ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3190/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3190/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 24 din 9 mai 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie

Brașov

s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat

încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul A.M., din

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de

trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza

I

C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate

cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen. și art. 83 C. pen., în infracțiunea de

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de trafic de minori,

prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza

I

C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate

cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen. și art. 83 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat

încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpata F.M., din

infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13

alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen., în infracțiunea de

prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin.

(2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.,

zis „B." la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a,

b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat. drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau

curator pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3)

teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3

fapte) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e)

C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6

ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (3) teza

I

C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) și art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani și 6 luni

închisoare si la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.:

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau

curator pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au

fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatului

A.M. pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 35

alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e)C.

pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6

ani.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului A.M. prin sentința penală nr. 140 din 20 ianuarie 2011 a

Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 31 ianuarie 2011,

dispunându-se executarea ei în întregime alături de pedeapsa aplicată mai sus,

inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise

inculpatului A.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a

II-a, b), d) și e)C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata

pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii din data de 19 iulie 2011 și

al arestării preventive a inculpatului A.M. din data de 20 iulie 2011 și până la

zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

arestarea preventivă a inculpatului A.M., deținut în baza mandatului de

arestare preventivă nr. 16 din 19 iulie 2011, emis de Tribunalul pentru Minori

și Familie Brașov.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus

prelevarea de la inculpatul A.M. a probelor biologice de referință ADN pentru

determinarea profilului genetic al acestuia în vederea introducerii în baza de

date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al

inculpatului A.M.

În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost

condamnată inculpata F.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de prostituție.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3)

teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3

fapte) și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost

condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales in autoritățile

publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat. drepturile părintești și dreptul de a fi tutore

sau curator pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au

fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatei

F.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar în baza art. 35 alin. (1)

C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.:

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile

părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei

F.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și

e) C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C.

civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată

A.R.N. și, în consecință: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia

suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale și 7000 lei, cu titlu de daune

morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiași părți

vătămate suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale și 3000 lei, cu titlu de

daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C.

civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea

vătămată B.M.A. și, în consecință: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească

acesteia suma de 2500 lei cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost

obligată să plătească aceleiași părți vătămate suma de 2500 lei, cu titlu de

daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C.

civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată N.D.F.

și, în consecință: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de

20.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul A.M. a sumei de 8600

lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a

dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata F.M. a sumei de

4000 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de prostituție.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a

menținut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpatului

A.M. prin ordonanța procurorului din data de 25 iulie 2011 până la concurența

sumei de 800 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul A.M. la plata sumei de 4275 lei și inculpata F.M. la plata

sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 1050

lei, reprezentând onorarii avocați din oficiu, urmând a se suporta din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul A.M., zis "B." și inculpata

F.M., ambii fără ocupație, trăiau în concubinaj din anul 2008, din relația lor

rezultând minorul F.B., în vârstă de câteva luni.

După eliberarea lui din penitenciar la data de

7 iunie 2011,

unde fusese arestat în altă

cauză, inculpatul A.M. a îndemnat-o pe concubina sa, inculpata F.M., să

practice prostituția în folosul lor comun, iar ea a fost de acord. deoarece i-a

promis că va trăi cu ea până la moarte. Anterior, inculpata s-a mai prostituat

și pentru "G.", pe numele lui real F.C.M. (declarație inculpată F.M.

- fila 151 dosar urmărire penală).

Astfel, inculpata F.M., în perioada 07 iunie 2011-19

iulie 2011, a întreținut relații sexuale normale și orale cu diferiți clienți

în zona podului de la ieșirea din Brașov spre Feldioara, fie în autoturismul acestora,

fie în camerele Hotelului Codreanu, practicând un tarif de 50 lei sexul oral și

70 lei normal, timp in care inculpatul A.M. o supraveghea de la distanță sau se

afla la Hotel Codreanu împreună cu copilul. Prin urmare, câștigul obținut a

fost în medie de 300-400 lei pe zi, în total 12.600 lei.

