ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1112/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1112/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 84/P din 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, în

baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata F.A.M. la o pedeapsă de 4

ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra soțului.

În baza art.

65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II-a și b) și art. 66 C. pen., a

interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art.

86

1

C. pen., ținând seama de prev. art. 86

1

alin. (1) lit.

b) și c) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a

executării pedepsei aplicate inculpatei F.A.M., pe durata unui termen de

încercare de 7 ani, stabilit pentru conform art. 86

2

și 82 C. pen.

În baza art.

359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării prev. art. 86

4

și 83 C. pen., care are drept consecință revocarea suspendării condiționate sub

supraveghere a executării pedepsei.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

S-a impus

inculpatei respectarea obligațiilor prev. de art. 86

3

alin. (1) lit.

a) – d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie

să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acesteia

sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele acesteia de existență.

În baza art.

350 alin. (1), alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.

Ținând

seama de prev. art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus luarea împotriva

inculpatei a măsurii obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea

instanței.

În baza art. 145

1

alin. (2)

C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen. i s-a

pus în vedere inculpatei ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să

respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de

câte ori este chemată, să se prezinte la Poliția Horoatu Crasnei, jud. Sălaj -

organ desemnat cu supravegherea - ori de câte ori este chemată sau conform

programului de supraveghere întocmit de acest organ, să nu schimbe locuința

fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și sa nu poarte

nici o categorie de arme.

În baza art.

145

1

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2

2

)

C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei ca în caz de încălcare cu rea

credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin se va lua față de aceasta

măsura arestării preventive.

În baza art. 145

1

alin. (2)

C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2

1

) C. proc. pen. copia

prezentei hotărâri s-a comunicat azi inculpatei, Postului de Politie Horoatu

Crasnei, jud. Sălaj, Poliției comunitare Zalău, jud. Sălaj, Inspectoratului de

Jandarmi al jud. Sălaj, Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea și

evidența pașapoartelor Sălaj, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

București, în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse inculpatei și

ridicării provizorii a pașaportului sau refuzului eliberării pașaportului pe

durata măsurii.

În baza art.

88 C. pen., s-a constatat că în perioada 20 ianuarie 2011 până la 30 martie 2011

inculpata a fost reținută și arestată preventiv.

S-a constatat că nu există constituire

de parte civilă în cauză.

În baza art.

118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a corpului delict - cuțit -

ridicat de la inculpată și depus la Camera de corpuri delicte al Tribunalului

Bihor, potrivit procesului-verbal înregistrat la 08 februarie 2011, aflat la

dosar.

În baza art.

191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 600 lei cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit în dosar nr. 708/P/2010 și

înregistrat la această instanță la data de 08 februarie 2011, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatei F.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, săvârșită asupra soțului, prev. de art. 174, 175 lit. c) C.

pen. Din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor se reține în

sarcina inculpatei că în noaptea de 01/02 august 2011, între orele 22.30 -

01.00, între inculpată și soțul acesteia - ambii aflați sub influența

alcoolului, pe fondul unor discuții contradictorii, s-a iscat o ceartă

violentă, inculpata aplicând victimei în zona pieptului o lovitură cu cuțitul,

provocând decesul acesteia.

Din

probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul

administrat în cursul cercetării judecătorești: proces-verbal de cercetare la

fața locului, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză

medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică-poligraf, declarațiile

martorilor, declarațiile inculpatei, celelalte înscrisuri aflate la dosar,

instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 01/02 august 2011, între

orele 22.30 - 01.00, între inculpată și soțul acesteia - ambii aflați sub

influența alcoolului, pe fondul unor discuții contradictorii, s-a iscat o

ceartă violentă. Victima a lovit-o și a luat un cuțit în mână, apoi inculpata

l-a deposedat de cuțit aplicând victimei în zona pieptului o lovitură cu

cuțitul, provocând decesul acesteia.

În cauză

nu există constituire de parte civilă.

La

termenul de judecată din 15 martie 2011, prin declarația prev. la art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., inculpata a solicitat aplicarea în ce o privește a

procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen., arătându-și intenția de

a recunoaște săvârșirea faptei cuprinse în actul de sesizare. După citirea

actului de sesizare la prezentul termen de judecată, s-a procedat conf. cu

prev. art. 320

1

alin. (3) raportat la art. 320

1

alin. (2)

C. proc. pen. în ce o privește pe inculpată, respectiv a fost audiată cu privire

la infracțiunea reținută în sarcina acesteia, respectiv la recunoașterea ori

nerecunoașterea acesteia.

Inculpata

a confirmat despre cunoașterea conținutului actului de sesizare și al

întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate fapta

reținută în actul de sesizare. A declarat că nu mai solicită administrarea

altor probe, pentru că își însușește probele administrate la urmărire penală

care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză.

Analizând

probatoriul administrat rezultă că în familia celor doi soți exista o situație

conflictuală veche întreținută de ambii pe fondul geloziei și consumului

frecvent de alcool. în mod repetat, urmare scandalurilor frecvente, poliția a

constatat săvârșirea unor fapte contravenționale atât în sarcina inculpatei cât

și în sarcina victimei. Din procesele verbale de contravenție rezultă conduita

violentă a victimei.

