ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 124/A/2015

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 04 iulie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații A. și B.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică după cum urmează:

- în cazul inculpatului A. din infracțiunile de trafic de persoane majore în participație penală și proxenetism, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile de trafic de persoane majore în participație penală și proxenetism, ultima în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

- în cazul inculpatei B. din infracțiunea de trafic de persoane majore în participație penală în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1). 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de trafic de persoane majore în participație penală și proxenetism, ultima în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1). 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată, la pedeapsa 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a). art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive de la data de 15 noiembrie 2012. la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (actual art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2001). întrucât faptelor le lipsesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 290 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani (două infracțiuni), prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003. art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (actual art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2001 și art. 29 alin. (1) lit. a). b din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât faptelor le lipsesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și o lună. stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-Il-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) din același cod. s-a suspendat executarea acestei pedepse pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C. pentru infracțiunile de spălare de bani și favorizarea infractorului, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b din Legea nr. 656/2002 și art. 264 alin. (1) C. pen. întrucât faptelor le lipsesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în prezenta cauză de la data de 28 noiembrie 2012. orele 20:45. până la data de 04 decembrie 2012. orele 02:30.

În baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a desființat în totalitate înscrisul denumit; Contract de împrumut cu gaj general" atestat prin Încheierea de atestare din 10 mai 2010 de avocat C., aflat în original la fila 77 vol. V dos. u.p, și în parte registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat aparținând Cabinetului individual „D.", numai în privința mențiunii de la poziția nr. 34, fila 24. privind contract de împrumut cu gaj general menționat.

S-a luat act că părțile vătămate E., F. și G. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. sumele de 161.500 euro și 27.500 dolari SUA, iar de la inculpata B. sumele de 161.500 euro și 27.500 dolari SUA, dobândite de inculpați prin săvârșirea împreună a infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism pentru care au fost condamnați.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A. și B., prin ordonanțele procurorului din datele de 15 noiembrie 2012 (fila 155-159 vol. I dos u.p.) și 16 noiembrie 2012 (filele 242-246 vol. I dos. u.p.), după cum urmează: imobil, casă de locuit, tip vilă mansardată, cu teren și dependințe aferente, evaluată de inculpata B. la 50.000 lei; disponibil bănesc din contul bancar, deschis la SC H. SA Rm. Sărat, pe numele inculpatului A. și bani găsiți la perchezițiile domiciliare -sechestru executat în parte, în ce privește sumele de 18.700 lei și 700 euro (sumele menționate fiind consemnate la SC I. SA pe bază de chitanțe și recipise fii. 278-279 vol. I dos. u.p.); autoturism de teren, ce poate fi evaluat la suma de 15.000 euro, cu luarea în considerare a gradului de uzură (cu 22.000 euro a fost achiziționat ca nou în anul 2008); circa 1,3 Kg de bijuterii de aur, inclusiv două ceasuri de mână, placate cu aur, cu valoarea estimativă de 249.600 lei, prin luarea în considerare a cursului de 192 lei/g de aur, comunicat oficial de B.N.R. la data instituirii sechestrului; la această evaluare nu se ia în considerare și valoarea celor două ceasuri de mână, estimate ca valorând 550 euro, potrivit referințelor pentru mărcile respective, găsite pe internet; obiecte de mobilier, evaluate la circa 10.000 lei; două laptopuri, evaluate la circa 1.400 lei; trei tv, tip plasmă, evaluate la circa 2.500 lei, cu luare în considerare a gradului de uzură (1.500 plasma mare, și câte 500 lei cele două mini plasme), în vederea confiscării speciale dispuse.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. și B. la câte 4.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 3.500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală, iar câte 200 lei reprezintă onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu părților vătămate E. și G., s-a dispus a se avansa din

fondurile Ministerului Justiției în contul baroului Prahova, iar inculpata C. la suma de 3.500 lei cu același titlu, din care suma de 3.000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

I. Asupra acuzațiilor de trafic de persoane și proxenetism reținute în sarcina inculpaților A. și B.

Începând din anul 2007. inculpata B. și-a reluat activitatea pentru care fusese condamnată anterior, activitate în care l-a antrenat și pe inculpatul A. reușind împreună ca în perioada 2007-2012, să recruteze pentru practicarea prostituției, prin ademenirea obținerii unor câștiguri importante, mai multe fete, printre care s-au aflat și F., E., J. și o altă persoană rămasă neidentificată, cunoscută doar sub numele de K., cărora le-au înlesnit acestora practicarea prostituției pe teritoriul Turciei, Italiei sau Germaniei, însușindu-și majoritatea câștigurilor realizate din această activitate.

Astfel, prima persoană racolată a fost L. care, având o situație financiară dificilă, determinată de decesul ambilor părinți, i s-a propus de către inculpata B. rudă cu partea vătămată, să meargă în Turcia pentru a practica prostituția, promițându-i că din sumele obținute îi va plăti datoriile acumulate la apartamentul în care locuia.