Cu o zi înainte de eliberarea lui "B." din

penitenciar, inculpata F.M. s-a întâlnit cu partea vătămată minoră A.R.N., în

vârstă de aproape 12 ani, căreia i-a propus să aibă grijă de copil, iar

ulterior, M. și B. au mers în Gara Brașov, unde se afla partea vătămată și au

luat-o cu ei la Hotel Codreanu. Aici s-au cazat într-o cameră timp de câteva

zile, iar M. practica prostituția la pod, R. având grijă de copil. după care

ambii inculpați i-au pretins părții vătămate sa meargă și ea sa practice

prostituția, sub amenințarea că o bat și chiar a fost lovită de către cei doi

inculpați (declarație parte vătămată - fila 65 vol.

I

dosar).

Partea vătămată practica aceleași tarife ca și inculpata, iar banii câștigați

erau luați de către M., care îi înmâna ulterior lui B.

Într-o zi, când R. s-a întors la hotel, M. fiind

plecată la pod, B. a dezbrăcat-o cu forța și a întreținut cu ea raport sexual

normal și oral. R. s-a plâns ulterior M. că a fost violată de B. și i-a arătat

lenjeria și pantalonii pătați de sânge, declarând că a fost virgină, iar

aceasta s-a enervat și 1-a lovit pe B. cu pumnul în ochi, de față fiind și alte

fete la pod.

La începutul lunii iulie

2011,

B. i-a propus părții vătămate minore N.F.D., în vârstă de 13

ani, pe care a întâlnit-o în barul din Gara Brașov, unde obișnuia să facă

curat, să aibă grijă de copilul lui, că o va plăti în schimb. Partea vătămată a

acceptat, având în vedere situația sa materială precară oi. In aceeași zi,

inculpatul a revenit în gară, fiind însoțit de concubina lui și au plecat

împreună cu partea vătămată la Hotel Codreanu, unde erau cazați împreună cu R.

Cele două fete, M. și R., au plecat a doua zi la "produs" la pod, iar

B. le-a însoțit, D. rămânând să aibă grijă de copil. B. i-a propus și D. să se

prostitueze, promițându-i că-i va cumpăra haine și încălțăminte, însă aceasta a

refuzat.

Ulterior, inculpații și cele două părți vătămate au

plecat la locuința inculpatului din localitatea Dobârlău, jud. Covasna.

Zilnic, inculpata F.M. și partea vătămată minoră A.R.N.

plecau la Brașov, unde practicau prostituția, iar banii câștigați de ambele

erau ținuți de către inculpată, care îi aducea acasă și îi folosea pentru cheltuielile

copilului, mâncare și în mare parte beneficia de ei inculpatul A.M. În acest

timp, partea vătămată minoră N.F.D. rămânea acasă și avea grijă de copil.

Astfel, partea vătămată minoră A.R.N. s-a prostituat

pentru cei doi inculpați în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, realizând un

venit de aproximativ 300 de lei pe zi, în total 9600 lei.

În locuința sa de la Dobârlău, inculpatul A.M. a

întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată minoră A.R.N.

împotriva voinței acesteia, o dată fiind de față și concubina sa, inculpata

F.M.

De asemenea, profitând de faptul că a rămas singur cu

ea, celelalte două fete fiind plecate la Brașov, inculpatul A.M. i-a propus D.

să se culce cu el și întrucât ea a refuzat și 1-a amenințat că îi va spune M.,

a dezbrăcat-o cu forța și a întreținut cu ea raport sexual normal. I-a atras

atenția că, dacă îi va zice ceva M., o va bate, iar a doua zi a avut din nou un

raport sexual normal cu ea împotriva voinței ei. Când s-au întors fetele acasă

de la Brașov, D. le-a povestit cele întâmplate, iar acestea din urmă i-au

relatat că și R. fusese violată de B.

Ulterior, partea vătămată N.F.D. a refuzat să mai

rămână la Dobârlău să aibă grijă de copilul inculpaților, fiind găsită în data

de 08 iulie 2011 de către organe ale poliției și condusă la Centrul de Primire

în Regim de Urgență de la Ghimbav.

