ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3190/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 9 mai 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul A.M., din infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen. și art. 83 C. pen., în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen. și art. 83 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpata F.M., din infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen., în infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M., zis „B." la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 fapte) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare si la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatului A.M.

pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e)C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A.M. prin sentința penală nr. 140 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 31 ianuarie 2011, dispunându-se executarea ei în întregime alături de pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului A.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e)C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii din data de 19 iulie 2011 și al arestării preventive a inculpatului A.M. din data de 20 iulie 2011 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului A.M., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16 din 19 iulie 2011, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A.M. a probelor biologice de referință ADN pentru determinarea profilului genetic al acestuia în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al inculpatului A.M.

În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata F.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție. În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 fapte) și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatei F.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar în baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei F.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată A.R.N. și, în consecință: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale și 7000 lei, cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiași părți vătămate suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale și 3000 lei, cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată B.M.A.

și, în consecință: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 2500 lei cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiași părți vătămate suma de 2500 lei, cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată N.D.F. și, în consecință: a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale. În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul A.M. a sumei de 8600 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata F.M. a sumei de 4000 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de prostituție. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpatului A.M. prin ordonanța procurorului din data de 25 iulie 2011 până la concurența sumei de 800 lei. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.M. la plata sumei de 4275 lei și inculpata F.M. la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 1050 lei, reprezentând onorarii avocați din oficiu, urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Inculpatul A.M., zis "B." și inculpata F.M., ambii fără ocupație, trăiau în concubinaj din anul 2008, din relația lor rezultând minorul F.B., în vârstă de câteva luni. După eliberarea lui din penitenciar la data de 7 iunie 2011, unde fusese arestat în altă cauză, inculpatul A.M. a îndemnat-o pe concubina sa, inculpata F.M., să practice prostituția în folosul lor comun, iar ea a fost de acord. deoarece i-a promis că va trăi cu ea până la moarte. Anterior, inculpata s-a mai prostituat și pentru "G.", pe numele lui real F.C.M. (declarație inculpată F.M. - fila 151 dosar urmărire penală).

Astfel, inculpata F.M., în perioada 07 iunie 2011-19 iulie 2011, a întreținut relații sexuale normale și orale cu diferiți clienți în zona podului de la ieșirea din Brașov spre Feldioara, fie în autoturismul acestora, fie în camerele Hotelului Codreanu, practicând un tarif de 50 lei sexul oral și 70 lei normal, timp in care inculpatul A.M. o supraveghea de la distanță sau se afla la Hotel Codreanu împreună cu copilul. Prin urmare, câștigul obținut a fost în medie de 300-400 lei pe zi, în total 12.600 lei. Cu o zi înainte de eliberarea lui "B." din penitenciar, inculpata F.M. s-a întâlnit cu partea vătămată minoră A.R.N., în vârstă de aproape 12 ani, căreia i-a propus să aibă grijă de copil, iar ulterior, M. și B. au mers în Gara Brașov, unde se afla partea vătămată și au luat-o cu ei la Hotel Codreanu.

Aici s-au cazat într-o cameră timp de câteva zile, iar M. practica prostituția la pod, R. având grijă de copil. după care ambii inculpați i-au pretins părții vătămate sa meargă și ea sa practice prostituția, sub amenințarea că o bat și chiar a fost lovită de către cei doi inculpați (declarație parte vătămată - fila 65 vol. I dosar). Partea vătămată practica aceleași tarife ca și inculpata, iar banii câștigați erau luați de către M., care îi înmâna ulterior lui B. Într-o zi, când R. s-a întors la hotel, M. fiind plecată la pod, B. a dezbrăcat-o cu forța și a întreținut cu ea raport sexual normal și oral. R. s-a plâns ulterior M. că a fost violată de B. și i-a arătat lenjeria și pantalonii pătați de sânge, declarând că a fost virgină, iar aceasta s-a enervat și 1-a lovit pe B. cu pumnul în ochi, de față fiind și alte fete la pod.

La începutul lunii iulie 2011, B. i-a propus părții vătămate minore N.F.D., în vârstă de 13 ani, pe care a întâlnit-o în barul din Gara Brașov, unde obișnuia să facă curat, să aibă grijă de copilul lui, că o va plăti în schimb. Partea vătămată a acceptat, având în vedere situația sa materială precară oi. In aceeași zi, inculpatul a revenit în gară, fiind însoțit de concubina lui și au plecat împreună cu partea vătămată la Hotel Codreanu, unde erau cazați împreună cu R. Cele două fete, M. și R., au plecat a doua zi la "produs" la pod, iar B. le-a însoțit, D. rămânând să aibă grijă de copil. B. i-a propus și D. să se prostitueze, promițându-i că-i va cumpăra haine și încălțăminte, însă aceasta a refuzat.