În data

de 01 august 2010 cei doi soți au convenit să sărbătorească ziua de naștere a

inculpatei la locuința unui prieten de familie împreună cu alte persoane.

Inculpata a ajuns la locul convenit pe la ora 16.30, iar victima, după

terminarea programului la serviciu, pe la ora 19.00. Au consumat alcool, iar pe

la orele 22.00-22.30 cei doi împreună cu copiii minori de 9, 7 și 5 ani s-au

deplasat la locuința acestora. Ajunși la domiciliu, pe fondul vechilor

neînțelegeri și a consumului de alcool, cei doi soți s-au certat și bătut, în

final petrecându-se tragicul eveniment.

Referitor

la moartea victimei, inițial inculpata a declarat că soțul său s-a sinucis și

că nu-și explică gestul acestuia. A sesizat telefonic serviciul 112 informând

cu acest aspect.

Ulterior,

din cercetări, au apărut indicii potrivit cărora decesul s-a produs ca urmare a

acțiunii inculpatei.

Din

procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 02 august 2010

și planșa foto aferentă, rezultă că victima F.D.O. a fost găsită decedată în

locuința sa, prezentând la nivelul pieptului o leziune specifică înțepării cu

un cuțit. Au fost găsite multiple urme de culoare brun roșcată. A fost găsit la

aproximativ 1 metru de corpul victimei un cuțit de bucătărie ce prezenta urme

de sânge.

S-a

consemnat că cercetarea la fața locului a avut loc după intervenția echipajului

de pe ambulanță, prin urmare locul faptei prezentând unele modificări.

Din

Certificatul constatator al decesului din 02 august 2011 a rezultat că decesul

s-a datorat suicidului. Din Raportul de constatare medico-legală din 02 august 2010

întocmit cu ocazia autopsierii a rezultat că moartea victimei a fost violentă,

produsă la 01/02 august 2010, datorată hemoragiei interne masive ca urmare a

secțiunii aortei cu un corp înțepător tăietor, și că între leziunile existente

și deces există legătură directă de cauzalitate. Alcoolemia victimei: 0,75 gr.

%o.

Medicul

legist concluzionează că, după natura și topografia leziunilor, acestea pot fi

atât autoprovocate cât și produse în urma unei heteroagresiuni. Au fost

constatate excoriații la nivelul regiunii cervicale, hemitorace anterior, braț

stâng, produse prin zgâriere cu unghiile, aspecte ce explică o agresiune

fizică.

Din

Raportul de expertiză medico-legală din 01 octombrie 2010, cu referire la

posibilitatea exercitării leziunii care a provocat decesul, se evidențiază

concluzia potrivit căreia varianta heteroagresiunii este o variantă mai

plauzibilă la acest caz.

Prin

urmare susținerea din rechizitoriu cu privire la concluziile medico-legale nu

are suport real întrucât specialiștii nu au susținut exclusiv varianta

heteroagresiunii. Din Raportul de constatare tehnico-științifică poligraf

rezultă constatarea indiciilor comportamentului simulat față de răspunsurile

date de inculpată la întrebările privitoare la moartea victimei.

Martora S.I.

a declarat că s-a întâlnit cu inculpata la două zile după decesul victimei,

împrejurare în care inculpata a susținut că victima s-a sinucis. Martora

confirmă faptul că inculpata avea leziuni la nivelul feței și brațelor, leziuni

pe care nu le avea anterior când, împreună, au sărbătorit ziua de naștere.

Martora A.C.,

minoră în vârstă de 15 ani, prezentă la acea petrecere, declară că inculpata nu

prezenta leziuni. Declară că la momentul la care a ajuns acolo victima

inculpata era beată.

Martorul

C.C. a declarat că la locuința sa s-a desfășurat petrecerea și că cei doi soți

au consumat alcool fără să se certe între ei. Declară cu nu aveau leziuni pe

față sau corp.

Martorul

A.J. declară că i-a întâlnit pe cei doi soți când au venit acasă în seara zilei

de 01 august 2010 și că aceștia nu se certau. Declară că nici din apartamentul

acestora nu s-a auzit scandal în noaptea ce a urmat.

Martora

M.A. declară că în data de 02 august 2010 a întâlnit-o pe inculpată care i-a

spus că victima s-a sinucis. Inculpata i-a spus că nu-și aduce aminte despre

cele întâmplate, respectiv dacă ea sau victima a scos cuțitul din piept,

afirmând că sigur a pus mâna pe acel cuțit.

Martorul

F.D. - tatăl victimei, declară că între cei doi soți era o stare conflictuală

permanentă pe fondul geloziei și consumului de alcool. Arată că au fost chiar

separați în fapt pentru aceste motive. A aflat de la niște cunoștințe despre

decesul fiului său.