Partea vătămată a fost de acord, iar la scurt timp a plecat la Istanbul, în Turcia, împreună cu cei doi inculpați, cheltuielile de transport și cazare fiind asigurate de inculpați.

Timp de 3 luni, partea vătămată F. a practicat prostituția racolând clienți din localitățile și discotecile din Istanbul indicate de inculpata B., unde mergea singură, sumele de bani obținute fiind predate celor doi inculpați.

În timp ce practica această activitate, inculpata a fost depistată de autoritățile statului respectiv și a fost returnată în România, cu interdicția de a pătrunde pe teritoriul Turciei o perioadă de 5 ani.

În înțelegere cu cei doi inculpați, partea vătămată s-a căsătorit cu inculpatul A., aflat la acel moment doar într-o relație de concubinaj cu inculpata B., pentru a putea să-și schimbe actele de identitate și a se întoarce în Turcia. După circa o săptămână de la eliberarea noilor documente de identitate, partea vătămată și inculpații s-au întors în Turcia unde au rămas până în luna aprilie 2007, când partea vătămată a fost din nou depistată și trimisă în România. In această perioadă a practicat prostituție, obținând sume cuprinse între 250-300 lire turcești pe noapte, pe care, de asemenea, le-a predat celor doi inculpați.

Din aceste sume, inculpata B. a plătit în contul părții vătămate o datorie de circa 2.000 lei la asociația de proprietari, respectând numai parțial înțelegerea inițială.

Fiind nemulțumită de sumele de bani primite de la inculpați, după ce s-au întors în țară, partea vătămată a plecat în Spania, iar apoi în Italia, unde a practicat prostituția, pe cont propriu.

În luna octombrie 2011, partea vătămată F. a fost din nou abordată de inculpata B. pentru a-i propune să meargă în Germania cu inculpatul A., cu care se căsătorise în luna iulie a aceluiași an, pentru a practica prostituția, asigurând-o că de această dată vor împărți în mod egal sumele obținute.

Acceptând înțelegerea, partea vătămată a plecat împreună cu inculpatul A. la Berlin, cu autoturismul acestuia, unde a practicat prostituția până în luna iulie

2012, întorcându-se o singură dată în luna decembrie. în timpul sărbătorilor de iarnă. în această perioadă, de circa 9 luni. partea vătămată a obținut zilnic, din practicarea prostituției, sume cuprinse între 450-500 euro, pe care le-a predat inculpatului A.

Tot în luna octombrie 2011. inculpata B., la cererea numitei M. și a concubinului acesteia, le-a furnizat banii necesari pentru transport și i-a pus în legătură cu inculpatul A. care i-a așteptat la aeroportul din Berlin, i-a transportat și cazat, și a ajutat-o pe M. să practice prostituția în aceleași condiții cu F., timp de doua luni, până în decembrie 2011.

În luna august 2012, partea vătămată G. aflată în căutarea unui loc de muncă, i-a cunoscut pe inculpații A. și B. prin intermediul unei cunoștințe comune, iar aceștia s-au arătat dispuși să o angajeze ca bonă, oferindu-i un salariu de 2.000 lei/lună.

Partea vătămată a acceptat oferta și timp de circa două săptămâni a avut grijă de copilul inculpaților în locuința acestora. După această perioadă, cei doi inculpați, sub pretextul că dorește să facă o vacanță în Turcia, i-au propus să-i însoțească în calitate de bonă, oferindu-se să-i achite taxele pentru obținerea pașaportului, precum și cheltuielile de transport și cazare.

Cât timp a locuit la inculpați, partea vătămată a cunoscut-o și pe F., care i-a fost prezentată ca nepoată a inculpaților.

Fiind convinsă de buna credință a inculpaților și seriozitatea ofertei de muncă, partea vătămată G. a acceptat să-i însoțească în Turcia, astfel că, aproape de sfârșitul lunii august, a mers împreună cu partea vătămată F. și inculpatul A., cu autoturismul acestuia la Istanbul, iar inculpata B. împreună cu copilul inculpaților a venit separat cu avionul, la două zile după ceilalți.

În aceeași zi în care a ajuns în Turcia, părții vătămate G. i s-a spus, mai întâi de către F., iar apoi de inculpatul A., că urmează să practice prostituție în cluburile și discotecile din Istanbul împreună cu F.

Deși a refuzat, partea vătămată G. a fost constrânsă să practice prostituția, fiind amenințată și chiar lovită de inculpata B., care i-a comunicat că a fost cumpărată în România cu suma de 500 euro și va trebui să recupereze această sumă.

După circa două săptămâni, partea vătămată a reușit să fugă, fiind ajutată de un client, cumpărător de servicii sexuale, care i-a și plătit biletul pentru autocarul cu care s-a întors în țară.

În cele două săptămâni, cât a fost constrânsă, să practice prostituția, partea vătămată a obținut circa 1.000 euro, bani pe care i-a predat părții vătămate F., iar aceasta i-a predat inculpatului A.