Ulterior, inculpații și cele două părți vătămate au plecat la locuința inculpatului din localitatea Dobârlău, jud. Covasna. Zilnic, inculpata F.M. și partea vătămată minoră A.R.N. plecau la Brașov, unde practicau prostituția, iar banii câștigați de ambele erau ținuți de către inculpată, care îi aducea acasă și îi folosea pentru cheltuielile copilului, mâncare și în mare parte beneficia de ei inculpatul A.M. În acest timp, partea vătămată minoră N.F.D. rămânea acasă și avea grijă de copil. Astfel, partea vătămată minoră A.R.N. s-a prostituat pentru cei doi inculpați în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, realizând un venit de aproximativ 300 de lei pe zi, în total 9600 lei. În locuința sa de la Dobârlău, inculpatul A.M.

a întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată minoră A.R.N. împotriva voinței acesteia, o dată fiind de față și concubina sa, inculpata F.M. De asemenea, profitând de faptul că a rămas singur cu ea, celelalte două fete fiind plecate la Brașov, inculpatul A.M. i-a propus D. să se culce cu el și întrucât ea a refuzat și 1-a amenințat că îi va spune M., a dezbrăcat-o cu forța și a întreținut cu ea raport sexual normal. I-a atras atenția că, dacă îi va zice ceva M., o va bate, iar a doua zi a avut din nou un raport sexual normal cu ea împotriva voinței ei. Când s-au întors fetele acasă de la Brașov, D. le-a povestit cele întâmplate, iar acestea din urmă i-au relatat că și R. fusese violată de B. Ulterior, partea vătămată N.F.D.

a refuzat să mai rămână la Dobârlău să aibă grijă de copilul inculpaților, fiind găsită în data de 08 iulie 2011 de către organe ale poliției și condusă la Centrul de Primire în Regim de Urgență de la Ghimbav. În data de 13 iulie 2011, cei doi inculpați au recrutat-o din zona podului de la ieșirea din Brașov spre Feldioara pe partea vătămată minoră B.M.A., în vârstă de 13 ani, căreia i-au propus să locuiască împreună, să se prostitueze în folosul lor, urmând să împartă câștigul în mod egal și să aibă grijă de copilul lor, urmând să fie plătită pentru acest serviciu.

Astfel, în acea zi, aceasta a întreținut raporturi sexuale normale cu trei clienți, obținând suma de 150 lei, care i-a fost predată inculpatei F.M., conform obiceiului, plecând apoi cu cei doi la locuința inculpatului de la Dobârlău, unde a înnoptat, iar a doua zi, după ce a fost condusă de inculpată la pod să practice prostituția, a fost depistată de organele de poliție și condusă la Centrul de Primire în Regim de Urgență de la Ghimbav. Starea de fapt reținută a rezultat din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale părților vătămate minore A.R.N., N.F.D. și B.M.A., ale martorilor R.A.P., ș.a., rapoarte de expertiză medico-legală, rapoarte de evaluare psihologică, proces-verbal de verificare a cazărilor inculpaților, proces-verbal de conducere în teren a părții vătămate A.R.N.

și planșe fotografice proces-verbal de depistare, proces-verbal de certificare a înregistrărilor audio efectuate în cauză și de redare a acestora în formă scrisă, proces-verbal de percheziție, proces-verbal de contravenție, care se coroborează cu declarațiile celor doi inculpați A.M. și F.M. Astfel, deși inculpatul A.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că nu știa cu ce se ocupă concubina sa și părțile vătămate erau prietene cu aceasta( fila 130 dosar u.p. și fila 63 vol. I dosar), inculpata F.M. a povestit pe larg faptele petrecute, încercând însă să dea întreaga vină pe inculpat, care ar fi constrâns-o să practice prostituția, însă din declarațiile sale reiese că această ocupație a avut-o și anterior, aceasta prostituându-se și pentru "G.", pe numele lui real F.C.M.