Martorul

F.F. declară că a participat la petrecerea soților, el locuind în imobilul

martorului C.C., confirmă că cei doi soți au consumat alcool anterior

săvârșirii faptei. Declară că inculpata I-a informat despre sinuciderea

victimei.

Martora

S.B. a declarat că știe despre frecventele certuri dintre soți și că a văzut-o

de mai multe ori pe inculpată bătută. Victima era geloasă și consuma frecvent

alcool. Inculpata i s-a plâns că victima o bătea.

Cu totul

surprinzătoare apare declarația martorului M.G. - medic șef la SML Oradea, atât

prin cele susținute printr-o declarație de martor, cât și prin modalitatea de

valorificare a informațiilor ajunse la cunoștința unui conducător de instituție

publică prin textul unei declarații de martor, dar mai ales pentru că prin

intermediul textului unei declarații de martor - în contra înscrisurilor

oficiale semnate și parafate administrate în cauză - procurorul încearcă

lămurirea și re interpreta re a probatoriului legal administrat. Martorul

declară că a participat la efectuarea autopsiei alături de medicul legist R.O. și

un al treilea medic legist.

Or, din

formularul Raportului de constatare medico-legală din 02 august 2010 întocmit

cu ocazia autopsierii rezultă că exclusiv medicul legist R.O. a participat la

efectuarea acestui act, constatările fiind semnate în exclusivitate.

Mai

mult, adresa de înaintare a raportului de constatare medico-legală către

parchet, înscris cuprins în textul constatării, este semnat de o altă persoană

în numele acestui martor.

Date

fiind cele constatate, rezultă că opiniile cu caracter medico-legal exprimate

prin respectiva declarație de martor nu pot fi avute în vedere la soluționarea

prezentei cauze, altele fiind modalitățile legale prin care poate fi cenzurate

concluziile unui raport de constatare medico-legală.

Conținutul

declarației, prin care este criticată activitatea și concluziile unui medic

legist de către conducătorul instituției, are mai degrabă caracteristicile unui

denunț, care nu poate face obiectul prezentei cauze. Faptul că aceste

observații vin din partea conducătorului profesional al specialistului ar fi

trebuit să determine din partea primului a unei cu toate altfel de acțiuni.

Instanța

nu a luat în considerare exclusiv declarația martorului din care rezultă că a

observat pe corpul inculpatei mai multe leziuni și că aceasta a declarat că s-a

luptat cu victima.

În cauză

singurul martor ocular a fost fiul inculpatei din prima căsătorie, minorul în

vârstă de 9 ani G.A. Audiat de procuror cu respectarea normelor legale în

vigoare, minorul declară că în seara faptei victima, care „era gelos", a

bătut-o pe inculpată. L-a văzut când a luat un cuțit din bucătărie după care a

fugit după inculpată. Apoi a auzit-o pe inculpată sunând la 112. Ulterior a

văzut-o pe inculpată aplecată lângă victima plină de sânge.

Declară

că victima „cam tot a doua zi se certa cu mama și o bătea". Inculpata a

fost audiată atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în împrejurarea luării

măsurii preventive, declarând inițial că victima s-a sinucis. Cu privire la

această susținere inculpata a declarat detalii, respectiv locul unde s-a

sinucis, poziția corpului victimei, ultimele sale cuvinte, faptul că și ea a

pus mâna pe acel cuțit dar că nu își amintește dacă ea sau victima l-a scos din

corp.

În

declarația ulterioară dată în fața judecătorului în împrejurarea judecării

propunerii de arestare, inculpata a declarat că în seara faptei, după

terminarea petrecerii, s-a certat cu victima pe motive de gelozie și probleme

financiare. Declară că inculpatul a lovit-o și că acest lucru se întâmpla

frecvent. Declară că a sunat la 112 declarând că victima s-a sinucis în

speranța că leziunile nu sunt majore și că va fi reanimat. Arată că fiul cel

mare a fost martor ocular al celor întâmplate.

Arată că

victima a trântit-o la pământ și că s-a urcat peste ea lovind-o în continuare.

L-a auzit pe copilul cel mare strigând „tați nu mai da în mami!". A scăpat

și a fugit în bucătărie unde victima a ajuns-o și lovit-o din nou. A văzut un

cuțit pe care l-a luat și cu care a lovit la întâmplare în corpul victimei.

Arată că anterior, de față cu martori, victima a amenințat-o cu un cuțit, fiind

chemată poliția.

În

procesul verbal de prezentarea materialului s-a consemnat declarația inculpatei

potrivit căreia au existat multe scandaluri între ea și victimă, că în seara

faptei pe fondul geloziei și alcoolului soțul gelos a bătut-o. Arată că victima

a luat cuțitul și că nu-și amintește când a luat cuțitul de la el și l-a lovit.

Audiată

în fața instanței inculpata a cerut judecarea potrivit art. 320

1

C.

proc. pen., declarând că în seara faptei a fost bătută de victimă, s-au lovit

reciproc, însă susține că nu realizează exact cele întâmplate. Arată că

frecvent victima o bătea și amenința cu cuțitul. În acele împrejurări se

refugia la tatăl ei, dar îl informa și pe tatăl victimei despre agresiuni.