În data de 13 iulie 2011, cei doi inculpați au

recrutat-o din zona podului de la ieșirea din Brașov spre Feldioara pe partea

vătămată minoră B.M.A., în vârstă de 13 ani, căreia i-au propus să locuiască

împreună, să se prostitueze în folosul lor, urmând să împartă câștigul în mod

egal și să aibă grijă de copilul lor, urmând să fie plătită pentru acest

serviciu. Astfel, în acea zi, aceasta a întreținut raporturi sexuale normale cu

trei clienți, obținând suma de 150 lei, care i-a fost predată inculpatei F.M.,

conform obiceiului, plecând apoi cu cei doi la locuința inculpatului de la

Dobârlău, unde a înnoptat, iar a doua zi, după ce a fost condusă de inculpată

la pod să practice prostituția, a fost depistată de organele de poliție și

condusă la Centrul de Primire în Regim de Urgență de la Ghimbav.

Starea de fapt reținută a rezultat din analiza

mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în

cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale părților vătămate

minore A.R.N., N.F.D. și B.M.A., ale martorilor R.A.P., ș.a., rapoarte de

expertiză medico-legală, rapoarte de evaluare psihologică, proces-verbal de

verificare a cazărilor inculpaților, proces-verbal de conducere în teren a

părții vătămate A.R.N. și planșe fotografice proces-verbal de depistare,

proces-verbal de certificare a înregistrărilor audio efectuate în cauză și de redare

a acestora în formă scrisă, proces-verbal de percheziție, proces-verbal de

contravenție, care se coroborează cu declarațiile celor doi inculpați A.M. și

F.M.

Astfel, deși inculpatul A.M. nu a recunoscut

săvârșirea faptelor, declarând că nu știa cu ce se ocupă concubina sa și

părțile vătămate erau prietene cu aceasta( fila 130 dosar u.p. și fila 63 vol.

I

dosar),

inculpata F.M. a povestit pe larg faptele petrecute, încercând însă să dea

întreaga vină pe inculpat, care ar fi constrâns-o să practice prostituția, însă

din declarațiile sale reiese că această ocupație a avut-o și anterior, aceasta

prostituându-se și pentru "G.", pe numele lui real F.C.M. și au

cheltuit împreună banii câștigați de părțile vătămate, care au fost convinse de

ambii inculpați să aibă grijă de copilul lor ( fila 151 dosar

u.p.,

fila 99 vol.

II

dosar).

Din declarațiile inculpaților și ale martorilor a

reieșit că cei doi inculpați A.M. și F.M. cunoșteau vârsta părților vătămate și

faptul că acestea sunt minore.

În raport cu încadrarea juridică dată acestor fapte,

instanța a apreciat că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul A.M. din

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de

trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza

I

C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., în infracțiunea de

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de trafic de minori,

prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza

I

C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanța a

ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că gradul de pericol social concret este

ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv a

îndemnat-o, i-a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției

de către propria concubină, mama copilului său.

Referitor la persoana inculpatului A.M., zis "B.",

instanța a constatat că acesta avea vârsta de 25 ani la data comiterii faptei

și provine dintr-o familie numeroasă, destrămată în urma separării părinților

săi, cu un nivel socio-economic și cultural redus, că are un nivel de instrucție

scăzut, fiind absolvent doar a unei singure clase, astfel că este analfabet,

deoarece posibilitățile materiale și financiare precare ale familiei au

determinat ca inculpatul să lucreze de la vârsta de 12 ani ca cioban la oi.

Din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că

acesta a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva

patrimoniului ( fila 122 dosar

u.p.).

În referatul de evaluare (fila 105 vol.