Cei doi inculpați împreună cu partea vătămată F. au mai rămas în Turcia circa două luni. timp în care partea vătămată a continuat să se prostitueze în folosul lor.

După ce s-au întors în țară, cei doi inculpați i-au propus părții vătămate F. să meargă din nou în Germania pentru a practica prostituția, propunere materializată prin cumpărarea biletelor de avion pe numele acesteia, însă partea vătămată a refuzat propunerea.

Pe întreaga perioadă cât a practicat prostituția în folosul celor doi inculpați. partea vătămată a obținut suma de 72.000 euro, bani pe care i-a predat direct inculpaților sau, iar în timpul cât s-a aflat singură în Germania, i-a expediat în țară pe numele acestora prin sistemul de transfer bancar.

Contrar înțelegerii, inculpații nu au împărțit sumele cu partea vătămată, aceasta beneficiind doar de sume modice, de cumpărarea unor obiecte de îmbrăcăminte și bijuterii și de acoperirea cheltuielilor cu renovarea apartamentului în care locuia.

În cursul anului 2008. partea vătămată E. intenționând să plece din țară pentru a găsi ceva de lucru, i-a cunoscut pe cei doi inculpați prin intermediul unui prieten, cunoscut sub numele de N., în discuțiile purtate, inculpații i-au propus să practice prostituție în Turcia, oferindu-i sprijin financiar pentru transport și cazare și ademenit-o cu obținerea unor sume importante.

Aceste discuții s-au purtat în locuința inculpaților unde partea vătămată a cunoscut-o și pe J., ale cărei date de stare civilă nu au putut fi aflate în cursul urmării penale. Acceptând propunerea inculpaților, după câteva zile, partea vătămată a plecat împreună cu inculpata B. și J., cu autocarul și s-au cazat într-un hotel din Istanbul, costurile de transport și cazare fiind asigurate de inculpați.

Atât partea vătămată cât și J. au practicat prostituția într-un club din Istanbul, timp de trei luni, obținând fiecare aproximativ 250 dolari pe noapte, banii fiind predați de fiecare dată inculpatei, urmând să fie împărțiți la final în mod egal.

În aceeași perioadă, inculpatul A. a mai adus în Turcia o altă fată, singurele date ce s-au putut afla despre aceasta fiind că se numește K. și este din Brașov. Această persoană a fost cazată în aceeași cameră cu celelalte două și a practicat prostituție tot în folosul inculpaților.

Activitatea de prostituție a fost depistată și stopată de autoritățile din Turcia, care au dispus arestarea numitei J. și returnarea în țară a celorlalte două, cu interdicție de a mai intra pe teritoriul acestei țări o perioadă de timp.

Suma ce rezultă că a fost dobândită de cei doi inculpați din activitatea de prostituție practicată de cele trei fete în Turcia este de 50.000 dolari SUA respectiv câte 22.500 dolari SUA obținuți de E. și J. și 10.000 dolari SUA obținuți de cea de-a treia fată, cunoscută sub numele de K.

După ce a ajuns în România, E. a rămas în locuința inculpaților, iar după circa o săptămână a plecat în Italia, la Rimini, împreună cu inculpata B., pentru a continua practicarea prostituției.

La interval de câteva luni. a ajuns în Italia și J., amândouă fiind cazate într-un apartament din localitatea Rimini, închiriat de cei doi inculpați și au practicat prostituție pe o stradă, la marginea orașului, unde ajungeau pe jos sau cu taxiul ori transportate de inculpatul A.

Cele două fete au rămas în Italia, E. aproximativ un an și o lună, iar J. circa 9 luni, unde au practicat prostituției în folosul celor doi inculpați, obținând fiecare sume cuprinse între 250 și 500 euro pe noapte.

În toată această perioadă au avut în posesia lor actele de identitate și nu le-a fost îngrădită libertatea de mișcare, având posibilitatea oricând să plece. E. a fost lovită o singură dată de inculpatul A. motivat de o atitudine nepotrivită a acesteia față de inculpata B.

Din sumele dobândite din practicarea prostituției în Italia de către E., un cuantum de 150.000 euro, și J., în cuantum de 100.000 euro, cei doi inculpați au remis sume derizorii acestora și le-au mai plătit pachetele cu alimente ce au fost trimise familiilor în țară.

Pe fondul nemulțumirilor cauzate de modalitatea de împărțire a bunurilor. partea vătămată E. a plecat de la inculpați și a continuat o perioadă să practice prostituția pe cont propriu.

În luna iulie 2010 aceasta a fost arestată de autoritățile judiciare italiene, fiind depistată practicând prostituție în folosul altor persoane, respectiv O. și P.

În aceleași circumstanțe au fost arestați și cei doi inculpați, inculpatul A. arestat preventiv, iar inculpata B. (la acel moment se numea R.) arestată la domiciliu.

În ceea ce privește încadrarea juridică. Curtea a observat că prin actul de sesizare a instanței nu s-a făcut o descriere și o analiză separată a fiecărei fapte, ci o reținere și apreciere globală a acestora și a infracțiunilor în care se încadrează.