Declară că a fost trântită la pământ, a lovit-o cu capul de pardoseală, s-a

luptat cu victima. Declară că nu realizează cu exactitate ce s-a întâmplat.

Raportat la concluziile medicilor legiști are o urmă de îndoială dacă I-a ucis

sau dacă s-a sinucis. Raportat la declarația copilului are îndoieli că l-ar fi

ucis. Ceea ce își amintește cu certitudine este că a fost atacată de victimă și

apoi că l-a văzut pe jos plin de sânge.

Declară

că după cele întâmplate nu a mai discutat cu copiii despre faptă pentru a nu-i

traumatiza, astfel încât exclude că I-ar fi sugestionat în vreun fel pe minorul

de 9 ani spre a prezenta o stare de fapt diferită.

Prin

ordonanța din 20 ianuarie 2011 inculpata au fost reținută pentru 24 ore, iar

prin încheierea nr. 1 din 21 ianuarie 2011 Tribunalul Bihor a dispus arestarea

preventivă a inculpatei.

Din fișa

de cazier judiciar rezultă că inculpata nu are antecedente penale.

Potrivit

dispozițiilor art. 174 C. pen., uciderea unei persoane se pedepsește cu

închisoare.

Potrivit

dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., omorul săvârșit asupra

soțului sau unei rude apropiate se pedepsește cu închisoare.

Instanța,

văzând prev. art. 320

1

C. proc. pen., își însușește probele

administrate in dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama de acestea la

pronunțarea soluției in cauză.

Constată

îndeplinite condițiile stipulate în 320

1

C. proc. pen. cu privire la

faptă, inculpată și celelalte chestiuni legate de cauză.

Din

probele administrate rezultă că fapta inculpatei și starea de fapt este

stabilită, existând suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite

aplicarea unei pedepse, și că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care

să justifice respingerea acestei cereri a inculpatei.

Pe

fondul unor certuri frecvente și de durată, generate de manifestări reciproce

de gelozie, a consumului de alcool și a problemelor financiare în familie,

împrejurări în care victima o bătea pe inculpată care pleca de la domiciliu cu

cei trei copii sub vârsta de 10 ani, inculpata cu victima au acumulat o stare

conflictuală confirmată de toți martorii audiați. în seara faptei, după

obișnuitul scandal în familie, pe fondul consumului de alcool, soții s-au bătut

în prezența copilului de 9 ani, victima a trântit-o pe inculpată la podea, s-a

urcat peste ea, aceasta a scăpat refugiindu-se în dormitor. Victima - ca și în

alte împrejurări confirmate la dosar - a luat un cuțit din bucătărie după care

inculpata a anunțat serviciul de urgență că acesta s-a sinucis. Pe corpul

inculpatei, cât și pe corpul victimei au fost evidențiate leziuni specifice

unor agresiuni fizice.

Inculpata

motivează că a avut o pierdere temporară a conștientei și declară că nu

realizează ce s-a întâmplat. Declară că atunci când procurorul i-a explicat

conținutul materialului probator a acceptat că ea la ucis pe soțul ei. Pe de

altă parte, aflând concluziile care nu sunt 100% certe din rapoartele medico-legale,

nu este sigură dacă I-a ucis ori dacă victima s-a sinucis.

Martorii

declară că nu cunosc nimic în legătură cu cele întâmplate în acea noapte.

Din

certificatul de deces rezultă că victima s-a sinucis.

Din

rapoartele medico-legale se evidențiază incertitudinea cu privire la

autoprovocarea leziunii sau la heteroagresiune, medicul dând mai plauzibilă -

însă nu certă - această ultimă ipoteză.

Pe

fondul acestor chestiuni și a declarațiilor martorilor și inculpatei cu privire

la permanenta stare conflictuală, certurile și bătăile anterioare administrate

inculpatei, apare declarația copilului inculpatei în vârstă de 9 ani, care

arată că I-a văzut pe victimă cu cuțitul în mână iar apoi a văzut-o pe

inculpată aplecată asupra victimei care era plină de sânge.

În

aceste condiții este justificată concluzia potrivit căreia inculpata I-a omorât

pe soțul ei, în condițiile în care s-a aflat sub stăpânirea unei puternice

tulburări, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin

violență. în condiții pe care inculpata nu și le explică, I-a deposedat pe

victimă de cuțit și I-a lovit la întâmplare, fără să țintească și fără a-l lovi

repetat.

Raportat

la nivelul de pregătire al inculpatei și la condițiile prezentei cauze nu au

fost reliefate presupuneri rezonabile potrivit cărora inculpata a acționat

conștient pentru a-și pregăti o eventuală apărare declarând unui martor că nu

știe dacă ea sau victima și-a scos cuțitul din corp, dar că sigur a pus mâna

(lăsând amprente) pe cuțit, ori când declară că a avut o pierdere temporară a

conștientei și că nu poate explica momentul agresiunii, sau când a anunțat la

ambulanță despre sinucidere, ori alte asemenea chestiuni. Analizând probele

administrate în cauză, și ținând seama de opțiunea inculpatei privind aplicarea

procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen., respectiv a judecării

în cazul recunoașterii vinovăției, instanța a constatat că fapta inculpatei

astfel cum a fost descrisă mai sus și probată la dosar, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat, săvârșită asupra soțului,

prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Față de

probele administrate in cauză, ținând seama de conduita și poziția în apărare a

inculpatei, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.