I

dosar),

constatându-se caracterul de repetabilitate a comportamentului infracțional al

inculpatului, în condițiile insuficienței resurselor interne ale acestuia, dar

și a celor familiale de care beneficiază, s-a apreciat o evoluție negativă a

comportamentului lui viitor, în contextul perpetuării contactelor acestuia cu un

cerc de apropiați cu comportament antisocial.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea

sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece

nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de

comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă

instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă

postcondamnatorie, potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece din

certificatul de cazier judiciar al acestuia ( fila 122 dosar u.p.) reiese că

inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 140 din

20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Brașov.

Referitor la pedepsele complementare constând în

interzicerea drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, s-a

reținut că practica CEDO a stabilit că acestea se pot interzice în mod

excepțional. în speță, instanța a considerat că se impune aplicarea acestor

pedepse complementare raportat la atitudinea pe care inculpatul a avut-o față

de concubina sa, cu care are un copil în vârstă de doar câteva luni de zile și

care ar fi trebuit să se bucure de prezența, atenția și îngrijirea mamei sale,

în loc ca aceasta să fie îndemnată de inculpat să practice prostituția. Mai

mult, sub aspect moral, s-a reținut că inculpatul nu poate avea calitatea de

părinte, tutore sau curator în raport cu infracțiunea săvârșită, care aduce

atingere valorilor morale ale societății.

Instanța a reținut că fapta inculpatului A.M., care,

împreună cu concubina sa, inculpata F.M., în perioada

11 iunie 2011-12 iulie 2011,

le-a recrutat pe părțile vătămate

minore A.R.N., N.F.D. și B.M.A., cu vârste de 12-13 ani, în scopul practicării

prostituției, prin înșelăciune, sub pretextul de a avea grijă de copilul lui,

le-a transportat și le-a asigurat cazarea la hotel și la domiciliul său și

chiar a beneficiat de câștigurile obținute de părțile vătămate A.R.N. și B.M.A.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori,

prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanța a

ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoanei

inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

S-a reținut că gradul de pericol social concret este

ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv asupra

unor minore cu vârste cuprinse între 12-13 ani, profitând de situația de

vulnerabilitate în care se aflau, datorită lipsei mijloacelor materiale, a

lipsei de susținere materială, afectivă și educațională a familiei și a lipsei

lor de instrucție și maturitate.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A.M.,

care le-a constrâns pe părțile vătămate minore A.R.N. și N.F.D., de 12 și 13

ani, să întrețină, împotriva voinței lor și profitând de starea lor de

vulnerabilitate, raporturi sexuale cu el, amenințându-le că le va bate,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și

pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza

I

C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.,

instanța a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat în final

inculpatului A.M. pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare, iar în

baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C.

pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6

ani.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului A.M. prin sentința penală nr. 140 din 20 ianuarie 2011 a

Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 31 ianuarie 2011,

dispunându-se executarea ei în întregime alături de pedeapsa aplicată mai sus,

inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 14 ani închisoare.

Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în

regim de detenție, astfel că în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

A.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și

e) C. pen.

În raport cu încadrarea juridică dată faptelor,

instanța a apreciat că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpata F.M., din

infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13

alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin.

(2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei F.M. care,

în perioada

07 iunie 2011-19 iulie 2011,

și-a procurat mijloacele de existență întreținând relații sexuale normale și

orale cu diferiți clienți, practicând un tarif de 50 lei sexul oral și 70 lei

norma], câștigul obținut fiind în medie de 300-400 lei pe zi, în total 12.600

lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție,

prevăzută și pedepsită de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

La stabilirea pedepsei pentru inculpată, instanța a

ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatei

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că gradul de pericol social concret este

ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, care lezează

valorile morale ale societății, dar aduce atingere și stării de sănătate a

persoanelor, întrucât nu există un sistem de protecție și control al acestui

fenomen.

Referitor la persoana inculpatei F.M., instanța a

constatat că acesta avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptei, că a fost

abandonată de la naștere de către mamă și nu și-a cunoscut niciodată tatăl, că

nu a fost școlarizată deoarece la naștere nu î s-au întocmit acte de

identitate, astfel că este analfabetă, că până la împlinirea vârstei de 15 ani

o mătușă a mamei sale s-a ocupat de creșterea și îngrijirea ei, iar apoi a fost

nevoită să se descurce singură, ocupându-se cu comercializarea diverselor

obiecte vestimentare, că tânăra este însărcinată și mai are doi copii minori în

întreținere proveniți din două relații diferite.