Astfel, atât în sarcina inculpatului A. cât și în sarcina inculpatei B. s-a reținut că, în perioada 2007 - octombrie 2012, cei doi s-au asociat în cadrul unei înțelegeri infracționale, prin care au vizat și înfăptuit recrutarea în orice mod (respectiv prin inducerea în eroare cu privire la modul de remunerare a activității de prostituție sau cu privire la natura activității ce urma să fie desfășurată în cazul lui G.) mai multe persoane de sex feminin (respectiv E., J., o anume K. din Brașov) cu consecința însușirii în integralitatea lor, a veniturilor obținute de aceste persoane, prin practicarea prostituției și prin mijlocirea de acte de violență și amenințare, pentru determinarea victimei G. să practice prostituția, și au înlesnit practicarea prostituției de către M. în beneficiul lui S., aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003. trafic de persoane majore în participație penală, prev. de art. 12 alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și proxenetism, prev. de art. 329.

S-a arătat că. în cazul inculpatei B., deși s-a reținut aceeași situație de fapt, nu s-a dispus trimiterea în judecată și pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., ca în cazul inculpatului A..

Din această descriere și calificare juridică a faptelor. Curtea a constatat că se înțelege că atât actele de recrutare a persoanelor E., J. și K. (a fost omisă din greșeală F. - fapta privind această persoană fiind menționată în expozitiv), prin inducerea în eroare cu privire la modul de remunerare a activității de prostituție, cât și actele de recrutare a părții vătămate G., prin inducerea în eroare cu privire la natura activității ce urma să o desfășoare, au fost calificate ca acte specifice infracțiunii de trafic de persoane, singurul act material de executare specific proxenetismului fiind cel săvârșit în raport cu M.

Altfel spus. au fost considerate acte de recrutare prin înșelăciune, specifice infracțiunii de trafic de persoane, actele de inducere în eroare cu privire la modul de remunerare a activității de prostituție.

Or. în opinia Curții, această interpretare nu are acoperire în conținutul textului legal al infracțiunii și excede rațiunii pentru care a fost introdusă această modalitate alternativă de săvârșire, precum și interpretării constante regăsite în doctrină și jurisprudență.

În acest sens. Curtea a relevat că. atât prin obiectul juridic generic al infracțiunii de trafic de persoane, ce justifică apărarea dreptului de libertate de voință și acțiune a persoanei, cât și toate celelalte condiții constitutive, inclusiv acțiunile prevăzute ca modalități alternative de săvârșire a acestei infracțiuni, exclus posibilitatea consimțirii victimei la practicarea prostituției, respectiv a exercitării de bună voie a acestei activități.

S-a arătat că această interpretare rezultă din Decizia nr. 16/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată în recurs în interesul legii, care a statuat la punctul 5 că „în cazul în care o persoană acționează asupra altei persoane prin modalitățile arătate la pct. 2 și 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reține săvârșirea atât a infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real".

Rezultă, așadar, că înșelăciunea prevăzută ca modalitate alternativă în conținutul infracțiunii reglementată în art. 12 din Legea nr. 678/2001, privind recrutarea victimei în scopul exploatării prin prostituție, nu poate să constea decât într-o acțiune de împiedicare a victimei să cunoască adevărata natură a activității ce urmează să o desfășoare.

Inducerea în eroare a persoanei care a consimțit să practice prostituția, cu privire la modul de împărțire a sumelor obținute din această activitate sau a altor elemente care nu vizează vicierea consimțământului persoanei în privința activității ce urmează să o desfășoare, nu constituie înșelăciune în sensul reglementat de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În al doilea rând. rațiunea incriminării faptelor de trafic de persoane a fost aceea de a proteja, prin instrumente de drept penal, orice persoană care ar putea devenii victima unor acte ilegale ce vizează exploatarea sa.

Or, persoana care a consimțit liber să desfășoare o activitate interzisă de lege nu poate fi considerată victimă a traficului de persoane, pe temeiul nerespectării unor termeni sau condiții secundare din înțelegerea avută cu cel care a racolat-o în acest sens.

Pe de altă parte, în doctrină și jurisprudență nu este consacrată o asemenea interpretare, cu caracter constant fiind regăsit punctul de vedere însușit de Curte și relevat mai sus.

În concluzie, pentru considerentele ce preced, Curtea a apreciat că actele materiale de executare săvârșite de inculpații A. și B. în raport cu F., E., J. și numita „K.", și care constau în recrutarea acestora pentru practicarea prostituției, prin ademenirea obținerii unor câștiguri importante, înlesnirea practicării prostituției, prin obținerea documentelor de călătorie, asigurarea transportului, a cazării și oferirea protecției pe durata desfășurării activității de prostituție, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării de bunăvoie a prostituției de către cele patru persoane, însușindu-și majoritatea câștigurilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, în forma continuată, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele fiind săvârșite la diferite intervale de timp. în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

De asemenea, în conținutul aceleiași infracțiuni de proxenetism, au fost incluse și actele materiale de executare comise de inculpați în raport cu M. și care constau în înlesnirea practicării prostituției prin furnizarea sumelor necesare de transport, primirea și cazarea acesteia în scopul menționat, fiind săvârșite sub aceeași rezoluție infracțională.