și au cheltuit împreună banii câștigați de părțile vătămate, care au fost convinse de ambii inculpați să aibă grijă de copilul lor ( fila 151 dosar u.p., fila 99 vol. II dosar). Din declarațiile inculpaților și ale martorilor a reieșit că cei doi inculpați A.M. și F.M. cunoșteau vârsta părților vătămate și faptul că acestea sunt minore. În raport cu încadrarea juridică dată acestor fapte, instanța a apreciat că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul A.M. din infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 83 C. pen. La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a reținut că gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv a îndemnat-o, i-a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către propria concubină, mama copilului său.

Referitor la persoana inculpatului A.M., zis "B.", instanța a constatat că acesta avea vârsta de 25 ani la data comiterii faptei și provine dintr-o familie numeroasă, destrămată în urma separării părinților săi, cu un nivel socio-economic și cultural redus, că are un nivel de instrucție scăzut, fiind absolvent doar a unei singure clase, astfel că este analfabet, deoarece posibilitățile materiale și financiare precare ale familiei au determinat ca inculpatul să lucreze de la vârsta de 12 ani ca cioban la oi. Din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că acesta a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului ( fila 122 dosar u.p.).

În referatul de evaluare (fila 105 vol. I dosar), constatându-se caracterul de repetabilitate a comportamentului infracțional al inculpatului, în condițiile insuficienței resurselor interne ale acestuia, dar și a celor familiale de care beneficiază, s-a apreciat o evoluție negativă a comportamentului lui viitor, în contextul perpetuării contactelor acestuia cu un cerc de apropiați cu comportament antisocial.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece din certificatul de cazier judiciar al acestuia ( fila 122 dosar u.p.) reiese că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 140 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Brașov.

Referitor la pedepsele complementare constând în interzicerea drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, s-a reținut că practica CEDO a stabilit că acestea se pot interzice în mod excepțional. în speță, instanța a considerat că se impune aplicarea acestor pedepse complementare raportat la atitudinea pe care inculpatul a avut-o față de concubina sa, cu care are un copil în vârstă de doar câteva luni de zile și care ar fi trebuit să se bucure de prezența, atenția și îngrijirea mamei sale, în loc ca aceasta să fie îndemnată de inculpat să practice prostituția. Mai mult, sub aspect moral, s-a reținut că inculpatul nu poate avea calitatea de părinte, tutore sau curator în raport cu infracțiunea săvârșită, care aduce atingere valorilor morale ale societății.

Instanța a reținut că fapta inculpatului A.M., care, împreună cu concubina sa, inculpata F.M., în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, le-a recrutat pe părțile vătămate minore A.R.N., N.F.D. și B.M.A., cu vârste de 12-13 ani, în scopul practicării prostituției, prin înșelăciune, sub pretextul de a avea grijă de copilul lui, le-a transportat și le-a asigurat cazarea la hotel și la domiciliul său și chiar a beneficiat de câștigurile obținute de părțile vătămate A.R.N. și B.M.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoanei inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a reținut că gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv asupra unor minore cu vârste cuprinse între 12-13 ani, profitând de situația de vulnerabilitate în care se aflau, datorită lipsei mijloacelor materiale, a lipsei de susținere materială, afectivă și educațională a familiei și a lipsei lor de instrucție și maturitate. De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A.M., care le-a constrâns pe părțile vătămate minore A.R.N.

și N.F.D., de 12 și 13 ani, să întrețină, împotriva voinței lor și profitând de starea lor de vulnerabilitate, raporturi sexuale cu el, amenințându-le că le va bate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat în final inculpatului A.M. pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A.M. prin sentința penală nr. 140 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 31 ianuarie 2011, dispunându-se executarea ei în întregime alături de pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 14 ani închisoare. Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție, astfel că în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului A.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În raport cu încadrarea juridică dată faptelor, instanța a apreciat că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpata F.M., din infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei F.M. care, în perioada 07 iunie 2011-19 iulie 2011, și-a procurat mijloacele de existență întreținând relații sexuale normale și orale cu diferiți clienți, practicând un tarif de 50 lei sexul oral și 70 lei norma], câștigul obținut fiind în medie de 300-400 lei pe zi, în total 12.600 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție, prevăzută și pedepsită de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La stabilirea pedepsei pentru inculpată, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reținut că gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, care lezează valorile morale ale societății, dar aduce atingere și stării de sănătate a persoanelor, întrucât nu există un sistem de protecție și control al acestui fenomen. Referitor la persoana inculpatei F.M., instanța a constatat că acesta avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptei, că a fost abandonată de la naștere de către mamă și nu și-a cunoscut niciodată tatăl, că nu a fost școlarizată deoarece la naștere nu î s-au întocmit acte de identitate, astfel că este analfabetă, că până la împlinirea vârstei de 15 ani o mătușă a mamei sale s-a ocupat de creșterea și îngrijirea ei, iar apoi a fost nevoită să se descurce singură, ocupându-se cu comercializarea diverselor obiecte vestimentare, că tânăra este însărcinată și mai are doi copii minori în întreținere proveniți din două relații diferite.