Din cazierul judiciar al inculpatei a rezultat că

aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale ( fila 147 dosar u.p.).

În referatul de evaluare ( fila 94 vol.

II

dosar)

s-a apreciat că optimizarea integrării sociale a inculpatei este în corelație

directă cu programe de intervenție având ca scop dezvoltarea abilităților

parentale, creșterea nivelului motivației pentru schimbarea comportamentului,

promovarea atitudinilor și valorilor morale și sociale.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală a inculpatei, instanța a reținut în favoarea sa

circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.,

respectiv faptul că nu a cunoscut siguranța afectivă, materială și educațională

a unei familii, fiind abandonată încă de la naștere și nu a avut șansa de a

beneficia de instrucție, astfel încât nu a putut deprinde principiile

moralității și nu s-a putut maturiza afectiv, moral și intelectual. Prin

urmare, reținerea acestora a permis aplicarea unei pedepse sub minimul special

prevăzut de lege.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpatei F.M. care,

împreună cu concubinul său, inculpatul A.M., în perioada

11 iunie 2011-12 iulie 2011,

le-a recrutat

pe părțile vătămate minore A.R.N., N.F.D. și B.M.A., cu vârste de 12-13 ani, în

scopul practicării prostituției, prin înșelăciune, sub pretextul de a avea

grijă de copilul ei, le-a transportat și le-a asigurat cazarea la hotel și la

domiciliul concubinului său și chiar a beneficiat de câștigurile obținute de

părțile vătămate A.R.N. și B.M.A., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1),

alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.,

instanța a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat în final

inculpatei F.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar în baza art. 35

alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.:

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4

ani.

Instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de

art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de

detenție, astfel că în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei F.M.

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C.

pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că

părțile vătămate minore A.R.N. și N.F.D. s-au constituit părți civile în cauză

în cursul urmăririi penale, fără să-și precizeze cuantumul pretențiilor (filele

16, 25 dosar u.p.), iar în cursul judecății, înaintea citirii actului de

sesizare al instanței ( fila 72 vol. 1 dosar), partea vătămată minoră B.M.A.

s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale

față de ambii inculpați, iar celelalte două părți civile și-au precizat

cuantumul pretențiilor, respectiv A.R.N. suma de 22.400 lei față de ambii inculpați,

reprezentând 12.400 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, iar N.F.D.

suma cu titlu de daune morale față de inculpatul A.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol.

Referitor la daunele materiale solicitate, prima

instanță a avut în vedere atât declarațiile părților vătămate, cât și

declarația inculpatei F.M. și a martorelor care practicau prostituția, care se

coroborează, privind tarifele practicate, respectiv 50 de lei sexul oral și 70

de lei sexul normal și sumele de bani câștigate de fiecare persoană pe zi,

rezultând o medie între 300 lei-400 lei, iar la calcularea pretențiilor prima

instanță s-a raportat la suma minimă de 300 lei/zi.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de

unele dintre părțile vătămate, s-a reținut că acestea au făcut dovada

prejudiciului moral suferit prin relatările lor, declarațiile martorilor

audiați în cauză și evaluările psihologice efectuate (filele 42-45 dosar u.p.),

care reflectă modul în care experiența trăită a avut urmări asupra psihicului

fiecăreia dintre părțile vătămate în raport cu personalitatea, inteligența și

gradul de instrucție al fiecăreia dintre ele, acestea fund persoane foarte

vulnerabile, atât datorită vârstei foarte fragede, lipsei de educație și instrucție

(majoritatea fiind analfabete sau semianalfabete), a unei familii de sprijin și

a situațiilor materiale foarte precare în care se află.

În acest sens, s-a avut în vedere și împrejurarea

potrivit căreia Comisia Europeană a subliniat importanța obținerii de

despăgubiri de către victimele unor astfel de infracțiuni, ca o recunoaștere a

experienței lor și ca o compensație pentru traumele suferite.