În ce privește fapta de recrutare, transport și cazare a părții vătămate G., săvârșită de cei doi inculpați prin înșelăciune, constând în promisiuni mincinoase de angajare ca bonă pentru copilul lor. urmate de constrângerea acesteia prin amenințare și acte de violență să practice prostituția, aceasta constituie infracțiune de trafic de persoane majore în participație penală, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În consecință, apreciind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de cei doi inculpați, pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 21 iunie 2013, Curtea a admis-o și a dispus schimbarea încadrării juridice pentru faptele descrise mai sus. respectiv în cazul inculpatului A. din infracțiunile de trafic de persoane majore în participație penală și proxenetism, prev. de art. 12 alin. (1) . 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de trafic de persoane în participație penală și proxenetism, ultima în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în cazul inculpatei B. din infracțiunea de trafic de persoane în participație penală în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de trafic de persoane majore cu participație penală și proxenetism, ultima în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și a art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

II. Asupra acuzației de constituire a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003

În privința acestei infracțiuni, reținută în sarcina ambilor inculpați, constând în asocierea, în cadrul unei înțelegeri infracționale, prin care au vizat și înfăptuit săvârșirea de infracțiuni, Curtea a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsindu-i atât elementul material al laturii obiective cât și latura subiectivă.

În acest sens, Curtea a relevat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, constituie infracțiune, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinea sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat.

Din conținutul textului legal se desprind condițiile constitutive necesare pentru ca o faptă să fie încadrată în această infracțiune, fiind, astfel, necesar ca. sub aspectul laturii obiective să se săvârșească una din acțiunile alternative incriminate de lege. respectiv inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup. iar sub aspectul laturii subiective, ca autorul sau autorii să cunoască scopul pentru care s-a constituit grupul, respectiv săvârșirea de infracțiuni.

Prin urmare, pentru a se putea dispune condamnarea unei persoane pentru această infracțiune Legea cere să se constate îndeplinite toate aceste elemente constitutive.

În speță, niciunul din aceste elemente nu s-a motivat și susținut probator, ci doar s-a afirmat, respectiv prezumat, că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Or, în cazul de față. dată fiind existența unei alte legături între cei doi inculpați. respectiv a unei relații de concubinaj până în luna iulie 2011 și de soți, în cadrul căsătoriei, după această dată, din care a rezultat și un copil, nu numai că nu se poate prezuma asocierea pe temeiul săvârșirii de infracțiuni, dar probele administrate trebuie să dovedească, odată în plus. că, înainte și separat de aceste raporturi de familie. inculpații s-au constituit și reprezintă un grup profilat pe săvârșirea de infracțiuni.

În cauză nu s-a reușit să se facă o asemenea dovadă, astfel că pe baza actelor existente nu s-a putut reține săvârșirea de către inculpați a acestei infracțiuni. Comiterea împreună a unor infracțiuni nu atrage sancționarea automată și pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu atât mai mult cu cât. această participație penală se poate regăsi ca element circumstanțial de agravare. în chiar conținutul infracțiunilor săvârșite, așa cum este cazul infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În susținerea celor prezentate. Curtea a mai relevat că, în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, constituirea, având ca situație premisă inițierea, înseamnă asocierea mai multor persoane prin consens, a unei pluralități constituite de făptuitori în cadrul unui grup. cu un anumit număr de membrii și o anumită structură, nu cu dimensiunea. rolurile și ierarhia prev. de art. 2 din aceeași lege, în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, nefiind pertinentă reținerea unei asemenea fapte în cazul a două persoane, care mai au și calitatea de soți.

III. Asupra acuzației de fals in înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpatelor B. și C.

Ca situație de fapt, Curtea a reținut că. în cursul lunii iulie 2010. inculpata C. a fost contactată de martora T., sora inculpatului A. și verișoara inculpatei C. în vederea obținerii unui împrumut în sumă de 50.000 euro, în numele și pentru fratele său.

În acea perioadă, inculpatul A. se afla arestat preventiv în Italia, iar inculpata B. (la acea dată Lîlă Verginica) era arestată la domiciliu tot în Italia.

Fiindcă nu dispunea de o asemenea sumă. inculpata C. a îndrumat-o către un al văr de-al lor, martorul U.

După această discuție, martora l-a contactat pe martorul U., mai întâi telefonic iar apoi a mers și s-a întâlnit cu el la Constanța, unde se afla în concediu, solicitându-i împrumutul de 50.000 euro pentru fratele său.

Martorul a fost de acord să împrumute suma. însă. având în vedere cuantumul mare al acestuia, a solicitat oferirea unor garanții, convenind să se ocupe inculpata C. de redactarea contractului, verișoara lor. care avea calitatea de avocat.