Din cazierul judiciar al inculpatei a rezultat că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale ( fila 147 dosar u.p.). În referatul de evaluare ( fila 94 vol. II dosar) s-a apreciat că optimizarea integrării sociale a inculpatei este în corelație directă cu programe de intervenție având ca scop dezvoltarea abilităților parentale, creșterea nivelului motivației pentru schimbarea comportamentului, promovarea atitudinilor și valorilor morale și sociale. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatei, instanța a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv faptul că nu a cunoscut siguranța afectivă, materială și educațională a unei familii, fiind abandonată încă de la naștere și nu a avut șansa de a beneficia de instrucție, astfel încât nu a putut deprinde principiile moralității și nu s-a putut maturiza afectiv, moral și intelectual.

Prin urmare, reținerea acestora a permis aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Totodată, s-a reținut că fapta inculpatei F.M. care, împreună cu concubinul său, inculpatul A.M., în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, le-a recrutat pe părțile vătămate minore A.R.N., N.F.D. și B.M.A., cu vârste de 12-13 ani, în scopul practicării prostituției, prin înșelăciune, sub pretextul de a avea grijă de copilul ei, le-a transportat și le-a asigurat cazarea la hotel și la domiciliul concubinului său și chiar a beneficiat de câștigurile obținute de părțile vătămate A.R.N. și B.M.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat în final inculpatei F.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, iar în baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 4 ani. Instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție, astfel că în baza art. 71 C. pen.

a interzis inculpatei F.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că părțile vătămate minore A.R.N. și N.F.D. s-au constituit părți civile în cauză în cursul urmăririi penale, fără să-și precizeze cuantumul pretențiilor (filele 16, 25 dosar u.p.), iar în cursul judecății, înaintea citirii actului de sesizare al instanței ( fila 72 vol. 1 dosar), partea vătămată minoră B.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune morale față de ambii inculpați, iar celelalte două părți civile și-au precizat cuantumul pretențiilor, respectiv A.R.N. suma de 22.400 lei față de ambii inculpați, reprezentând 12.400 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, iar N.F.D.

suma cu titlu de daune morale față de inculpatul A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Referitor la daunele materiale solicitate, prima instanță a avut în vedere atât declarațiile părților vătămate, cât și declarația inculpatei F.M. și a martorelor care practicau prostituția, care se coroborează, privind tarifele practicate, respectiv 50 de lei sexul oral și 70 de lei sexul normal și sumele de bani câștigate de fiecare persoană pe zi, rezultând o medie între 300 lei-400 lei, iar la calcularea pretențiilor prima instanță s-a raportat la suma minimă de 300 lei/zi.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de unele dintre părțile vătămate, s-a reținut că acestea au făcut dovada prejudiciului moral suferit prin relatările lor, declarațiile martorilor audiați în cauză și evaluările psihologice efectuate (filele 42-45 dosar u.p.), care reflectă modul în care experiența trăită a avut urmări asupra psihicului fiecăreia dintre părțile vătămate în raport cu personalitatea, inteligența și gradul de instrucție al fiecăreia dintre ele, acestea fund persoane foarte vulnerabile, atât datorită vârstei foarte fragede, lipsei de educație și instrucție (majoritatea fiind analfabete sau semianalfabete), a unei familii de sprijin și a situațiilor materiale foarte precare în care se află.

În acest sens, s-a avut în vedere și împrejurarea potrivit căreia Comisia Europeană a subliniat importanța obținerii de despăgubiri de către victimele unor astfel de infracțiuni, ca o recunoaștere a experienței lor și ca o compensație pentru traumele suferite. Având în vedere principul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, că este dovedită vinovăția inculpaților la săvârșirea faptelor și că există legătură de cauzalitate între faptele acestora și prejudiciul cauzat, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată A.R.N. și, în consecință, a fost obligat inculpatul A.M.

