerea

circumstanței atenuante legale a provocării în actul de sesizare a

instanței

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

judecata în cazul recunoașterii

vinovăției

-

reținerea circumstanței

atenuante legale a provocării în actul de sesizare a instanței

C.

proc

.

pen

.,

art. 320

1

În cazul în care

judecata s-a desfășurat potrivit procedurii reglementate în art.

320

1

C

.

proc

.

pen

., dacă în actul de

sesizare a instanței procurorul a reținut circumstanța

atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73

lit. b) C.

pen

. cu privire la ambele infracțiuni

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, instanța nu poate

înlătura aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen

. pentru una dintre infracțiuni, în absența

cercetării judecătorești din care să rezultă o

modificare a stării de fapt reținute în actul de sesizare a

instanței.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia nr. 2334 din 9 iunie 2011

Prin sentința nr. 48 din 25 ianuarie 2011

pronunțată de

Tribunalul

Maramureș, Secția penală, s-a dispus:

În baza art. 174 alin. (1) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) C.

pen

. și art.

320

1

C

.

proc

.

pen

., condamnarea inculpatului

G.V.

la pedeapsa de 13 ani și 4

luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor.

În baza art.

20

C

.

pen

. raportat la art. 174

alin. (1) C.

pen

., art. 37 alin. (1) lit. b), art. 73

lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen

.

și art.

320

1

C

.

proc

.

pen

.

, a fost condamnat inculpatul și la pedeapsa

de 3 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C.

pen

., pentru tentativă la infracțiunea

de omor.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b)

și art. 35 alin. (3) C.

pen

., au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea

mai grea, de 13 ani și 4 luni închisoare, sporită la 15 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.

În temeiul art.

71 C

.

pen

.,

i-au fost interzise inculpatului, pe durata

executării

pedepsei, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen

.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță

a reținut, în fapt,

următoarele:

La data de 20 noiembrie 2010, victima P.Ș. și

partea vătămată P.I. s-au deplasat la locuința inculpatului

G.V., unde se afla și martorul T.C. Aceștia au consumat împreună

băuturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vătămată

și victima P.Ș. au început să-i reproșeze inculpatului

faptul că ar fi avut o relație cu o femeie din localitate.

Urmare a discuțiilor contradictorii dintre

părți și pe fondul consumului excesiv de alcool, partea

vătămată P.I. s-a ridicat de la masă și l-a prins de

braț pe inculpatul G.V., încercând să îl lovească.

Atitudinea brutală manifestată de partea

vătămată i-a creat inculpatului temerea că va fi lovit,

astfel că s-a ridicat și a luat un topor pe care îl ținea în

cameră.

Inculpatul a revenit lângă

masă și le-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu acel topor,

atât părții vătămate P.I., cât și victimei P.Ș.

După ce

coada toporului s-a rupt, inculpatul a continuat să lovească victima

cu un scaun de lemn, aplicând mai multe lovituri de mare intensitate.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul G.V.,

solicitând desființarea acesteia și reținerea stării de

provocare pentru ambele infracțiuni, cu consecința reducerii

pedepsei.

Prin decizia nr. 34/A din 3

martie

2011

a

Curții de Apel Cluj, Secția

penală și de minori, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca

nefondat.

Instanța de apel a reținut, în esență,

că nu pot fi reținute dispozițiile

art. 73 lit. b) C.

pen

. cu privire la fapta

săvârșită de inculpat asupra victimei

P.Ș., nefiind

îndeplinite condițiile legale.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs

inculpatul G.V., invocând incidența cazului de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct.

17 C

.

proc

.

pen

. și schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută în art.

20 C

.

pen

.

raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen

. în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută în

art.

181 C

.

pen

. (parte vătămată

P.l

.), întrucât leziunile produse nu i-au pus viața în

primejdie.

De asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C

.

proc

.

pen

., solicitând reținerea stării de provocare

și în ceea ce privește infracțiunea de omor

săvârșită asupra victimei P.Ș.

Examinând cauza

în raport cu

criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul inculpatului este fondat, în limita considerentelor

ce urmează:

În mod nejustificat, instanțele

au reținut starea de provocare

numai în ceea ce privește

infracțiunea de tentativă la omor săvârșită asupra

părții vătămate

P.l

.,

dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen

. fiind pe

deplin aplicabile și în raport cu infracțiunea de omor.

Sub acest aspect, este de menționat că

trimiterea în judecată a

inculpatului

a avut loc cu reținerea stării de provocare în privința ambelor

infracțiuni

descrise în rechizitoriu, în dispozitivul actului de sesizare nefăcându-se

nicio

mențiune în ceea ce privește

săvârșirea numai a uneia dintre infracțiuni în stare de

provocare.

Se constată, astfel, că, după încadrarea

juridică a faptelor săvârșite de

către inculpat, procurorul a menționat incidența în

cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C.

pen

.,

fără a restrânge aplicabilitatea circumstanței legale la una din

cele două

infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Ca urmare, în condițiile în care judecata s-a

desfășurat după procedura simplificată, iar din probele

administrate la urmărirea penală, cu referire la declarațiile

inculpatului și ale martorului ocular T.C., rezulta că

și victima omorului exercitase acte de

violență anterior ripostei inculpatului, instanțele anterioare

nu erau în drept să înlăture din beneficiul inculpatului

circumstanța

atenuantă legală, în absența unei cercetări

judecătorești care să modifice starea de fapt reținută

prin rechizitoriu.

Ca atare, hotărârile sunt criticabile și

urmează a fi reformate prin reținerea stării de provocare pentru

ambele infracțiuni comise de inculpatul G.V.

În ceea ce privește critica inculpatului privind

schimbarea de încadrare juridică a faptei din infracțiunea de

tentativă la omor în infracțiunea de

vătămare corporală - parte vătămată

P.l

., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta

este neîntemeiată.

Inculpatul a lovit partea vătămată

P.l

. cu un topor - obiect apt să producă moartea

unei persoane - de la o distanță mică și într-o zonă

vitală.

Toate aceste elemente justifică încadrarea faptei în

infracțiunea de tentativă la omor prevăzută în art. 20

raportat la art.

174 C

.

pen

.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu

există temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, limitele

stabilite de prima instanță având corespondent în gravitatea faptelor

comise și periculozitatea socială a inculpatului.

Raportat, însă, la cuantumul pedepselor stabilite

și la toate circumstanțele comiterii faptelor, precum și la buna

conduită a inculpatului înainte și după formularea

acuzațiilor, Înalta Curte de Casație și Justiție

consideră că se impune înlăturarea sporului de un an și 8

luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare

fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul declarat de

inculpatul G.V.

împotriva deciziei nr. 34/A din 3 martie

2011 a

Curții de Apel

Cluj, Secția penală și de minori, a casat decizia atacată

și, în parte, sentința nr. 48 din 25 ianuarie

2011 a

Tribunalului

Maramureș, Secția penală, numai în ceea ce

privește omisiunea reținerii

prevederilor art. 73 lit. b) C.

pen

. pentru

săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută în art.

174 C

.

pen

.,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) C.

pen

. și art.

320

1

C

.

proc

.

pen

. și adăugarea sporului de pedeapsă

de un an și 8 luni închisoare și, r

ejudecând,

în aceste limite: a

făcut aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C.

pen

. pentru infracțiunea prevăzută în

art.

174 C

.

pen

., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39

alin. (4) C.

pen

. și art.

320

1

C

.

proc

.

pen

. și a

menținut pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată de

prima instanță; a înlăturat sporul de pedeapsă de un an și

8 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.V. să execute pedeapsa

rezultantă de

13 ani și 4

luni închisoare, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.