În continuare, inculpata C. a fost contactată de martora V., mătușa sa și mama inculpatului A., chiar când s-a întors de la Rimini, Italia, de la inculpați, și i-a transmis să încheie contractul pe numele concubinei fiului său. inculpata B. (fostă R.), fiindcă aceasta deține mai multe proprietăți cu care poate garanta împrumutul.

Întrucât inculpata B. se afla în Italia în acel moment, după ce s-a documentat și a aflat perioada când a fost în țară ultima dată. inculpata C. a întocmit un înscris, denumit Contract de împrumut cu gaj general", în care a inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului.

Astfel, deși cunoștea că niciuna dintre părțile semnatare ale contractului nu au fost de față la încheierea contractului, că suma de 50.000 euro nu a fost plătită la data atestării contractului și că era începutul lunii august 2010 când i s-a cerut să redacteze înscrisul, inculpata C., a menționat nereal în cuprinsul contractului că acesta s-a încheiat între U., în calitate de împrumutător. și R. în calitate de împrumutat, că suma împrumutată este de 50.000 euro și s-a primit de împrumutat la data atestării contractului, având termen de restituire până la data de 10 octombrie 2010, și că părțile au citit și semnat contractul în fața avocatului C., care a atestat contractul la data de 10 mai 2013.

În același timp. inculpata a înregistrat actul confecționat în Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat conform art. 3 din Legea nr. 51/1995, aparținând Cabinetului individual D. prin alterarea poziției nr. 34 de la fila 24. la care se află înregistrat un contract de comodat privind pe SC X. SRL.

Acest înscris denumit .contract de împrumut cu gaj general'" a fost predat de inculpata C. mătușii sale. martora V. iar ulterior a ajuns în Italia la inculpata B.

Exemplarul depistat de organele de urmărire penală la locuința din România a inculpatei B. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 21 noiembrie 2012. conține semnăturile inculpatei B. și martorului Z., fiind cert că acestea au fost executate ulterior datei la care a fost confecționat înscrisul de către inculpata C.

Conform declarației martorei V., dată în cursul urmăririi penale, acest contract a ajuns în dosarul instrumentat de autoritățile judiciare italiene, iar pe baza lui i-a fost restituită inculpatei B. o parte din suma de 38.000 lire, ridicată de aceleași autorități italiene, toate aceste aspecte fiind aflate de la inculpata B.

Afirmațiile martorei au fost confirmate de declarația inculpatei B. și de adresa de comunicare a restituirii sumei de 15.000 euro, din 2010 aparținând Procuraturii din cadrul Tribunalului din Rimini (fila 30 vol. V dosar u.p.).

Curtea a reținut că din probele administrate a reieșit clar că inculpata C. a confecționat înscrisul denumit contract de împrumut cu gaj general, în care a inserat mențiuni necorespunzătoare, pe care l-a încredințat spre folosire martorei V., iar aceasta, la rândul ei, l-a predat inculpatei B., nora sa, care l-a semnat, deși știa că are în conținut date nereale. Acest înscris a ajuns într-o cauză instrumentată de organele judiciare italiene, producând efecte juridice, respectiv, pe baza lui, i-a fost restituită inculpatei B. suma de 15.000 lei, precum și în prezenta cauză.

Scopul inițial ce a determinat redactarea acestui înscris, declarat și dovedit, a fost acela menționat în act, respectiv acordarea împrumutului de 50.000 euro.

Acest aspect a rezultat cu certitudine din declarațiile martorilor U. și T. care au relatat discuțiile și demersurile ce s-au făcut pentru acordarea împrumutului.

Aceste declarații s-au coroborat cu declarația inculpatei C., dar și cu înscrisurile comunicate de SC H. SA (extrase de cont, solicitare pentru efectuare de operațiuni bancare la ghișeu, ordin de plată) din care rezultă că, în aceeași perioadă, inculpata B. a împuternicit-o pe martora V. să ridice din contul său suma de 200.000 lei.

S-a arătat că este cert că la începutul lunii august 2010, inculpații A. și B., arestați în Italia (unul în stare de arest preventiv iar celălalt la domiciliu) au avut nevoie de bani, ceea ce a justificat demersurile făcute pe lângă inculpata C. și martorul U.

La fel de sigur este faptul că suma necesară nu a mai fost obținută printr-un împrumut de la U., fiind posibil ca aceasta să fi fost obținută din depozitul deținut la SC H. SA.

Cu toate acestea, fapta inculpatei C. de a redacta, confecționa un înscris în care a inserat datele nereale menționate, recunoscută de aceasta, și de a-l încredința spre folosința unei persoane, constituie infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În această modalitate, a încredințării spre folosință, infracțiunea se consumă în momentul încredințării înscrisului, neavând relevanță dacă persoana căreia i-a fost încredințat l-a folosit sau nu.