să plătească acesteia suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale și 7000 lei, cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiași părți vătămate suma de 4800 lei, cu titlu de daune materiale și 3000 lei, cu titlu de daune morale și s-a respins restul pretențiilor, deoarece partea vătămată a solicitat suma de 12.400 lei cu titlu de daune materiale. S-a reținut că suma totală de 9600 lei cu titlu de daune materiale reprezintă câștigul realizat de această parte vătămată din prostituție în perioada 11 iunie 2011-12 iulie 2011, realizând un venit de aproximativ 300 de lei pe zi ( 32 zilex300 lei=9600 lei), iar fiecare inculpat a fost obligat proporțional cu măsura în care a beneficiat de aceste sume de bani.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată B.M.A., care a solicitat suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale și, in consecință, a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 2500 lei cu titlu de daune morale, iar inculpata F.M. a fost obligată să plătească aceleiași părți vătămate suma de 2500 lei, cu titlu de daune morale și s-a respins restul pretențiilor, apreciindu-se că această sumă de bani este suficientă pentru prejudiciul moral suferit raportat la perioada de timp pentru care s-a prostituat pentru inculpați -13 iulie 2011- când a întreținut raporturi sexuale cu trei clienți, obținând suma de 150 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată N.D.F. și, în consecință, a fost obligat inculpatul A.M. să plătească acesteia suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit de această parte vătămată, ca urmare a săvârșirii asupra ei a infracțiunii de viol. S-a reținut că trauma psihică prin care partea vătămată N.D.F. a trecut s-a manifestat și cu ocazia audierii acesteia, când a refuzat să dea declarație de față cu inculpatul, instanța procedând la audierea acesteia în condițiile art. 77 l C. proc. pen., respectiv prin intermediul rețelei audio-video a instanței. În baza art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul A.M.

a sumei de 8600 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism, iar în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata F.M. a sumei de 4000 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de prostituție, aceste sume reprezentând în total 12.600 lei, sumă câștigată de inculpată în perioada 07 iunie 2011-19 iulie 2011, ca urmare a întreținerii de raporturi sexuale normale și orale cu diferiți bărbați, practicând un tarif de 50 de lei sexul oral și 70 de lei sexul normal. Nu s-a mai impus confiscarea de la inculpați, in baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a sumelor dobândite de către aceștia ca urmare a traficării părților vătămate, deoarece acestea au fost folosite la despăgubirea părților vătămate.

Prin ordonanța procurorului din data de 25 iulie 2011 (fila 115 dosar u.p.) s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului A.M. până la concurența sumei de 800 lei, in vederea confiscării, astfel că, în baza art.357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. instanța a menținut această măsură a sechestrului asigurător. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul A.M. Ministerul Public a criticat soluția pentru nelegalitate arătând că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de proxenetism, trafic de minori și viol, toate săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, dar instanța nu a dat relevanță stării de recidivă postcondamnatorie in raport de fiecare din cele trei infracțiuni, iar ulterior să dea eficiența regulilor de la concursul de infracțiuni.

Astfel, s-a solicitat ca inculpatul să fie condamnat pentru fiecare infracțiune săvârșită in stare de recidivă postcondamnatorie cu aplicarea art. 83 C. pen., având în vedere că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate de 1 an și 6 luni închisoare și, ulterior, să se aplice regulile concursului de infracțiuni prevăzute de art. 33, art. 34 C. pen. Un al doilea motiv de nelegalitate 1-a constituit faptul că nu a fost respectat principiul solidarității răspunderii delictuale, în condițiile în care cei doi inculpați au fost condamnați de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și față de principiul consacrat de art. 1382 C. civ., se impune stabilirea față de inculpați a răspunderii solidare în ceea ce privește pretențiile solicitate de către intimatele părți vătămate A.R.N.

și B.M.A., prin constituirea de parte civila față de prejudiciul ce le-a fost cauzat acestora prin săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. Inculpatul A.M., pentru infracțiunea de proxenetism, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei nu există probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție, în sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea nici prin determinarea persoanelor să practice prostituția și nici prin tragerea de foloase de pe urma practicării de prostituție, ci a solicitat părților vătămate să aibă grijă de copilul său minor, în schimbul unei remunerații, aspect confirmat și de coinculpata F. Referitor la infracțiunea de trafic de minori, în temeiul aceluiași text legal, inculpatul a solicitat achitarea, întrucât nu a determinat, nu a înlesnit și nici nu a tras foloase de pe urma activității părților vătămate.