în art. 72 C. pen., cât și prev. art. 320

1

C. proc. pen., instanța a

condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare, apreciind însă că

scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată sub supraveghere a executării pedepsei, cu reținerea

circumstanțelor atenuante - starea de provocare relevată de martori și

confirmată de inculpată, conduita anterioară bună și atitudinea inculpatei după

săvârșirea infracțiunii - cu aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi pe o

perioadă de 4 ani. Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., cu referire la

infracțiunea de omor calificat, dacă se constată că există circumstanțe

atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din

minimul special. Cu privire la cuantumul reducerii, textul de lege nu prevede

reducerea cu până la o treime și nici cu o treime, prin urmare rezultă că în

cauza de față, fiind vorba de reținerea prev. art. 320

1

C. proc. pen.,

pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la 3 ani și 4 luni închisoare

pentru inculpată.

Aplicarea

pedepsei în prezenta cauză se face prin reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege și prin coborârea - ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante - sub noul minim special rezultat, cu respectarea

prev. art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a

apreciat că aplicarea procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. nu

exclude reținerea circumstanțelor atenuante, nefiind înlăturat în nici un mod

acest drept al inculpatei. În aceste condiții pedeapsa aplicată se încadrează

în limitele prevăzute în art. 86

1

C. pen.

De

altfel nu s-ar putea în alt mod explica rațiunea aplicării acestei noi

proceduri. Cazul inculpatului care recunoaște vinovăția și beneficiază și de

circumstanțe atenuante trebuie tratat diferit de cazul inculpatului care NU

recunoaște vinovăția dar care și acesta beneficiază și de circumstanțe

atenuante. Ori, cum altfel ar putea fi exprimat acest tratament diferit decât

prin aplicarea unei pedepse raportat la minim special distinct.

La

individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere persoana inculpatei, în

vârstă de 30 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii

faptei, gradul sporit de pericol social al acesteia, violența manifestată

asupra soțului în condițiile mai sus probate, precum și atitudinea inculpatei,

anterioară săvârșirii faptei, dar și ulterioară sinceră, de recunoaștere și

regret a acesteia. Se ține seamă și de situația familială a inculpatei, care

are în îngrijire 3 copii cu vârste între 9, 7 și 5 ani.

Cu privire la

starea de arest preventiv, în conformitate cu prev. art. 350 alin. (1), alin. (3)

lit. b) și alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză. S-a dedus din pedeapsă perioada

arestului preventiv efectuat.

Ținând seama

de prev. art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus luarea împotriva

inculpatei a măsurii obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea

instanței. Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., luarea acestei măsuri

preventive este prevăzută, prin urmare permisă de norma legală, fiind o

facultate a instanței în împrejurarea dispunerii condamnării. Instanța a

apreciat oportună luarea măsurii ca fiind un mijloc în favoarea inculpatei

pentru judecarea cu celeritate a cauzei în căile de atac, inculpata având

astfel pe parcursul cercetării judecătorești în căile de atac posibilitatea de

confirmare a conduitei pretinse prin sentință raportat la obligațiile stabilite

potrivit art. 86

1

C. pen.

S-a arătat că

este lesne de înțeles că, în cazul în care în cauză nu sunt exercitate căile

ordinare de atac măsura preventivă produce efecte până la rămânerea definitivă

a hotărârii de condamnare, fiind vorba despre o măsură preventivă.

S-a dispus

confiscarea specială a corpului delict - bâtă - ridicată de la inculpat.

S-a constatat

lipsa constituirii de parte civilă. Prin urmare, ținând seama de limitele

pedepsei, instanța de fond a procedat conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de

lege, a declarat apel

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând instanței desființarea hotărârii ca

fiind netemeinică.

În

motivele sale de apel, parchetul a arătat că în mod greșit instanța de fond a

reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante cată vreme atât din

modalitatea în care a fost săvârșită fapta, poziție, victimă, agresor,

intensitatea loviturii, etc., rezulta în mod clar că intensitatea loviturii a

fost mare, cuțitul a pătruns circa 15 centimetri în torace, iar în opinia

parchetului inculpata nu se afla în stare de provocare și în acest sens s-a

arătat că inculpata F.A.M. a luat decizia de a-și ucide soțul, a luat cuțitul

de pe sobă, a lovit o singură dată.

În

opinia aceluiași parchet, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a

reținut aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) privind

starea de provocare, pentru considerentele arătate mai sus.