De asemenea, este certă mențiunea falsă făcută de aceeași inculpată în Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat conform art. 3 din Legea nr. 51/1995. la poziția 34, fila 24. prin alterarea, supra serierea contractului de împrumut cu gaj general peste contractul de comodat ce privea SC X. SRL.

Curtea a constatat totodată că fapta inculpatei B. de a semna înscrisul intitulat, ’’contract de împrumut cu gaj general’’, știind că ele conțin date nereale. în principal cu privire la primirea împrumutului, și de a-l folosi sau lăsa la vedere, pentru a putea fi găsit de organele judiciare italiene și române, producând și efectele juridice menționate (restituirea sumei de 15.000 lei), constituie aceeași infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

IV. Asupra acuzației de spălare de bani reținută în sarcina inculpaților A., B. și C., precum și de favorizarea infractorului reținută in sarcina inculpatei C.

Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actual art. 29 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 656/2002), reținându-se că aceștia au dobândit și dețin mai multe bunuri mobile și imobile. provenind din săvârșirea activităților ilicite (imobil casă de locuit, tip vilă mansardată, cu teren și dependințe, inclusiv piscină, neacordată la rețeaua de apă, autoturism de teren, circa 1,3 Kg bijuterii din aur de 14 K și 18 K, inclusiv două ceasuri de mână, placate cu aur, două laptopuri, trei tv tip plasmă, 350.079, 81 lei, din care 350.000,81 lei au fost plasați până la 15 noiembrie 2012 într-un depozit bancar, și 700 euro).

În cursul urmăririi penale au fost identificate aceste bunuri și s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra lor. mai puțin asupra sumei de 350.000 lei, care a fost retrasă din depozitul bancar de inculpata B., în aceeași zi în care s-a emis ordonanțele de instituire a sechestrului asigurător.

Prima instanța a constatat că, în afara stării de fapt descrise anterior și a încadrării juridice dată acesteia, organul de urmărire penală nu a mai tăcut o altă discuție sau analiză a mijloacelor de probă ce trebuiau să fundamenteze actele materiale de executare specifice infracțiunii de spălare de bani și nici a condițiilor cuprinse în conținutul constitutiv al acestei infracțiuni.

De asemenea. în cursul judecății. Ministerul Public nu a pus în discuție alte aspecte legate de infracțiunea de spălare a banilor decât cele reținute în rechizitoriu.

Așadar, s-a constatat că. în esență inculpaților A. și B. li se impută că au dobândit și deținut mai multe bunuri mobile și imobile. provenind din săvârșirea de infracțiuni, iar. suplimentar, inculpatei B. retragerea din bancă a sumei de 350.000,81 lei urmată de uzul de un contract de comodat cu gaj general, cu mențiuni nereale. în scopul de a disimula adevărata natură a proprietății și provenienței respectivei sume. iar inculpatei C. că a pus la dispoziția inculpatei B.. în ziua de 18 noiembrie 2012. un exemplar al contractului menționat, pentru ca acesta să servească la justificarea sumei de 350.000. 81 lei. plasată anterior într-un depozit bancar.

În opinia primei instanțe, niciuna dintre faptele reținute nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor.

Pornind de la sintagma folosită în chiar titlul legii, atât în doctrină și jurisprudența națională, cât și cea a altor state și chiar în cuprinsul Convenției europene privind spălarea banilor din 8 noiembrie 1990 și Directivelor Uniunii Europene privind spălarea banilor (Directivele nr. 91/308 din 10 iunie 1991. nr. 2001/97CE, nr. 2005/60/CE). activitatea de spălare a banilor a fost definită ea fiind un complex de acțiuni de schimbare sau transfer al unor bunuri cu scopul de a ascunde sau de a disimula originea lor licită și integrarea acestora în circuitul economic și financiar legal.

De asemenea, s-a arătat că în doctrină se consideră că ascunderea provenienței ilicite a produsului financiar provenit dintr-o infracțiune implică trei faze independente: plasarea - plasamentul cantității de bani ca atare: stratificarea -separarea banilor proveniți din activitatea criminală de originea lor, prin intermediul unor activități financiare; integrarea - găsirea unei explicații plauzibile pentru banii iliciți sau procesul de onorabilizare a lor.

Fiecare etapă reprezintă în sine un mecanism un segment al complexului proces de spălare a banilor.

Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune de consecință, care se află în conexiune cu o „infracțiune principală", adică orice infracțiune în urma căreia produsele sunt rezultate și susceptibile de a denumi obiectul unei infracțiuni de spălare a banilor.

Așadar, s-a arătat că reținerea acestei infracțiuni reclamă constatarea și dovedirea unor acțiuni care să pună în evidență scopul autorului de a ascunde sau disimula originea ilicită a banilor și integrarea lor în circuitul economic sau financiar legal și nu doar o simplă constatare că autorul „infracțiunii principale" a plasat pe numele său o sumă de bani într-un depozit bancar sau și-a achiziționat mai multe bunuri din sumele obținute din comiterea infracțiunii principale. A interpreta altfel, înseamnă a considera autor al infracțiunii de spălare a banilor orice persoană care a dobândit un folos material din săvârșirea unei infracțiuni comisă de el, ceea ce nu reprezintă rațiunea legii.