Referitor la infracțiunea de viol, a precizat că nu există nicio probă la dosarul cauzei, în afară de declarațiile părților vătămate, și a solicitat a se avea în vedere că există o singură declarație a părții vătămate care nu coincide cu cea dată în faza de urmărire penală. O altă critica a vizat modul de soluționare a acțiunii civile față de partea vătămată A.R.N., căreia instanța de fond i-a acordat atât daune materiale, care constau în veniturile realizate, cât și daune morale, daune oferite în mod nejustificat, împrejurare față de care a solicitat respingerea acțiunii civile.

Prin decizia penală nr. 83/Ap din 2 august 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov Împotriva sentinței penale nr. 24 din 9 mai 2012 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul modalității de aplicare a dispozițiilor legale privitoare la starea de recidivă și concursul de infracțiuni în ce îl privește pe inculpatul A.M. și în ce privește modul de soluționare a acțiunilor civile formulate de părțile civile A.R.N. și B.M.A. și, rejudecând în aceste limite: A menținut pedepsele aplicate inculpatului A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), 2, 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

și viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a adăugat la fiecare din aceste pedepse, respectiv 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen., 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen. și 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen., pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 140/2011 a Judecătoriei Brașov, rezultând pedepsele de 6 ani și 6 luni închisoare, de 13 ani și 6 luni închisoare și 14 ani închisoare și, la fiecare din pedepsele principale, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), și e) C. pen. A adăugat la arestarea preventivă a inculpatului și perioada de la 9 mai 2012 la zi și a menținut, în continuare, starea de arest preventiv a acestuia. A obligat inculpații A.M. și F.M., în solidar, să plătească părții civile A.R.N. suma de 9.600 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale și părții civile B.M.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Prin aceeași decizie penală, a fost respins apelul declarat de inculpatul A.M. împotriva aceleiași sentințe, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală, în mod judicios procedându-se la analizarea tuturor circumstanțelor reale ale cauzei și personale ale inculpaților. S-a constatat că prima instanță a procedat la analizarea exhaustivă a tuturor probelor administrate în cauză, care fără putință de tăgadă, că inculpatul se face vinovat ele comiterea celor trei infracțiuni reținute in sarcina sa, astfel ca solicitarea acestuia de achitare este total lipsită de temei.

În ceea privește modalitatea în care prima instanță, în procesul individualizării judiciare a tratamentului penal, a procedat la aplicarea dispozițiilor legale privind starea de recidivă postcondamnatorie și revocarea suspendării condiționate a unei pedepse anterioare, curtea de apel a constatat că aceasta este greșită. Astfel, s-a reținut că, aplicând pedeapsa pentru fiecare infracțiune componentă a concursului, prima instanță trebuia să valorifice starea de recidivă postconamnatorie și să revoce beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 140/2011 a Judecătoriei Brașov, adăugând această pedeapsă la fiecare dintre pedepsele aplicate și apoi să aplice regulile referitoare la concursul de infracțiuni.

Din această perspectivă, s-a constatat că prima instanță a procedat la o analiză exhaustivă a tuturor circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat, în contextul faptei comise, fiind de observat că în procesul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a acordat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, persoana inculpaților.

Prin urmare, s-a apreciat că solicitarea subsidiară a inculpatului A.M., de reducere a pedepsei, este lipsită de suport, cu atât mai mult cu cât acesta a comis aceste fapte înăuntrul termenului de încercare stabilit pentru o condamnare anterioară, ceea ce demonstrează perseverența sa infracțională și faptul că nu a înțeles clemența primei instanțe, ce a dispus suspendarea, pedepsele aplicate fiind suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală. Totodată, s-a reținut că prima instanță nu a dat eficiență principiului solidarității înscris în art. 1382 C. civ., astfel că inculpații sunt ținuți să răspundă în mod solidar la repararea pagubei și nu separat, cum greșit a procedat prima instanță, evident, numai pentru părțile vătămate A. și B., față de care au acționat împreună.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate și reducerea pedepsei aplicate, care a fost apreciată ca fiind prea aspră, criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele ce urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul A.M.

a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea acesteia.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Infracțiunile de trafic de minori și proxenetism aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, demnitatea umană și chiar sănătatea persoanei, iar pericolul acestor fapte este apreciat ca fiind deosebit de ridicat, reprezentând cea mai gravă formă de parazitism social, cu consecințe deosebit de grave în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială, cu atât mai mult dacă activitatea infracțională este organizată, putând constitui un teren propice pentru săvârșirea și a altor fapte penale mai grave. În prezenta cauză, Înalta Curte reține că, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, care este recidivist.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 14 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca ne fiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 83/Ap din 2 august 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce clin pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2011 la 08 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cu