Cât

privește reținerea art. 76 lit. c) C. pen. respectiv atitudinea inculpatei după

săvârșirea faptei constând in prezentarea în fața autorității comportarea

sinceră în cursul procesului, sunt în opinia aceluiași parchet greșit reținute

de instanță câtă vreme ar exista la dosar dovezi că inculpata a încercat să-și

ascundă fapta, a avut o atitudine oscilantă.

Toate

aceste aspecte relevate de către parchet conchid că hotărârea instanței de fond

este netemeinică ținând seama și de gradul de pericol social creat de

săvârșirea ei, aspect neavut în vedere de către instanță, cu atât mai mult cu

cât infracțiunea de omor calificat are un impact puternic în rândul opiniei

publice și s-ar fi impus ca atare, o reacție promptă a autorităților care să

conducă la arestarea unui asemenea făptuitor.

S-a mai

arătat în aceleași critici ale parchetului că, instanța de judecată nu a

apreciat că fapta este de o gravitate suficient de mare încât să determine

aplicarea unei pedepse privative de libertate. Verificând hotărârea atât prin

prisma motivelor invocate cât și din oficiu,

instanța de apel a reținut următoarele :

Criticile

parchetului în cvasitotalitatea lor au fost apreciate ca nefondate, pentru

următoarele motive:

S-a

făcut de la început o mențiune pe care instanța de apel a considerat-o

esențială în cauză și toate premizele în care se discută acest apel trebuie să

pornească în mod obligatoriu de la acest aspect.

Așa cum

a rezultat din declarația inculpatei dată la instanța de fond la 15 martie

2011, aceasta a solicitat ca judecata in cauză să se facă în baza probelor

administrate in faza de urmărire penală întrucât a recunoscut săvârșirea faptei

și nu a solicitat administrarea de probe. Acestea sunt consecințele dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen. și în analiza criticilor parchetului trebuie

să pornim din acest punct.

Din

actele și dovezile de la dosar a rezultat în mod indubitabil că viața de cuplu

a inculpatei F.A.M. cu defunctul F.D. a fost presărată de multiple scandaluri

conjugale, urmate de violențe conjugale. Există la dosarul cauzei procesele

verbale de contravenție încheiate de către organele de poliție din care rezultă

în mod evident și indubitabil conduita violentă a victimei.

Aceste

acte sunt întregite de către depozițiile martorilor S.I., A.C., C.C., M.A., S.B.

O mențiune aparte o face mărturia tatălui victimei F.D. care declară printre

altele că cei doi soți trăiau intr-o stare conflictuală permanentă pe fondul

geloziei victimei, agrementată cu consum de alcool. Același martor arată că cei

doi au fost de-a lungul timpului separați în fapt din aceleași motive. Acesta

este în esență fundalul pe care s-a petrecut fapta la 01 august 2010. Sub

pretextul unei sărbători oarecare aceștia la locuința unui prieten de familie

împreună cu alte persoane au consumat alcool, iar la orele 22,00-22,30, cei doi

împreună cu trei copii minori de 9, 7 și 5 ani, s-au deplasat la locuința lor.

Ajunși la domiciliu, pe fondul vechilor neînțelegeri și a consumului de alcool,

cei doi soți s-au certat și bătut, iar in final s-a petrecut și tragicul

eveniment. În mod cert uciderea victimei s-a produs cu un cuțit de către

inculpată, după ce așa cum am mai arătat, a avut loc o altercație violentă

între cei doi, stabilindu-se printr-o expertiză medico legală, victima a

suferit o leziune în profunzime în lungime de 15 cm., în contextul in care

cuțitul cu care a fost înțepat avea o lamă de 17 cm.

Îndreptățit

s-a considerat și contrar criticilor formulate de către parchet, în mod fondat

instanța a reținut că trebuie avut in vedere și depoziția martorului ocular G.A.

în vârstă de 9 ani, fiul inculpatei dintr-o altă căsătorie și care audiat de

către procuror a relatat că în seara sinistrului, victima, care era gelos, a

bătut-o pe inculpată. L-a văzut când victima a luat un cuțit din bucătărie după

care a fugit după inculpată. Același minor a văzut-o ulterior pe inculpată

aplecată lângă victima plină de sânge.

În

cadrul aceleași urmăriri penale, din declarațiile inculpatei a rezultat că

violența conjugală din acea seară a fost extrem de dură, că nu-și aduce aminte

in ce împrejurări a pus mâna pe acel cuțit, că victima ar fi trântit o la

pământ și s-ar fi urcat peste ea lovind-o in continuare. Mai arată aceeași

inculpată că a scăpat cu greu de agresiune, după care a fugit in bucătărie,

unde victima a ajuns-o și a lovit-o din nou. Așa se face că inculpata pe fondul

acestor altercații a luat un cuțit cu care a lovit la întâmplare în corpul

victimei. S-a achiesat la concluziile instanței de fond potrivit căreia fapta

inculpatei astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat săvârșită asupra soțului, prev.