Având în vedere principul reparării integrale a

prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, că este dovedită

vinovăția inculpaților la săvârșirea faptelor și că există legătură de

cauzalitate între faptele acestora și prejudiciul cauzat, în baza art. 346 C.

proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă

formulată în cauză de partea vătămată A.R.N. și, în consecință, a fost obligat

inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 4800 lei, cu titlu de daune

materiale și 7000 lei, cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost

obligată să plătească aceleiași părți vătămate suma de 4800 lei, cu titlu de

daune materiale și 3000 lei, cu titlu de daune morale și s-a respins restul

pretențiilor, deoarece partea vătămată a solicitat suma de 12.400 lei cu titlu

de daune materiale.

S-a reținut că suma totală de 9600 lei cu titlu de

daune materiale reprezintă câștigul realizat de această parte vătămată din

prostituție în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, realizând un venit de

aproximativ 300 de lei pe zi ( 32 zilex300 lei=9600 lei), iar fiecare inculpat

a fost obligat proporțional cu măsura în care a beneficiat de aceste sume de

bani.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C.

civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea

vătămată B.M.A., care a solicitat suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale

și, in consecință, a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de

2500 lei cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să

plătească aceleiași părți vătămate suma de 2500 lei, cu titlu de daune morale

și s-a respins restul pretențiilor, apreciindu-se că această sumă de bani este

suficientă pentru prejudiciul moral suferit raportat la perioada de timp pentru

care s-a prostituat pentru inculpați -13 iulie 2011- când a întreținut

raporturi sexuale cu trei clienți, obținând suma de 150 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C.

civ., s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată N.D.F. și,

în consecință, a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de

20.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit de această

parte vătămată, ca urmare a săvârșirii asupra ei a infracțiunii de viol. S-a

reținut că trauma psihică prin care partea vătămată N.D.F. a trecut s-a

manifestat și cu ocazia audierii acesteia, când a refuzat să dea declarație de

față cu inculpatul, instanța procedând la audierea acesteia în condițiile art.

77

l

C. proc. pen., respectiv prin intermediul rețelei audio-video a

instanței.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul A.M. a sumei de 8600

lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism, iar în baza

art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul

statului de la inculpata F.M. a sumei de 4000 lei, sumă dobândită în urma

săvârșirii infracțiunii de prostituție, aceste sume reprezentând în total

12.600 lei, sumă câștigată de inculpată în perioada 07 iunie 2011-19 iulie 2011,

ca urmare a întreținerii de raporturi sexuale normale și orale cu diferiți

bărbați, practicând un tarif de 50 de lei sexul oral și 70 de lei sexul normal.

Nu s-a mai impus confiscarea de la inculpați, in baza

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e)

C. pen., a sumelor dobândite de către aceștia ca urmare a traficării părților

vătămate, deoarece acestea au fost folosite la despăgubirea părților vătămate.

Prin ordonanța procurorului din data de 25 iulie 2011

(fila 115 dosar u.p.) s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor

mobile ale inculpatului A.M. până la concurența sumei de 800 lei, in vederea

confiscării, astfel că, în baza art.357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

instanța a menținut această măsură a sechestrului asigurător.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- DIICOT, Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul A.M.

Ministerul Public a criticat soluția pentru

nelegalitate arătând că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru

infracțiunile de proxenetism, trafic de minori și viol, toate săvârșite în

stare de recidivă postcondamnatorie, dar instanța nu a dat relevanță stării de

recidivă postcondamnatorie in raport de fiecare din cele trei infracțiuni, iar

ulterior să dea eficiența regulilor de la concursul de infracțiuni.

Astfel, s-a solicitat ca inculpatul să fie condamnat

pentru fiecare infracțiune săvârșită in stare de recidivă postcondamnatorie cu

aplicarea art. 83 C. pen., având în vedere că cele trei infracțiuni au fost

săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate de 1 an și 6

luni închisoare și, ulterior, să se aplice regulile concursului de infracțiuni

prevăzute de art. 33, art. 34 C. pen.