Or, în speță, ceea ce s-a reținut în sarcina inculpaților A. și B. constă tocmai în dobândirea și deținerea mai multor bunuri mobile și imobile, provenind din săvârșirea de infracțiuni.

Prima instanță a considerat că aceste fapte exclud incidența art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (actual art. 29 alin. (1) lit. c), atât pentru considerentele anterioe expuse, cât și pe considerentul că o persoană nu poate să răspundă penal de două ori, Legea prevăzând atât în cazul traficului de persoane sau proxenetism cât și în cazul spălării banilor confiscarea bunurilor dobândite prin infracțiune, ca măsură de siguranță (sancțiune de drept penal), ceea ce în cazul de față ar duce la o dublă confiscare a acelorași bunuri.

În sarcina celor doi inculpați, s-a reținut și dovedit vinovăția pentru „infracțiunile principale", respectiv pentru trafic de persoane și proxenetism, pentru care urmează să fie condamnați, iar în privința sumelor dobândite prin săvârșirea acestor infracțiuni urmează a se dispune confiscarea.

În lipsa unor probe certe care să releve acțiuni distincte care să justifice intenția univocă a inculpaților de a o ascunde sau disimula originea ilicită a sumelor de bani obținute din săvârșirea celor două infracțiuni, nu s-a putut reține săvârșirea unei infracțiuni de spălare a banilor, și cu atât mai puțin cea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată. Simpla acțiune de cumpărare a unor bunuri pe numele lor, nu poate fi asimilată unei acțiuni de ascundere sau disimilare a originii ilicite a banilor.

Mai mult, Curtea a considerat că. prin conținutul și modalitatea de redactare a textului infracțiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. asemănător textului infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., este exclus ca autorul infracțiunii principale, care. incontestabil cunoaște proveniența ilicită a banilor, să fie în același timp și autorul infracțiunii de spălare a banilor. în modalitatea dobândirii. deținerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

În egală măsură, pentru aceleași considerente, privind lipsa unor acțiuni cu caracter cert. inechivoc. care să justifice intenția de a ascunde sau disimula originea ilicită a banilor, este exclusă incidența art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatei B.

Fapta de a retrage din bancă suma de 350.000.81 lei. înainte de a se aplica sechestrul asigurător dispus de procuror prin ordonanță, nu reprezintă un act suficient în a conchide cert că scopul său a fost ascunderea sau disimularea originii ilicite a sumei, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că inculpata a cunoscut că se dispusese măsura respectivă.

În același timp, Curtea nu a reținut ca temeinică susținerea că inculpata a uzat în acest sens de înscrisul denumit „contract de comodat cu gaj general", ce conținea mențiuni contra realității, în condițiile în care înscrisurile de la dosar, respectiv (procesele verbale de percheziție) coroborate cu declarația inculpatei B., dovedesc că acest înscris a fost identificat și ridicat de organele de urmărire penală, în cadrul percheziției efectuată la locuința inculpatei.

Mai mult, întocmirea înscrisului nu a avut la origine scopul de a ascunde sau disimula adevărata natură a provenienței sumelor obținute de inculpată din săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane și cu atât mai puțin a sumei de 350.000.81 lei, care putea avea și o altă natură, ci un scop licit, obținerea împrumutului de 50.000 lei.

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatei C., ca fiind infracțiune de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, Curtea a constatat, în primul rând, lipsa unor probe certe care să dovedească predarea de către aceasta a unui exemplar al înscrisului menționat, la data de 18 noiembrie 2012, inculpatei B. fiind reale și probate susținerile inculpatei că nu deținea o arhivă în materialitatea ei, ci doar una electronică, iar în al doilea rând, fapta reținută nu este aptă să realizeze, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii, simplul act al predării unui înscris neavând puterea să dovedească o infracțiune de spălare a banilor.

S-a constatat că reținerea acestei fapte s-a făcut de către organul de urmărire penală pe baza unor simple presupuneri, pe constatări vagi și discutabile, fără o fundamentare temeinică și o analiză riguroasă a probelor și a elementelor de conținut ale infracțiunii de spălarea banilor.

În același fel s-a procedat și în cazul infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., fiindu-i imputat că prin același act, de punere la dispoziție a exemplarului trei din contractul menționat, a urmărit să asigure inculpatei B. folosul și produsul infracțiunii.

Or, în lipsa unor date și elemente de fapt certe și a unor probe relevante care să le susțină, nu s-a putut reține vinovăția inculpatei C. pentru această infracțiune.

În acest sens s-a arătat că mijloacele de probă administrate nu confirmă existența unui ajutor dat de inculpata C. celor doi inculpați, care să se circumscrie infracțiunii de favorizarea infractorului, nici la data de 18 noiembrie 2012. așa cum se arată în actul de sesizare, și nici înainte sau după această dată.

Separat de c