și ped. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

S-a

considerat că în prezenta cauză infracțiunea la care s-a făcut referire a fost

săvârșită de către inculpată sub stăpânirea unei puternice tulburări

determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violențe și

justificată prin aceea că de a lungul anilor victima a aplicat dese corecții

extrem de dure inculpatei în prezenta copiilor.

De

asemenea, s-a considerat că în mod fondat și având în vedere elemente certe de

la dosar, instanța a reținut că următoarele împrejurări pot fi considerate

circumstanțe atenuante favorabile inculpatei cum ar fi: conduita bună a

acesteia înainte de săvârșirea infracțiunii, și atitudinea ei după săvârșirea

infracțiunii, manifestate printr-o comportare sinceră avută în cursul

procesului penal recunoscând fapta, înlesnind pe această cale soluționarea in

mod just și fondat a prezentei cauze in ciuda erorilor care au generat și alte

interpretări și care au loc pe parcursul urmăririi penale. Nu s-a considerat

important a analiza acele aspecte cată vreme inculpata a recunoscut fapta și a

solicitat a fi judecată doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi

penale.

S-au

considerat, de asemenea nefondate criticile parchetului cu privire la

netemeinicia pedepsei aplicate cată vreme așa cum rezultă din materialul

probator administrat în cauză că inculpata, cu trecut nepedepsit, încadrată în

muncă, are spre creștere și îngrijire trei copii minori cu vârste între 9, 7 și

5 ani, aspect care nu poate fi neglijat de către instanță, alături de starea de

provocare, relevată de martori și confirmată de inculpată și celelalte aspecte

pe care le-am analizat mai sus.

S-a

considerat că doar în aceste condiții se va realiza un just echilibru între

pedeapsă și scopul ei care este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

criteriile generale de individualizare ale aceleași pedepse. Dincolo de

gravitatea excepțională a faptei, instanța trebuie să aibă în vedere in opinia

noastră și modalitatea concretă în care s-a săvârșit o asemenea faptă, precum

și posibilitatea în cazul de față, reală, ca inculpata să poată fi reeducată și

fără privarea ei de libertate.

Pentru

toate aceste motive s-a considerat că, criticile formulate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bihor sunt nefondate și pe cale de consecință, instanța a

respins apel ca nefondat.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. în

concluziile orale a arătat că pedeapsa este aplicată și în alte limite decât

cele

legale, arătând că s-au încălcat disp.

art. 76 alin. (2) C. pen., iar disp. art. 3201

C. proc. pen.

care reprezintă o cauză de reducere a pedepsei trebuiau

aplicate în raport de infracțiunea de omor, limita cu care poate fi redusă

pedeapsa este de doar 1/3 și chiar dacă s-ar fi reținut circumstanțele

atenuante, pedeapsa nu putea fi coborâtă sun 5 ani, acesta fiind un motiv de

nelegalitate. Cu privire la netemeinicie, a arătat că nu se impunea reținerea

circumstanțelor atenuante, iar susținerea că aceasta ar fi fost provocată a

fost susținută doar de fiul acesteia, în vârstă de doar 9 ani, iar din situația

de fapt reținută în cauză nu rezultă că inculpata se afla într-o puternică

stare de tulburare care să justifice reținerea disp. art. 73 lit. b) C.

pen., iar în condițiile săvârșirii unei infracțiuni de omor calificat nu se

impunea aplicarea dispozițiilor suspendării sub supraveghere.

Față de

aceste susțineri a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei

penale recurate și a sentinței penale nr. 84/P/2011 din 30 martie 2011 a

Tribunalului Bihor și în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri în sensul

înlăturării circumstanțelor atenuante și aplicării unei pedepse cu închisoare

într-un cuantum majorat în regim privativ de libertate.

Examinând

recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu,

înalta Curte, consideră recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru

considerentele ce vor urma:

Astfel, art.

72 C. pen. stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi

prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și

cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate

scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de

prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să

resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor

să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza

de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la

circumstanțele speței, a stabilit pentru inculpata F.A.M. o pedeapsă de 4 ani închisoare

cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat asupra soțului spre minimul special de 3 ani și

4 luni închisoare (minim stabilit în urma aplicării dispoz. art. 320

1

C. proc. pen., 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a)

și alin. (2) C. pen.) prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat

asupra soțului.

Curtea

apreciază că, în raport de circumstanțele faptelor, respectiv: pe fondul unor

certuri frecvente și de durată, generate de manifestări reciproce de gelozie, a

consumului de alcool și a problemelor financiare în familie, împrejurări în

care victima o bătea pe inculpată care pleca de la domiciliu cu cei trei copii

sub vârsta de 10 ani, inculpata cu victima au acumulat o stare conflictuală confirmată

de toți martorii audiați. Victima - ca și în alte împrejurări confirmate la

dosar - a luat un cuțit din bucătărie după care inculpata a anunțat serviciul

de urgență că acesta s-a sinucis. Pe corpul inculpatei, cât și pe corpul

victimei au fost evidențiate leziuni specifice unor agresiuni fizice.