Un al doilea motiv de nelegalitate 1-a constituit

faptul că nu a fost respectat principiul solidarității răspunderii delictuale,

în condițiile în care cei doi inculpați au fost condamnați de către instanța de

fond pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și față de principiul

consacrat de art. 1382 C. civ., se impune stabilirea față de inculpați a

răspunderii solidare în ceea ce privește pretențiile solicitate de către

intimatele părți vătămate

A.R.N.

și B.M.A., prin

constituirea

de parte civila față de prejudiciul ce le-a fost

cauzat acestora prin săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

Inculpatul A.M., pentru infracțiunea de proxenetism,

a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., arătând că din întreg materialul probator existent la dosarul

cauzei nu există probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție, în sensul că

inculpatul nu a săvârșit infracțiunea nici prin determinarea persoanelor să

practice prostituția și nici prin tragerea de foloase de pe urma practicării de

prostituție, ci a solicitat părților vătămate să aibă grijă de copilul său

minor, în schimbul unei remunerații, aspect confirmat și de coinculpata F.

Referitor la infracțiunea de trafic de minori, în

temeiul aceluiași text legal, inculpatul a solicitat achitarea, întrucât nu a

determinat, nu a înlesnit și nici nu a tras foloase de pe urma activității

părților vătămate.

Referitor la infracțiunea de viol, a precizat că nu

există nicio probă la dosarul cauzei, în afară de declarațiile părților

vătămate, și a solicitat a se avea în vedere că există o singură declarație a

părții vătămate care nu coincide cu cea dată în faza de urmărire penală.

O altă critica a vizat modul de soluționare a

acțiunii civile față de partea vătămată A.R.N., căreia instanța de fond i-a

acordat atât daune materiale, care constau în veniturile realizate, cât și

daune morale, daune oferite în mod nejustificat, împrejurare față de care a

solicitat respingerea acțiunii civile.

Prin decizia penală nr. 83/Ap din 2 august 2012,

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov Împotriva

sentinței penale nr. 24 din 9 mai 2012 a Tribunalului Brașov, pe care a

desființat-o sub aspectul modalității de aplicare a dispozițiilor legale

privitoare la starea de recidivă și concursul de infracțiuni în ce îl privește

pe inculpatul A.M. și în ce privește modul de soluționare a acțiunilor civile

formulate de părțile civile A.R.N. și B.M.A. și, rejudecând în aceste limite:

A menținut pedepsele aplicate inculpatului A.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism prevăzută de art. 329 alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., trafic de

minori prevăzută de art. 13 alin. (1), 2, 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și viol prevăzută de

art. 197 alin. (1), (3) teza

I

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a adăugat la fiecare din

aceste pedepse, respectiv 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e)

C. pen., 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen. și 12 ani și 6

luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen., pedeapsa de 1 an și 6

luni

închisoare

aplicata prin

sentința penală nr.

140/2011

a

Judecătoriei Brașov, rezultând pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare, de 13

ani și 6 luni închisoare și 14 ani închisoare și, la fiecare din pedepsele

principale, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de

14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen.

A adăugat la arestarea preventivă a inculpatului și

perioada de la 9 mai 2012 la zi și a menținut, în continuare, starea de arest

preventiv a acestuia.

A obligat inculpații A.M. și F.M., în solidar, să

plătească părții civile A.R.N. suma de 9.600 lei cu titlu de daune materiale și

suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale și părții civile B.M.A. suma de

5.000 lei cu titlu de daune morale.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate. Prin aceeași decizie penală, a fost respins apelul declarat de

inculpatul A.M. împotriva aceleiași sentințe, cu obligarea inculpatului la

cheltuieli judiciare către stat.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de

apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 C. proc.

pen., instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a reținut

în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în

cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală, în mod judicios

procedându-se la analizarea tuturor circumstanțelor reale ale cauzei și

personale ale inculpaților.

S-a constatat că prima instanță a procedat la

analizarea exhaustivă a tuturor probelor administrate în cauză, care fără

putință de tăgadă, că inculpatul se face vinovat ele comiterea celor trei

infracțiuni reținute in sarcina sa, astfel ca solicitarea acestuia de achitare

este total lipsită de temei.

În ceea privește modalitatea în care prima instanță,

în procesul individualizării judiciare a tratamentului penal, a procedat la

aplicarea dispozițiilor legale privind starea de recidivă postcondamnatorie și

revocarea suspendării condiționate a unei pedepse anterioare, curtea de apel a

constatat că aceasta este greșită.

Astfel, s-a reținut că, aplicând pedeapsa pentru

fiecare infracțiune componentă a concursului, prima instanță trebuia să

valorifice starea de recidivă postconamnatorie și să revoce beneficiul

suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 140/2011 a Judecătoriei Brașov, adăugând această pedeapsă

la fiecare dintre pedepsele aplicate și apoi să aplice regulile referitoare la

concursul de infracțiuni.

Din această perspectivă, s-a constatat că prima

instanță a procedat la o analiză exhaustivă a tuturor circumstanțelor personale

ale fiecărui inculpat, în contextul faptei comise, fiind de observat că în

procesul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului,

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a acordat eficiența cuvenită

criteriilor instituite de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol

social al faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, persoana

inculpaților.

Prin urmare, s-a apreciat că solicitarea subsidiară a

inculpatului A.M., de reducere a pedepsei, este lipsită de suport, cu atât mai

mult cu cât acesta a comis aceste fapte înăuntrul termenului de încercare

stabilit pentru o condamnare anterioară, ceea ce demonstrează perseverența sa

infracțională și faptul că nu a înțeles clemența primei instanțe, ce a dispus

suspendarea, pedepsele aplicate fiind suficiente și de natură să conducă la

reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care

îl are sancțiunea penală.

Totodată, s-a reținut că prima instanță nu a dat eficiență

principiului solidarității înscris în art. 1382 C. civ., astfel că inculpații

sunt ținuți să răspundă în mod solidar la repararea pagubei și nu separat, cum

greșit a procedat prima instanță, evident, numai pentru părțile vătămate A. și

B., față de care au acționat împreună.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul A.M.,

solicitând,

prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac

promovate și reducerea pedepsei aplicate, care a fost apreciată ca fiind prea

aspră, criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma

criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta nu este fondat pentru considerentele ce urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și

de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul A.M. a

săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a)

C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

și viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza

I

C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate,

criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte

apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin

evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii

celei mai adecvate, în vederea acesteia.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces

interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces

arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen

obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și

criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de

individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului

individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie

pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi

sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie

să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și

duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl

prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a

se îndrepta.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și

scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă

individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată,

pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile

socio-etice impuse de societate.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de

constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa

aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Infracțiunile de trafic de minori și proxenetism aduc

atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală,

demnitatea umană și chiar sănătatea persoanei, iar pericolul acestor fapte este

apreciat ca fiind deosebit de ridicat, reprezentând cea mai gravă formă de

parazitism social, cu consecințe deosebit de grave în desfășurarea relațiilor

de conviețuire socială, cu atât mai mult dacă activitatea infracțională este

organizată, putând constitui un teren propice pentru săvârșirea și a altor

fapte penale mai grave.

În prezenta cauză, Înalta Curte reține că, în

procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute

de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite

într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii

infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, precum și

circumstanțelor personale ale inculpatului, care este recidivist.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de

14 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este aptă să răspundă scopului

preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C.

pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei

și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe

de altă parte.

În lumina acestor considerații, criticile formulate

de recurentul inculpat apar ca ne fiind întemeiate, astfel că, neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 850 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat

și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

A.M. împotriva deciziei penale nr. 83/Ap din 2 august 2012 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce clin pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2011 la 08 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul cu