După

obișnuitul scandal în familie, pe fondul consumului de alcool, soții s-au bătut

în prezența copilului de 9 ani, victima a trântit-o pe inculpată la podea, s-a

urcat peste ea, aceasta a scăpat refugiindu-se în dormitor. Astfel, în noaptea

de 01/02 august 2011, între orele 22.30-01.00, între inculpată și soțul

acesteia - ambii aflați sub influența alcoolului, pe fondul unor discuții

contradictorii, s-a iscat o ceartă violentă, inculpata aplicând victimei în

zona pieptului o lovitură cu cuțitul, provocând decesul acesteia cât și de

circumstanțele personale ale inculpatei, care are vârsta de 30 de ani, lipsa

antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptei descrise anterior, gradul

sporit de pericol social al acesteia, violența manifestată asupra soțului în

condițiile mai sus probate, precum și atitudinea inculpatei, anterioară

săvârșirii faptei, dar și ulterioară sinceră, de recunoaștere și regret a

acesteia, dar și de faptul că s-a ținut seama și de situația familială a

inculpatei, care are în îngrijire 3 copii cu vârste între 9, 7 și 5 ani și care

în prezent are loc de muncă stabil, pedeapsa aplicată atât din punct de vedere

al cuantumului cât și al modalității de executare, corespund gravității

faptelor și periculozității sociale a inculpatei, fără a se impune o majorare a

cuantumului acesteia și nici a schimbării modalității de executare.

Faptul că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor,

este o împrejurare

care

să impună aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de

lege față de criteriile deja analizate. De altfel, atitudinea procesuală de

recunoaștere a inculpatei poate duce la o reducere succesivă a pedepsei,

dându-i-se dublă relevanță juridică, așa cum a procedat instanța de fond în mod

corect. Instituția recunoașterii vinovăției, reglementată de art. 320

1

C. proc. pen. este o instituție cu natură juridică mixtă, producând efecte atât

pe plan procesual (prin desfășurarea simplificată a procesului), cât și pe plan

substanțial, producându-se o micșorare a limitelor de pedeapsă. În raport de

efectele produse pe plan substanțial recunoașterea inculpatului poate fi

apreciată ca fiind o cauză legală de atenuare a pedepsei care nu împiedică și

aplicarea altor circumstanțe atenuante. Astfel, cauza legală de atenuare prev.

de art. 320

1

C. proc. pen. constând în atitudinea

procesuală de recunoaștere a faptei, constituie o dispoziție specială în raport

de circumstanțele legale de atenuare prev. de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a)

și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.) și pot fi aplicate

concomitent. De asemenea în mod legal a fost reținută scuza provocării față de

situația de fapt descrisă anterior și susținută de declarațiile inculpatei și a

martorilor audiați în cauză.

Înalta

Curte constată că în mod legal și corect prima instanță a stabilit cuantumul

pedepsei de 4 ani închisoare cât și modalitatea de executare față de cele

expuse anterior, astfel că,nu se impune o reindividualizare a pedepsei aplicată

inculpatei F.A.M. și nici schimbarea modalității de executare prin înlăturarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Cu privire la individualizarea

judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatei, înalta Curte reține

incidența în cauză a dispozițiilor art. 86

1

alin. (1) C. pen.,

conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu

a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de

cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38

C. pen.;se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul

său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment

pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși

infracțiuni.

Înalta

Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86

1

C. pen. condamnarea inculpatei fiind o pedeapsă de 4 închisoare, inculpata nu

are antecedente penale și convingerea instanței este că scopul pedepsei poate

fi atins și fără executarea în regim de detenție de către inculpată a pedepsei

aplicate.

Această convingere este fundamentată pe circumstanțele

personale ale

inculpatei,

constând în faptul că nu are antecedente penale, este încadrată în muncă, și

primordial faptul că are spre creștere și îngrijire trei copii minori cu vârste

intre 9, 7 și 5 ani, aspect care nu poate fi neglijat de către instanță,

alături de starea de provocare, relevată de martori și confirmată de inculpată

și celelalte aspecte pe care le-am analizat mai sus, și având în vedere și

particularitățile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost

comisă, înalta Curte apreciază că prin fixarea de către instanța de fond a unui

termen de încercare de 7 ani, (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul

reiterării comportamentului infracțional în această perioadă) și impunerea de

obligații în sarcina inculpatei, se atinge scopul pedepsei, prev. de art. 52 C.

pen., într-o mai mare măsură decât prin executarea pedepsei în regim de

detenție.

Așadar, Înalta

Curte, reține că, individualizarea pedepsei de 4 ani, aplicată inculpatei de

instanța de fond prin aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub

supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, este aptă pentru atingerea

scopului de prevenție generală și de coerciție al pedepsei.

Față de

aceste considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se majorarea

pedepsei și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatei F.A.M.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., se va respinge

ca

nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

împotriva

deciziei penale nr. 68/A din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, privind pe intimata inculpată F.A.M.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatei inculpate F.A.M., în sumă de

200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei

penale nr. 68/A din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe intimata inculpată F.A.M.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu intimatei inculpate, în sumă de 200 lei, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2012.